FAPTELE APOSTOLILOR

1 În prima relatare, Teofil, am scris despre toate lucrurile pe care Isus le-a făcut și le-a predat+ 2 până în ziua când a fost luat sus,+ după ce, prin spiritul sfânt, le dăduse instrucțiuni apostolilor pe care îi alesese.+ 3 După ce a suferit, el li s-a arătat viu prin multe dovezi convingătoare.+ Și ei l-au văzut pe parcursul a 40 de zile, iar, în acest timp, el a vorbit despre Regatul lui Dumnezeu.+ 4 Când s-a întrunit cu ei, le-a poruncit: „Să nu plecați din Ierusalim,+ ci așteptați lucrul pe care l-a promis Tatăl+ și despre care ați auzit de la mine. 5 Pentru că, într-adevăr, Ioan a botezat cu apă, dar, nu peste multe zile, voi veți fi botezați cu spirit sfânt”.+

6 Când s-au adunat, ei l-au întrebat: „Doamne, în acest timp vei restabili regatul Israelului?”.+ 7 El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să cunoașteți timpurile sau perioadele pe care Tatăl le-a pus sub autoritatea sa.+ 8 Dar veți primi putere când spiritul sfânt va veni peste voi+ și îmi veți fi martori+ în Ierusalim,+ în toată Iudeea, în Samaria+ și până în cea mai îndepărtată parte a* pământului”.+ 9 După ce a spus aceste lucruri, a fost înălțat în timp ce ei priveau și un nor l-a ascuns privirii lor.+ 10 Și, pe când stăteau cu ochii ațintiți spre cer în timp ce el se îndepărta, iată că doi bărbați în veșminte albe+ au stat lângă ei 11 și au zis: „Bărbați din Galileea, de ce stați și vă uitați la cer? Acest Isus, care a fost înălțat de la voi la cer, va veni în același fel în care l-ați văzut ducându-se la cer”.

12 Atunci ei s-au întors la Ierusalim+ de la muntele numit Muntele Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, la o distanță ce poate fi parcursă într-o zi de sabat*. 13 Când au sosit, au urcat în camera de sus, unde erau găzduiți. Erau Petru, Ioan, Iacov și Andrei, Filip și Toma, Bartolomeu și Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon cel zelos și Iuda, fiul lui Iacov.+ 14 Toți aceștia, într-un gând, stăruiau în rugăciune împreună cu unele femei+ și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații lui.+

15 În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraților (toată mulțimea era formată din aproximativ 120 de oameni) și a zis: 16 „Bărbaților, fraților, trebuia să se împlinească ceea ce spiritul sfânt a profețit în Scripturi prin David cu privire la Iuda,+ care a devenit călăuza celor ce l-au arestat pe Isus.+ 17 Căci el a fost unul dintre noi+ și a fost ales să ia parte la acest serviciu. 18 (Omul acesta a cumpărat un teren cu plata pentru nedreptatea lui+ și, căzând cu capul în jos, a plesnit pe la mijloc și i-au ieșit toate măruntaiele.+ 19 Lucrul acesta a ajuns cunoscut de toți locuitorii Ierusalimului, astfel că terenul acela a fost numit în limba lor Akeldama, adică „Terenul Sângelui”.) 20 Căci este scris în cartea Psalmilor: «Locuința lui să rămână pustie și să nu mai fie niciun locuitor în ea»+ și «Sarcina lui de supraveghere s-o ia altul».+ 21 De aceea, dintre bărbații care ne-au însoțit în tot timpul în care Domnul Isus a fost* printre noi, 22 de când l-a botezat Ioan+ și până în ziua când a fost înălțat de la noi,+ unul dintre aceștia să fie împreună cu noi martor al învierii sale”.+

23 Atunci i-au propus pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, care era numit și Iust, și pe Matia. 24 Și s-au rugat spunând: „O, Iehova*, tu, care cunoști inimile tuturor,+ arată-ne pe care dintre acești doi bărbați l-ai ales 25 să primească acest serviciu și apostolat, de la care Iuda a deviat ca să se ducă la locul lui”.+ 26 Atunci au aruncat sorții pentru ei+ și sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat* împreună cu cei 11 apostoli.

2 Ziua Sărbătorii Penticostei+ începuse deja și toți erau împreună în același loc. 2 Deodată, din cer s-a auzit un zgomot ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa în care stăteau.+ 3 Și au văzut niște limbi ca de foc, care s-au împărțit și s-au așezat câte una pe fiecare dintre ei. 4 Toți s-au umplut de spirit sfânt+ și au început să vorbească în alte limbi, așa cum îi făcea spiritul să vorbească.+

5 Pe atunci, în Ierusalim se aflau iudei cu teamă de Dumnezeu din toate națiunile de sub cer.+ 6 Și, când s-a auzit zgomotul acesta, s-au adunat o mulțime de oameni, care au rămas uimiți, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7 Într-adevăr, erau uluiți și se mirau, zicând: „Iată! Nu sunt oare galileeni+ toți aceștia care vorbesc? 8 Atunci cum se face că auzim fiecare limba noastră maternă*? 9 Noi toți – parți, mezi+ și elamiți,+ locuitori din Mesopotamia, din Iudeea și din Capadocia, din Pont și din provincia Asia,+ 10 din Frigia și din Pamfilia, din Egipt și din regiunile Libiei care sunt în apropiere de Cirena, vizitatori din Roma, atât iudei, cât și prozeliți,+ 11 cretani și arabi – îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrurile mărețe ale lui Dumnezeu”. 12 Da, toți erau uluiți și nedumeriți și își ziceau unii altora: „Ce înseamnă aceasta?”. 13 Însă alții își băteau joc de ei și ziceau: „Sunt plini de vin*”.

14 Dar Petru s-a ridicat în picioare cu Cei unsprezece+ și le-a spus cu glas tare: „Bărbați din Iudeea și voi toți locuitori ai Ierusalimului, să știți aceasta și să ascultați cu atenție cuvintele mele. 15 Oamenii aceștia nu sunt beți, cum credeți voi, căci este ceasul al treilea din zi*. 16 Dimpotrivă, prin aceasta se împlinește ce a spus profetul Ioel: 17 «„Și în zilele din urmă”, spune Dumnezeu, „voi turna din spiritul meu peste oameni de orice fel*, iar fiii și fiicele voastre vor profeți, tinerii voștri vor avea viziuni și bătrânii voștri vor avea vise.+ 18 Și chiar și peste sclavii mei și peste sclavele mele voi turna din spiritul meu în zilele acelea și ei vor profeți.+ 19 Voi face minuni sus, în cer, și semne jos, pe pământ: sânge, foc și nori de fum. 20 Soarele se va preface în întuneric și luna în sânge înainte să vină ziua cea mare și glorioasă a lui Iehova*. 21 Oricine va chema numele lui Iehova* va fi salvat”».+

22 Bărbați ai Israelului, ascultați cuvintele acestea: Isus Nazarineanul a fost un om pe care Dumnezeu vi l-a arătat clar prin lucrări de putere, prin minuni și prin semne, făcute de Dumnezeu prin el în mijlocul vostru,+ după cum voi înșivă știți. 23 Pe acest om, care a fost predat potrivit scopului* stabilit și preștiinței lui Dumnezeu,+ voi l-ați țintuit pe stâlp prin mâna unor nelegiuiți și l-ați ucis.+ 24 Dar Dumnezeu l-a înviat,+ eliberându-l din chinurile* morții, pentru că nu se putea să fie ținut de ea.+ 25 Căci David spune despre el: «Îl am mereu pe Iehova* înaintea ochilor mei, fiindcă el este la dreapta mea ca să nu mă clatin niciodată. 26 De aceea, inima mi s-a înveselit și limba mi s-a bucurat mult. Și eu* voi locui în speranță, 27 pentru că nu mă vei lăsa* în Mormânt*, nici nu vei permite ca acela care îți este loial să vadă putrezirea.+ 28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieții; mă vei umple de o mare bucurie în prezența ta*».+

29 Bărbaților, fraților, permiteți-mi să vă vorbesc deschis despre patriarhul David, care a murit și a fost înmormântat+ și al cărui mormânt este în mijlocul nostru și în ziua de azi. 30 Pentru că era profet și știa că Dumnezeu îi jurase că îl va așeza pe tronul său pe unul dintre descendenții săi*,+ 31 el a văzut dinainte învierea lui Cristos și a vorbit despre ea, spunând că el n-a fost părăsit în Mormânt* și carnea lui n-a văzut putrezirea.+ 32 Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și toți suntem martori ai acestui fapt.+ 33 Și, fiindcă a fost înălțat la dreapta lui Dumnezeu+ și a primit de la Tatăl spiritul sfânt promis,+ el a turnat ceea ce vedeți și auziți. 34 Căci David n-a urcat la ceruri, ci el însuși spune: «Iehova* i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea 35 până îi voi pune pe dușmanii tăi ca scăunel pentru picioarele tale”».+ 36 De aceea, toată casa lui Israel să știe sigur că Dumnezeu l-a făcut Domn+ și Cristos pe acest Isus pe care voi l-ați țintuit pe stâlp”.+

37 Când au auzit aceasta, ei au fost străpunși în inimă și i-au întrebat pe Petru și pe ceilalți apostoli: „Bărbaților, fraților, ce trebuie să facem?”. 38 Petru le-a răspuns: „Căiți-vă+ și fiecare dintre voi să fie botezat+ în numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor+ voastre și veți primi darul* spiritului sfânt. 39 Căci promisiunea+ este pentru voi și copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe, pentru toți cei pe care Iehova*, Dumnezeul nostru, îi cheamă la el”.+ 40 Și cu multe alte cuvinte depunea o mărturie temeinică și îi îndemna: „Salvați-vă din această generație strâmbă!”.+ 41 Cei care au primit cuvântul lui din toată inima au fost botezați+ și în ziua aceea au fost adăugați în jur de 3 000 de oameni*.+ 42 Și ei continuau să învețe de la apostoli, să petreacă timp împreună*, să ia masa împreună+ și să se roage.+

43 Toți* au fost cuprinși de teamă și prin apostoli se făceau multe minuni și semne.+ 44 Toți cei care deveniseră credincioși erau împreună și aveau toate lucrurile în comun. 45 Își vindeau bunurile+ și proprietățile, iar ce primeau împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.+ 46 Și zi de zi erau în templu, într-un singur gând. Ei luau masa în diferite case și își împărțeau hrana cu mare bucurie și sinceritate a inimii, 47 lăudându-l pe Dumnezeu. Și erau bine văzuți de întregul popor. În același timp, Iehova* îi adăuga zilnic la numărul lor pe cei ce erau salvați.+

3 Petru și Ioan urcau la templu la ceasul rugăciunii, ceasul al nouălea*. 2 Atunci era adus un om olog din naștere. În fiecare zi, el era așezat lângă poarta templului numită Frumoasă ca să ceară daruri de îndurare de la cei ce intrau în templu. 3 Când i-a zărit pe Petru și pe Ioan, care tocmai intrau în templu, a început să ceară daruri de îndurare. 4 Dar Petru, împreună cu Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: „Uită-te la noi!”. 5 Atunci el i-a privit atent, așteptând să primească ceva de la ei. 6 Însă Petru a zis: „Argint și aur n-am, dar ce am îți dau. În numele lui Isus Cristos Nazarineanul, umblă!”.+ 7 Apoi l-a apucat de mâna dreaptă și l-a ridicat.+ Picioarele și gleznele i s-au întărit imediat+ 8 și, sărind în picioare,+ el a început să umble. Și a intrat cu ei în templu, umblând, sărind și lăudându-l pe Dumnezeu. 9 Și tot poporul l-a văzut umblând și lăudându-l pe Dumnezeu. 10 Ei l-au recunoscut: era omul care stătea la Poarta Frumoasă a templului+ ca să primească daruri de îndurare. Și au fost foarte uimiți și s-au minunat de ceea ce i se întâmplase.

11 În timp ce omul se ținea după Petru și Ioan, tot poporul, cuprins de uimire, a alergat la ei în locul numit Colonada lui Solomon.+ 12 Când a văzut aceasta, Petru a zis poporului: „Bărbați ai Israelului, de ce vă mirați atât de mult de lucrul acesta? Și de ce vă uitați așa la noi, ca și cum prin puterea noastră sau prin devoțiunea noastră sfântă l-am fi făcut să umble? 13 Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacob,+ Dumnezeul strămoșilor noștri, l-a glorificat pe Slujitorul său,+ Isus,+ pe care voi l-ați predat+ și l-ați renegat înaintea lui Pilat, chiar dacă acesta hotărâse să-l elibereze. 14 Da, voi l-ați renegat pe cel sfânt și drept și ați cerut să vă fie grațiat un om care era un ucigaș,+ 15 în timp ce l-ați omorât pe Instrumentul Principal al vieții*.+ Dar Dumnezeu l-a sculat din morți și noi suntem martori ai acestui fapt.+ 16 Prin numele său și prin credința noastră în numele său a fost întărit omul acesta, pe care-l vedeți și-l cunoașteți. Credința pe care o avem datorită lui l-a făcut pe acest om complet sănătos înaintea voastră, a tuturor. 17 Acum, fraților, știu că ați acționat din neștiință,+ așa cum au făcut și conducătorii voștri.+ 18 Dar Dumnezeu a împlinit în felul acesta lucrurile pe care le-a anunțat mai înainte prin gura tuturor profeților, și anume că Cristosul său trebuia să sufere.+

19 Așadar, căiți-vă+ și întoarceți-vă+ ca să vi se șteargă păcatele,+ ca să vină timpuri de înviorare de la însuși Iehova* 20 și el să-l trimită pe Cristosul desemnat pentru voi, pe Isus. 21 Acesta trebuie să aștepte în cer* până la timpurile de restabilire a tuturor lucrurilor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinților săi profeți din vechime. 22 Căci Moise a zis: «Iehova*, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un profet ca mine.+ Să ascultați de el în tot ce vă va spune.+ 23 Da, oricine* nu va asculta de Profetul acela va fi distrus din mijlocul poporului».+ 24 Și toți profeții, da, toți cei care au vorbit începând de la Samuel, au anunțat și ei clar aceste zile.+ 25 Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu strămoșii voștri+ când i-a spus lui Avraam: «Prin descendența* ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului».+ 26 După ce l-a ridicat pe Slujitorul său, Dumnezeu l-a trimis mai întâi la voi+ ca să vă binecuvânteze întorcându-vă pe fiecare de la faptele voastre rele”.

4 Pe când cei doi vorbeau poporului, preoții, comandantul gărzilor de la templu și saducheii+ au venit la ei. 2 Aceștia erau supărați pentru că apostolii învățau poporul și anunțau deschis învierea din morți a lui Isus*.+ 3 Astfel, i-au prins* și i-au ținut sub pază+ până a doua zi, fiindcă deja se înserase. 4 Totuși, mulți dintre cei care ascultaseră discursul au crezut, iar numărul bărbaților s-a ridicat la aproximativ 5 000.+

5 A doua zi, conducătorii, bătrânii și scribii s-au adunat la Ierusalim, 6 împreună cu Ana,+ preotul principal, Caiafa,+ Ioan, Alexandru și toți cei care erau rude cu preotul principal. 7 Ei i-au pus pe Petru și pe Ioan în mijlocul lor și i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui ați făcut lucrul acesta?”. 8 Atunci Petru, plin de spirit sfânt,+ le-a zis:

„Conducători ai poporului și bătrâni, 9 dacă astăzi suntem cercetați pentru binele făcut unui olog,+ ca să aflați cum a fost vindecat omul acesta, 10 să știți voi toți și tot poporul lui Israel că în numele lui Isus Cristos Nazarineanul,+ pe care voi l-ați țintuit pe stâlp,+ dar pe care Dumnezeu l-a sculat din morți,+ da, prin el stă omul acesta sănătos aici, în fața voastră. 11 Acest Isus este «piatra pe care voi, zidarii, ați considerat-o un nimic și care a devenit piatra unghiulară principală*».+ 12 Și în nimeni altul nu este salvare, căci nu este sub cer niciun alt nume+ dat printre oameni prin care să putem fi salvați”.+

13 Văzând ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și înțelegând că erau oameni fără instruire* și de rând,+ au fost uimiți. Și și-au dat seama că fuseseră cu Isus.+ 14 Privindu-l pe omul care fusese vindecat și care stătea în picioare lângă ei,+ n-au mai avut ce să zică.+ 15 Atunci le-au poruncit să iasă din sala Sanhedrinului și s-au sfătuit 16 zicând: „Ce să facem cu oamenii aceștia?+ Pentru că, într-adevăr, prin ei s-a făcut un miracol* extraordinar, cunoscut de toți locuitorii Ierusalimului,+ și nu-l putem contesta. 17 Dar, pentru ca lucrul acesta să nu se mai răspândească în popor, să-i amenințăm și să le spunem să nu mai vorbească nimănui în numele acestui om”.+

18 Atunci i-au chemat și le-au poruncit să nu mai vorbească și să nu mai predea în numele lui Isus. 19 Dar Petru și Ioan le-au răspuns: „Judecați voi înșivă dacă este drept în ochii lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu. 20 Fiindcă noi nu putem înceta să vorbim despre lucrurile pe care le-am văzut și le-am auzit”.+ 21 După ce i-au amenințat din nou, i-au eliberat, pentru că nu găsiseră niciun motiv să-i pedepsească și pentru că se temeau de popor,+ fiindcă toți îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Căci omul care fusese vindecat prin acest miracol* avea peste 40 de ani.

23 După ce au fost eliberați, ei s-au dus la ai lor și le-au istorisit ce le spuseseră preoții principali și bătrânii. 24 Auzind aceasta, și-au înălțat cu toții glasul către Dumnezeu și au zis:

„Domn Suveran, tu ești Cel care a făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele+ 25 și care, prin spiritul sfânt, a spus prin gura strămoșului nostru David,+ slujitorul tău: «De ce s-au agitat națiunile și de ce s-au gândit popoarele la lucruri deșarte? 26 Regii pământului și-au ocupat pozițiile și conducătorii s-au adunat ca un singur om împotriva lui Iehova* și împotriva unsului* său».+ 27 Căci, într-adevăr, atât Irod, cât și Ponțiu Pilat,+ împreună cu oamenii națiunilor și cu popoarele lui Israel, s-au adunat în acest oraș împotriva sfântului tău slujitor Isus, pe care l-ai uns,+ 28 ca să facă ceea ce mâna și voința* ta hotărâseră dinainte să se întâmple.+ 29 Și acum, Iehova*, îndreaptă-ți atenția spre amenințările lor și fă ca sclavii tăi să continue să spună cuvântul tău cu toată îndrăzneala, 30 în timp ce îți întinzi mâna ca să vindeci și în timp ce se fac semne și minuni+ prin numele sfântului tău slujitor Isus”.+

31 După ce au făcut această implorare*, locul în care erau adunați s-a zguduit și toți s-au umplut de spirit sfânt+ și spuneau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.+

32 Mulțimea celor care au crezut avea o singură inimă și un singur suflet* și niciunul dintre ei nu spunea că vreun lucru pe care îl avea era al lui, ci aveau toate în comun.+ 33 Și, cu multă putere, apostolii continuau să depună mărturie despre învierea Domnului Isus;+ și peste toți era din belșug bunătate nemeritată. 34 Niciunul dintre ei nu era în nevoie,+ fiindcă toți cei care aveau terenuri sau case le vindeau și aduceau valoarea lucrurilor vândute 35 și o puneau la picioarele apostolilor.+ Apoi se împărțea fiecăruia, după cum avea nevoie.+ 36 Iosif, numit de apostoli și Barnaba+ (care, tradus, înseamnă „Fiul mângâierii”), un levit originar din Cipru, 37 avea și el o bucată de pământ. El a vândut-o, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.+

5 Însă un om numit Anania, împreună cu Safira, soția lui, a vândut o proprietate 2 și a oprit în ascuns o parte din preț, soția lui știind și ea lucrul acesta. El a adus numai o parte și a pus-o la picioarele apostolilor.+ 3 Dar Petru a zis: „Anania, cum de ți-a dat Satan îndrăzneala să minți+ spiritul sfânt+ și să oprești în ascuns o parte din prețul terenului? 4 Cât timp ar fi rămas la tine, nu era al tău? Și, odată ce l-ai vândut, nu erai liber să faci ce vrei cu banii? De ce-ai pus la cale în inima ta o astfel de faptă? I-ai mințit nu pe oameni, ci pe Dumnezeu”. 5 Auzind aceste cuvinte, Anania a căzut la pământ și a murit. Și o mare teamă i-a cuprins pe toți cei care au auzit lucrul acesta. 6 Atunci bărbații mai tineri s-au ridicat, l-au înfășurat în pânze, l-au scos afară și l-au îngropat.

7 Cam după trei ore a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase. 8 Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut voi doi terenul?”. Ea a zis: „Da, cu atât”. 9 Atunci Petru i-a zis: „De ce v-ați înțeles amândoi să puneți la încercare spiritul lui Iehova*? Iată că cei care l-au îngropat pe soțul tău sunt la ușă și te vor duce și pe tine”. 10 Ea a căzut imediat la picioarele lui și a murit. Când tinerii au intrat, au găsit-o moartă. Și au scos-o afară și au îngropat-o lângă soțul ei. 11 Astfel, o mare teamă a cuprins întreaga congregație și pe toți cei care au auzit aceste lucruri.

12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor+ și toți se întruneau în Colonada lui Solomon.+ 13 Este adevărat, niciunul dintre ceilalți nu avea curajul să li se alăture; însă poporul îi lăuda. 14 Și li se adăugau tot mai mulți bărbați și femei care credeau în Domnul.+ 15 Oamenii chiar îi scoteau pe bolnavi pe străzile principale și îi puneau acolo pe paturi și pe tărgi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste unii dintre ei.+ 16 De asemenea, mulțimi de oameni din orașele din jurul Ierusalimului veneau, aducându-i pe bolnavi și pe cei chinuiți de spirite necurate; și toți erau vindecați.

17 Dar marele preot și toți cei ce erau cu el, care făceau parte din secta saducheilor, s-au ridicat plini de invidie, 18 i-au prins* pe apostoli și i-au aruncat în închisoarea publică.+ 19 Însă, noaptea, îngerul lui Iehova* a deschis ușile închisorii,+ i-a scos de acolo și le-a zis: 20 „Duceți-vă, stați în templu și spuneți poporului toate cuvintele despre viața aceasta”. 21 Auzind lucrul acesta, ei au intrat în templu la revărsatul zorilor și au început să predea.

Când au sosit marele preot și cei ce erau cu el, au convocat Sanhedrinul și toată adunarea bătrânilor poporului* lui Israel și au trimis să fie aduși apostolii din închisoare. 22 Dar, când gărzile au ajuns acolo, nu i-au mai găsit în închisoare. Atunci s-au întors și au raportat 23 zicând: „Am găsit închisoarea bine încuiată și pe gardieni stând la uși, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru”. 24 Auzind aceste cuvinte, comandantul gărzilor de la templu și preoții principali au fost nedumeriți și se întrebau la ce vor duce toate acestea. 25 Însă a venit cineva și i-a anunțat: „Iată că oamenii pe care i-ați aruncat în închisoare sunt în templu. Ei stau acolo și învață poporul”. 26 Atunci comandantul și gărzile au plecat și i-au adus, dar fără violență, căci se temeau să nu fie omorâți cu pietre de popor.+

27 Astfel, i-au adus înaintea Sanhedrinului. Apoi marele preot le-a pus întrebări 28 și le-a zis: „V-am poruncit clar să nu mai predați în numele acesta,+ și totuși iată că ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și sunteți hotărâți să aduceți asupra noastră sângele acestui om”.+ 29 Petru și ceilalți apostoli au răspuns: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni.+ 30 Dumnezeul strămoșilor noștri l-a sculat din morți pe Isus, pe care voi l-ați ucis, atârnându-l pe stâlp*.+ 31 Dumnezeu l-a înălțat la dreapta sa+ ca Instrument Principal*+ și Salvator,+ pentru ca Israelul să se poată căi și să poată fi iertat de păcate.+ 32 Noi suntem martori ai acestor lucruri+ și la fel este și spiritul sfânt,+ pe care Dumnezeu l-a dat celor ce ascultă de el ca stăpânitor”.

33 Când au auzit aceasta, ei s-au înfuriat* și au vrut să-i ucidă. 34 Dar un fariseu pe nume Gamaliel,+ un învățător al Legii respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sanhedrin și a poruncit să-i scoată puțin afară pe oamenii aceia. 35 Apoi a zis: „Bărbați ai Israelului, gândiți-vă bine ce vreți să faceți cu oamenii aceștia. 36 De exemplu, înainte de aceste zile s-a ridicat Teuda, care zicea că este cineva, și lui i s-a alăturat un grup de oameni, cam 400. Dar a fost ucis, iar toți cei care-l urmau au fost împrăștiați și nu s-a mai auzit de ei. 37 După el s-a ridicat Iuda Galileeanul, în zilele recensământului, și a tras oameni după el. Dar și omul acela a pierit, iar toți cei care-l urmau au fost împrăștiați. 38 De aceea, în situația de față, vă spun: Nu vă legați de oamenii aceștia, ci lăsați-i în pace. Pentru că, dacă acest plan sau această lucrare este de la oameni, va fi distrusă, 39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veți putea distruge.+ Altfel, s-ar putea să fiți găsiți luptând chiar împotriva lui Dumnezeu”.+ 40 Atunci ei i-au urmat sfatul și i-au chemat pe apostoli, i-au bătut,+ le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus și le-au dat drumul.

41 Ei au plecat dinaintea Sanhedrinului, bucurându-se+ că fuseseră considerați demni să fie dezonorați pentru numele său. 42 Și în fiecare zi, în templu și din casă în casă,+ nu încetau să predea și să anunțe vestea bună despre Isus, care este Cristosul.+

6 În zilele acelea, când numărul discipolilor creștea, iudeii de limbă greacă au început să murmure împotriva iudeilor de limbă ebraică pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțirea zilnică a hranei.+ 2 Atunci Cei doisprezece i-au chemat la ei pe toți discipolii și au zis: „Nu este potrivit* să neglijăm cuvântul lui Dumnezeu ca să împărțim hrană la mese.+ 3 De aceea, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați cu o bună reputație*,+ plini de spirit și de înțelepciune,+ ca să-i numim pentru această activitate necesară;+ 4 iar noi vom acorda atenție rugăciunii și predării* cuvântului lui Dumnezeu”. 5 Această decizie a fost pe placul tuturor discipolilor și ei i-au ales pe Ștefan, un bărbat plin de credință și de spirit sfânt, precum și pe Filip,+ pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena și pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. 6 I-au adus la apostoli, care, după ce s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei.+

7 Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea,+ iar numărul discipolilor creștea foarte mult+ în Ierusalim. Și o mare mulțime de preoți veneau la credință.+

8 Ștefan, care avea favoare și putere de la Dumnezeu, făcea mari minuni și semne în popor. 9 Dar unii oameni din așa-numita Sinagogă a Liberților, împreună cu unii cirenieni și alexandrini și cu unii din Cilicia și din Asia, au venit să-l contrazică pe Ștefan. 10 Însă n-au putut să stea împotriva înțelepciunii și a spiritului cu care vorbea el.+ 11 Atunci i-au convins în secret pe niște oameni să spună: „L-am auzit rostind lucruri blasfematoare împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu”. 12 Și au instigat poporul, pe bătrâni și pe scribi și au venit peste el pe neașteptate, l-au luat cu forța și l-au dus la Sanhedrin. 13 Și au adus martori mincinoși, care au zis: „Omul acesta nu încetează să vorbească împotriva acestui loc sfânt și împotriva Legii. 14 De exemplu, noi l-am auzit spunând că acest Isus Nazarineanul va dărâma locul acesta și va schimba obiceiurile pe care ni le-a lăsat Moise”.

15 Toți cei ce stăteau în Sanhedrin s-au uitat țintă la el și au văzut că fața lui era ca fața unui înger.

7 Dar marele preot a zis: „Așa stau lucrurile?”. 2 Ștefan a răspuns: „Bărbaților, frați și tați, ascultați! Dumnezeul gloriei i s-a arătat strămoșului nostru Avraam când era în Mesopotamia, înainte să se stabilească în Haran,+ 3 și i-a zis: «Ieși din țara ta, lasă-ți rudele și du-te în țara pe care ți-o voi arăta».+ 4 Atunci el a ieșit din țara caldeenilor și s-a stabilit în Haran. Iar de acolo, după ce a murit tatăl său,+ a fost îndrumat de Dumnezeu să se mute în această țară, în care locuiți voi acum.+ 5 Totuși, nu i-a dat în ea nicio moștenire, nu, nici măcar un loc cât să-și pună piciorul; dar a promis că i-o va da ca proprietate lui și descendenților* lui,+ deși nu avea încă niciun copil. 6 Pe lângă aceasta, Dumnezeu i-a spus că descendenții* lui vor fi străini într-o țară care nu va fi a lor și că poporul acela îi va înrobi și îi va asupri* 400 de ani.+ 7 «Dar eu voi judeca națiunea căreia îi vor sluji ca sclavi»,+ a zis Dumnezeu, «și după aceea vor ieși și vor îndeplini un serviciu sacru pentru mine în locul acesta».+

8 El i-a dat și legământul circumciziei.+ Și i s-a născut Isaac+ și l-a circumcis în a opta zi;+ lui Isaac i s-a născut* Iacob, iar lui Iacob, cei 12 patriarhi. 9 Patriarhii au început să-l invidieze pe Iosif+ și l-au vândut în Egipt.+ Dar Dumnezeu a fost cu el,+ 10 l-a scăpat din toate necazurile lui și l-a făcut să aibă favoare și înțelepciune înaintea faraonului, regele Egiptului. Și acesta l-a numit guvernator peste Egipt și peste toată casa lui.+ 11 Dar a venit o foamete peste tot Egiptul și peste Canaan, da, un mare necaz, și strămoșii noștri nu găseau hrană.+ 12 Dar Iacob a auzit că în Egipt erau rezerve de hrană* și i-a trimis pe strămoșii noștri acolo prima oară.+ 13 A doua oară, Iosif li s-a făcut cunoscut fraților săi și faraonul a aflat despre familia lui Iosif.+ 14 Atunci Iosif a trimis să fie chemați din Canaan Iacob, tatăl său, și toate rudele sale,+ în total 75 de persoane*.+ 15 Iacob a coborât în Egipt+ și a murit acolo+ și, la fel, strămoșii noștri.+ 16 Ei au fost duși la Sihem și au fost puși în mormântul pe care Avraam îl cumpărase în Sihem de la fiii lui Hamor în schimbul unei sume în argint.+

17 Pe măsură ce se apropia timpul ca promisiunea pe care Dumnezeu i-o făcuse lui Avraam să se împlinească, poporul creștea și se înmulțea în Egipt. 18 Apoi peste Egipt s-a ridicat alt rege, care nu-l cunoscuse pe Iosif.+ 19 Acesta s-a purtat cu viclenie față de poporul nostru și i-a asuprit pe strămoșii noștri, obligându-i să-și abandoneze copilașii, pentru ca aceștia să nu rămână în viață.+ 20 În timpul acela s-a născut Moise, care era de o frumusețe divină*. El a fost îngrijit* trei luni în casa tatălui său.+ 21 Dar, când a fost abandonat,+ fiica faraonului l-a luat și l-a crescut ca pe fiul ei.+ 22 Astfel, Moise a fost instruit în toată înțelepciunea egiptenilor. Și era plin de putere în cuvinte și în fapte.+

23 Când a împlinit 40 de ani, a hotărât* să-i viziteze* pe frații săi, pe israeliți*.+ 24 Când a văzut că unul dintre ei era tratat nedrept, l-a apărat și l-a răzbunat pe cel maltratat omorându-l pe egiptean. 25 El credea că frații lui vor înțelege că Dumnezeu îi salva prin mâna lui, dar ei n-au înțeles. 26 A doua zi, el s-a dus la ei când se băteau și a încercat să-i împace zicând: «Bărbaților, voi sunteți frați! De ce vă purtați rău unul cu altul?». 27 Dar cel care se purta rău cu aproapele său l-a împins, zicând: «Cine te-a pus pe tine conducător și judecător peste noi? 28 Nu cumva vrei să mă ucizi și pe mine, așa cum l-ai ucis ieri pe egiptean?». 29 Auzind aceste cuvinte, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Madianului, unde i s-au născut doi fii.+

30 După ce au trecut 40 de ani, un înger i s-a arătat în pustiul de la muntele Sinai, în flacăra unei tufe de mărăcini aprinse.+ 31 Când Moise a văzut această priveliște, a rămas uimit. Dar, în timp ce se apropia să se uite cu atenție, s-a auzit glasul lui Iehova*: 32 «Eu sunt Dumnezeul strămoșilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacob».+ Moise a început să tremure și n-a îndrăznit să se mai uite. 33 Iehova* i-a zis: «Scoate-ți sandalele din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt! 34 Am văzut asuprirea poporului meu, care este în Egipt, am auzit gemetele lor+ și am coborât să-i eliberez. Acum, te voi trimite în Egipt». 35 Pe acest Moise, pe care ei îl renegaseră zicând: «Cine te-a pus pe tine conducător și judecător?»,+ pe acest om l-a trimis Dumnezeu,+ prin îngerul care i s-a arătat în tufa de mărăcini, ca să fie și conducător, și eliberator. 36 Acest om i-a scos din Egipt+ făcând minuni și semne în Egipt+ și la Marea Roșie,+ precum și în pustiu 40 de ani.+

37 Acest Moise le-a zis israeliților*: «Dumnezeu vă va ridica dintre frații voștri un profet ca mine».+ 38 El a fost în mijlocul congregației în pustiu cu îngerul+ care i-a vorbit+ la muntele Sinai și cu strămoșii noștri și a primit cuvinte vii și sacre ca să ni le transmită nouă.+ 39 Strămoșii noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au respins+ și, în inima lor, s-au întors în Egipt,+ 40 zicându-i lui Aaron: «Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră. Fiindcă nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului!».+ 41 Și au făcut un vițel în zilele acelea și au adus o jertfă idolului, bucurându-se de ceea ce făcuseră.+ 42 Astfel, Dumnezeu s-a îndepărtat de ei și i-a lăsat să se închine armatei cerului,+ după cum este scris în cartea Profeților: «Mie mi-ați adus voi ofrande și jertfe 40 de ani în pustiu, casă a lui Israel? 43 Da, ați luat cortul lui Moloc+ și steaua dumnezeului Refan, chipurile pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor. De aceea, vă voi deporta dincolo de Babilon».+

44 Strămoșii noștri aveau cortul mărturiei în pustiu, așa cum poruncise El când i-a spus lui Moise să-l facă după modelul pe care-l văzuse.+ 45 Iar strămoșii noștri l-au primit ca moștenire și l-au dus cu Iosua în țara aflată în stăpânirea națiunilor+ pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea strămoșilor noștri.+ Și a rămas aici până în zilele lui David. 46 Acesta a găsit favoare în ochii lui Dumnezeu și i-a cerut privilegiul de a construi o locuință pentru Dumnezeul lui Iacob.+ 47 Dar Solomon a fost cel care i-a construit o casă.+ 48 Totuși, Cel Preaînalt nu locuiește în case făcute de mâini,+ așa cum spune profetul: 49 «„Cerul este tronul meu+ și pământul este scăunelul picioarelor mele.+ Ce fel de casă îmi veți construi voi?”, zice Iehova*. „Sau unde ar putea fi locul meu de odihnă? 50 Oare nu mâna mea a făcut toate aceste lucruri?”».+

51 Oameni încăpățânați, cu inima și urechile necircumcise*, voi întotdeauna vă împotriviți spiritului sfânt! Așa cum au făcut strămoșii voștri, așa faceți și voi!+ 52 Pe care dintre profeți nu i-au persecutat strămoșii voștri?+ Da, i-au omorât pe cei care au anunțat dinainte venirea celui drept,+ ai cărui trădători și ucigași sunteți voi acum,+ 53 voi, care ați primit Legea transmisă prin îngeri,+ dar n-ați respectat-o”.

54 Când au auzit aceste lucruri, s-au înfuriat* în inima lor și au început să scrâșnească din dinți împotriva lui. 55 Dar el, fiind plin de spirit sfânt, și-a ațintit privirea spre cer și a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu+ 56 și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului+ stând la dreapta lui Dumnezeu!”.+ 57 Atunci ei au strigat cât au putut de tare, și-au astupat urechile și s-au repezit cu toții asupra lui. 58 După ce l-au scos în afara orașului, au început să arunce cu pietre în el.+ Cei care depuseseră mărturie+ împotriva lui și-au pus veșmintele la picioarele unui tânăr numit Saul.+ 59 Și, în timp ce aruncau cu pietre în el, Ștefan a implorat: „Doamne Isus, primește spiritul meu!”. 60 Apoi a îngenuncheat și a strigat cu voce puternică: „Iehova*, nu le pune la socoteală păcatul acesta!”.+ Și, după ce a spus aceasta, a adormit în moarte.

8 Saul a încuviințat uciderea lui.+

În ziua aceea a izbucnit o mare persecuție împotriva congregației din Ierusalim. Toți, cu excepția apostolilor, s-au împrăștiat în regiunile Iudeei și ale Samariei.+ 2 Însă niște oameni cu teamă de Dumnezeu l-au dus pe Ștefan să-l înmormânteze și l-au plâns mult. 3 Saul a început să facă ravagii în congregație. El intra cu forța dintr-o casă în alta, târând afară bărbați și femei și aruncându-i în închisoare.+

4 Totuși, cei care se împrăștiaseră străbăteau țara, anunțând vestea bună despre cuvânt.+ 5 Iar Filip a coborât în orașul* Samaria+ și a început să le predice despre Cristos celor de acolo. 6 Mulțimile acordau o mare atenție celor spuse de Filip, în timp ce ascultau și vedeau semnele pe care le făcea. 7 Căci mulți aveau spirite necurate, iar acestea ieșeau din ei strigând cu glas tare.+ În plus, mulți paralitici și ologi erau vindecați. 8 Și era mare bucurie în orașul acela.

9 În oraș era un om pe nume Simon, care mai înainte practicase magia și uimise națiunea Samariei, susținând că este cineva. 10 Și toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, îi acordau atenție și ziceau: „Omul acesta este Puterea lui Dumnezeu, care este numită Mare”. 11 Ei îi acordau atenție, pentru că îi uimise multă vreme cu magia lui. 12 Dar, când l-au crezut pe Filip, care anunța vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu+ și despre numele lui Isus Cristos, s-au botezat atât bărbați, cât și femei.+ 13 Chiar și Simon a devenit credincios și, după ce s-a botezat, a rămas cu Filip.+ Și era uimit văzând semnele și marile lucrări de putere care se făceau.

14 Când apostolii, care erau la Ierusalim, au auzit că Samaria primise cuvântul lui Dumnezeu,+ i-au trimis acolo pe Petru și pe Ioan; 15 aceștia au coborât la samariteni și s-au rugat ca ei să primească spirit sfânt.+ 16 Căci acesta nu venise încă peste niciunul dintre ei, ci doar fuseseră botezați în numele Domnului Isus.+ 17 Atunci și-au pus mâinile peste ei+ și aceștia au început să primească spirit sfânt.

18 Când a văzut că spiritul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, Simon le-a oferit bani, 19 zicând: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca acela peste care îmi voi pune mâinile să primească spirit sfânt”. 20 Dar Petru i-a zis: „Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că te-ai gândit că poți obține darul fără plată al lui Dumnezeu cu bani!+ 21 Tu n-ai nicio parte în lucrul acesta și nicio legătură cu el, pentru că inima ta nu este dreaptă în ochii lui Dumnezeu. 22 De aceea, căiește-te de răutatea aceasta și imploră-l pe Iehova* să-ți ierte, dacă se poate, intenția rea a inimii; 23 căci văd că ești o otravă amară* și un sclav al nedreptății”. 24 Simon le-a răspuns: „Implorați-l pe Iehova* pentru mine, ca să nu vină asupra mea niciunul dintre lucrurile pe care le-ați spus”.

25 Astfel, după ce au depus mărturie în mod temeinic și au anunțat cuvântul lui Iehova*, au pornit înapoi spre Ierusalim, anunțând vestea bună în multe sate ale samaritenilor.+

26 Însă îngerul+ lui Iehova* i-a zis lui Filip: „Ridică-te și du-te spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza”. (Acesta este un drum prin pustiu.) 27 Atunci el s-a ridicat și a plecat și a văzut un eunuc* etiopian, un om cu autoritate, aflat în slujba Candacei*, regina etiopienilor, responsabil cu administrarea întregului ei tezaur. El venise la Ierusalim să se închine,+ 28 iar acum se întorcea și, stând în carul lui, citea cu voce tare din profetul Isaia. 29 Atunci spiritul i-a zis lui Filip: „Du-te și apropie-te de carul acesta”. 30 Filip a alergat spre el și, apropiindu-se, l-a auzit pe etiopian citind cu voce tare din profetul Isaia și i-a zis: „Înțelegi într-adevăr ce citești?”. 31 El a zis: „Cum aș putea, dacă nu mă îndrumă cineva?”. Și l-a rugat pe Filip să urce și să se așeze lângă el. 32 Pasajul din Scripturi pe care îl citea era acesta: „Ca o oaie a fost dus la înjunghiere; și ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu-și deschide gura.+ 33 În timpul umilirii sale, nu a avut parte de o judecată dreaptă*.+ Cine va vorbi despre amănuntele originii* sale? Pentru că viața îi este luată de pe pământ”.+

34 Atunci eunucul i-a zis lui Filip: „Spune-mi, te rog, despre cine vorbește profetul aici? Despre sine sau despre altul?”. 35 Filip a început să vorbească și, pornind de la acest pasaj din Scripturi, i-a anunțat vestea bună despre Isus. 36 În timp ce mergeau pe drum, au ajuns la o apă, iar eunucul a zis: „Iată o apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?”. 37 ——* 38 Atunci a poruncit să fie oprit carul, iar Filip și eunucul au coborât în apă și Filip l-a botezat. 39 După ce au ieșit din apă, spiritul lui Iehova* l-a dus repede pe Filip de acolo, iar eunucul nu l-a mai văzut, ci și-a continuat drumul plin de bucurie. 40 Filip a ajuns la Asdod și a străbătut ținutul, anunțând vestea bună tuturor orașelor, până a ajuns la Cezareea.+

9 Dar Saul, care încă avea o ură înverșunată împotriva discipolilor Domnului+ și îi amenința cu moartea, s-a dus la marele preot 2 și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca să-i aducă legați la Ierusalim pe toți cei pe care îi găsea, atât bărbați, cât și femei, care aparțineau Căii*.+

3 Pe drum, când se apropia de Damasc, o lumină din cer a strălucit deodată în jurul lui;+ 4 el a căzut la pământ și a auzit un glas care i-a zis: „Saul, Saul, de ce mă persecuți?”. 5 El a întrebat: „Cine ești, Doamne?”. Iar el a zis: „Sunt Isus,+ pe care tu îl persecuți.+ 6 Dar ridică-te, du-te în oraș și ți se va spune ce trebuie să faci”. 7 Oamenii care călătoreau cu el au rămas fără grai, întrucât auzeau un glas, dar nu vedeau pe nimeni.+ 8 Saul s-a ridicat de la pământ și, cu toate că avea ochii deschiși, nu vedea nimic. Atunci l-au luat de mână și l-au dus la Damasc. 9 Trei zile n-a văzut nimic+ și nici n-a mâncat, nici n-a băut.

10 În Damasc era un discipol pe nume Anania.+ Și Domnul i-a zis într-o viziune: „Anania!”. El a răspuns: „Iată-mă, Doamne!”. 11 Domnul i-a spus: „Ridică-te, du-te pe strada numită Dreaptă și caută-l pe un om numit Saul, din Tars,+ în casa lui Iuda. Căci iată că el se roagă 12 și l-a văzut într-o viziune pe un om numit Anania intrând și punându-și mâinile peste el ca să-și recapete vederea”.+ 13 Dar Anania a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulți despre omul acesta, cât rău le-a făcut sfinților tăi în Ierusalim. 14 Și aici are autoritate de la preoții principali să-i aresteze* pe toți cei ce cheamă numele tău”.+ 15 Dar Domnul i-a spus: „Du-te, pentru că omul acesta este un vas pe care l-am ales+ să-mi ducă numele la națiuni,+ precum și la regi+ și la israeliți*! 16 Căci îi voi arăta clar câte lucruri trebuie să sufere pentru numele meu”.+

17 Atunci Anania a plecat și a intrat în casa aceea, și-a pus mâinile peste el și a zis: „Frate Saul, Domnul Isus, care ți s-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să-ți recapeți vederea și să fii umplut de spirit sfânt”.+ 18 Și imediat i-a căzut de pe ochi ceva ce semăna cu niște solzi, iar el și-a recăpătat vederea. S-a ridicat și a fost botezat; 19 apoi a mâncat și a prins puteri.

El a rămas mai multe zile cu discipolii din Damasc+ 20 și a început imediat să predice în sinagogi despre Isus, că el este Fiul lui Dumnezeu. 21 Dar toți cei ce îl auzeau rămâneau uluiți și ziceau: „Nu este acesta omul care îi persecuta cu cruzime pe cei din Ierusalim care cheamă acest nume?+ Și nu a venit el aici tocmai ca să-i aresteze și să-i ducă* la preoții principali?”.+ 22 Dar Saul dobândea tot mai multă putere* și îi punea în încurcătură pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind logic că Isus este Cristosul.+

23 După ce au trecut multe zile, iudeii au complotat să-l omoare.+ 24 Dar Saul a aflat de planul lor. Ei supravegheau cu atenție porțile orașului zi și noapte ca să-l omoare. 25 Atunci discipolii lui l-au luat și l-au coborât noaptea printr-o deschizătură din zid, lăsându-l în jos într-un coș.+

26 Când a ajuns la Ierusalim,+ el a încercat să li se alăture discipolilor, dar toți se temeau de el, fiindcă nu credeau că era discipol. 27 Atunci Barnaba+ i-a venit în ajutor și l-a dus la apostoli, istorisindu-le amănunțit cum, pe drum, Saul îl văzuse pe Domnul,+ care i-a vorbit, și cum în Damasc vorbise cu îndrăzneală în numele lui Isus.+ 28 Astfel, el a rămas cu ei și, mergând prin* Ierusalim, vorbea cu îndrăzneală în numele Domnului. 29 El vorbea și avea discuții aprinse cu iudeii de limbă greacă, dar aceștia căutau să-l omoare.+ 30 Când au aflat lucrul acesta, frații l-au dus la Cezareea și l-au trimis la Tars.+

31 Atunci congregația din toată Iudeea, Galileea și Samaria+ s-a bucurat de o perioadă de pace și se zidea; și, umblând în teamă de Iehova* și în mângâierea spiritului sfânt,+ continua să crească.

32 Petru, care călătorea prin toată regiunea, a coborât și la sfinții care locuiau în Lida.+ 33 Acolo l-a găsit pe un om numit Enea, care zăcea la pat de opt ani, fiind paralizat. 34 Petru i-a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă!+ Ridică-te și fă-ți patul!”.+ Și el s-a ridicat imediat. 35 Când toți cei care locuiau în Lida și în câmpia Saronului l-au văzut, au început să creadă în Domnul.

36 În Iope era o femeie dintre discipoli pe nume Tabita, care, în greacă, este Dorca*. Ea făcea multe fapte bune și multe daruri de îndurare. 37 Dar în zilele acelea s-a îmbolnăvit și a murit. Atunci au spălat-o și au pus-o într-o cameră de sus. 38 Pentru că Lida era aproape de Iope, când discipolii au auzit că Petru era în acel oraș, au trimis doi oameni la el să-l implore: „Te rugăm, vino la noi fără întârziere!”. 39 Atunci Petru s-a ridicat și s-a dus cu ei. Când a sosit, l-au condus în camera de sus și toate văduvele au venit la el plângând și arătându-i multe dintre cămășile și mantiile pe care le făcuse Dorca atunci când era cu ele. 40 Apoi Petru i-a scos pe toți afară+ și, îngenunchind, s-a rugat. El s-a întors spre trupul neînsuflețit și a zis: „Tabita, ridică-te!”. Ea și-a deschis ochii și, văzându-l pe Petru, s-a ridicat în capul oaselor.+ 41 El i-a dat mâna și a ridicat-o, apoi i-a chemat pe sfinți și pe văduve și le-a arătat-o vie.+ 42 Lucrul acesta a ajuns cunoscut în tot orașul Iope și mulți au crezut în Domnul.+ 43 Petru a rămas mai multe zile în Iope la un tăbăcar pe nume Simon.+

10 În Cezareea era un om pe nume Corneliu, centurion* în cohorta* numită Italica. 2 El era un om cu devoțiune, care se temea de Dumnezeu împreună cu toată casa lui. Și el făcea multe daruri de îndurare poporului și îi adresa mereu implorări lui Dumnezeu. 3 Pe la ceasul al nouălea+ din zi*, a văzut clar într-o viziune un înger al lui Dumnezeu, care a intrat la el și i-a zis: „Corneliu!”. 4 Cuprins de spaimă, Corneliu s-a uitat la el și a întrebat: „Ce este, Doamne?”. El i-a zis: „Rugăciunile și darurile tale de îndurare au urcat înaintea lui Dumnezeu și el și-a adus aminte de ele.+ 5 Acum trimite niște oameni la Iope și cheamă-l pe un bărbat pe nume Simon, care este numit și Petru. 6 Acesta este găzduit la Simon, un tăbăcar, care are casa lângă mare”. 7 De îndată ce a plecat îngerul care i-a vorbit, el i-a chemat pe doi dintre slujitorii săi și pe un soldat cu devoțiune față de Dumnezeu, dintre cei care erau în serviciul său, 8 le-a istorisit totul și i-a trimis la Iope.

9 A doua zi, când ei erau pe drum și se apropiau de oraș, Petru a urcat pe la ceasul al șaselea* pe acoperișul casei ca să se roage. 10 Dar i s-a făcut foarte foame și a vrut să mănânce. În timp ce se pregătea mâncarea, el a avut o viziune+ 11 în care a văzut cerul deschis și ceva* ca o pânză mare de in coborând pe pământ, fiind lăsată în jos de cele patru colțuri. 12 În ea erau tot felul de patrupede și de reptile* de pe pământ și tot felul de păsări ale cerului. 13 Atunci un glas i-a zis: „Ridică-te, Petru, înjunghie și mănâncă!”. 14 Dar Petru a zis: „Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată n-am mâncat ceva pângărit și necurat!”.+ 15 Și glasul i-a vorbit din nou, a doua oară: „Nu mai numi pângărite lucrurile pe care Dumnezeu le-a curățat!”. 16 Aceasta s-a întâmplat și a treia oară și, imediat, pânza* a fost ridicată la cer.

17 În timp ce Petru era încă nedumerit, gândindu-se ce putea să însemne viziunea pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu se interesaseră unde era casa lui Simon și stăteau acolo, la poartă.+ 18 Ei au strigat și au întrebat dacă Simon, numit și Petru, era găzduit acolo. 19 În timp ce Petru se gândea încă la viziune, spiritul+ i-a zis: „Iată că te caută trei oameni. 20 Ridică-te, coboară și du-te cu ei, fără să eziți, pentru că eu i-am trimis”. 21 Atunci Petru a coborât la oamenii aceia și a zis: „Iată! Eu sunt cel pe care-l căutați. De ce ați venit?”. 22 Ei au zis: „Corneliu,+ un centurion, un om drept și temător de Dumnezeu, care este vorbit de bine de toată națiunea iudeilor, a fost îndrumat de Dumnezeu printr-un înger sfânt să trimită după tine ca să vii la casa lui și să asculte ce ai de spus”. 23 El i-a invitat înăuntru și i-a găzduit.

A doua zi s-a ridicat și a plecat cu ei, iar unii frați din Iope s-au dus cu el. 24 În ziua următoare a intrat în Cezareea. Corneliu, bineînțeles, îi aștepta și își chemase și rudele și prietenii apropiați. 25 Când Petru a sosit, Corneliu i-a ieșit în întâmpinare, a căzut la picioarele lui și i-a adus omagiu*. 26 Dar Petru l-a ridicat, zicând: „Ridică-te! Și eu sunt tot om!”.+ 27 În timp ce vorbea cu el, a intrat și a găsit mulți oameni adunați. 28 Și le-a zis: „Voi știți bine că unui iudeu nu-i este permis să aibă legături cu un om din altă națiune+ sau să vină la el. Totuși, Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să numesc pângărit sau necurat pe niciun om.+ 29 De aceea, când am fost chemat, am venit fără să ezit. Vă întreb deci: De ce ați trimis după mine?”.

30 Atunci Corneliu a zis: „Acum patru zile, socotind din ceasul acesta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea*, când iată că un bărbat în veșminte strălucitoare a stat înaintea mea 31 și a zis: «Corneliu, Dumnezeu ți-a auzit rugăciunea și și-a amintit de darurile tale de îndurare. 32 Trimite deci la Iope și cheamă-l pe Simon, numit și Petru. Omul acesta este găzduit în casa lui Simon, un tăbăcar, aproape de mare».+ 33 Atunci am trimis după tine, iar tu ai binevoit să vii. Acum suntem toți aici înaintea lui Dumnezeu ca să auzim toate lucrurile pe care Iehova* ți-a poruncit să le spui”.

34 Atunci Petru a început să vorbească și a zis: „Într-adevăr, acum înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor+ 35 și că, în orice națiune, omul care se teme de el și face ce este drept este primit de el.+ 36 El a trimis cuvântul la israeliți* ca să le anunțe vestea bună a păcii+ prin Isus Cristos: acesta este Domnul tuturor.+ 37 Voi știți despre ce s-a vorbit în toată Iudeea, începând din Galileea,+ după botezul predicat de Ioan: 38 despre Isus, care era din Nazaret, cum Dumnezeu l-a uns cu spirit sfânt+ și cu putere și cum el a străbătut țara făcând bine și vindecându-i pe toți cei asupriți de Diavol,+ pentru că Dumnezeu era cu el.+ 39 Noi suntem martori a tot ce a făcut el atât în ținutul iudeilor, cât și în Ierusalim; dar ei l-au ucis atârnându-l pe stâlp*. 40 Dumnezeu l-a sculat din morți a treia zi+ și i-a permis să se arate 41 nu întregului popor, ci martorilor numiți dinainte de Dumnezeu, adică nouă, care am mâncat și am băut cu el după ce a fost sculat din morți.+ 42 De asemenea, el ne-a poruncit să predicăm poporului și să depunem mărturie în mod temeinic+ că el este cel decretat de Dumnezeu să fie judecător al celor vii și al celor morți.+ 43 Despre el depun mărturie toți profeții+ și spun că oricine crede în el primește iertarea păcatelor prin numele său”.+

44 În timp ce Petru vorbea încă despre aceste lucruri, spiritul sfânt a venit peste toți cei ce ascultau cuvântul.+ 45 Credincioșii* circumciși care veniseră cu Petru au rămas uimiți văzând că darul* spiritului sfânt fusese turnat și peste oamenii națiunilor. 46 Căci îi auzeau vorbind în alte limbi* și preamărindu-l pe Dumnezeu.+ Atunci Petru a spus: 47 „Poate cineva să interzică să fie botezați cu apă+ aceștia care au primit spiritul sfânt la fel ca noi?”. 48 Apoi a poruncit să fie botezați în numele lui Isus Cristos.+ Și ei l-au rugat să mai rămână câteva zile.

11 Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că și oamenii națiunilor primiseră cuvântul lui Dumnezeu. 2 Și, când Petru a urcat la Ierusalim, cei ce susțineau circumcizia+ au început să-l critice* 3 spunând: „Ai intrat în casa unor oameni necircumciși și ai mâncat cu ei”. 4 Atunci Petru a început să le explice situația în detaliu, zicând:

5 „Când eram în orașul Iope și mă rugam, am avut o viziune: ceva* ca o pânză mare de in cobora din cer, fiind lăsată în jos de cele patru colțuri; și a ajuns până la mine.+ 6 Uitându-mă cu atenție în ea, am observat patrupede de pe pământ, fiare, reptile* și păsări ale cerului. 7 De asemenea, am auzit un glas, care mi-a spus: «Ridică-te, Petru, înjunghie și mănâncă!». 8 Dar eu am zis: «Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată nu mi-a intrat în gură ceva pângărit sau necurat!». 9 Atunci glasul din cer s-a auzit a doua oară și a spus: «Nu mai numi pângărite lucrurile pe care Dumnezeu le-a curățat!». 10 Aceasta s-a petrecut și a treia oară și totul a fost luat înapoi în cer. 11 Și iată că în clipa aceea trei bărbați trimiși la mine din Cezareea stăteau în fața casei în care eram noi.+ 12 Atunci spiritul mi-a spus să mă duc cu ei fără să ezit. Iar acești șase frați au mers și ei cu mine și am intrat în casa acelui om.

13 El ne-a relatat cum a văzut un înger stând în casa lui și zicând: «Trimite niște oameni la Iope și cheamă-l pe Simon, numit și Petru,+ 14 iar el îți va spune cum puteți fi salvați tu și toată casa ta». 15 Apoi, când am început să vorbesc, spiritul sfânt a coborât peste ei, așa cum a coborât și peste noi la început.+ 16 Atunci mi-am amintit de cuvintele Domnului, când zicea: «Ioan a botezat cu apă,+ dar voi veți fi botezați cu spirit sfânt».+ 17 Așadar, dacă Dumnezeu le-a dat același dar fără plată pe care ni l-a dat și nouă, celor ce am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu să-l împiedic pe* Dumnezeu?”.+

18 Când au auzit aceste lucruri, s-au liniștit* și l-au glorificat pe Dumnezeu zicând: „Așadar, Dumnezeu le-a dat și oamenilor națiunilor posibilitatea de a se căi pentru a primi viață!”.+

19 Cei care fuseseră împrăștiați+ de persecuția* izbucnită odată cu moartea lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia, dar spuneau cuvântul numai iudeilor.+ 20 Însă printre ei erau niște bărbați din Cipru și din Cirena care au venit la Antiohia și au început să le predice vorbitorilor de limbă greacă, anunțând vestea bună despre Domnul Isus. 21 Mâna lui Iehova* era cu ei și un mare număr de oameni au devenit credincioși și l-au urmat pe Domnul.+

22 Vestea despre ei a ajuns la urechile congregației din Ierusalim, iar Barnaba+ a fost trimis la Antiohia. 23 Când a sosit și a văzut bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, el s-a bucurat și i-a încurajat pe toți să-i rămână fideli Domnului cu o inimă hotărâtă,+ 24 căci era un om bun, plin de spirit sfânt și de credință. Și o mulțime mare a crezut în Domnul.+ 25 Atunci el a plecat la Tars ca să-l caute pe Saul.+ 26 Când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Astfel, un an întreg s-au întrunit cu congregația și au predat unei mulțimi numeroase. Și, prin voința divină, discipolii au fost numiți pentru prima oară creștini în Antiohia.+

27 În zilele acelea, niște profeți+ au coborât de la Ierusalim la Antiohia. 28 Unul dintre ei, pe nume Agab,+ s-a ridicat și a prezis prin spirit că o mare foamete se va abate asupra întregului pământ locuit.+ Și aceasta s-a întâmplat pe vremea lui Claudiu. 29 Atunci discipolii au hotărât să trimită, fiecare după posibilități,+ ajutoare+ pentru frații care locuiau în Iudeea. 30 Și așa au făcut, trimițându-le la bătrâni prin Barnaba și Saul.+

12 În timpul acela, regele Irod* a început să-i persecute pe unii din congregație.+ 2 El l-a ucis cu sabia+ pe Iacov, fratele lui Ioan.+ 3 Când a văzut că lucrul acesta a fost pe placul iudeilor, l-a arestat și pe Petru. (Era în timpul Sărbătorii Turtelor Nedospite.)+ 4 L-a prins și l-a aruncat în închisoare,+ dându-l în grija a patru gărzi de câte patru soldați, ca să-l păzească pe rând, căci avea de gând să-l aducă* înaintea poporului după Paște. 5 În timp ce Petru era ținut în închisoare, congregația se ruga fierbinte lui Dumnezeu pentru el.+

6 În noaptea dinaintea zilei în care Irod urma să-l aducă pe Petru, acesta dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar gardienii din fața ușii păzeau închisoarea. 7 Dar iată că îngerul lui Iehova* a apărut acolo+ și o lumină a strălucit în celulă. Lovindu-l pe Petru în coastă, el l-a trezit și i-a zis: „Ridică-te repede!”. Și lanțurile i-au căzut de la mâini.+ 8 Îngerul i-a zis: „Îmbracă-te* și pune-ți sandalele!”. El a făcut întocmai. Apoi i-a zis: „Ia-ți mantia pe tine și urmează-mă!”. 9 Și el a ieșit și îl urma, dar nu știa dacă ceea ce făcea îngerul era adevărat. De fapt, credea că are o viziune. 10 Trecând de primul și de al doilea post de pază, au ajuns la poarta de fier care dădea spre oraș și aceasta s-a deschis singură înaintea lor. După ce au ieșit, au mers înainte pe o stradă și, dintr-odată, îngerul a dispărut de lângă el. 11 Dându-și seama ce se petrecea, Petru a zis: „Acum știu sigur că Iehova* și-a trimis îngerul și m-a scăpat din mâna lui Irod și de tot ce așteptau iudeii să se întâmple”.+

12 După ce a înțeles aceasta, s-a dus la casa Mariei, mama lui Ioan, numit și Marcu,+ unde mulți discipoli erau adunați și se rugau. 13 Când el a bătut la ușa de la intrare, o servitoare pe nume Roda a venit să vadă cine era. 14 Recunoscând vocea lui Petru, de bucurie n-a mai deschis ușa, ci a alergat înăuntru și a anunțat că Petru stătea la intrare. 15 Ei i-au zis: „Ți-ai pierdut mințile!”. Însă ea susținea că era așa cum spunea. Ei au zis: „Este îngerul lui!”. 16 Dar Petru stătea acolo și bătea. Când au deschis ușa, l-au văzut și au rămas uluiți. 17 Însă el le-a făcut semn cu mâna să tacă și le-a relatat amănunțit cum l-a scos Iehova* din închisoare. Și a zis: „Spuneți-le aceste lucruri lui Iacov+ și fraților”. Apoi a ieșit și s-a dus în alt loc.

18 Când s-a făcut ziuă, era mare agitație printre soldați, care se întrebau ce se întâmplase cu Petru. 19 Irod l-a căutat peste tot și, fiindcă nu l-a găsit, a interogat gardienii și a poruncit să fie duși ca să fie pedepsiți.+ A coborât apoi din Iudeea la Cezareea și a rămas un timp acolo.

20 Irod era mânios pe* oamenii din Tir și din Sidon. Atunci, fiind toți într-un gând, aceștia au venit la el și, după ce l-au convins pe Blast, administratorul casei* regelui, să-i ajute, au cerut pace, fiindcă ținutul lor primea hrană din ținutul regelui. 21 Cu o anumită ocazie, Irod s-a îmbrăcat cu veșmintele regale, s-a așezat pe scaunul de judecată și le-a ținut un discurs. 22 Atunci oamenii care erau adunați au început să strige: „Glas de dumnezeu, nu de om!”. 23 Imediat, îngerul lui Iehova* l-a lovit, pentru că nu-i dăduse glorie lui Dumnezeu. Și a fost mâncat de viermi și a murit.

24 Dar cuvântul lui Iehova* se răspândea și tot mai mulți oameni deveneau credincioși.+

25 Iar Barnaba+ și Saul, după ce au îndeplinit lucrarea de ajutorare în Ierusalim,+ s-au întors și l-au luat cu ei pe Ioan,+ numit și Marcu.

13 În congregația din Antiohia erau profeți și învățători:+ Barnaba, Simeon, numit Niger, Luciu, din Cirena, Manaen, care fusese instruit împreună cu conducătorul* Irod, și Saul. 2 În timp ce îi slujeau lui Iehova* și posteau, spiritul sfânt a zis: „Puneți-mi-i deoparte pe Barnaba și pe Saul+ pentru lucrarea la care i-am chemat”.+ 3 După ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.

4 Astfel, bărbații aceștia, trimiși de spiritul sfânt, au coborât la Seleucia, iar de acolo au plecat cu corabia spre Cipru. 5 Când au ajuns la Salamina, au început să vestească cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei pe Ioan, ca ajutor.+

6 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit un iudeu pe nume Bar-Isus, care era vrăjitor și profet fals. 7 El era cu proconsulul* Sergius Paulus, un om inteligent. Acesta i-a chemat pe Barnaba și pe Saul la el, fiind dornic să audă cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar Elima, vrăjitorul (căci așa se traduce numele său), li s-a împotrivit, încercând să-l abată pe proconsul de la credință. 9 Atunci Saul, numit și Pavel, s-a umplut de spirit sfânt, l-a privit țintă 10 și i-a zis: „Om plin de tot felul de înșelătorii și de tot felul de mârșăvii, fiu al Diavolului,+ dușman a tot ce este drept, când vei înceta să strâmbi căile drepte ale lui Iehova*? 11 Iată că mâna lui Iehova* este asupra ta și vei fi orb, iar o vreme nu vei mai vedea lumina soarelui”. Și îndată au căzut peste el ceață și întuneric, iar el umbla încoace și-ncolo căutând pe cineva care să-l ducă de mână. 12 Când a văzut ce se întâmplase, proconsulul a devenit credincios, fiind uluit de învățătura lui Iehova*.

13 Din Pafos, Pavel și cei ce erau cu el au plecat pe mare și au ajuns la Perga, în Pamfilia. Dar Ioan+ s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim.+ 14 Însă ei au plecat mai departe din Perga și au venit la Antiohia din Pisidia. În ziua de sabat au intrat în sinagogă+ și s-au așezat. 15 După citirea publică a Legii+ și a Profeților, președinții sinagogii au trimis să li se spună: „Bărbaților, fraților, dacă aveți vreun cuvânt de încurajare pentru popor, spuneți-l!”. 16 Atunci Pavel s-a ridicat și, făcând semn cu mâna, a zis:

„Bărbați israeliți și voi ceilalți care vă temeți de Dumnezeu, ascultați! 17 Dumnezeul acestui popor, Israel, i-a ales pe strămoșii noștri, a înălțat poporul în perioada în care au locuit ca străini în țara Egiptului și i-a scos de acolo cu braț puternic*.+ 18 Și i-a suportat în pustiu aproximativ 40 de ani.+ 19 După ce a nimicit șapte națiuni din țara Canaanului, le-a dat țara aceasta ca moștenire.+ 20 Toate acestea s-au petrecut în aproximativ 450 de ani.

Apoi le-a dat judecători până la profetul Samuel.+ 21 Dar, după aceea, ei au cerut un rege,+ iar Dumnezeu li l-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, un bărbat din tribul lui Beniamin,+ care a domnit peste ei 40 de ani. 22 După ce l-a înlăturat, li l-a ridicat rege pe David,+ despre care a depus mărturie zicând: «L-am găsit pe David, fiul lui Iese,+ un om după inima mea.+ El va face tot ce doresc». 23 Potrivit promisiunii sale, Dumnezeu a adus Israelului, dintre descendenții* acestui om, un salvator, pe Isus.+ 24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat public întregului popor al lui Israel botezul ca simbol al căinței.+ 25 Însă, spre sfârșitul serviciului său, Ioan zicea: «Nu sunt eu cel care credeți că sunt. Dar iată că după mine vine unul căruia nu sunt demn să-i dezleg sandalele din picioare».+

26 Bărbaților, fraților, descendenți ai familiei lui Avraam, și voi ceilalți care vă temeți de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei salvări!+ 27 Căci locuitorii Ierusalimului și conducătorii lor nu l-au recunoscut, ci, prin judecata lor, au împlinit cuvintele rostite de Profeți,+ care se citesc cu voce tare în fiecare sabat. 28 Și, deși n-au găsit niciun motiv să-l omoare,+ i-au cerut lui Pilat să-l execute.+ 29 Iar după ce au împlinit toate lucrurile scrise despre el, l-au dat jos de pe stâlp* și l-au pus într-un mormânt*.+ 30 Dar Dumnezeu l-a sculat din morți;+ 31 și multe zile a fost văzut de cei care urcaseră cu el din Galileea la Ierusalim. Aceștia sunt acum martorii săi înaintea poporului.+

32 De aceea, noi vă anunțăm vestea bună despre promisiunea făcută strămoșilor noștri. 33 Dumnezeu a împlinit-o în întregime pentru noi, copiii lor, înviindu-l pe Isus,+ după cum este scris în psalmul al doilea: «Tu ești fiul meu. Eu ți-am devenit astăzi tată».+ 34 Și faptul acesta, că l-a înviat din morți și că nu se va mai întoarce niciodată la putrezire, El l-a spus astfel: «Îți voi arăta iubirea loială pe care i-am promis-o lui David, iar această promisiune este fidelă*».+ 35 De aceea, în alt psalm se mai spune: «Nu vei permite ca acela care îți este loial să vadă putrezirea».+ 36 Cât despre David, el i-a slujit lui Dumnezeu* în generația lui, a adormit în moarte, a fost înmormântat cu strămoșii lui și a văzut putrezirea.+ 37 În schimb, cel pe care Dumnezeu l-a sculat din morți n-a văzut putrezirea.+

38 Să știți deci, fraților, că prin el vă este vestită iertarea păcatelor+ 39 și că prin el oricine crede este declarat nevinovat de toate lucrurile de care nu puteați fi declarați nevinovați+ prin Legea lui Moise.+ 40 Aveți grijă deci să nu vină peste voi ce se spune în Profeți: 41 «Priviți, disprețuitorilor, mirați-vă și pieriți, căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-o veți crede nicidecum, nici dacă v-ar vorbi cineva despre ea în amănunțime!»”.+

42 În timp ce ei ieșeau, oamenii i-au rugat să le vorbească despre lucrurile acestea și în sabatul următor. 43 După ce întrunirea din sinagogă s-a terminat, mulți dintre iudeii și prozeliții care se închinau lui Dumnezeu i-au urmat pe Pavel și pe Barnaba; aceștia le vorbeau și îi îndemnau să rămână în bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu.+

44 În sabatul următor, aproape tot orașul s-a adunat să asculte cuvântul lui Iehova*. 45 Când iudeii au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie și au început să-l contrazică pe Pavel spunând blasfemii.+ 46 Atunci Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vi se spună mai întâi cuvântul lui Dumnezeu.+ Dar, pentru că voi îl respingeți și nu vă considerați demni de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre națiuni.+ 47 Căci Iehova* ne-a dat poruncă prin aceste cuvinte: «Te-am pus ca lumină a națiunilor, ca să fii o salvare până la marginile pământului»”.+

48 Când cei din națiuni au auzit lucrul acesta, s-au bucurat și au glorificat cuvântul lui Iehova*, iar toți cei cu o dispoziție corectă pentru viața veșnică au devenit credincioși. 49 Și cuvântul lui Iehova* se răspândea în tot ținutul. 50 Dar iudeii le-au instigat pe femeile de vază care aveau teamă de Dumnezeu și pe bărbații de seamă din oraș, au stârnit o persecuție+ împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i-au scos afară din ținutul lor. 51 Ei și-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și s-au dus la Iconium.+ 52 Și discipolii erau plini de bucurie+ și de spirit sfânt.

14 În Iconium, ei au intrat împreună în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel încât o mare mulțime de iudei și de greci au devenit credincioși. 2 Dar iudeii care nu credeau i-au instigat pe oamenii* din națiuni și i-au întărâtat împotriva fraților.+ 3 De aceea, Pavel și Barnaba au rămas mult timp acolo și au vorbit cu îndrăzneală prin autoritatea primită de la Iehova*, care depunea mărturie despre cuvântul bunătății sale nemeritate permițând ca prin ei să se facă semne și minuni.+ 4 Totuși, mulțimea din oraș s-a dezbinat: unii erau de partea iudeilor, iar alții de partea apostolilor. 5 Când oamenii din națiuni și iudeii, împreună cu conducătorii lor, au pus la cale să-i batjocorească și să-i omoare cu pietre,+ 6 ei au fost înștiințați și au fugit în orașele Licaoniei, Listra și Derbe, și în ținutul dimprejur.+ 7 Acolo au continuat să anunțe vestea bună.

8 În Listra era un om cu picioarele paralizate. Era olog din naștere și nu umblase niciodată. 9 Acest om stătea așezat și îl asculta pe Pavel. Uitându-se cu atenție la el și văzând că avea credință ca să fie vindecat,+ 10 Pavel a zis cu glas tare: „Ridică-te în picioare!”. Și omul a sărit sus și a început să umble.+ 11 Când au văzut ce făcuse Pavel, mulțimile au strigat în limba licaoniană: „Zeii au devenit asemenea oamenilor și au coborât la noi!”.+ 12 Pe Barnaba îl numeau Zeus, iar pe Pavel, Hermes, fiindcă el lua cuvântul de cele mai multe ori. 13 Preotul lui Zeus, al cărui templu era la intrarea în oraș, a adus tauri și ghirlande* la porți și voia să ofere jertfe împreună cu mulțimile.

14 Însă, când au auzit aceasta, apostolii Barnaba și Pavel și-au sfâșiat hainele și s-au repezit în mijlocul mulțimii, strigând: 15 „Bărbaților, de ce faceți aceste lucruri? Și noi suntem oameni cu aceleași slăbiciuni ca voi.+ Și vă anunțăm vestea bună ca să vă întoarceți de la aceste lucruri deșarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele.+ 16 În generațiile trecute, el le-a permis tuturor națiunilor să-și urmeze căile,+ 17 deși nu a încetat să depună mărturie despre el însuși+ prin faptul că a făcut bine, dându-vă ploi din cer și anotimpuri roditoare,+ săturându-vă cu hrană și umplându-vă inimile de bucurie”.+ 18 Și, chiar dacă au spus aceste lucruri, cu greu au oprit mulțimile să nu le aducă jertfe.

19 Dar au sosit niște iudei din Antiohia și din Iconium și au atras mulțimile de partea lor,+ astfel că au aruncat cu pietre în Pavel și, crezând că este mort, l-au târât afară din oraș.+ 20 Totuși, când discipolii s-au strâns în jurul lui, el s-a ridicat și a intrat în oraș. A doua zi a plecat cu Barnaba la Derbe.+ 21 După ce au anunțat vestea bună în acel oraș și au făcut mulți discipoli, s-au întors la Listra, la Iconium și la Antiohia 22 și i-au întărit pe discipoli*,+ încurajându-i să rămână în credință și zicând: „În Regatul lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri”.+ 23 De asemenea, au numit pentru ei bătrâni în fiecare congregație,+ făcând rugăciuni și postind,+ și i-au încredințat lui Iehova*, în care credeau.

24 Apoi au trecut prin Pisidia, au venit în Pamfilia+ 25 și, după ce au vestit cuvântul în Perga, au coborât la Attalia. 26 De acolo s-au îmbarcat spre Antiohia, unde fuseseră încredințați de frați bunătății nemeritate a lui Dumnezeu pentru a îndeplini lucrarea pe care acum o încheiau.+

27 După ce au sosit și au adunat congregația, le-au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, precum și faptul că le deschisese națiunilor ușa credinței.+ 28 Și au rămas mult timp cu discipolii.

15 Și niște bărbați au coborât din Iudeea și au început să-i învețe pe frați astfel: „Dacă nu vă circumcideți după obiceiul lui Moise,+ nu puteți fi salvați”. 2 Dar Pavel și Barnaba n-au fost de acord și au avut multe discuții în contradictoriu cu ei. De aceea, s-a hotărât ca Pavel, Barnaba și alți câțiva să urce la apostolii și bătrânii din Ierusalim+ în legătură cu această chestiune*.

3 După ce au fost conduși de congregație o bucată de drum, acești bărbați și-au continuat călătoria prin Fenicia și Samaria. Ei povesteau amănunțit despre convertirea oamenilor din națiuni și le aduceau multă bucurie tuturor fraților. 4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost bine primiți de congregație, de apostoli și de bătrâni și le-au relatat numeroasele lucruri pe care le făcuse Dumnezeu prin ei. 5 Dar unii din secta fariseilor care deveniseră credincioși s-au ridicat de la locul lor și au zis: „Trebuie să fie circumciși și să li se poruncească să respecte Legea lui Moise!”.+

6 Atunci apostolii și bătrânii s-au adunat ca să analizeze această problemă. 7 După o discuție lungă*, Petru s-a ridicat și le-a zis: „Bărbaților, fraților, știți bine că, din primele zile, Dumnezeu m-a ales dintre voi pe mine pentru ca, prin gura mea, oamenii națiunilor să audă cuvântul veștii bune și să creadă.+ 8 Și Dumnezeu, care cunoaște inima,+ a depus mărturie dându-le spiritul sfânt,+ ca și nouă. 9 El n-a făcut nicio deosebire între noi și ei,+ ci le-a purificat inimile prin credință.+ 10 Acum, de ce-l puneți la încercare pe Dumnezeu așezând pe gâtul discipolilor un jug+ pe care nici strămoșii noștri, nici noi n-am putut să-l purtăm?+ 11 Noi însă credem că suntem salvați prin bunătatea nemeritată a Domnului Isus,+ așa cum sunt și oamenii aceștia”.+

12 Atunci toată mulțimea a tăcut și i-a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au relatat numeroasele semne și minuni pe care Dumnezeu le făcuse prin ei în mijlocul națiunilor. 13 Când ei au terminat de vorbit, Iacov a luat cuvântul și a zis: „Bărbaților, fraților, ascultați-mă! 14 Simeon*+ a relatat amănunțit cum, pentru prima oară, Dumnezeu și-a îndreptat atenția spre națiuni ca să scoată din ele un popor pentru numele său.+ 15 Și aceasta este în armonie cu cuvintele Profeților, așa cum este scris: 16 «După aceste lucruri mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul* căzut al lui David. Îi voi reconstrui ruinele și îl voi reface, 17 pentru ca aceia care rămân să-l caute stăruitor pe Iehova*, împreună cu oameni din toate națiunile, oameni numiți cu numele meu, spune Iehova*, care face aceste lucruri,+ 18 cunoscute din vechime».+ 19 De aceea, părerea* mea este că nu ar trebui să-i tulburăm pe aceia din națiuni care se întorc la Dumnezeu,+ 20 ci să le scriem să se abțină de la lucrurile pângărite de idoli,+ de la imoralitate sexuală*,+ de la animale strangulate* și de la sânge.+ 21 Căci din timpuri străvechi, Moise are predicatori în fiecare oraș, pentru că este citit cu voce tare în sinagogi în fiecare sabat”.+

22 Atunci apostolii, bătrânii și toată congregația au hotărât să trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba, niște bărbați aleși din mijlocul lor: pe Iuda, numit Barsaba, și pe Sila,+ bărbați de frunte printre frați. 23 Prin intermediul lor, ei au trimis această scrisoare:

„Apostolii și bătrânii, frații voștri, către frații din Antiohia,+ din Siria și din Cilicia care sunt din națiuni: Salutare! 24 Fiindcă am auzit că unii dintre ai noștri au venit și v-au tulburat prin ceea ce au spus,+ încercând să vă zdruncine convingerile*, deși noi nu le-am dat instrucțiuni, 25 am hotărât în unanimitate să alegem niște bărbați pe care să-i trimitem la voi împreună cu iubiții noștri Barnaba și Pavel, 26 oameni care și-au riscat viața* pentru numele Domnului nostru Isus Cristos.+ 27 Îi trimitem deci pe Iuda și pe Sila, pentru ca și ei să vă spună prin viu grai aceleași lucruri.+ 28 Căci spiritul sfânt+ și noi am considerat că este bine să nu vă adăugăm nicio altă povară, decât următoarele lucruri necesare: 29 să vă abțineți de la lucrurile jertfite idolilor,+ de la sânge,+ de la animale strangulate*+ și de la imoralitate sexuală*.+ Dacă aveți grijă să vă feriți de aceste lucruri, vă va merge bine. Fiți sănătoși!*”.

30 Când au fost lăsați să plece, acești bărbați au coborât la Antiohia, i-au adunat pe toți discipolii și le-au dat scrisoarea. 31 După ce au citit-o, ei s-au bucurat de această încurajare. 32 Iar Iuda și Sila, fiindcă erau și ei profeți, i-au încurajat cu multe cuvinte* pe frați și i-au întărit.+ 33 Ei au stat acolo câtva timp, apoi frații și-au luat rămas-bun de la ei și i-au lăsat să se întoarcă la cei care îi trimiseseră. 34 ——* 35 Însă Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia, predând și anunțând, împreună cu mulți alții, vestea bună despre cuvântul lui Iehova*.

36 După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem acum* și să-i vizităm pe frații din fiecare oraș în care am vestit cuvântul lui Iehova*, ca să vedem ce mai fac”.+ 37 Barnaba era hotărât să-l ia și pe Ioan, numit Marcu.+ 38 Dar Pavel considera că nu era bine să-l ia cu ei, fiindcă îi părăsise în Pamfilia și nu se dusese cu ei în lucrare.+ 39 Atunci a avut loc o aprigă izbucnire de mânie, astfel că s-au separat unul de celălalt. Barnaba+ l-a luat cu el pe Marcu și s-a îmbarcat spre Cipru. 40 Pavel l-a ales pe Sila și a plecat, după ce fusese încredințat de frați bunătății nemeritate a lui Iehova*.+ 41 El a străbătut Siria și Cilicia, întărind congregațiile.

16 Astfel, a sosit la Derbe și apoi la Listra.+ Și acolo era un discipol numit Timotei;+ mama lui era o iudeică credincioasă, dar tatăl lui era grec. 2 El era vorbit de bine de frații din Listra și din Iconium. 3 Pavel a vrut ca Timotei să-l însoțească. El l-a luat și l-a circumcis din cauza iudeilor din acele locuri,+ fiindcă toți știau că tatăl lui era grec. 4 Și ei străbăteau orașele și le transmiteau celor de acolo hotărârile luate de apostolii și de bătrânii din Ierusalim, îndemnându-i să le respecte.+ 5 Astfel, congregațiile se întăreau în credință și creșteau la număr zi de zi.

6 După aceea, au trecut prin Frigia și prin ținutul Galatiei,+ pentru că spiritul sfânt le interzisese să spună cuvântul în provincia Asia. 7 Apoi, când au ajuns în Misia, au încercat să intre în Bitinia,+ dar spiritul lui Isus nu i-a lăsat. 8 Astfel, au trecut pe lângă* Misia și au coborât la Troa. 9 În timpul nopții, Pavel a avut o viziune: un macedonean stătea acolo și îl implora: „Treci în Macedonia și ajută-ne!”. 10 De îndată ce el a avut viziunea, am încercat să plecăm în Macedonia, înțelegând că Dumnezeu ne chemase să le anunțăm vestea bună celor de acolo.

11 Astfel, din Troa ne-am îmbarcat și am mers direct la Samotrace, iar în ziua următoare la Neapolis. 12 De acolo am mers la Filipi,+ o colonie romană și cel mai important oraș din provincia Macedonia. Am rămas în acest oraș câteva zile. 13 În ziua de sabat am ieșit în afara porții, lângă un râu, unde ne gândeam că este un loc de rugăciune. Ne-am așezat și am început să le vorbim femeilor care se adunaseră acolo. 14 Și o femeie pe nume Lidia, o vânzătoare de purpură din orașul Tiatira+ și o închinătoare a lui Dumnezeu, asculta, iar Iehova* i-a deschis larg inima ca să ia aminte la lucrurile pe care le spunea Pavel. 15 După ce ea și casa ei s-au botezat,+ ea ne-a rugat stăruitor: „Dacă mă considerați fidelă lui Iehova*, veniți și rămâneți în casa mea!”. Și a insistat să acceptăm.

16 Într-o zi, în timp ce mergeam spre locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o servitoare care era posedată de un spirit, un demon de ghicire.+ Ea le aducea mult câștig stăpânilor ei făcând preziceri. 17 Această fată venea după Pavel și după noi și striga: „Oamenii aceștia sunt sclavi ai Dumnezeului Preaînalt+ și vă vestesc calea salvării!”. 18 Ea a făcut lucrul acesta multe zile. În cele din urmă, Pavel s-a săturat, astfel că s-a întors și i-a zis spiritului: „În numele lui Isus Cristos îți poruncesc să ieși din ea!”. Și spiritul a ieșit chiar în ceasul acela.+

19 Când stăpânii ei au văzut că li se dusese speranța de câștig,+ au pus mâna pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață înaintea conducătorilor.+ 20 Ducându-i înaintea magistraților civili, au zis: „Oamenii aceștia ne tulbură foarte mult orașul.+ Ei sunt iudei 21 și vestesc obiceiuri pe care nouă nu ne este permis să le adoptăm sau să le practicăm, fiindcă suntem romani”. 22 Mulțimea s-a ridicat împotriva lor, iar magistrații civili au poruncit să li se smulgă hainele și să fie bătuți cu nuiele.+ 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare și i-au poruncit temnicerului să-i păzească bine.+ 24 Întrucât a primit un astfel de ordin, acesta i-a aruncat în partea cea mai dinăuntru a închisorii și le-a strâns picioarele în butuci.

25 Dar, pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și îi cântau laude lui Dumnezeu,+ iar deținuții îi ascultau. 26 Deodată, a avut loc un mare cutremur de pământ, astfel că temeliile temniței s-au zguduit. Mai mult decât atât, toate ușile s-au deschis dintr-odată, iar lanțurile tuturor s-au desfăcut.+ 27 Când temnicerul s-a trezit și a văzut că ușile închisorii erau deschise, și-a scos sabia și a vrut să se omoare, crezând că deținuții scăpaseră.+ 28 Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ți faci niciun rău, căci suntem toți aici!”. 29 Atunci el a cerut ceva de luminat, a alergat înăuntru și, tremurând, a căzut înaintea lui Pavel și a lui Sila. 30 Apoi i-a dus afară și a spus: „Domnilor, ce trebuie să fac pentru a fi salvat?”. 31 Ei au zis: „Crede în Domnul Isus și vei fi salvat, tu și casa ta!”.+ 32 Și le-au spus cuvântul lui Iehova* lui și tuturor celor din casa lui. 33 Și temnicerul i-a luat cu el la ceasul acela din noapte și le-a spălat rănile. Apoi el și toți cei din casa lui s-au botezat fără întârziere.+ 34 I-a dus în casa lui și le-a pus masa; și s-a bucurat mult cu toată casa lui, acum, că credea în Dumnezeu.

35 Când s-a făcut ziuă, magistrații civili au trimis gărzile* să-i spună temnicerului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!”. 36 Temnicerul i-a spus lui Pavel cuvintele lor: „Magistrații civili au dat ordin ca voi doi să fiți eliberați. Acum ieșiți și mergeți în pace!”. 37 Dar Pavel le-a zis: „Ne-au bătut în public, fără să fi fost condamnați*, deși suntem romani,+ și ne-au aruncat în închisoare. Iar acum ne scot afară pe ascuns? Ei bine, nu! Să vină ei să ne scoată!”. 38 Gărzile* le-au spus aceste cuvinte magistraților civili, iar aceștia s-au înfricoșat când au auzit că oamenii aceia erau romani.+ 39 De aceea, au venit și i-au implorat și, după ce i-au scos de acolo, i-au rugat să plece din oraș. 40 Dar ei au ieșit din închisoare și s-au dus la casa Lidiei. Când i-au văzut pe frați, i-au încurajat+ și apoi au plecat.

17 Apoi au trecut prin Amfipolis și prin Apollonia și au ajuns la Tesalonic,+ unde era o sinagogă a iudeilor. 2 Potrivit obiceiului său,+ Pavel a intrat la ei și, în trei sabaturi, a discutat cu ei din Scripturi,+ 3 explicând și dovedind cu citate că Cristosul trebuia să sufere+ și să fie sculat din morți.+ Și zicea: „Acesta este Cristosul, acest Isus pe care vi-l vestesc”. 4 Drept urmare, unii dintre ei au devenit credincioși și li s-au alăturat lui Pavel și lui Sila+ și, la fel, o mare mulțime de greci care se închinau lui Dumnezeu și multe dintre femeile de seamă.

5 Dar iudeii, fiind plini de invidie,+ au strâns câțiva oameni răi care își pierdeau vremea prin piață, au format o gloată și au provocat agitație în oraș. Au dat năvală în casa lui Iason și i-au căutat pe Pavel și pe Sila ca să-i scoată înaintea gloatei. 6 Și, pentru că nu i-au găsit, i-au târât pe Iason și pe câțiva frați la conducătorii orașului, strigând: „Oamenii aceștia care au răscolit* pământul locuit sunt și aici,+ 7 iar Iason i-a primit în casa lui. Toți oamenii aceștia se împotrivesc decretelor Cezarului, spunând că există un alt rege, Isus”.+ 8 Când au auzit aceste lucruri, mulțimea și conducătorii orașului s-au alarmat. 9 Și, după ce au primit suficientă garanție* de la Iason și de la ceilalți, i-au lăsat să plece.

10 Chiar în noaptea aceea, frații i-au trimis pe Pavel și pe Sila la Bereea. Când au ajuns acolo, ei au intrat în sinagoga iudeilor. 11 Aceștia aveau un caracter mai nobil* decât cei din Tesalonic, căci au acceptat cuvântul cu cea mai mare însuflețire, cercetând cu atenție Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă lucrurile erau așa. 12 Astfel, mulți dintre ei au devenit credincioși și, la fel, dintre greci, multe femei de vază și unii bărbați. 13 Dar, când au aflat că Pavel vestea cuvântul lui Dumnezeu și în Bereea, iudeii din Tesalonic au venit acolo să instige și să tulbure mulțimile.+ 14 Atunci frații l-au trimis imediat pe Pavel spre mare,+ dar Sila și Timotei au rămas acolo. 15 Însă cei care îl însoțeau pe Pavel l-au condus până la Atena. Și, după ce Pavel le-a spus să le transmită lui Sila și lui Timotei+ să vină cât mai repede la el, au plecat.

16 În timp ce îi aștepta în Atena, lui Pavel i s-a iritat spiritul văzând că orașul era plin de idoli. 17 Astfel, a început să discute în sinagogă cu iudeii și cu ceilalți oameni care se închinau lui Dumnezeu și, zilnic în piață, cu cei ce se aflau acolo. 18 Dar câțiva filozofi epicurieni și stoici au început să discute cu el în contradictoriu. Unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul ăsta?”, iar alții: „Pare să predice despre niște zeități străine”. Și aceasta pentru că anunța vestea bună despre Isus și învierea.+ 19 De aceea, l-au luat și l-au dus la Areopag, zicând: „Putem ști ce este această învățătură nouă despre care vorbești? 20 Căci tu vii cu niște lucruri ciudate pentru urechile noastre și vrem să știm ce înseamnă lucrurile acestea”. 21 De fapt, toți atenienii și străinii care stăteau* acolo nu-și petreceau timpul liber cu nimic altceva decât spunând sau ascultând ceva nou. 22 Pavel s-a ridicat în mijlocul Areopagului+ și a zis:

„Bărbați din Atena, după câte văd, în toate lucrurile aveți mai multă teamă de zeități* decât alții.+ 23 De exemplu, când am trecut și m-am uitat cu atenție la obiectele voastre de închinare, am găsit și un altar pe care era gravat: «Unui Dumnezeu necunoscut». Astfel, ceea ce venerați voi fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu. 24 Dumnezeul care a făcut lumea și toate lucrurile din ea, el, care este Domnul cerului și al pământului,+ nu locuiește în temple făcute de mâini,+ 25 nici nu este slujit de mâini omenești, ca și cum ar avea nevoie de ceva,+ căci el însuși le dă tuturor viață, suflare+ și toate lucrurile. 26 El a făcut dintr-un singur om+ toate națiunile ca să locuiască pe toată fața pământului+ și a decretat timpurile fixate și a stabilit granițele între care să locuiască oamenii,+ 27 pentru ca ei să-l caute pe Dumnezeu, chiar dacă ar trebui să bâjbâie după el, și să-l găsească,+ deși nu este departe de niciunul dintre noi. 28 Fiindcă prin el avem viață, ne mișcăm și existăm, așa cum au zis unii* dintre poeții voștri: «Căci și noi suntem copiii* săi».

29 Așadar, pentru că suntem copiii* lui Dumnezeu,+ nu trebuie să credem că Ființa Divină este asemenea aurului, argintului sau pietrei, asemenea vreunui lucru sculptat prin arta și imaginația omului.+ 30 Este adevărat că Dumnezeu a trecut cu vederea acele timpuri de neștiință;+ dar acum, el le spune tuturor oamenilor, de pretutindeni, că trebuie să se căiască. 31 Pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece+ cu dreptate pământul locuit printr-un om pe care l-a numit. Și le-a dat o garanție tuturor oamenilor înviindu-l din morți”.+

32 Când au auzit despre învierea morților, unii au început să-și bată joc,+ în timp ce alții au zis: „Despre asta te vom asculta și altă dată!”. 33 Atunci Pavel a ieșit din mijlocul lor, 34 dar unii oameni i s-au alăturat și au devenit credincioși. Printre ei au fost Dionisie, judecător la tribunalul Areopagului, o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.

18 După aceea, el a plecat din Atena și a ajuns la Corint. 2 Acolo l-a găsit pe un iudeu pe nume Aquila,+ originar din Pont, care venise de puțin timp din Italia împreună cu Priscila, soția sa, deoarece Claudiu poruncise ca toți iudeii să plece din Roma. Astfel, s-a dus la ei 3 și, fiindcă aveau aceeași meserie, a rămas în casa lor și lucra cu ei,+ pentru că meseria lor era confecționarea de corturi. 4 El ținea o cuvântare* în sinagogă+ în fiecare sabat+ și îi convingea pe iudei și pe greci.

5 Când Sila+ și Timotei+ au coborât din Macedonia, Pavel s-a dăruit întru totul predicării cuvântului, dovedindu-le iudeilor că Isus este Cristosul.+ 6 Dar, fiindcă ei se împotriveau și îl insultau, el și-a scuturat hainele+ și le-a zis: „Sângele vostru să fie asupra capetelor voastre!+ Eu sunt curat.+ De acum înainte voi merge la oamenii națiunilor”.+ 7 Astfel, a plecat de acolo* și s-a dus în casa unui om pe nume Tițiu Iust, un închinător al lui Dumnezeu, a cărui casă era lângă sinagogă. 8 Crisp,+ președintele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa lui. Și mulți dintre corintenii care au auzit cuvântul au crezut și s-au botezat. 9 În timpul nopții, Domnul i-a zis lui Pavel într-o viziune: „Nu te teme, ci continuă să vorbești! Să nu taci, 10 fiindcă eu sunt cu tine+ și niciun om nu te va ataca pentru a-ți face rău. Căci am mulți oameni în acest oraș”. 11 Și el a rămas acolo un an și șase luni, predând cuvântul lui Dumnezeu.

12 Pe când Gallio era proconsul* al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu toții împotriva lui Pavel și l-au dus înaintea scaunului de judecată, 13 zicând: „Bărbatul acesta îi convinge pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un mod contrar legii”. 14 Dar, chiar când Pavel a vrut să ia cuvântul, Gallio le-a zis iudeilor: „Dacă, într-adevăr, ar fi vorba de vreo nedreptate sau de vreun delict grav, aș avea motiv să vă ascult cu răbdare, iudeilor! 15 Dar, dacă este vorba despre neînțelegeri privitoare la cuvinte, la nume și la legea voastră,+ asta vă privește pe voi! Eu nu vreau să fiu judecător al acestor lucruri”. 16 Și, spunând aceasta, i-a alungat de la scaunul de judecată. 17 Atunci toți au pus mâna pe Sosten,+ președintele sinagogii, și au început să-l bată în fața scaunului de judecată. Dar Gallio nu voia să se implice deloc în aceste lucruri.

18 După ce a mai stat câteva zile, Pavel și-a luat rămas-bun de la frați și s-a îmbarcat spre Siria, împreună cu Priscila și Aquila. El își tunsese scurt părul în Chencrea,+ fiindcă făcuse un jurământ. 19 Au ajuns la Efes, iar pe ei i-a lăsat acolo; el a intrat în sinagogă și a discutat cu iudeii.+ 20 Deși aceștia îl rugau să mai rămână, el n-a fost de acord, 21 ci și-a luat rămas-bun și le-a spus: „Dacă va vrea Iehova*, mă voi întoarce din nou la voi”. Din Efes a plecat pe mare 22 și a coborât la Cezareea. Și a urcat* să salute congregația, apoi a coborât la Antiohia.+

23 După ce a stat un timp acolo, a plecat și a mers din loc în loc prin ținutul Galatiei și prin Frigia,+ întărindu-i pe toți discipolii.+

24 Un iudeu pe nume Apolo,+ originar din Alexandria, a sosit la Efes. El era un bun orator și cunoștea bine Scripturile. 25 Acest bărbat fusese învățat* calea lui Iehova* și, fiind înflăcărat de spirit, vorbea și preda corect lucrurile referitoare la Isus, dar cunoștea numai botezul lui Ioan. 26 El a început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă. Când l-au auzit, Priscila și Aquila+ l-au luat deoparte și i-au explicat mai exact calea lui Dumnezeu. 27 Și, pentru că voia să meargă în Ahaia, frații le-au scris discipolilor, îndemnându-i să-l primească cu drag. Astfel, când a ajuns acolo, el i-a ajutat mult pe cei care deveniseră credincioși prin bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, 28 deoarece, cu tărie și în mod temeinic, dovedea în public că iudeii greșeau, arătându-le din Scripturi că Isus este Cristosul.+

19 Mai târziu, când Apolo+ era în Corint, Pavel a trecut prin regiunile din interiorul Asiei și a coborât la Efes.+ Acolo a găsit câțiva discipoli, 2 pe care i-a întrebat: „Ați primit spirit sfânt când ați devenit credincioși?”.+ Ei i-au răspuns: „Dar nici n-am auzit că există spirit sfânt”. 3 El a întrebat: „Atunci cu ce ați fost botezați?”. Și ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan”.+ 4 Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul care era un simbol al căinței+ și a spus poporului să creadă în cel care va veni după el,+ adică în Isus”. 5 Auzind aceasta, ei s-au botezat în numele Domnului Isus. 6 Când Pavel și-a pus mâinile peste ei, spiritul sfânt a venit asupra lor,+ astfel că ei au început să vorbească în alte limbi și să profețească.+ 7 În total erau cam 12 bărbați.

8 El a mers la sinagogă+ și, trei luni, a vorbit cu îndrăzneală, ținând cuvântări și aducând argumente convingătoare despre Regatul lui Dumnezeu.+ 9 Dar, pentru că unii refuzau cu încăpățânare să creadă*, vorbind batjocoritor despre Cale+ înaintea mulțimii, el s-a retras,+ i-a separat pe discipoli de ei și ținea cuvântări zilnic în sala școlii lui Tiran. 10 El a continuat să facă aceasta doi ani, astfel că toți cei care locuiau în provincia Asia au auzit cuvântul Domnului, atât iudei, cât și greci.

11 Și Dumnezeu făcea lucrări de putere extraordinare prin mâna lui Pavel,+ 12 astfel că bolnavilor le erau duse chiar și ștergare și șorțuri care atinseseră corpul lui,+ iar bolile îi lăsau și spiritele rele ieșeau.+ 13 Dar niște iudei care mergeau din loc în loc și scoteau demoni încercau și ei să cheme numele Domnului Isus peste cei care aveau spirite rele, zicând: „Vă poruncesc solemn prin Isus pe care îl predică Pavel!”.+ 14 Printre cei ce făceau lucrul acesta erau și cei șapte fii ai unui preot principal iudeu, numit Sceva. 15 Însă spiritul rău le-a zis: „Pe Isus îl cunosc+ și știu și cine este Pavel.+ Dar voi cine sunteți?”. 16 Atunci omul posedat de spiritul rău a sărit asupra lor și, fiind mai tare decât ei, i-a învins pe toți, astfel că ei au fugit din casa aceea goi și răniți. 17 Lucrul acesta a ajuns să fie cunoscut de toți, atât de iudeii, cât și de grecii care locuiau în Efes. Și teama a pus stăpânire pe toți, iar numele Domnului Isus era preamărit. 18 Mulți dintre cei care deveniseră credincioși veneau să-și mărturisească și să-și recunoască deschis faptele. 19 Și mulți dintre cei care practicau magia și-au adunat cărțile și le-au ars în fața tuturor.+ S-a calculat prețul acestora și s-a constatat că valorau 50 000 de arginți. 20 Astfel, cu mare putere, cuvântul lui Iehova* se răspândea și triumfa.+

21 După ce s-au întâmplat aceste lucruri, Pavel a hotărât* ca, după ce va trece prin Macedonia+ și Ahaia, să se ducă la Ierusalim.+ El a zis: „După ce voi merge acolo, va trebui să merg și la Roma”.+ 22 Astfel, i-a trimis în Macedonia pe doi dintre cei care îl ajutau, pe Timotei+ și pe Erast,+ dar el a mai rămas un timp în provincia Asia.

23 În timpul acela a avut loc o mare tulburare+ în ce privește Calea.+ 24 Căci un om pe nume Dimitrie, un argintar care făcea din argint mici sanctuare ale lui Artemis, le aducea mult câștig meșteșugarilor.+ 25 El i-a strâns pe aceștia și pe alții care aveau aceeași meserie și a zis: „Bărbaților, voi știți bine că din această ocupație vine bunăstarea noastră. 26 Voi vedeți și auziți cum nu numai în Efes,+ ci aproape în toată provincia Asia, acest Pavel a convins o mulțime foarte mare și a făcut-o să-și schimbe părerea, spunând că dumnezeii făcuți de mâini nu sunt cu adevărat dumnezei.+ 27 Mai mult, există nu numai pericolul ca această ocupație a noastră să ajungă disprețuită, ci și ca templul marii zeițe Artemis să fie considerat fără valoare, iar ea, la care se închină toată provincia Asia și pământul locuit, să-și piardă măreția”. 28 Auzind aceasta, oamenii s-au umplut de furie și au început să strige: „Mare este Artemis a efesenilor!”.

29 Atunci în oraș s-a produs o mare tulburare și s-au năpustit cu toții în teatru, luându-i cu forța pe Gaius și pe Aristarh,+ tovarășii de călătorie ai lui Pavel, care erau macedoneni. 30 Pavel voia să intre ca să se adreseze poporului, dar discipolii nu l-au lăsat. 31 Chiar unii dintre organizatorii de sărbători și de jocuri, care erau binevoitori față de el, i-au trimis vorbă, rugându-l insistent să nu se expună pericolului de a intra în teatru. 32 De fapt, unii strigau una, alții alta, căci adunarea era confuză, iar cei mai mulți nici nu știau de ce se adunaseră. 33 Atunci l-au scos din mulțime pe Alexandru, pentru că iudeii îl împingeau în față. Și Alexandru a făcut semn cu mâna, dorind să-și prezinte apărarea înaintea poporului. 34 Dar, când și-au dat seama că era iudeu, au izbucnit toți într-un glas și au strigat cam două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!”.

35 După ce a potolit în cele din urmă mulțimea, administratorul* orașului a zis: „Bărbați din Efes, cine dintre oameni nu știe că orașul efesenilor are în grijă templul marii Artemis și chipul care a căzut din cer? 36 Așadar, întrucât aceste lucruri sunt de necontestat, ar trebui să rămâneți calmi și să nu acționați pripit. 37 Căci i-ați adus aici pe acești bărbați care nu sunt nici jefuitori de temple, nici blasfematori ai zeiței noastre. 38 De aceea, dacă Dimitrie+ și meșteșugarii care sunt cu el au o plângere împotriva cuiva, sunt zile de audiere și proconsuli*. Să-și prezinte acuzațiile unii împotriva altora! 39 Însă, dacă vreți mai mult decât atât, lucrul acesta va trebui să se hotărască într-o adunare legală. 40 Căci suntem în pericolul de a fi acuzați de rebeliune pentru întâmplarea de azi, fiindcă nu există niciun motiv prin care să putem justifica această gloată care provoacă dezordine”. 41 Și, după ce a spus aceste lucruri, a lăsat mulțimea să plece.

20 Când s-a potolit agitația, Pavel i-a chemat pe discipoli și i-a încurajat, apoi și-a luat rămas-bun de la ei și a plecat spre Macedonia. 2 După ce a străbătut regiunile acelea și i-a încurajat mult pe cei de acolo, a ajuns în Grecia. 3 Acolo a stat trei luni, dar, pentru că iudeii puseseră la cale un complot împotriva lui+ când se pregătea să se îmbarce spre Siria, a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 Cu el erau Sopater, fiul lui Pir, din Bereea, Aristarh+ și Secund, din Tesalonic, Gaius, din Derbe, Timotei,+ precum și Tihic+ și Trofim,+ din provincia Asia. 5 Ei au mers înaintea noastră și ne-au așteptat în Troa. 6 Iar noi, după Sărbătoarea Turtelor Nedospite,+ am plecat pe mare din Filipi și în cinci zile am ajuns la ei, în Troa, unde am stat șapte zile.

7 În prima zi a săptămânii, când eram împreună pentru a lua masa, Pavel a început să le vorbească, fiindcă urma să plece în ziua următoare. El și-a prelungit discursul până la miezul nopții. 8 În camera de sus, unde eram adunați, erau mai multe lămpi. 9 La fereastră stătea un tânăr pe nume Eutih. El a fost cuprins de un somn adânc în timp ce Pavel vorbea și, biruit de somn, a căzut de la etajul al doilea*. Când l-au ridicat, era mort. 10 Dar Pavel a coborât, s-a aruncat peste el, l-a cuprins cu brațele+ și a zis: „Nu vă mai agitați, căci este viu*!”.+ 11 Apoi a urcat, a frânt pâinea și a început să mănânce. Și a vorbit mult timp cu ei, până în zori, după care a plecat. 12 Ei l-au luat pe băiat, care revenise la viață, și aceasta i-a mângâiat nespus de mult.

13 Noi am mers la corabie și am pornit spre Asos, de unde voiam să-l luăm la bord pe Pavel, așa cum ne dăduse instrucțiuni, pentru că el voia să vină până acolo pe jos. 14 Astfel, când a ajuns și el la Asos, l-am luat la bord și ne-am dus la Mitilene. 15 A doua zi am plecat de acolo, ne-am oprit în dreptul insulei Chios, iar în ziua următoare am acostat la Samos. După încă o zi am sosit la Milet. 16 Pavel hotărâse să treacă cu corabia pe lângă Efes,+ ca să nu piardă timp în provincia Asia, fiindcă se grăbea să ajungă, dacă era posibil, la Ierusalim+ în ziua Sărbătorii Penticostei.

17 Totuși, de la Milet a trimis vorbă la Efes și i-a chemat pe bătrânii congregației. 18 Când au ajuns la el, le-a zis: „Voi știți bine cum m-am purtat în mijlocul vostru din prima zi în care am pus piciorul în provincia Asia.+ 19 Am slujit ca sclav Domnului cu toată umilința+ și cu lacrimi și am trecut prin multe încercări din cauza uneltirilor iudeilor. 20 În acest timp nu m-am reținut să vă spun toate lucrurile care vă erau de folos și să vă învăț în public+ și din casă în casă.+ 21 Le-am depus o mărturie temeinică atât iudeilor, cât și grecilor despre căința+ față de Dumnezeu și despre credința în Domnul nostru Isus.+ 22 Și acum, iată că, obligat de* spirit, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23 Știu doar că, din oraș în oraș, spiritul sfânt mă avertizează* neîncetat că mă așteaptă închisoare și necazuri.+ 24 Totuși, eu nu pun preț pe* viața* mea, numai să pot să-mi sfârșesc cursa+ și serviciul pe care l-am primit de la Domnul Isus: acela de a depune o mărturie temeinică despre vestea bună referitoare la bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu.

25 Și acum, iată, știu că niciunul dintre voi, cărora v-am predicat Regatul, nu mă veți mai vedea vreodată. 26 De aceea, vă chem să depuneți mărturie astăzi că sunt curat de sângele tuturor oamenilor,+ 27 fiindcă nu m-am reținut să vă spun toată voința* lui Dumnezeu.+ 28 Fiți atenți la voi înșivă+ și la toată turma, în mijlocul căreia spiritul sfânt v-a numit supraveghetori,+ ca să păstoriți congregația lui Dumnezeu,+ pe care a cumpărat-o cu sângele propriului său Fiu.+ 29 Știu că după plecarea mea vor intra printre voi lupi asupritori,+ care nu vor avea milă de turmă, 30 și că se vor ridica bărbați chiar dintre voi care vor vorbi lucruri denaturate ca să-i tragă pe discipoli după ei.+

31 De aceea, rămâneți treji și amintiți-vă că trei ani,+ zi și noapte, n-am încetat să vă sfătuiesc pe fiecare dintre voi cu lacrimi. 32 Și acum, vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului bunătății sale nemeritate, cuvânt care vă poate zidi și vă poate da moștenirea între toți cei sfințiți.+ 33 N-am dorit argintul, aurul sau hainele nimănui.+ 34 Voi înșivă știți că am muncit cu aceste mâini ca să mă îngrijesc de necesitățile mele+ și ale celor ce erau cu mine. 35 În toate v-am arătat că, trudind astfel,+ trebuie să-i ajutați pe cei slabi și să vă amintiți cuvintele Domnului Isus, care a zis: «Este mai multă fericire în a da+ decât în a primi»”.

36 După ce a spus aceste lucruri, a îngenuncheat cu ei și s-a rugat. 37 Atunci toți au izbucnit în plâns, l-au îmbrățișat pe* Pavel și l-au sărutat cu afecțiune*, 38 fiind îndurerați mai ales deoarece le spusese că nu aveau să-l mai vadă.+ Apoi l-au condus până la corabie.

21 După ce ne-am smuls din brațele lor, ne-am îmbarcat și, mergând drept înainte, am ajuns la Cos. A doua zi am mers la Rodos și de acolo la Patara. 2 Și, după ce am găsit o corabie care traversa marea spre Fenicia, ne-am îmbarcat și am plecat. 3 Când am ajuns în dreptul insulei Cipru, am lăsat-o în urmă pe stânga, am navigat mai departe spre Siria și am debarcat la Tir, unde trebuia să fie descărcată corabia. 4 I-am căutat pe discipoli și, după ce i-am găsit, am rămas acolo șapte zile. Dar ei, în urma a ceea ce le-a dezvăluit spiritul, i-au spus de mai multe ori lui Pavel să nu intre în Ierusalim.+ 5 După ce au trecut acele zile, am pornit din nou la drum; toți, împreună cu femeile și copiii, ne-au însoțit până am ieșit din oraș. Pe țărm am îngenuncheat și ne-am rugat. 6 După ce ne-am luat rămas-bun unii de la alții, noi am urcat în corabie, iar ei s-au întors acasă.

7 De la Tir am ajuns cu corabia la Ptolemaida, i-am salutat pe frați și am rămas la ei o zi. 8 A doua zi am plecat și am ajuns la Cezareea, am intrat în casa lui Filip evanghelizatorul*, care era unul dintre cei șapte bărbați,+ și am rămas la el. 9 Acest om avea patru fiice necăsătorite*, care profețeau.+ 10 După ce am stat acolo mai multe zile, un profet pe nume Agab+ a coborât din Iudeea. 11 El a venit la noi, a luat centura lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce spune spiritul sfânt: «Așa îl vor lega iudeii în Ierusalim+ pe omul căruia îi aparține această centură și-l vor da în mâinile oamenilor din națiuni»”.+ 12 Când am auzit lucrul acesta, noi și cei de acolo l-am implorat să nu urce la Ierusalim. 13 Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceți? De ce plângeți și încercați să-mi slăbiți hotărârea*? Fiți siguri că sunt gata nu numai să fiu legat, ci și să mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus”.+ 14 Și, pentru că nu se lăsa convins, nu ne-am mai împotrivit*, ci am zis: „Să se facă voința lui Iehova*!”.

15 După aceste zile ne-am pregătit de călătorie și am pornit spre Ierusalim. 16 Câțiva discipoli din Cezareea au venit cu noi și ne-au dus la Mnason, din Cipru, unul dintre primii discipoli, la care urma să fim găzduiți. 17 Când am ajuns la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. 18 A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov.+ Și toți bătrânii erau prezenți. 19 El i-a salutat și le-a povestit în amănunțime ce făcuse Dumnezeu în națiuni prin serviciul său.

20 Când au auzit aceasta, ei l-au glorificat pe Dumnezeu, apoi au zis: „Frate, tu vezi câte mii de credincioși sunt printre iudei; și toți sunt zeloși pentru Lege.+ 21 Dar ei au auzit zvonindu-se despre tine că-i înveți pe toți iudeii din națiuni să abandoneze Legea lui* Moise, spunându-le să nu-și circumcidă copiii și să nu urmeze obiceiurile noastre.+ 22 Ce este deci de făcut? Cu siguranță, ei vor auzi că ai sosit. 23 De aceea, să faci ce-ți spunem: Avem patru bărbați care au făcut un jurământ. 24 Ia-i cu tine pe acești bărbați, purifică-te împreună cu ei din punct de vedere ceremonial și îngrijește-te de cheltuielile lor, ca să-și radă capul. Astfel, toți vor ști că zvonurile pe care le-au auzit despre tine nu sunt adevărate și că umbli cum se cuvine, respectând și tu Legea.+ 25 În ce-i privește pe credincioșii din națiuni, am luat o hotărâre și le-am trimis-o în scris: că trebuie să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor,+ de sânge,+ de animale strangulate*+ și de imoralitate sexuală*”.+

26 Astfel, a doua zi, Pavel i-a luat cu el pe acei bărbați, s-a purificat împreună cu ei din punct de vedere ceremonial+ și a intrat în templu ca să anunțe când aveau să se încheie zilele pentru purificarea ceremonială și când trebuia prezentată ofranda pentru fiecare dintre ei.

27 Când cele șapte zile erau pe sfârșite, iudeii din Asia l-au văzut în templu și, instigând toată mulțimea, au pus mâna pe el 28 și au strigat: „Bărbați ai Israelului, ajutor! Acesta este omul care îi învață pe toți pretutindeni împotriva poporului nostru, a Legii și a acestui loc! Ba chiar a adus greci în templu și a pângărit acest loc sfânt!”.+ 29 Căci mai înainte îl văzuseră cu el în oraș pe Trofim,+ efeseanul, și credeau că Pavel îl adusese în templu. 30 Tot orașul a fost cuprins de agitație și oamenii au venit cu toții în fugă, au pus mâna pe Pavel și l-au târât afară din templu. Și imediat s-au închis ușile. 31 În timp ce încercau să-l omoare, la comandantul cohortei a ajuns vestea că în tot Ierusalimul era tulburare. 32 El a luat repede soldați și centurioni și a coborât în fugă la ei. Când i-au văzut pe comandant și pe soldați, au încetat să-l lovească pe Pavel.

33 Atunci comandantul s-a apropiat, l-a arestat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri.+ Apoi a întrebat cine era și ce făcuse. 34 Dar unii din mulțime au început să strige una, alții alta. Astfel, neputând să afle ceva sigur din cauza agitației, a poruncit să fie dus la cazarmă. 35 Dar, când a ajuns la trepte, Pavel a trebuit să fie dus de soldați din cauza violenței mulțimii. 36 Căci după ei venea o mulțime de oameni, care strigau: „Omorâți-l!”.

37 Când se pregăteau să-l ducă în cazarmă, Pavel i-a zis comandantului: „Îmi este permis să-ți spun ceva?”. El a zis: „Știi greacă? 38 Nu cumva ești tu egipteanul care, cu ceva timp în urmă, a stârnit o rebeliune și a condus în pustiu 4 000 de asasini*?”. 39 Atunci Pavel a zis: „Eu sunt, de fapt, iudeu,+ din Tarsul+ Ciliciei, cetățean al unui oraș deloc lipsit de importanță. De aceea, te rog, permite-mi să vorbesc poporului”. 40 După ce i s-a dat permisiunea, Pavel, stând pe trepte, a făcut semn cu mâna poporului. Când s-a așternut liniștea, le-a vorbit în limba ebraică,+ zicând:

22 „Bărbaților, frați și tați, ascultați acum apărarea mea”.+ 2 Când au auzit că le vorbea în limba ebraică, au făcut și mai multă liniște, iar el a zis: 3 „Eu sunt iudeu,+ născut în Tarsul Ciliciei,+ dar educat în acest oraș la picioarele lui Gamaliel+ și instruit după toată rigoarea Legii strămoșești,+ fiind zelos pentru Dumnezeu, așa cum sunteți voi toți astăzi.+ 4 Am persecutat această Cale până la moarte, legând și trimițând în închisori atât bărbați, cât și femei.+ 5 Pot să depună mărturie despre aceasta marele preot și toată adunarea bătrânilor. De asemenea, de la ei am luat scrisori către frații noștri din Damasc și m-am dus să-i aduc legați la Ierusalim pe cei de acolo, ca să fie pedepsiți.

6 Dar, când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, o mare lumină din cer a strălucit deodată în jurul meu,+ 7 iar eu am căzut la pământ și am auzit un glas care mi-a zis: «Saul, Saul, de ce mă persecuți?». 8 Eu am răspuns: «Cine ești, Doamne?». Și el mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarineanul, pe care tu îl persecuți». 9 Oamenii care erau cu mine au văzut lumina, dar n-au auzit glasul celui ce-mi vorbea. 10 Atunci am întrebat: «Ce trebuie să fac, Doamne?». Domnul mi-a răspuns: «Ridică-te, du-te la Damasc, iar acolo ți se va spune tot ce a fost hotărât să faci».+ 11 Dar, pentru că n-am mai putut vedea din cauza strălucirii acelei lumini, am ajuns la Damasc dus de mână de cei care erau cu mine.

12 Atunci un bărbat pe nume Anania, care se temea de Dumnezeu, respecta Legea și era vorbit de bine de toți iudeii de acolo, 13 a venit la mine. El a stat lângă mine și mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ți vederea!». Și chiar în clipa aceea mi-am ridicat privirea și l-am văzut.+ 14 El a spus: «Dumnezeul strămoșilor noștri te-a ales să-i cunoști voința, să-l vezi pe cel drept+ și să auzi glasul gurii sale, 15 fiindcă trebuie să-i fii martor înaintea tuturor oamenilor cu privire la lucrurile pe care le-ai văzut și le-ai auzit.+ 16 Și acum, ce mai aștepți? Ridică-te, botează-te și spală-ți păcatele+ chemând numele său».+

17 Dar, când m-am întors la Ierusalim+ și mă rugam în templu, am avut o viziune 18 în care l-am văzut pe Domnul zicându-mi: «Grăbește-te și ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre mine!».+ 19 Și eu am zis: «Doamne, ei știu bine că mergeam din sinagogă în sinagogă, aruncându-i în închisoare și bătându-i pe cei care credeau în tine.+ 20 Iar când a fost vărsat sângele lui Ștefan, martorul tău, eu eram acolo, încuviințând și păzind mantiile celor care-l ucideau».+ 21 Dar el mi-a zis: «Du-te, pentru că te voi trimite la națiuni îndepărtate»”.+

22 Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Apoi și-au ridicat glasul, zicând: „Înlătură-l pe acest om de pe fața pământului, căci nu merită să trăiască!”. 23 Și, fiindcă strigau și își aruncau mantiile și azvârleau țărână în aer,+ 24 comandantul a ordonat ca Pavel să fie dus în cazarmă și a spus să fie interogat prin biciuire, ca să afle exact de ce strigau așa împotriva lui. 25 Dar, după ce l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel i-a zis centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiți un roman* care nu a fost condamnat*?”.+ 26 Când a auzit aceasta, centurionul s-a dus la comandant să-i raporteze și a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este roman”. 27 Atunci comandantul s-a apropiat de el și l-a întrebat: „Spune-mi: Ești roman?”. „Da”, a zis el. 28 Comandantul a răspuns: „Eu am cumpărat aceste drepturi de cetățean cu o mare sumă de bani”. Pavel a zis: „Dar eu le am prin naștere”.+

29 Imediat, bărbații care se pregăteau să-l interogheze prin tortură s-au retras, iar comandantul s-a temut când și-a dat seama că era roman și îl legase cu lanțuri.+

30 Astfel, a doua zi, fiindcă voia să știe sigur de ce îl acuzau iudeii, l-a dezlegat și le-a poruncit preoților principali și întregului Sanhedrin să se întrunească. Apoi l-a adus jos pe Pavel și l-a pus să stea înaintea lor.+

23 Pavel s-a uitat țintă la cei din Sanhedrin și a zis: „Bărbaților, fraților, eu m-am purtat înaintea lui Dumnezeu cu o conștiință perfect curată+ până în ziua aceasta”. 2 Atunci marele preot Anania le-a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. 3 Pavel i-a zis: „Te va lovi Dumnezeu, perete văruit! Tu stai să mă judeci după Lege și, în același timp, încalci Legea poruncind să fiu lovit?”. 4 Cei care erau lângă el au zis: „Îl insulți pe marele preot al lui Dumnezeu?”. 5 Pavel a spus: „Fraților, n-am știut că este marele preot. Căci este scris: «Să nu vorbești disprețuitor despre un conducător al poporului tău!»”.+

6 Știind că o parte din Sanhedrin erau saduchei, iar cealaltă, farisei, Pavel a strigat: „Bărbaților, fraților, eu sunt fariseu,+ fiu de farisei. Pentru speranța în învierea morților sunt judecat!”. 7 Când a spus aceasta, între farisei și saduchei s-a iscat o neînțelegere, iar adunarea s-a dezbinat. 8 Căci saducheii spun că nu există nici înviere, nici înger, nici spirit, pe când fariseii cred în* toate acestea.+ 9 Atunci s-a produs o mare tulburare, iar unii scribi din partidul fariseilor s-au ridicat și au început să susțină cu tărie: „Noi nu găsim nimic rău la omul acesta! Dar, dacă i-a vorbit un spirit sau un înger . . .”.+ 10 Și, fiindcă neînțelegerea lua amploare, comandantul s-a temut că Pavel va fi sfâșiat de ei și le-a poruncit soldaților să coboare, să-l smulgă din mijlocul lor și să-l ducă în cazarmă.

11 Dar, în noaptea care a urmat, Domnul a stat lângă el și a zis: „Fii curajos!+ Căci, așa cum ai depus o mărturie temeinică despre mine în Ierusalim, tot așa va trebui să depui mărturie și în Roma”.+

12 Când s-a făcut ziuă, iudeii au pus la cale un complot și au jurat* să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor omorî pe Pavel. 13 Cei care au jurat, punând la cale acest complot, erau peste 40. 14 Acești bărbați s-au dus la preoții principali și la bătrâni și au zis: „Noi am jurat solemn* să nu mâncăm nimic până nu-l vom omorî pe Pavel. 15 De aceea, voi, împreună cu Sanhedrinul, spuneți-i comandantului să-l aducă jos la voi, ca și cum ați vrea să cercetați mai bine cazul lui. Dar, înainte ca el să ajungă, noi vom fi pregătiți să-l ucidem”.

16 Însă fiul surorii lui Pavel a auzit de acest complot, s-a dus la cazarmă și i-a dat de știre lui Pavel. 17 Atunci Pavel l-a chemat la el pe unul dintre centurioni și i-a zis: „Du-l pe tânărul acesta la comandant, căci are ceva să-i spună”. 18 El l-a luat, l-a dus la comandant și a zis: „Deținutul Pavel m-a chemat și m-a rugat să-l aduc pe tânărul acesta la tine, fiindcă are ceva să-ți spună”. 19 Comandantul l-a luat de mână, l-a tras deoparte și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?”. 20 El a zis: „Iudeii s-au înțeles să-ți ceară să-l aduci mâine pe Pavel jos, la Sanhedrin, ca și cum ar vrea să afle mai multe amănunte despre cazul lui.+ 21 Dar nu te lăsa convins de ei, căci peste 40 de bărbați de-ai lor așteaptă să-l atace și au jurat* să nu mănânce și să nu bea până nu-l vor omorî.+ Și acum ei sunt pregătiți și nu așteaptă decât permisiunea ta”. 22 Atunci comandantul l-a lăsat pe tânăr să plece după ce i-a poruncit: „Să nu spui nimănui că m-ai înștiințat despre lucrul acesta”.

23 Și el i-a chemat pe doi centurioni și le-a zis: „Pregătiți 200 de soldați, precum și 70 de călăreți și 200 de lăncieri ca să plece la Cezareea la ceasul al treilea din noapte*. 24 De asemenea, aduceți niște cai pentru ca Pavel să fie dus călare și să ajungă în siguranță la guvernatorul Felix”. 25 Și a scris o scrisoare, în care spunea:

26 „Claudiu Lisias, către Excelența Sa, guvernatorul Felix: Salutare! 27 Omul acesta a fost prins de iudei și era pe punctul să fie ucis de ei, dar eu am venit repede cu soldații și l-am scăpat,+ pentru că am aflat că este roman.+ 28 Și, vrând să aflu motivul pentru care îl acuzau, l-am dus jos, în Sanhedrinul lor.+ 29 Am constatat că era acuzat de chestiuni legate de Legea lor,+ dar că nu era învinuit de niciun lucru care să merite moartea sau închisoarea. 30 Însă, fiindcă mi-a fost dezvăluit un complot împotriva acestui om,+ l-am trimis imediat la tine și le-am poruncit acuzatorilor să vorbească împotriva lui înaintea ta”.

31 Astfel, soldații l-au luat pe Pavel+ potrivit ordinelor primite și l-au dus noaptea la Antipatrida. 32 A doua zi i-au lăsat pe călăreți să meargă mai departe cu el, iar ei s-au întors la cazarmă. 33 Călăreții au intrat în Cezareea, i-au dat guvernatorului scrisoarea și l-au adus pe Pavel înaintea lui. 34 El a citit-o, a întrebat din ce provincie era și a aflat că era din Cilicia.+ 35 Apoi a zis: „Voi asculta tot ce ai de spus când vor sosi acuzatorii tăi”.+ Și a poruncit să fie păzit în palatul* lui Irod.

24 Cinci zile mai târziu, marele preot Anania+ a coborât cu câțiva bătrâni și cu un orator* numit Tertul și și-au prezentat plângerea împotriva lui Pavel înaintea guvernatorului.+ 2 Când a fost chemat, Tertul a început să-l acuze pe Pavel. El a zis:

„Datorită ție ne bucurăm de multă pace și datorită prevederii tale se fac reforme în această națiune. 3 Mărturisim aceasta oricând și oriunde, Excelența Ta, Felix, cu cea mai mare recunoștință. 4 Dar, ca să nu te rețin prea mult, te implor, în bunătatea ta, să ne asculți câteva momente! 5 Am aflat că omul acesta este o ciumă*,+ că provoacă rebeliuni+ printre toți iudeii de pe pământul locuit și că este un conducător al sectei nazarinenilor.+ 6 El a încercat chiar să profaneze templul; de aceea, l-am prins.+ 7 ——* 8 Când îl vei interoga, vei afla tu însuți despre toate aceste lucruri de care îl acuzăm”.

9 Atunci iudeii au susținut și ei acuzațiile, afirmând că lucrurile acelea erau adevărate. 10 Când guvernatorul i-a făcut semn din cap să vorbească, Pavel a răspuns:

„Întrucât știu bine că această națiune te are judecător de mulți ani, sunt bucuros să vorbesc în apărarea mea.+ 11 Tu însuți poți să verifici că nu sunt mai mult de 12 zile de când am urcat la Ierusalim ca să mă închin lui Dumnezeu.+ 12 Ei nu m-au găsit nici contrazicându-mă cu cineva în templu și nici instigând vreo gloată în sinagogi sau undeva în oraș. 13 Și nici nu pot să aducă dovezi cu privire la lucrurile de care mă acuză acum. 14 Dar recunosc înaintea ta că îndeplinesc un serviciu sacru pentru Dumnezeul strămoșilor mei+ potrivit căii pe care ei o numesc «sectă»; de asemenea, cred tot ce este prevăzut în Lege și scris în Profeți.+ 15 Și am în Dumnezeu speranța pe care o au și oamenii aceștia: că va fi o înviere+ atât a celor drepți, cât și a celor nedrepți.+ 16 De aceea, mă străduiesc mereu să am o conștiință curată* înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.+ 17 După mulți ani am venit să aduc daruri de îndurare+ națiunii mele și să ofer ofrande. 18 În timp ce făceam aceste lucruri, ei m-au găsit în templu după ce mă purificasem din punct de vedere ceremonial,+ dar nu eram cu vreo mulțime, nici nu provocam tulburare. Însă acolo erau niște iudei din provincia Asia, 19 care ar trebui să fie prezenți înaintea ta și să mă acuze dacă ar avea, într-adevăr, ceva împotriva mea.+ 20 Sau să spună chiar oamenii aceștia de ce anume m-au găsit vinovat când am stat înaintea Sanhedrinului, 21 în afară doar de ceea ce am strigat când eram în mijlocul lor: «Pentru învierea morților sunt judecat astăzi înaintea voastră!»”.+

22 Totuși, Felix, care era bine informat cu privire la această Cale,+ i-a amânat spunând: „Voi hotărî asupra lucrurilor privitoare la voi când va coborî comandantul Lisias”. 23 Și i-a poruncit centurionului să-l țină pe Pavel în arest, dar să-i dea o oarecare libertate și să-i lase pe ai lui să se îngrijească de el.

24 Câteva zile mai târziu, Felix a venit împreună cu Drusila, soția lui, care era iudeică, a trimis după Pavel și l-a ascultat cu privire la credința în Cristos Isus.+ 25 Dar, în timp ce Pavel vorbea despre dreptate, despre stăpânirea de sine și despre judecata viitoare,+ Felix s-a înspăimântat și a spus: „Acum du-te, iar când voi avea ocazia, voi trimite din nou după tine”. 26 În același timp, el spera că Pavel îi va da bani. De aceea, trimitea după el tot mai des și vorbea cu el. 27 După doi ani, lui Felix i-a luat locul Porcius Festus. Și, pentru că voia să câștige favoarea iudeilor,+ Felix l-a lăsat pe Pavel în arest.

25 La trei zile după ce a preluat guvernarea provinciei*, Festus+ a urcat de la Cezareea la Ierusalim. 2 Preoții principali și bărbații de seamă ai iudeilor și-au prezentat acuzațiile împotriva lui Pavel.+ Și l-au implorat 3 să le facă favoarea de a-l trimite pe Pavel la Ierusalim. Dar ei plănuiau să-l atace pe Pavel și să-l ucidă pe drum.+ 4 Însă Festus le-a răspuns că Pavel trebuia să rămână în Cezareea și că el însuși urma să se întoarcă acolo în scurt timp. 5 El a spus: „Așadar, cei cu autoritate printre voi să coboare cu mine și, dacă omul acesta a făcut, într-adevăr, ceva greșit, să-l acuze”.+

6 După ce a stat acolo nu mai mult de opt sau zece zile, a coborât la Cezareea, iar a doua zi s-a așezat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel. 7 Când acesta a venit, iudeii care coborâseră de la Ierusalim l-au înconjurat și i-au adus multe acuzații grave, pe care nu puteau să le dovedească.+

8 Dar Pavel a spus în apărarea sa: „Nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva templului și nici împotriva Cezarului n-am comis vreun păcat”.+ 9 Festus, dorind să câștige favoarea iudeilor,+ i-a răspuns lui Pavel: „Vrei să urci la Ierusalim și să fii judecat pentru aceste lucruri acolo, înaintea mea?”. 10 Însă Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului; aici trebuie să fiu judecat. Nu le-am făcut niciun rău iudeilor, după cum vezi și tu foarte bine. 11 Dacă sunt, într-adevăr, un răufăcător și am făcut ceva care să merite moartea,+ nu cer să fiu cruțat de la moarte. Dar, dacă nu există nicio bază pentru acuzațiile pe care mi le aduc acești oameni, atunci nimeni nu are dreptul să mă predea lor, făcându-le astfel o favoare. Fac apel la Cezar!”.+ 12 Atunci Festus, după ce a vorbit cu consilierii săi, a răspuns: „La Cezar ai făcut apel, la Cezar te vei duce!”.

13 După câteva zile, regele Agripa* și Berenice au venit la Cezareea ca să-i facă o vizită lui Festus. 14 Și, pentru că stăteau acolo câteva zile, Festus i-a vorbit regelui despre Pavel, zicând:

„Este aici un bărbat pe care Felix l-a lăsat ca deținut, 15 iar când am fost la Ierusalim, preoții principali și bătrânii iudeilor l-au acuzat,+ cerând să fie condamnat. 16 Dar le-am răspuns că procedura romană nu permite să se facă vreo favoare și acuzatul să fie predat înainte de a se întâlni față în față cu acuzatorii și de a avea posibilitatea să vorbească în apărarea sa privitor la plângere.+ 17 De aceea, când au venit aici, n-am amânat, ci chiar a doua zi m-am așezat pe scaunul de judecată și am poruncit să fie adus bărbatul acela. 18 Când au luat cuvântul, acuzatorii nu l-au învinuit de niciunul dintre lucrurile rele la care mă așteptam.+ 19 Aveau cu el doar niște dispute cu privire la religia lor*+ și cu privire la un om pe nume Isus, care a murit, dar despre care Pavel susține că este viu.+ 20 Neștiind cum să rezolv această dispută, l-am întrebat dacă ar vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru lucrurile acestea.+ 21 Dar, pentru că Pavel a făcut apel, cerând să rămână în arest până va primi hotărârea Augustului*,+ am poruncit să fie reținut până îl voi trimite la Cezar”.

22 Atunci Agripa i-a zis lui Festus: „Aș vrea să-l aud și eu pe omul acesta”.+ El a zis: „Mâine îl vei auzi”. 23 A doua zi, Agripa și Berenice au venit cu mare fast și au intrat în sala de audiență împreună cu comandanții și cu bărbații de seamă ai orașului; și, la porunca lui Festus, a fost adus Pavel. 24 Festus a zis: „Rege Agripa și toți cei care sunteți aici cu noi, acesta este omul cu privire la care au făcut plângere toți iudeii, atât în Ierusalim, cât și aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască!+ 25 Dar eu mi-am dat seama că n-a făcut nimic care să merite moartea.+ Și, când omul acesta a făcut apel la August, am hotărât să-l trimit. 26 Însă n-am nimic sigur să-i scriu Domnului meu despre el. De aceea, l-am adus înaintea voastră și mai cu seamă înaintea ta, rege Agripa, pentru ca, după audiere, să am ce să scriu. 27 Căci mi se pare lipsit de sens să trimit un deținut fără să arăt și acuzațiile care i se aduc”.

26 Agripa+ i-a zis lui Pavel: „Ți se permite să vorbești în apărarea ta”. Atunci Pavel și-a întins mâna și a spus:

2 „Mă consider fericit, rege Agripa, că pot să-mi prezint astăzi apărarea înaintea ta cu privire la toate lucrurile de care mă acuză iudeii,+ 3 mai ales pentru că tu cunoști bine toate obiceiurile iudeilor, precum și neînțelegerile dintre ei. De aceea, te rog, ascultă-mă cu răbdare!

4 Modul de viață pe care l-am dus încă din tinerețe în mijlocul poporului* meu și la Ierusalim este cunoscut de toți iudeii+ 5 care mă știau dinainte. Ei pot să depună mărturie, dacă vor, că am trăit ca fariseu,+ potrivit celei mai stricte secte a religiei noastre*.+ 6 Totuși, acum sunt judecat pentru speranța în promisiunea pe care le-a făcut-o Dumnezeu strămoșilor noștri;+ 7 este aceeași promisiune pe care cele 12 triburi ale noastre speră să o vadă împlinită aducându-i cu stăruință lui Dumnezeu un serviciu sacru zi și noapte. Pentru această speranță sunt acuzat de iudei,+ o, rege!

8 De ce vi se pare* de necrezut că Dumnezeu scoală morții? 9 Și eu eram convins că trebuie să mă împotrivesc prin toate mijloacele numelui lui Isus Nazarineanul. 10 Și așa am și făcut la Ierusalim, astfel că pe mulți dintre sfinți i-am aruncat în închisoare,+ fiindcă primisem autoritate de la preoții principali.+ Iar când trebuiau să fie executați, îmi dădeam votul împotriva lor. 11 Am căutat să-i forțez să-și renege credința pedepsindu-i adesea în toate sinagogile. Și, pentru că eram foarte furios pe ei, am mers până acolo încât i-am persecutat și în alte orașe.

12 În acest scop mă duceam la Damasc cu autoritate și împuternicire de la preoții principali. 13 Pe la amiază, o, rege, am văzut pe drum o lumină mai puternică decât a soarelui, care a strălucit din cer în jurul meu și în jurul celor ce călătoreau cu mine.+ 14 Am căzut toți la pământ, iar eu am auzit un glas care mi-a zis în limba ebraică: «Saul, Saul, de ce mă persecuți? Îți faci rău dând întruna cu piciorul în țepușe*». 15 Dar eu am zis: «Cine ești, Doamne?». Și Domnul a spus: «Sunt Isus, pe care tu îl persecuți. 16 Dar ridică-te și stai în picioare. Iată de ce mă arăt ție: ca să te aleg slujitor și martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât și al lucrurilor pe care te voi face să le vezi cu privire la mine.+ 17 Te voi scăpa de poporul acesta și de cei din națiuni, la care te trimit+ 18 ca să le deschizi ochii+ și să-i întorci din întuneric+ la lumină+ și de sub autoritatea lui Satan+ la Dumnezeu și, astfel, să primească iertarea păcatelor+ și o moștenire printre cei sfințiți, prin credința lor în mine».

19 Prin urmare, rege Agripa, am ascultat porunca primită prin această viziune cerească 20 și le-am dus mai întâi celor din Damasc,+ apoi celor din Ierusalim+ și din tot ținutul Iudeei, precum și națiunilor acest mesaj: că trebuie să se căiască și să se întoarcă la Dumnezeu făcând fapte care dovedesc căință.+ 21 Din acest motiv m-au prins iudeii în templu și au încercat să mă ucidă.+ 22 Totuși, pentru că am simțit ajutorul lui Dumnezeu, am continuat până în ziua de azi să le depun mărturie atât celor mici, cât și celor mari, fără să spun nimic altceva decât ceea ce au spus Profeții și Moise că se va întâmpla:+ 23 că Cristosul avea să sufere+ și că, fiind primul care urma să fie înviat din morți,+ avea să predice și să aducă lumină atât acestui popor, cât și națiunilor”.+

24 Și, în timp ce Pavel spunea aceste lucruri în apărarea sa, Festus a zis cu glas tare: „Ți-ai pierdut mințile, Pavel! Învățătura ta multă te duce la nebunie!”. 25 Dar Pavel a zis: „Nu mi-am pierdut mințile, Excelența Ta, Festus. Dimpotrivă, ceea ce spun este adevărat și rațional. 26 De fapt, regele căruia îi vorbesc atât de deschis știe bine aceste lucruri. Sunt convins că niciunul dintre ele nu scapă atenției sale, căci nu s-au făcut în secret.+ 27 Crezi tu, rege Agripa, în Profeți? Știu că crezi”. 28 Dar Agripa i-a zis lui Pavel: „Curând m-ai convinge și pe mine să devin creștin!”. 29 Atunci Pavel a spus: „Mă rog lui Dumnezeu ca, fie curând, fie mai târziu, nu numai tu, ci toți cei care mă ascultă azi să fie așa cum sunt eu, în afară de aceste lanțuri”.

30 Atunci regele s-a ridicat și, la fel, guvernatorul, Berenice și bărbații care stăteau cu ei. 31 Și, în timp ce ieșeau, își spuneau unii altora: „Omul acesta nu face nimic care să merite moartea sau închisoarea”.+ 32 Agripa i-a zis apoi lui Festus: „Omul acesta putea fi eliberat dacă nu făcea apel la Cezar”.+

27 Când s-a hotărât să plecăm cu corabia spre Italia,+ Pavel și alți câțiva deținuți au fost predați unui centurion pe nume Iuliu, din cohorta Augusta. 2 Ne-am îmbarcat pe o corabie din Adramit, care urma să plece spre diferite porturi de pe coasta provinciei Asia, și am ridicat pânzele. Cu noi era Aristarh,+ un macedonean din Tesalonic. 3 A doua zi am debarcat la Sidon, iar Iuliu s-a purtat cu bunătate* față de Pavel și i-a permis să meargă la prietenii lui pentru ca aceștia să se îngrijească de el.

4 De acolo am plecat pe mare și am navigat la adăpostul insulei Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. 5 Apoi am navigat în larg de-a lungul Ciliciei și al Pamfiliei și am ajuns în portul Mira, din Licia. 6 Acolo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria care se îndrepta spre Italia și ne-a urcat la bordul ei. 7 După ce am navigat încet mai multe zile, am ajuns cu greu la Cnid. Și, pentru că vântul nu ne lăsa să înaintăm, am navigat la adăpostul Cretei, pe lângă Salmone. 8 Am mers cu greu de-a lungul coastei și am ajuns într-un loc numit Porturi Bune, care era aproape de orașul Lasea.

9 Trecuse mult timp, iar călătoria pe mare era de acum periculoasă, pentru că trecuse chiar și postul Zilei Ispășirii*.+ De aceea, Pavel i-a sfătuit: 10 „Bărbaților, din câte văd, dacă vom continua această călătorie, vom suferi pagube și mari pierderi nu numai în ce privește încărcătura și corabia, ci și viața* noastră”. 11 Însă centurionul a ascultat de cârmaci și de proprietarul vasului, în loc să asculte de Pavel. 12 Și, fiindcă portul nu era bun pentru iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece de acolo ca să vadă dacă nu cumva puteau să ajungă și să ierneze la Fenix, un port al Cretei cu deschidere spre nord-est și spre sud-est.

13 Când vântul de sud a început să sufle ușor, ei au crezut că pot ajunge la destinație, astfel că au ridicat ancora și au navigat pe lângă Creta, aproape de țărm. 14 Însă, nu după mult timp, un vânt năprasnic, numit Eurachilon*, s-a dezlănțuit asupra insulei. 15 Întrucât corabia era aruncată cu violență încoace și-ncolo și nu putea să înainteze din cauza vântului, am lăsat-o în voia lui și am fost purtați în derivă. 16 Am mers la adăpostul unei insule mici, numite Cauda; totuși, cu greu am reușit să ținem sub control barca* de la pupă. 17 După ce au ridicat-o la bord, au consolidat corabia legând-o cu frânghii. Și, temându-se să nu eșueze în Sirta*, au coborât parâmele și s-au lăsat duși în derivă. 18 Dar, pentru că eram zdruncinați puternic de furtună, a doua zi au început să arunce din încărcătură ca să ușureze corabia, 19 iar a treia zi au aruncat cu mâinile lor echipamentul corabiei.

20 Fiindcă nici soarele, nici stelele nu se mai văzuseră de multe zile, iar furtuna care se abătuse asupra noastră era foarte puternică*, am început să ne pierdem orice speranță de salvare. 21 Și, pentru că oamenii nu mâncaseră de mult timp, Pavel s-a ridicat în picioare în mijlocul lor și a zis: „Bărbaților, trebuia să fi urmat sfatul meu și să nu fi ieșit în larg din Creta; atunci n-ați fi suferit aceste pagube și pierderi.+ 22 Dar acum vă îndemn să fiți curajoși, fiindcă niciunul* dintre voi nu-și va pierde viața; doar corabia va fi distrusă. 23 În noaptea aceasta, un înger+ al Dumnezeului căruia îi aparțin și pentru care îndeplinesc un serviciu sacru a stat lângă mine 24 și a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să te prezinți înaintea Cezarului!+ Iată că Dumnezeu ți i-a dăruit pe toți cei care călătoresc cu tine în corabie». 25 Așadar, bărbaților, fiți curajoși, fiindcă am încredere în Dumnezeu că va fi exact așa cum mi s-a spus. 26 Totuși, trebuie să eșuăm pe țărmul unei insule”.+

27 În a 14-a noapte, când eram aruncați încoace și-ncolo pe marea Adria*, marinarii au bănuit pe la miezul nopții că se apropiau de uscat. 28 Au măsurat adâncimea și au găsit 20 de stânjeni*. Apoi au mai mers puțin, au măsurat din nou și au găsit 15 stânjeni*. 29 Temându-se să nu eșuăm pe stânci, au aruncat patru ancore de la pupă și au așteptat cu nerăbdare să se facă ziuă. 30 Dar, când marinarii au încercat să fugă din corabie coborând barca pe mare sub pretext că voiau să arunce ancorele de la proră, 31 Pavel le-a spus centurionului și soldaților: „Dacă acești bărbați nu rămân în corabie, nu puteți fi salvați!”.+ 32 Atunci soldații au tăiat frânghiile bărcii și au lăsat-o să se îndepărteze.

33 Înainte să se facă ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toți să mănânce puțin zicând: „Astăzi este a 14-a zi de când sunteți în așteptare și nu ați mâncat nimic. 34 De aceea, vă îndemn să mâncați puțin, fiindcă lucrul acesta este spre binele vostru. Niciunul dintre voi nu-și va pierde nici măcar un fir de păr din cap”. 35 După ce a spus aceasta, a luat o pâine, i-a mulțumit lui Dumnezeu în fața tuturor, apoi a frânt-o și a început să mănânce. 36 Atunci toți au prins curaj și au început și ei să mănânce. 37 Pe corabie eram în total 276 de persoane*. 38 După ce au mâncat pe săturate, au ușurat corabia aruncând grâul în mare.+

39 Când s-a făcut ziuă, au zărit uscatul, dar n-au recunoscut locul.+ Au văzut însă un golf cu o plajă și au hotărât să îndrepte corabia într-acolo dacă era cu putință. 40 Astfel, au tăiat ancorele și le-au lăsat să cadă în mare. În același timp au dezlegat curelele vâslelor care serveau drept cârmă și, ridicând pânza din față în bătaia vântului, s-au îndreptat spre plajă. 41 Când s-au lovit de un banc de nisip scăldat de mare din ambele părți, au lăsat corabia să eșueze. Prora s-a împotmolit și a rămas înțepenită, iar pupa a început să se sfărâme din cauza furiei valurilor.+ 42 Atunci soldații au hotărât să-i omoare pe deținuți, pentru ca niciunul să nu evadeze înotând. 43 Dar centurionul, dorind să-l scape pe Pavel, i-a împiedicat să-și ducă planul la îndeplinire. El a poruncit ca, mai întâi, cei care știau să înoate să sară în mare și să ajungă pe uscat, 44 iar apoi ceilalți să-i urmeze, unii pe scânduri, alții pe diferite bucăți din corabie. Astfel, toți au ajuns teferi pe uscat.+

28 După ce am ajuns în siguranță la țărm, am aflat că insula se numea Malta.+ 2 Localnicii* s-au purtat cu multă bunătate* față de noi. Fiindcă începuse să plouă și era frig, ei au aprins un foc și ne-au primit pe toți cu amabilitate. 3 Dar, când Pavel a strâns un braț de vreascuri și l-a pus pe foc, o viperă a ieșit din cauza căldurii și s-a prins de mâna lui. 4 Când localnicii au văzut șarpele veninos atârnându-i de mână, și-au zis unii altora: „Cu siguranță, omul acesta este un ucigaș și, deși a reușit să se salveze din mare, Dreptatea* nu l-a lăsat să rămână în viață”. 5 Însă el a scuturat șarpele în foc și n-a pățit nimic. 6 Ei se așteptau ca el să se umfle sau să cadă deodată mort. După ce au stat mult timp și au văzut că nu i s-a întâmplat nimic rău, și-au schimbat părerea și au spus că era un dumnezeu.

7 Aproape de acel loc avea terenuri conducătorul insulei, un om pe nume Publius. El ne-a primit cu ospitalitate și ne-a găzduit cu bunăvoință trei zile. 8 Tatăl lui Publius zăcea la pat, având febră și dizenterie. Pavel a intrat la el, s-a rugat, și-a pus mâinile peste el și l-a vindecat.+ 9 După aceea au venit la Pavel și ceilalți oameni de pe insulă care erau bolnavi și au fost vindecați.+ 10 Ei ne-au onorat cu multe daruri și, când ne-am îmbarcat, ne-au dat tot ce aveam nevoie.

11 După ce am stat acolo trei luni, ne-am îmbarcat pe o corabie care avea la proră semnul „Fiii lui Zeus”. Corabia era din Alexandria și iernase pe insulă. 12 Am ajuns în portul Siracuza, unde am rămas trei zile; 13 de acolo am mers mai departe și am ajuns la Regium. După o zi s-a pornit un vânt de la sud, iar în ziua următoare am ajuns la Puteoli. 14 Aici i-am găsit pe frați, care ne-au rugat insistent să rămânem la ei șapte zile. Apoi ne-am îndreptat spre Roma. 15 Când au auzit vestea despre noi, frații din Roma au venit în întâmpinarea noastră până la Piața lui Appius și la Trei Taverne. Văzându-i, Pavel i-a mulțumit lui Dumnezeu și a prins curaj.+ 16 Când, în cele din urmă, am ajuns la Roma, lui Pavel i s-a permis să locuiască singur, păzit de un soldat.

17 După trei zile, el i-a chemat pe bărbații de seamă ai iudeilor. Când s-au adunat, le-a zis: „Bărbaților, fraților, deși n-am făcut nimic împotriva poporului sau a obiceiurilor strămoșilor noștri,+ am fost arestat în Ierusalim și predat romanilor.+ 18 Iar aceștia, după ce m-au interogat,+ au vrut să mă elibereze, fiindcă nu s-a găsit niciun motiv pentru care să fiu condamnat la moarte.+ 19 Dar, întrucât iudeii nu au fost de acord, am fost nevoit să fac apel la Cezar,+ însă nu pentru că aș avea de adus vreo acuzație împotriva națiunii mele. 20 Iată de ce am cerut să vă văd și să vă vorbesc, căci din cauza speranței Israelului am eu acest lanț în jurul meu”.+ 21 Ei i-au zis: „Noi n-am primit scrisori din Iudeea despre tine și niciunul dintre frații care au venit de acolo n-a istorisit și n-a vorbit nimic rău despre tine. 22 Dar considerăm că este potrivit să auzim de la tine ce gândești, căci, în ce privește această sectă,+ știm că pretutindeni se vorbește împotriva ei”.+

23 Atunci au stabilit cu el o zi și au venit mai mulți la el, în locuința lui. Și, de dimineață până seara, el le-a explicat lucrurile cu ajutorul Legii lui Moise+ și al Profeților,+ depunând o mărturie temeinică despre Regatul lui Dumnezeu, ca să-i convingă să creadă în Isus.+ 24 Unii au crezut lucrurile pe care el le spunea, dar alții n-au vrut să creadă. 25 Și, fiindcă nu erau de acord unii cu alții, au început să plece, iar Pavel a spus doar atât:

„Bine le-a vorbit spiritul sfânt strămoșilor voștri prin profetul Isaia 26 când a zis: «Du-te la poporul acesta și spune: „Veți auzi, dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi, dar nicidecum nu veți vedea.+ 27 Căci inima acestui popor a ajuns nereceptivă și ei au auzit cu urechile, dar au rămas indiferenți, și și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă, iar eu să-i vindec”».+ 28 Așadar, să știți că vestea despre această salvare de la Dumnezeu a fost trimisă la națiuni,+ iar ele o vor asculta negreșit”.+ 29 ——*

30 El a rămas doi ani întregi în casa lui închiriată+ și îi primea cu drag pe toți cei care veneau la el, 31 predicându-le Regatul lui Dumnezeu și învățându-i despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala,+ fără piedici.