DUPĂ MARCU

1 Începutul veștii bune* despre Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu: 2 În cartea profetului Isaia este scris: („Iată că îl trimit pe mesagerul meu înaintea ta*, iar el îți va pregăti calea.”)+ 3 „Glasul cuiva strigă în pustiu: «Pregătiți calea lui Iehova*! Faceți drepte cărările sale!»”.+ 4 Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul ca simbol al căinței pentru iertarea păcatelor.+ 5 Toți cei din ținutul Iudeei și toți locuitorii Ierusalimului se duceau la Ioan. Ei își mărturiseau deschis păcatele și erau botezați* de el în râul Iordan.+ 6 Ioan purta un veșmânt din păr de cămilă și o centură de piele în jurul mijlocului;+ el mânca lăcuste și miere sălbatică.+ 7 Și predica: „După mine vine cineva mai puternic decât mine, iar eu nu sunt demn să mă aplec ca să-i dezleg curelele de la sandale.+ 8 Eu v-am botezat cu apă, dar el vă va boteza cu spirit sfânt”.+

9 În zilele acelea, Isus a venit din Nazaretul Galileei și a fost botezat de Ioan în Iordan.+ 10 Imediat ce s-a ridicat din apă, el a văzut cerurile deschizându-se și spiritul coborând peste el, ca un porumbel.+ 11 Și din ceruri s-a auzit un glas: „Tu ești Fiul meu, cel iubit! Eu te-am aprobat”.+

12 Imediat, spiritul l-a impulsionat să se ducă în pustiu. 13 El a rămas în pustiu 40 de zile și acolo a fost ispitit de Satan.+ Era cu animalele sălbatice, iar îngerii îi slujeau.+

14 După ce Ioan a fost arestat, Isus s-a dus în Galileea.+ Acolo, el a predicat vestea bună a lui Dumnezeu,+ 15 zicând: „Timpul fixat a sosit și Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat. Căiți-vă+ și credeți în vestea bună!”.

16 În timp ce mergea de-a lungul Mării Galileei, i-a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui,+ aruncându-și plasele de pescuit în mare,+ fiindcă erau pescari.+ 17 Isus le-a zis: „Urmați-mă și vă voi face pescari de oameni!”.+ 18 Și ei și-au lăsat imediat plasele de pescuit și l-au urmat.+ 19 Mergând puțin mai departe, i-a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau în barca lor și își reparau plasele de pescuit.+ 20 El i-a chemat imediat, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în barcă împreună cu angajații lui și l-au urmat. 21 Și au intrat în Capernaum.

De îndată ce a început sabatul, el a intrat în sinagogă și a început să predea.+ 22 Oamenii erau uluiți de modul său de a preda, pentru că el îi învăța ca o persoană cu autoritate, nu ca scribii.+ 23 Chiar atunci, în sinagoga lor era un om stăpânit de un spirit necurat, care a strigat: 24 „Ce-avem noi de-a face cu tine, Isus Nazarineanule?+ Ai venit să ne distrugi? Știu prea bine cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!”.+ 25 Dar Isus l-a mustrat zicând: „Taci și ieși din el!”. 26 Și spiritul necurat, după ce i-a provocat omului convulsii și a urlat cât a putut de tare, a ieșit din el. 27 Și toți erau atât de uluiți, încât au început să vorbească între ei și să zică: „Ce este aceasta? Este o învățătură nouă*! El le poruncește cu autoritate chiar și spiritelor necurate, iar ele îl ascultă”. 28 Și vestea despre el s-a răspândit repede peste tot, în tot ținutul Galileei.

29 După ce au plecat din sinagogă, Isus, Iacov și Ioan s-au dus împreună cu Simon și cu Andrei la casa acestora.+ 30 Soacra+ lui Simon zăcea în pat cu febră; imediat, ei i-au vorbit lui Isus despre ea. 31 Atunci el s-a dus la ea, a luat-o de mână și a ridicat-o. Și febra a lăsat-o, iar ea a început să le slujească.

32 După lăsarea serii, când soarele apusese, oamenii au început să aducă la el toți bolnavii și demonizații.+ 33 Tot orașul era adunat la ușa casei. 34 Astfel, el a vindecat mulți oameni care sufereau de diferite boli+ și a scos mulți demoni, dar nu-i lăsa pe demoni să vorbească, fiindcă știau că el era Cristos*.

35 Dis-de-dimineață, în timp ce era încă întuneric, s-a ridicat, a ieșit și a plecat într-un loc retras, iar acolo a început să se roage.+ 36 Dar Simon și cei ce erau cu el s-au dus să-l caute 37 și, după ce l-au găsit, i-au zis: „Toți te caută”. 38 Însă el le-a spus: „Să ne ducem în altă parte, în localitățile învecinate, ca să predic și acolo, căci de aceea am venit”.+ 39 Și a străbătut toată Galileea, predicând în sinagogile lor și scoțând demonii.+

40 Și la el a venit un lepros, care l-a implorat în genunchi zicându-i: „Dacă vrei, poți să mă cureți”.+ 41 Atunci Isus, cuprins de milă, și-a întins mâna, l-a atins și i-a zis: „Vreau! Fii curățat!”.+ 42 Și imediat lepra i-a dispărut și el a devenit curat. 43 Isus l-a trimis îndată de acolo, poruncindu-i cu fermitate: 44 „Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du-te, arată-te preotului și oferă pentru purificarea ta lucrurile pe care le-a poruncit Moise,+ ca mărturie pentru ei*”.+ 45 Dar, după ce a plecat, omul a început să le vorbească tuturor despre cele întâmplate și să răspândească vestea peste tot, astfel că Isus nu mai putea să intre în niciun oraș fără să treacă neobservat. De aceea, el rămânea în locuri retrase, în afara orașelor. Totuși, oamenii veneau la el din toate părțile.+

2 Însă, după câteva zile, Isus a intrat din nou în Capernaum și s-a răspândit vestea că era acasă.+ 2 Astfel, s-au strâns atât de mulți oameni, încât nu mai era loc nici chiar în fața ușii. Iar el a început să le predice cuvântul.+ 3 Și i-a fost adus un om paralizat, care era purtat de patru oameni.+ 4 Dar, din cauza mulțimii, n-au reușit să-l ducă până la Isus. De aceea, au scos acoperișul de deasupra locului unde era Isus și, făcând o deschizătură, au coborât targa pe care era întins omul paralizat. 5 Când le-a văzut credința,+ Isus i-a zis omului paralizat: „Copile, păcatele îți sunt iertate!”.+ 6 Niște scribi care stăteau acolo se gândeau în inima lor:+ 7 „De ce vorbește omul acesta așa? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele, în afară de unul singur, Dumnezeu?”.+ 8 Dar Isus a înțeles* imediat ce vorbeau între ei și le-a zis: „De ce gândiți astfel în inima voastră?+ 9 Ce este mai ușor: Să-i zici omului paralizat: «Păcatele îți sunt iertate» sau să zici: «Ridică-te, ia-ți targa și umblă»? 10 Dar, ca să știți că Fiul omului+ are autoritate să ierte păcatele pe pământ . . .”.+ Apoi s-a întors spre omul paralizat și i-a spus: 11 „Îți zic: Ridică-te, ia-ți targa și du-te acasă!”. 12 Atunci el s-a ridicat, și-a luat imediat targa și a ieșit în fața tuturor. Toți au rămas uluiți și l-au glorificat pe Dumnezeu, zicând: „Niciodată n-am mai văzut așa ceva”.+

13 El s-a dus din nou pe țărmul mării. Și mulțimile veneau la el, iar el le învăța. 14 În timp ce mergea pe acolo, l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, stând în locul unde se încasau impozite și i-a zis: „Urmează-mă!”. Atunci el s-a ridicat și l-a urmat.+ 15 Mai târziu, Isus lua masa* în casa lui Levi, iar mulți încasatori de impozite și păcătoși mâncau* cu Isus și cu discipolii săi, căci mulți dintre ei îl urmau.+ 16 Dar, când scribii fariseilor l-au văzut mâncând cu păcătoșii și cu încasatorii de impozite, le-au zis discipolilor săi: „Cum de mănâncă cu încasatorii de impozite și cu păcătoșii?”. 17 Auzind aceasta, Isus le-a zis: „Nu cei sănătoși* au nevoie de doctor, ci bolnavii. N-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”.+

18 Discipolii lui Ioan și fariseii aveau obiceiul să postească. De aceea, au venit la Isus și l-au întrebat: „Discipolii lui Ioan și discipolii fariseilor au obiceiul să postească, dar discipolii tăi de ce n-au acest obicei?”.+ 19 Isus le-a răspuns: „Au prietenii mirelui+ vreun motiv să postească în timp ce mirele este cu ei? Cât timp mirele este cu ei, nu au de ce să postească. 20 Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei+ și atunci, în ziua aceea, vor posti. 21 Nimeni nu coase la o haină veche un petic de stofă nebăgată la apă. Dacă ar coase, bucata de stofă nouă ar trage de haina veche și ruptura s-ar mări.+ 22 De asemenea, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Dacă ar pune, vinul ar face ca burdufurile să crape și s-ar pierde și vinul, și burdufurile. Vinul nou se pune în burdufuri noi”.

23 Într-o zi de sabat, Isus trecea printre niște lanuri de grâu, iar discipolii săi au început să smulgă spice în timp ce mergeau.+ 24 Atunci fariseii i-au zis: „Privește! De ce fac ei ce nu este permis în sabat?”. 25 Dar el le-a spus: „N-ați citit niciodată ce a făcut David când a ajuns în nevoie, iar lui și oamenilor care erau cu el li s-a făcut foame?+ 26 Potrivit relatării despre Abiatar,+ preotul principal, David a intrat în casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile de prezentare, deși nimănui nu îi este permis să le mănânce decât preoților,+ și a dat din ele și oamenilor care erau cu el”. 27 Apoi le-a spus: „Sabatul a fost făcut pentru om,+ nu omul pentru sabat. 28 De aceea, Fiul omului este Domn chiar și al sabatului”.+

3 Isus a intrat din nou într-o sinagogă și acolo era un om cu o mână atrofiată*.+ 2 Fariseii îl urmăreau cu atenție ca să vadă dacă avea să-l vindece pe omul acela în sabat, ca să-l poată acuza. 3 El i-a zis omului cu mâna atrofiată*: „Ridică-te și vino în mijloc!”. 4 Apoi i-a întrebat: „Este permis în sabat să faci un lucru bun sau un lucru rău, să salvezi sau să iei o viață*?”.+ Dar ei tăceau. 5 După ce s-a uitat de jur împrejur la ei plin de indignare și adânc mâhnit din cauza insensibilității inimii lor,+ i-a zis omului: „Întinde-ți mâna!”. El a întins-o, iar mâna i s-a vindecat. 6 Atunci fariseii au ieșit și au început imediat să comploteze împreună cu membrii partidului lui Irod+ împotriva lui ca să-l omoare.

7 Dar Isus a plecat spre mare cu discipolii săi. Și o mare mulțime din Galileea și din Iudeea l-a urmat.+ 8 Chiar și din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și din jurul Tirului și al Sidonului a venit la el o mare mulțime când a auzit câte lucruri făcea. 9 Și el le-a spus discipolilor lui să-i pregătească o barcă mică, pentru ca mulțimea să nu-l înghesuie. 10 Întrucât îi vindecase pe mulți, toți cei grav bolnavi se îmbulzeau în jurul lui ca să-l atingă.+ 11 Chiar și spiritele necurate*,+ ori de câte ori îl vedeau, se plecau înaintea lui și strigau: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”.+ 12 Însă el le-a poruncit cu fermitate de mai multe ori să nu le spună altora cine este el.+

13 Apoi a urcat pe un munte și i-a chemat pe cei pe care a vrut să-i aleagă,+ iar ei au venit la el.+ 14 Și a format* un grup de 12 bărbați, pe care i-a numit „apostoli”. Aceștia aveau să-l însoțească, iar el avea să-i trimită să predice 15 și să le dea autoritatea de a scoate demoni.+

16 Iată grupul celor 12+ pe care l-a format*: Simon (pe care l-a numit și Petru),+ 17 Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele său (pe aceștia i-a numit și Boanerghes, care înseamnă „Fiii Tunetului”),+ 18 Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Tadeu, Simon Cananeanul* 19 și Iuda Iscariot, care mai târziu l-a trădat pe Isus.

Apoi el a intrat într-o casă. 20 Mulțimea s-a adunat din nou, astfel că ei nu puteau nici măcar să mănânce. 21 Dar, auzind de toate acestea, rudele sale au venit să-l prindă, căci ziceau: „Și-a pierdut mințile”.+ 22 De asemenea, scribii care coborâseră de la Ierusalim ziceau: „Îl are pe Beelzebub* și scoate demonii cu ajutorul conducătorului demonilor”.+ 23 Atunci Isus i-a chemat la el și, folosind ilustrări, le-a spus: „Cum poate Satan să-l scoată pe Satan? 24 Dacă un regat se dezbină și se ridică împotriva lui însuși, regatul acela nu poate dăinui+ 25 și, dacă o casă se dezbină și se ridică împotriva ei înseși, casa aceea nu va putea dăinui. 26 La fel, dacă Satan s-a ridicat împotriva lui însuși și s-a dezbinat, nu poate dăinui, ci își găsește sfârșitul. 27 Nimeni care intră în casa unui om puternic nu poate să-i fure acestuia bunurile dacă nu-l leagă mai întâi. Abia apoi îi poate jefui casa. 28 Adevărat vă spun că totul le va fi iertat fiilor oamenilor, indiferent ce păcate ar comite și ce blasfemii ar spune. 29 Dar cine spune blasfemii împotriva spiritului sfânt nu va fi iertat niciodată,+ ci se face vinovat de un păcat veșnic”.+ 30 Isus a spus aceasta pentru că ziceau: „Are spirit necurat”.+

31 Atunci au venit mama și frații lui.+ Ei au rămas afară și au trimis pe cineva înăuntru ca să-l cheme.+ 32 În jurul lui stătea o mulțime de oameni și i s-a zis: „Iată că mama ta și frații tăi sunt afară și întreabă de tine”.+ 33 Dar el le-a răspuns: „Cine sunt mama mea și frații mei?”. 34 Apoi s-a uitat la cei care stăteau în jurul lui și a zis: „Iată-i pe mama mea și pe frații mei!+ 35 Cine face voința lui Dumnezeu, acela îmi este frate, soră și mamă”.+

4 Isus a început din nou să-i învețe pe oameni lângă mare și o mulțime foarte numeroasă s-a strâns la el. De aceea, el s-a urcat într-o barcă și s-a așezat; s-a îndepărtat puțin de țărm, în timp ce toată mulțimea stătea de-a lungul țărmului, lângă mare.+ 2 Și a început să-i învețe multe lucruri folosind ilustrări;+ în timp ce preda, el le-a spus:+ 3 „Ascultați! Iată că semănătorul a ieșit să semene.+ 4 În timp ce semăna, unele semințe au căzut de-a lungul drumului, iar păsările au venit și le-au mâncat. 5 Altele au căzut într-un loc stâncos, unde nu era mult pământ, și au încolțit imediat pentru că pământul nu era adânc.+ 6 Dar, când a răsărit soarele, plantele tinere au fost arse și, pentru că n-aveau rădăcină, s-au uscat. 7 Alte semințe au căzut printre spini; spinii au crescut și le-au înăbușit, iar ele n-au dat rod.+ 8 Dar altele au căzut pe pământ bun, au încolțit, au crescut și au început să dea rod, producând 30, 60 și 100”.+ 9 Și el a adăugat: „Cine are urechi de auzit să audă!”.+

10 Când a rămas singur, Cei doisprezece și ceilalți discipoli au început să-l întrebe despre ilustrări.+ 11 El le-a spus: „Vouă vi s-a permis să înțelegeți secretul sacru+ al Regatului lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate rămân ilustrări,+ 12 pentru ca, deși privesc, să privească și totuși să nu vadă și, deși aud, să audă și totuși să nu înțeleagă; astfel, ei nu se vor întoarce niciodată și nu vor fi iertați”.+ 13 Și le-a mai zis: „Dacă nu înțelegeți această ilustrare, cum veți înțelege toate celelalte ilustrări?

14 Semănătorul seamănă cuvântul.+ 15 Semințele care au căzut de-a lungul drumului sunt asemenea oamenilor în care este semănat cuvântul, dar, imediat ce aud cuvântul, vine Satan+ și ia cuvântul care a fost semănat în ei.+ 16 Tot așa, semințele semănate într-un loc stâncos sunt cei care, imediat ce aud cuvântul, îl acceptă cu bucurie.+ 17 Totuși, nu au rădăcină în ei. Ei rămân o vreme, dar, imediat ce vine un necaz sau o persecuție din cauza cuvântului, se poticnesc. 18 Mai sunt și semințele semănate printre spini. Aceștia sunt cei care au auzit cuvântul,+ 19 dar îngrijorările+ acestui sistem*, puterea amăgitoare a bogățiilor+ și dorințele+ după alte lucruri pătrund în ei și înăbușă cuvântul, făcându-l neroditor. 20 Iar semințele semănate în pământ bun sunt cei care ascultă cuvântul, îl acceptă și dau rod: 30, 60 și 100”.+

21 Și le-a mai zis: „Este adusă o lampă ca să fie pusă sub un coș* sau sub pat? Nu este ea adusă ca să fie pusă pe lampadar?+ 22 Căci nu este nimic ascuns care să nu fie scos la iveală și nimic tăinuit cu grijă care să nu iasă la lumină.+ 23 Cine are urechi de auzit să audă!”.+

24 El le-a mai zis: „Dați atenție lucrurilor pe care le auziți!+ Cu măsura cu care măsurați vi se va măsura, ba vi se va și adăuga. 25 Fiindcă celui ce are i se va mai da,+ dar celui ce n-are i se va lua chiar și ce are”.+

26 Și a mai zis: „Regatul lui Dumnezeu este ca atunci când un om aruncă semințe pe pământ. 27 Noaptea doarme, dimineața se scoală, iar în acest timp semințele încolțesc și cresc, fără ca el să știe cum. 28 Pământul rodește de la sine în mod treptat: mai întâi firul, apoi spicul și, în cele din urmă, bobul plin în spic. 29 Dar, de îndată ce rodul este copt, omul înfige secera, pentru că a venit timpul secerișului”.

30 Și a mai zis: „Cu ce am putea asemăna Regatul lui Dumnezeu sau prin ce ilustrare am putea să-l explicăm? 31 El este asemenea unui grăunte de muștar, care, când este semănat, este cea mai mică dintre toate semințele de pe pământ.+ 32 Dar, după ce a fost semănat, crește și ajunge mai mare decât toate celelalte plante de grădină. Ramurile lui devin atât de mari, încât păsările cerului pot să se adăpostească la umbra lui”.

33 Isus a folosit multe ilustrări+ de felul acesta pentru a le preda cuvântul, atât cât puteau ei să înțeleagă. 34 Într-adevăr, nu le vorbea fără să folosească ilustrări, dar discipolilor săi le explica în particular toate lucrurile.+

35 În ziua aceea, când s-a lăsat seara, le-a zis: „Să trecem pe celălalt țărm”.+ 36 După ce au dat drumul mulțimii, ei l-au dus pe Isus în barcă așa cum era; și erau și alte bărci cu a lui.+ 37 Atunci s-a stârnit o mare vijelie și valurile loveau barca, iar barca era gata să se scufunde.+ 38 El era în partea din spate a bărcii și dormea pe pernă. Atunci l-au trezit și i-au zis: „Învățătorule, nu-ți pasă că murim?”. 39 El s-a ridicat, a certat vântul și a zis mării: „Taci! Potolește-te!”.+ Vântul s-a potolit și s-a așternut o liniște adâncă. 40 Iar el le-a zis: „De ce vă este atât de frică? Tot n-aveți credință?”. 41 Dar ei erau cuprinși de o mare frică și își ziceau unii altora: „Cine este, de fapt, omul acesta? Până și vântul și marea îl ascultă”.+

5 Apoi au ajuns pe celălalt țărm al mării, în regiunea gherasenilor.+ 2 Imediat după ce Isus a coborât din barcă, un om stăpânit de un spirit necurat i-a ieșit înainte dintre morminte*. 3 El trăia printre morminte și până atunci nimeni nu putuse să-l țină legat, nici chiar cu un lanț. 4 El fusese de multe ori legat cu obezi și cu lanțuri, dar rupsese lanțurile și sfărâmase obezile și nimeni n-avea putere să-l stăpânească. 5 Și tot timpul, zi și noapte, țipa printre morminte și pe munți și își făcea tăieturi cu pietre. 6 Dar, zărindu-l pe Isus de departe, a alergat și s-a plecat înaintea lui.+ 7 Apoi a strigat cu glas tare: „Ce-am eu de-a face cu tine, Isus, Fiu al Dumnezeului Preaînalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui”.+ 8 Căci Isus îi spusese: „Ieși din omul acesta, spirit necurat!”.+ 9 Și Isus l-a întrebat: „Care îți este numele?”. El a răspuns: „Numele meu este Legiune, pentru că suntem mulți”. 10 Și îl implora să nu trimită spiritele afară din ținutul acela.+

11 Acolo, pe munte, păștea+ o turmă mare de porci.+ 12 Astfel, spiritele l-au implorat: „Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei”. 13 Și el le-a lăsat. Atunci spiritele necurate au ieșit și au intrat în porci, iar turma, cam 2 000 de porci, s-a repezit spre malul abrupt, a căzut în mare și s-a înecat. 14 Păzitorii turmei au luat-o la fugă și au povestit lucrul acesta în oraș și în ținutul din jur, iar oamenii au venit să vadă ce se întâmplase.+ 15 Au ajuns la Isus și l-au văzut pe demonizat, pe cel care fusese posedat de legiunea de demoni: stătea așezat și era îmbrăcat și sănătos la minte. Și s-au înfricoșat. 16 Cei care văzuseră totul le-au relatat ce se întâmplase cu demonizatul și cu porcii. 17 Atunci ei au început să-l implore pe Isus să plece din regiunea lor.+

18 În timp ce Isus urca în barcă, omul care fusese demonizat îl implora să-l lase să-l însoțească.+ 19 Dar el nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă la rudele tale și spune-le tot ce a făcut Iehova* pentru tine și cum ți-a arătat îndurare”. 20 Și omul a plecat și a început să vestească în Decapole* tot ce făcuse Isus pentru el. Și toți erau uimiți.

21 Isus s-a dus din nou cu barca pe țărmul opus; în timp ce era lângă mare, o mulțime numeroasă s-a adunat la el.+ 22 Atunci a venit unul dintre președinții sinagogii, pe nume Iair. Văzându-l pe Isus, a căzut la picioarele lui+ 23 și l-a implorat de multe ori zicând: „Fetița mea este grav bolnavă*. Vino, te rog, și pune-ți mâinile peste ea+ ca să se vindece și să trăiască”. 24 Atunci Isus s-a dus cu el. Și o mare mulțime îl urma și se înghesuia în jurul lui.

25 Și era o femeie care de 12 ani+ avea o scurgere de sânge.+ 26 Ea suferise mult urmând tratamentele multor doctori și cheltuise tot ce avea, dar, în loc să se simtă mai bine, se simțea mai rău. 27 Când a auzit ce se spunea despre Isus, și-a făcut drum prin mulțime, s-a apropiat de el din spate și i-a atins veșmântul,+ 28 fiindcă își zicea: „Dacă aș putea să-i ating chiar și numai veșmintele, mă voi vindeca”.+ 29 Imediat, scurgerea ei de sânge s-a oprit; și ea a simțit că fusese vindecată de boala ei chinuitoare.

30 Isus și-a dat seama imediat că din el ieșise o putere+ și, întorcându-se spre mulțime, a întrebat: „Cine mi-a atins veșmintele?”.+ 31 Dar discipolii săi i-au spus: „Vezi bine că mulțimea se înghesuie în jurul tău și tu întrebi: «Cine m-a atins?»”. 32 Totuși, el se uita împrejur ca să vadă cine făcuse lucrul acesta. 33 Atunci femeia, înspăimântată și tremurând, știind ce i se întâmplase, a venit, a căzut înaintea lui și i-a spus tot adevărul. 34 El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat. Mergi în pace,+ ai fost vindecată de boala ta chinuitoare”.+

35 Pe când vorbea încă, niște oameni din casa președintelui sinagogii au venit și au zis: „Fiica ta a murit! De ce să-l mai deranjezi pe Învățător?”.+ 36 Dar Isus i-a auzit și i-a zis președintelui sinagogii: „Nu te teme!* Doar manifestă credință!”.+ 37 Și n-a lăsat pe nimeni să meargă cu el, decât pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele său.+

38 Și au ajuns la casa președintelui sinagogii, iar el a văzut agitația și pe cei ce plângeau și jeleau cu strigăte puternice.+ 39 După ce a intrat, le-a zis: „De ce plângeți și de ce vă agitați? Copila n-a murit, ci doarme!”.+ 40 Atunci ei au început să râdă de el disprețuitor. Dar el i-a trimis pe toți afară, i-a luat pe tatăl și pe mama copilei și pe cei ce erau cu el și a intrat unde era copila. 41 Apoi, luând mâna copilei, i-a zis: „Talita cumi”, care, tradus, înseamnă: „Fetiță, îți zic: Scoală-te!”.+ 42 Fetița s-a ridicat imediat și a început să umble. (Ea avea 12 ani.) Și îndată i-a cuprins o bucurie nemărginită. 43 Dar el le-a poruncit de repetate ori* ca nimeni să nu afle lucrul acesta;+ și a spus să i se dea fetiței ceva de mâncare.

6 Și Isus a plecat de acolo și s-a dus în regiunea sa natală,+ iar discipolii săi l-au urmat. 2 În sabat, el a început să predea în sinagogă. Mulți dintre cei ce îl ascultau erau uluiți și ziceau: „De unde a învățat acest om lucrurile acestea?+ Cine este el de i-a fost dată o asemenea înțelepciune? Și de ce sunt făcute prin mâinile lui astfel de lucrări de putere?+ 3 Nu este el tâmplarul,+ fiul Mariei+ și fratele lui Iacov,+ al lui Iosif, al lui Iuda și al lui Simon?+ Iar surorile lui nu locuiesc aici, printre noi?”. Și se poticneau din cauza lui*. 4 Dar Isus le-a zis: „Profetul este onorat oriunde, dar nu și în regiunea sa natală, printre rudele lui și în casa lui”.+ 5 Și n-a putut să facă multe lucrări de putere acolo, ci doar a vindecat câțiva bolnavi punându-și mâinile peste ei. 6 El era uimit de lipsa lor de credință. Și a plecat într-un tur în satele dimprejur ca să predea.+

7 Atunci i-a chemat pe Cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi,+ dându-le autoritate peste spiritele necurate.+ 8 De asemenea, le-a dat instrucțiuni să nu-și ia nimic pentru călătorie, decât un toiag – nici pâine, nici traistă pentru mâncare, nici bani* în centurile lor – ,+ 9 să se încalțe cu sandalele și să nu-și ia o haină de schimb*. 10 Și le-a mai zis: „În orice casă intrați, să rămâneți acolo până la plecarea voastră din locul acela.+ 11 Dacă într-un loc oamenii nu vă vor primi și nu vă vor asculta, să vă scuturați țărâna de pe picioare când veți ieși de acolo, ca mărturie pentru ei”.+ 12 Apoi ei au plecat să predice, spunându-le oamenilor să se căiască.+ 13 Și scoteau mulți demoni,+ îi ungeau cu ulei pe mulți bolnavi și îi vindecau.

14 Regele Irod a auzit lucrul acesta, căci numele lui Isus ajunsese bine cunoscut, iar oamenii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost sculat din morți și de aceea poate el să facă lucrări de putere”.+ 15 Alții ziceau: „Este Ilie”. Iar alții ziceau: „Este un profet ca profeții din vechime”.+ 16 Dar, când a auzit aceasta, Irod a spus: „Ioan, căruia i-am tăiat capul, a fost sculat din morți”. 17 Fiindcă însuși Irod trimisese să-l aresteze pe Ioan și să-l pună în lanțuri în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său, pentru că Irod se căsătorise cu ea,+ 18 iar Ioan îi zisese de repetate ori: „Nu-ți este permis s-o ai pe soția fratelui tău”.+ 19 De aceea, Irodiada îl ura pe Ioan și voia să-l omoare. Însă nu putea, 20 fiindcă Irod se temea de Ioan, știind că era un om drept și sfânt,+ și îl ocrotea. Ori de câte ori îl asculta vorbind, el rămânea pe gânduri, neștiind ce să facă; totuși, continua să-l asculte cu plăcere.

21 Dar a venit o zi potrivită, când Irod, de ziua lui de naștere,+ a dat un ospăț pentru demnitarii săi, pentru comandanți și pentru bărbații de seamă din Galileea.+ 22 Fiica Irodiadei a intrat și a dansat, iar Irod și cei ce erau la masă* cu el au fost încântați. Regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei și-ți voi da”. 23 El chiar i-a jurat: „Orice-mi vei cere îți voi da, până la jumătate din regatul meu”. 24 Astfel, fata a ieșit și a întrebat-o pe mama ei: „Ce să cer?”, iar ea a zis: „Capul lui Ioan Botezătorul”. 25 Fata s-a întors imediat la rege și i-a făcut această cerere: „Vreau să-mi dai chiar acum pe o tavă capul lui Ioan Botezătorul”.+ 26 Deși lucrul acesta l-a mâhnit profund, regele n-a vrut să-i refuze cererea, din cauza jurămintelor făcute înaintea invitaților lui*. 27 Și regele a trimis imediat un bărbat din garda personală, dându-i porunca de a aduce capul lui Ioan. El s-a dus și i-a tăiat capul în închisoare, 28 apoi a adus capul pe o tavă. I l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei ei. 29 Când au auzit lucrul acesta, discipolii lui Ioan au venit, i-au luat corpul și l-au pus într-un mormânt*.

30 Apostolii s-au adunat în jurul lui Isus și i-au povestit tot ce făcuseră și predaseră.+ 31 Și el le-a zis: „Veniți cu mine deoparte, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin”.+ Căci mulți veneau și plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce. 32 Atunci au plecat cu barca spre un loc retras ca să fie singuri.+ 33 Dar unii i-au văzut plecând și mulți au aflat despre lucrul acesta. Atunci oameni din toate orașele au venit alergând și au ajuns acolo înaintea lor. 34 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime și i s-a făcut milă de ei,+ căci erau ca niște oi fără păstor.+ Și a început să-i învețe multe lucruri.+

35 Întrucât era deja târziu, discipolii săi au venit la el și au zis: „Locul acesta este retras și s-a făcut deja târziu.+ 36 Dă-le drumul ca să se ducă în cătunele* și în satele dimprejur și să-și cumpere mâncare”.+ 37 El le-a răspuns: „Dați-le voi ceva să mănânce”. Ei l-au întrebat: „Să ne ducem să cumpărăm pâine de 200 de dinari* și să le dăm oamenilor să mănânce?”.+ 38 El le-a zis: „Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți!”. După ce s-au dus și au văzut, au spus: „Cinci. Și doi pești”.+ 39 Atunci el le-a poruncit tuturor să se întindă în grupuri pe iarba verde.+ 40 Și ei s-au întins în grupuri de câte 100 și de câte 50. 41 El a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat privirea spre cer și a spus o rugăciune*.+ Apoi a frânt pâinile și a început să le dea discipolilor ca să le pună înaintea oamenilor. De asemenea, a împărțit cei doi pești pentru toți. 42 Astfel, toți au mâncat pe săturate; 43 și au fost strânse 12 coșuri pline cu bucăți de pâine, fără a pune la socoteală peștele.+ 44 Cei ce au mâncat pâinile au fost 5 000 de bărbați.

45 Și, imediat după aceea, el le-a spus discipolilor să urce în barcă și să meargă înainte pe malul opus, spre Betsaida, în timp ce el avea să dea drumul mulțimii.+ 46 Dar, după ce și-a luat rămas-bun de la ei, s-a dus pe un munte să se roage.+ 47 Când s-a lăsat seara, barca era în mijlocul mării, iar el era singur pe uscat.+ 48 Pe la a patra strajă* a nopții, văzând că se chinuiau să vâslească fiindcă vântul le era potrivnic, a venit spre ei umblând pe mare, dar părea că vrea* să treacă pe lângă ei. 49 Când l-au văzut umblând pe mare, și-au zis: „Este o nălucă!”. Și au început să țipe. 50 Căci toți l-au văzut și s-au tulburat. Dar imediat el le-a zis: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeți!”.+ 51 Apoi a urcat cu ei în barcă, iar vântul s-a potolit. Ei au fost peste măsură de uluiți, 52 pentru că nu înțeleseseră semnificația întâmplării cu pâinile, iar inima lor încă nu putea să înțeleagă.

53 Trecând pe celălalt mal, au ajuns la Ghenezaret, unde au ancorat.+ 54 Dar, imediat ce au coborât din barcă, oamenii l-au recunoscut. 55 Și au alergat prin toată regiunea aceea și au început să-i ducă pe bolnavi cu tărgile acolo unde auzeau că era el. 56 Și oriunde intra, în sate, în orașe sau în cătune*, îi puneau pe bolnavi în piețe și îl implorau să-i lase să-i atingă măcar franjurii veșmântului.+ Toți cei care îi atingeau se vindecau.

7 Atunci fariseii și unii dintre scribii care veniseră de la Ierusalim s-au adunat în jurul lui Isus.+ 2 Ei i-au văzut pe unii dintre discipolii săi mâncând cu mâinile întinate, adică nespălate*. 3 (Fariseii și toți iudeii nu mănâncă fără să-și spele mâinile până la cot, respectând cu strictețe tradiția strămoșilor, 4 iar când vin de la piață nu mănâncă fără să se spele. Și sunt multe alte tradiții care le-au fost transmise și pe care le respectă cu strictețe, cum ar fi cufundarea în apă a paharelor, a urcioarelor și a vaselor de aramă.)+ 5 Acești farisei și scribi l-au întrebat: „De ce nu respectă discipolii tăi tradiția strămoșilor, ci mănâncă cu mâinile întinate?”.+ 6 El le-a zis: „Bine a profețit Isaia despre voi, ipocriților, după cum este scris: «Poporul acesta mă onorează cu buzele, dar inima lor este foarte departe de mine.+ 7 În zadar mi se închină ei, fiindcă predau porunci omenești ca doctrine».+ 8 Voi lăsați la o parte porunca lui Dumnezeu și respectați cu strictețe tradiția oamenilor”.+

9 Apoi le-a mai zis: „Voi dați la o parte cu abilitate porunca lui Dumnezeu ca să vă țineți tradiția.+ 10 De exemplu, Moise a zis: «Să-i onorezi pe tatăl tău și pe mama ta»+ și «Cine își defăimează* tatăl sau mama să fie omorât».+ 11 Dar voi ziceți: «Un om îi poate spune tatălui sau mamei lui: „Orice lucru pe care îl am și care ți-ar putea fi de folos este corban (adică un dar dedicat lui Dumnezeu)”» 12 și astfel nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama lui.+ 13 În felul acesta, anulați cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră, pe care le-o transmiteți altora.+ Și faceți multe lucruri asemănătoare”.+ 14 Chemând din nou mulțimea la el, le-a zis: „Ascultați-mă cu toții și înțelegeți ce spun!+ 15 Omul nu este întinat de ceea ce intră în el, ci ceea ce iese din el, aceea îl întinează”.+ 16 ——*

17 Când a intrat într-o casă, fiind departe de mulțime, discipolii săi au început să-l întrebe despre această ilustrare.+ 18 El le-a zis: „Nici voi, asemenea lor, nu reușiți să înțelegeți? Nu știți că nimic care vine din afară și care intră în om nu-l poate întina? 19 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac și se duce în hazna”. Astfel, a declarat curate toate alimentele. 20 Și a mai zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează.+ 21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor,+ ies gândurile dăunătoare: imoralitatea sexuală*, furturile, omorurile, 22 adulterul, lăcomia, actele de răutate, înșelătoria, conduita nerușinată*, invidia*, blasfemia, trufia și nesăbuința. 23 Toate aceste lucruri rele vin dinăuntru și îl întinează pe om”.

24 Apoi a plecat și s-a dus în regiunea Tirului și a Sidonului.+ Acolo a intrat într-o casă. El nu a vrut să se afle lucrul acesta, dar n-a putut să treacă neobservat. 25 Imediat, o femeie a cărei fetiță avea un spirit necurat a auzit despre el, a venit și a căzut la picioarele lui.+ 26 Femeia era grecoaică, de naționalitate* siro-feniciană. Ea l-a rugat insistent să scoată demonul din fiica ei. 27 Dar el i-a zis: „Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței”.+ 28 Însă ea i-a răspuns: „Da, domnule, dar chiar și cățeii de sub masă mănâncă firimiturile copilașilor”. 29 Atunci el i-a zis: „Du-te. Fiindcă ai spus lucrul acesta, demonul a ieșit din fiica ta”.+ 30 Ea a plecat acasă și a găsit copila întinsă pe pat; demonul ieșise.+

31 Întorcându-se din regiunea Tirului, Isus a trecut prin Sidon și s-a îndreptat spre Marea Galileei, traversând regiunea Decapole*.+ 32 Aici i-au adus un om surd și cu un defect de vorbire+ și l-au implorat să-și pună mâna peste el. 33 El l-a luat pe om deoparte, îndepărtându-se de mulțime. Apoi și-a pus degetele în urechile omului și, după ce a scuipat, i-a atins limba.+ 34 Și, ridicându-și privirea spre cer, a suspinat adânc și i-a zis: „Efata!”, adică „Deschide-te!”. 35 Atunci urechile i s-au deschis,+ limba i s-a dezlegat și el a început să vorbească normal. 36 Și Isus le-a poruncit oamenilor să nu spună nimănui nimic.+ Dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât vorbeau mai mult despre lucrul acesta.+ 37 Într-adevăr, erau uluiți peste măsură+ și ziceau: „Tot ce face este minunat. El chiar îi face pe surzi să audă și pe muți să vorbească!”.+

8 În zilele acelea s-a adunat din nou o mulțime mare. Pentru că oamenii nu aveau nimic de mâncare, Isus i-a chemat pe discipoli și le-a zis: 2 „Mi-e milă de mulțimea aceasta,+ pentru că stau deja de trei zile cu mine și n-au ce să mănânce.+ 3 Dacă îi trimit acasă nemâncați, vor leșina pe drum; iar unii dintre ei vin de departe”. 4 Dar discipolii săi i-au răspuns: „Unde ar putea să găsească cineva suficientă pâine în acest loc retras ca să-i sature pe oamenii aceștia?”. 5 Atunci el i-a întrebat: „Câte pâini aveți?”. Ei au răspuns: „Șapte”.+ 6 Și el a spus mulțimii să se întindă pe pământ, a luat cele șapte pâini, a adus mulțumiri, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor săi ca să le împartă, iar ei le-au împărțit mulțimii.+ 7 Aveau și câțiva pești mici și, după ce a rostit o rugăciune*, Isus le-a spus să-i împartă și pe aceștia. 8 Astfel, au mâncat pe săturate; și au fost strânse bucățile rămase: șapte coșuri mari, pline.+ 9 Erau aproximativ 4 000 de bărbați. Apoi el le-a dat drumul.

10 El a urcat imediat în barcă cu discipolii săi și s-a dus în regiunea Dalmanutei.+ 11 Aici fariseii au venit și au început să discute aprins cu el, cerându-i un semn din cer, ca să-l pună la încercare.+ 12 Atunci el a suspinat adânc* și a zis: „De ce oare cere această generație un semn?+ Adevărat vă spun că acestei generații nu i se va da niciun semn”.+ 13 Apoi i-a lăsat, s-a urcat din nou în barcă și a plecat spre țărmul opus.

14 Dar discipolii au uitat să ia pâine și n-aveau cu ei în barcă nimic, decât o pâine.+ 15 El i-a avertizat cât se poate de clar: „Deschideți-vă ochii; feriți-vă de plămădeala fariseilor și de plămădeala lui Irod!”.+ 16 Și ei au început să discute aprins pentru că nu aveau pâine. 17 Observând aceasta, el le-a zis: „De ce discutați că n-aveți pâine? Tot nu pricepeți și nu înțelegeți? Inima voastră tot nu poate să înțeleagă? 18 «Deși aveți ochi, nu vedeți și, deși aveți urechi, nu auziți?» Nu vă aduceți aminte 19 când am frânt cele cinci pâini+ pentru cei 5 000 de bărbați câte coșuri pline cu bucăți ați strâns?”. Ei i-au spus: „Douăsprezece”.+ 20 „Când am frânt cele șapte pâini pentru cei 4 000 de bărbați, câte coșuri mari pline cu bucăți ați strâns?” Ei i-au spus: „Șapte”.+ 21 Atunci el le-a zis: „Tot nu înțelegeți?”.

22 Și au ajuns la Betsaida. Aici i-au adus un orb și l-au implorat pe Isus să-l atingă.+ 23 El l-a luat pe orb de mână și l-a dus afară din sat. După ce i-a pus salivă* pe ochi,+ și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?”. 24 Omul și-a ridicat privirea și a zis: „Văd oameni, dar par a fi niște copaci care umblă”. 25 Isus și-a pus din nou mâinile pe ochii omului, iar omul a văzut clar. El și-a recăpătat vederea și putea să vadă totul foarte bine. 26 Isus l-a trimis acasă, zicându-i: „Să nu intri în acest sat”.

27 Apoi Isus și discipolii săi au plecat în satele din Cezareea lui Filip, iar pe drum el i-a întrebat pe discipolii săi: „Cine spun oamenii că sunt?”.+ 28 Ei i-au zis: „Ioan Botezătorul;+ alții spun Ilie,+ iar alții, unul dintre profeți”. 29 Apoi i-a întrebat: „Dar voi cine spuneți că sunt?”. Petru i-a răspuns: „Tu ești Cristosul!”.+ 30 Atunci Isus le-a poruncit cu fermitate să nu vorbească nimănui despre el.+ 31 De asemenea, a început să-i învețe că Fiul omului trebuie să îndure multe suferințe, să fie respins de bătrâni, de preoții principali și de scribi și să fie omorât,+ iar după trei zile să se scoale din morți.+ 32 El vorbea despre lucrul acesta în mod deschis. Dar Petru l-a luat deoparte și a început să-l mustre.+ 33 Atunci el s-a întors, s-a uitat la discipolii săi și l-a mustrat pe Petru zicând: „Înapoia mea, Satan! Fiindcă n-ai gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor”.+

34 Apoi a chemat la el mulțimea și pe discipolii săi și le-a zis: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să se renege pe sine, să-și ia stâlpul de tortură* și să mă urmeze neîncetat.+ 35 Fiindcă cine vrea să-și salveze viața* o va pierde, dar cine își pierde viața* pentru mine și pentru vestea bună o va salva.+ 36 De fapt, la ce îi folosește unui om să câștige întreaga lume și să-și piardă viața*?+ 37 Și ce ar da un om în schimbul vieții* sale?+ 38 Fiindcă, dacă îi este cuiva rușine cu mine și cu cuvintele mele în această generație adulteră* și păcătoasă, și Fiului omului îi va fi rușine cu el+ când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii sfinți”.+

9 Și le-a mai zis: „Adevărat vă spun că unii dintre cei ce stau aici în mod sigur nu vor gusta moartea până nu vor vedea mai întâi Regatul lui Dumnezeu venit deja cu putere”.+ 2 Șase zile mai târziu, Isus i-a luat cu el pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus pe un munte înalt; acolo erau doar ei. Și a fost transfigurat înaintea lor:+ 3 veșmintele au început să-i strălucească, devenind mult mai albe decât le-ar fi putut albi cineva de pe pământ. 4 De asemenea, le-au apărut Ilie și Moise, care vorbeau cu Isus. 5 Atunci Petru i-a zis lui Isus: „Rabi, ce bine că suntem aici! Să ridicăm trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie”. 6 De fapt, el nu știa cum să reacționeze, fiindcă erau înspăimântați. 7 Și s-a format un nor, care i-a acoperit cu umbra lui, și din nor s-a auzit un glas:+ „Acesta este Fiul meu, cel iubit!+ Să ascultați de el!”.+ 8 Deodată însă, uitându-se în jur, n-au mai văzut pe nimeni cu ei, decât pe Isus.

9 În timp ce coborau de pe munte, el le-a poruncit cu fermitate să nu povestească nimănui ce văzuseră+ până când Fiul omului nu avea să se scoale din morți.+ 10 Ei au păstrat în inimă aceste cuvinte*, dar vorbeau între ei despre ce însemna scularea sa din morți. 11 Și l-au întrebat: „De ce spun scribii că mai întâi+ trebuie să vină Ilie?”.+ 12 El le-a răspuns: „E adevărat că mai întâi vine Ilie și restabilește toate lucrurile.+ Dar cum de este scris despre Fiul omului că trebuie să îndure multe suferințe+ și să fie tratat cu dispreț?+ 13 Eu însă vă spun că, de fapt, Ilie+ a venit și ei i-au făcut ce au vrut, așa cum este scris despre el”.+

14 Când au ajuns la ceilalți discipoli, au văzut o mare mulțime în jurul lor și niște scribi care discutau aprins cu ei.+ 15 Imediat ce l-au văzut pe Isus, toți cei din mulțime au rămas uluiți și au alergat la el ca să-l salute. 16 Și el i-a întrebat: „Despre ce discutați atât de aprins cu ei?”. 17 Cineva din mulțime i-a răspuns: „Învățătorule, l-am adus pe fiul meu la tine pentru că are un spirit care l-a făcut mut.+ 18 Ori de câte ori pune stăpânire pe el, îl trântește la pământ, iar el face spume la gură, scrâșnește din dinți și își pierde puterea. I-am rugat pe discipolii tăi să-l scoată, dar n-au putut”. 19 El le-a zis: „O, generație necredincioasă!+ Până când va trebui să rămân cu voi? Până când va trebui să vă suport? Aduceți-l la mine”.+ 20 Astfel, l-au adus pe băiat la el. Când l-a văzut pe Isus, spiritul i-a provocat imediat copilului convulsii. Acesta a căzut la pământ, apoi a început să se tăvălească și să facă spume la gură. 21 Isus l-a întrebat pe tatăl lui: „De când i se întâmplă lucrul acesta?”. El a spus: „Din copilărie. 22 De multe ori l-a aruncat în foc și în apă ca să-l omoare. Dar, dacă poți să faci ceva, ai milă de noi și ajută-ne!”. 23 Isus i-a zis: „Cuvintele acestea: «Dacă poți»! Totul este posibil pentru cel care are credință”.+ 24 Imediat, tatăl copilului a strigat: „Am credință! Ajută-mă unde am nevoie de credință!”.+

25 Văzând că o mulțime venea în grabă spre ei, Isus a mustrat spiritul necurat: „Spirit care îi faci pe oameni muți și surzi, îți poruncesc să ieși din el și să nu mai intri în el!”.+ 26 După ce a țipat și i-a provocat copilului multe convulsii, spiritul a ieșit; și copilul părea mort, astfel că cei mai mulți ziceau: „Este mort!”. 27 Dar Isus l-a luat de mână și l-a ridicat, iar el a stat în picioare. 28 După ce au intrat într-o casă, discipolii săi l-au întrebat în particular: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”.+ 29 El le-a zis: „Felul acesta de demoni nu poate ieși decât cu rugăciune”.

30 Ei au plecat de acolo și au traversat Galileea, dar el nu voia să se afle unde era 31 pentru că dorea să-i învețe pe discipolii săi. El le spunea: „Fiul omului va fi dat* în mâinile oamenilor și ei îl vor omorî;+ dar, deși va fi omorât, se va scula din morți după trei zile”.+ 32 Însă ei nu înțelegeau cuvintele sale și se temeau să-i pună întrebări.

33 Și au ajuns la Capernaum. Când era în casă, el i-a întrebat: „Despre ce ați discutat atât de aprins pe drum?”.+ 34 Ei tăceau, căci pe drum discutaseră aprins cu privire la care dintre ei era mai mare. 35 Atunci el s-a așezat, i-a chemat pe Cei doisprezece și le-a zis: „Dacă cineva vrea să fie primul, trebuie să fie ultimul dintre toți și slujitorul tuturor”.+ 36 Apoi a luat un copilaș, l-a pus în mijlocul lor și, cuprinzându-l cu brațele, le-a spus: 37 „Cine primește un copilaș+ ca acesta în numele meu mă primește și pe mine și cine mă primește pe mine mă primește nu numai pe mine, ci și pe Cel care m-a trimis”.+

38 Ioan i-a zis: „Învățătorule, am văzut pe cineva care scotea demoni folosindu-se de numele tău și am încercat să-l oprim, pentru că nu face parte dintre cei care ne urmează”.+ 39 Dar Isus a zis: „Nu încercați să-l opriți, căci nimeni nu face o lucrare de putere în numele meu, iar imediat după aceea să spună lucruri rele despre mine. 40 Fiindcă cine nu este împotriva noastră este de partea noastră.+ 41 Și adevărat vă spun că cine vă dă să beți un pahar de apă fiindcă sunteți ai lui Cristos+ nu-și va pierde nicidecum răsplata.+ 42 Dar, dacă cineva îl poticnește pe unul dintre acești micuți care cred, ar fi mai bine pentru el să i se pună de gât o piatră de moară, ca aceea învârtită de un măgar, și să fie aruncat în mare.+

43 Dacă mâna ta te face vreodată să te poticnești, tai-o. Este mai bine pentru tine să fii ciung și să primești viață decât să ai două mâini și să te duci în Gheenă*, în focul care nu poate fi stins.+ 44 ——* 45 Dacă piciorul tău te face să te poticnești, taie-l. Este mai bine pentru tine să fii șchiop și să primești viață decât să ai două picioare și să fii aruncat în Gheenă*.+ 46 ——* 47 Dacă ochiul tău te face să te poticnești, aruncă-l.+ Este mai bine pentru tine să ai un singur ochi și să intri în Regatul lui Dumnezeu decât să ai doi ochi și să fii aruncat în Gheenă*,+ 48 unde viermii nu mor și focul nu se stinge.+

49 Căci orice om trebuie să fie sărat cu foc.+ 50 Sarea este bună, dar, dacă sarea își pierde capacitatea de a săra, cu ce i-o veți reda?+ Să aveți sare în voi înșivă+ și să păstrați pacea între voi”.+

10 Isus a plecat de acolo și s-a dus dincolo de Iordan, la hotarele Iudeei, iar mulțimile s-au strâns din nou la el. Și, așa cum făcea de obicei, el a început din nou să le învețe.+ 2 Atunci niște farisei s-au apropiat de el ca să-l pună la încercare și l-au întrebat dacă îi este permis unui bărbat să divorțeze de soție.+ 3 El le-a răspuns: „Ce v-a poruncit Moise?”. 4 Ei au zis: „Moise a permis ca bărbatul să scrie un certificat de divorț și să divorțeze de ea”.+ 5 Dar Isus le-a zis: „Din cauza inimii voastre împietrite+ a scris el această poruncă pentru voi.+ 6 Totuși, de la începutul creației, «El i-a făcut bărbat și femeie»+ 7 și, «de aceea, bărbatul îi va lăsa pe tatăl său și pe mama sa,+ 8 iar cei doi vor fi o singură carne».+ Astfel, nu mai sunt doi, ci o singură carne. 9 Deci ce a pus Dumnezeu în același jug omul să nu despartă”.+ 10 Când se aflau din nou în casă, discipolii l-au întrebat cu privire la lucrul acesta. 11 El le-a zis: „Cine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta se face vinovat de adulter+ față de ea, 12 iar dacă o femeie, după ce a divorțat de soțul ei, se căsătorește cu altul, se face vinovată de adulter”.+

13 Atunci oamenii au început să aducă la el copilași ca să-i atingă, dar discipolii i-au mustrat.+ 14 Văzând aceasta, Isus s-a indignat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la mine! Nu încercați să-i opriți, căci Regatul lui Dumnezeu este al celor ca ei!+ 15 Adevărat vă spun că cine nu primește Regatul lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra nicidecum în el”.+ 16 Și a luat copiii în brațe și i-a binecuvântat, punându-și mâinile peste ei.+

17 În timp ce el își continua drumul, un om a alergat și a căzut în genunchi înaintea lui, întrebându-l: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac pentru a moșteni viața veșnică?”.+ 18 Isus i-a zis: „De ce mă numești bun? Nimeni nu este bun, în afară de unul singur: Dumnezeu.+ 19 Cunoști poruncile: să nu ucizi,+ să nu comiți adulter,+ să nu furi,+ să nu depui mărturie mincinoasă,+ să nu înșeli,+ să-i onorezi pe tatăl tău și pe mama ta”.+ 20 Omul i-a zis: „Învățătorule, toate aceste lucruri le respect din tinerețea mea”. 21 Isus l-a privit și a simțit iubire pentru el; și i-a zis: „Un singur lucru îți lipsește: Du-te, vinde ce ai și dă-le banii săracilor, iar astfel vei avea o comoară în cer. Apoi vino și urmează-mă”.+ 22 Dar, auzind acest răspuns, omul s-a întristat și a plecat mâhnit, căci avea multe bunuri.+

23 După ce s-a uitat în jur, Isus le-a zis discipolilor săi: „Cât de greu va fi pentru cei care au bani să intre în Regatul lui Dumnezeu!”.+ 24 Dar discipolii au fost uimiți de cuvintele sale. Atunci Isus le-a zis: „Copii, cât de greu se intră în Regatul lui Dumnezeu! 25 Este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului decât pentru un bogat să intre în Regatul lui Dumnezeu”.+ 26 Ei au fost și mai uluiți și i-au zis*: „Atunci cine poate fi salvat?”.+ 27 Uitându-se țintă la ei, Isus a spus: „Pentru oameni lucrul acesta este imposibil, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.+ 28 Petru i-a zis: „Iată că noi am lăsat totul și te-am urmat”.+ 29 Isus a spus: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine și pentru vestea bună+ 30 și care să nu primească de 100 de ori mai mult acum, în acest timp – case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu persecuții+ – , iar în sistemul* viitor, viață veșnică. 31 Dar mulți care sunt cei dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi”.+

32 În timp ce urcau pe drumul spre Ierusalim, Isus mergea înaintea lor. Și discipolii erau uimiți, dar cei care îi urmau au început să se teamă. Din nou, el i-a luat deoparte pe Cei doisprezece și a început să le spună lucrurile care aveau să i se întâmple:+ 33 „Iată că urcăm la Ierusalim și Fiul omului va fi predat preoților principali și scribilor. Ei îl vor condamna la moarte și îl vor preda oamenilor națiunilor, 34 iar aceștia îl vor batjocori, îl vor scuipa, îl vor biciui și îl vor omorî, dar după trei zile el se va scula din morți”.+

35 Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei,+ s-au apropiat de el și i-au zis: „Învățătorule, am vrea să faci pentru noi ce-ți vom cere”.+ 36 El i-a întrebat: „Ce vreți să fac pentru voi?”, 37 iar ei au răspuns: „Fă să stăm unul la dreapta și altul la stânga ta, în gloria ta”.+ 38 Dar Isus le-a spus: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care îl beau eu sau să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat eu?”.+ 39 Ei i-au zis: „Putem”. Atunci Isus le-a zis: „Paharul pe care îl beau eu îl veți bea și voi și cu botezul cu care sunt botezat eu veți fi botezați și voi.+ 40 Totuși, a sta la dreapta sau la stânga mea nu este ceva ce eu pot să dau, ci aceste locuri le aparțin celor cărora le-au fost pregătite”.

41 Când ceilalți zece au aflat ce făcuseră Iacov și Ioan, s-au indignat.+ 42 Dar Isus i-a chemat pe toți la el și le-a zis: „Așa cum știți, cei care par să conducă* națiunile stăpânesc peste ele și cei mari ai lor exercită autoritate asupra lor.+ 43 Între voi nu trebuie să fie așa, ci oricine vrea să fie mare printre voi trebuie să fie slujitorul vostru+ 44 și oricine vrea să fie primul printre voi trebuie să fie sclavul tuturor. 45 Pentru că nici Fiul omului n-a venit să i se slujească, ci să slujească+ și să-și dea viața* ca răscumpărare pentru mulți*”.+

46 Apoi au ajuns la Ierihon. Dar, pe când el și discipolii săi ieșeau din Ierihon însoțiți de o mulțime foarte mare, Bartimeu (fiul lui Timeu), un cerșetor orb, stătea la marginea drumului.+ 47 Când a auzit că trecea Isus Nazarineanul, a început să strige: „Fiul lui David,+ Isus, îndură-te de mine!”.+ 48 Atunci mulți au început să-l mustre spunându-i să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!”. 49 Isus s-a oprit și a zis: „Chemați-l la mine!”. Și l-au chemat pe orb zicându-i: „Curaj! Ridică-te, te cheamă!”. 50 Atunci el și-a aruncat mantia, a sărit în picioare și s-a dus la Isus. 51 Isus i-a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?”. Orbul i-a spus: „Rabuni*, să-mi recapăt vederea!”. 52 Și Isus i-a zis: „Du-te, credința ta te-a vindecat!”.+ Și imediat el și-a recăpătat vederea+ și a început să meargă după Isus, pe drum.

11 Când se apropiau de Ierusalim și erau aproape de Betfaghe și de Betania,+ situate pe Muntele Măslinilor, el i-a trimis pe doi dintre discipolii săi+ 2 zicându-le: „Duceți-vă în satul pe care îl vedeți în față și, imediat ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat niciun om până acum. Dezlegați-l și aduceți-l aici. 3 Iar dacă cineva vă va spune: «De ce faceți asta?», să ziceți: «Domnul are nevoie de el și îl va trimite imediat înapoi»”. 4 Ei au plecat și au găsit măgărușul pe strada laterală, legat afară, la o poartă, și l-au dezlegat.+ 5 Dar unii dintre cei ce stăteau acolo le-au spus: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?”. 6 Ei le-au zis ce le spusese Isus, iar oamenii aceia i-au lăsat să plece.

7 Au adus măgărușul+ la Isus, și-au pus mantiile pe el și Isus a încălecat pe el.+ 8 Și mulți și-au întins mantiile pe drum, iar alții au tăiat de pe câmp ramuri înfrunzite.+ 9 Cei care mergeau în față și cei care veneau în urmă strigau: „Salvează, te rugăm!+ Binecuvântat este cel ce vine în numele lui Iehova*!+ 10 Binecuvântat este Regatul care va veni, cel al tatălui nostru David!+ Salvează, te rugăm, tu, care ești în înălțimi!”. 11 Și el a intrat în Ierusalim, s-a dus în templu, s-a uitat în jur la toate lucrurile, dar, pentru că era deja târziu, a plecat cu Cei doisprezece la Betania.+

12 A doua zi, în timp ce plecau din Betania, i s-a făcut foame.+ 13 A zărit de la distanță un smochin care avea frunze și s-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns la el, n-a găsit decât frunze, pentru că nu era sezonul smochinelor. 14 Atunci i-a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine vreodată!”.+ Discipolii săi au auzit aceasta.

15 Și au ajuns la Ierusalim. El a intrat în templu și a început să-i dea afară pe cei care vindeau și cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și băncile celor care vindeau porumbei+ 16 și nu lăsa pe nimeni să ducă vreo unealtă prin templu. 17 El preda și le zicea: „Nu este scris: «Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate națiunile»?+ Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari”.+ 18 Preoții principali și scribii au auzit lucrul acesta și căutau o modalitate să-l omoare,+ căci se temeau de el, pentru că toată mulțimea era uluită de învățătura sa.+

19 Când s-a făcut seară, ei au plecat din oraș. 20 În ziua următoare, dis-de-dimineață, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era deja uscat din rădăcini.+ 21 Amintindu-și cele întâmplate, Petru i-a zis: „Rabi, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!”.+ 22 Isus le-a zis: „Să aveți credință în Dumnezeu! 23 Adevărat vă spun că, dacă cineva îi zice muntelui acestuia: «Ridică-te și aruncă-te în mare» și nu se îndoiește în inima lui, ci are credință că ceea ce zice se va întâmpla, așa se va întâmpla.+ 24 De aceea, vă spun: Toate lucrurile pe care le cereți când vă rugați, cereți-le cu credință și considerați că le-ați și primit, și le veți avea.+ 25 Iar când stați în picioare și vă rugați, să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile”.+ 26 ——*

27 Și au venit din nou la Ierusalim. În timp ce el mergea prin templu, preoții principali, scribii și bătrânii au venit 28 și i-au zis: „Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Cine ți-a dat autoritatea să le faci?”.+ 29 Isus le-a zis: „Vă voi pune o întrebare. Răspundeți-mi și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. 30 Botezul lui Ioan+ era din cer sau de la oameni? Răspundeți-mi”.+ 31 Ei au început să vorbească între ei zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci de ce nu l-ați crezut pe Ioan?». 32 Dar să îndrăznim oare să spunem: «De la oameni»?”. Ei se temeau de mulțime, fiindcă toți considerau că Ioan fusese, într-adevăr, profet.+ 33 De aceea, i-au răspuns lui Isus: „Nu știm”. Isus le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri”.

12 Atunci el a început să le vorbească folosind ilustrări: „Un om a plantat o vie,+ a împrejmuit-o cu un gard, a săpat o cadă pentru teasc și a ridicat un turn.+ Apoi a arendat-o unor viticultori și a plecat în călătorie în străinătate.+ 2 La vremea culesului a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei o parte din roadele viei. 3 Dar ei l-au prins, l-au bătut și l-au trimis de acolo cu mâna goală. 4 El a trimis din nou un sclav la ei, iar pe acela l-au lovit în cap și l-au umilit.+ 5 Și a trimis altul, iar pe acela l-au omorât. Apoi a trimis mulți alții; pe unii dintre ei i-au bătut, iar pe alții i-au omorât. 6 Omul acela mai avea un fiu,+ pe care îl iubea mult. L-a trimis ultimul la ei, zicându-și: «Pe fiul meu îl vor respecta». 7 Dar viticultorii și-au zis unul altuia: «Acesta este moștenitorul.+ Haideți să-l omorâm și moștenirea va fi a noastră». 8 Și au pus mâna pe el, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie.+ 9 Ce va face proprietarul viei? Va veni și îi va omorî pe viticultori, iar via o va da altora.+ 10 N-ați citit niciodată acest pasaj din Scripturi: «Piatra pe care au respins-o zidarii este cea care a devenit piatra unghiulară principală*.+ 11 De la Iehova* a venit lucrul acesta și este minunat în ochii noștri»?”.+

12 Atunci ei au vrut să-l prindă*, căci au înțeles că spusese ilustrarea gândindu-se la ei. Dar se temeau de mulțime, astfel că l-au lăsat și au plecat.+

13 Apoi i-au trimis la el pe unii dintre farisei și dintre membrii partidului lui Irod ca să-l prindă în capcană prin cuvintele lui.+ 14 Când au sosit, ei i-au zis: „Învățătorule, știm că spui adevărul și că nu cauți aprobarea nimănui, deoarece nu te uiți la înfățișarea oamenilor, ci predai calea lui Dumnezeu potrivit adevărului. Este permis* să i se plătească impozit* Cezarului sau nu? 15 Să plătim sau să nu plătim?”. Dându-și seama de ipocrizia lor, el le-a zis: „De ce mă puneți la încercare? Aduceți-mi un dinar* să-l văd”. 16 Ei i-au adus unul, iar el le-a zis: „Ale cui sunt chipul și inscripția aceasta?”. Ei i-au zis: „Ale Cezarului”. 17 Atunci Isus a spus: „Dați Cezarului ce este al Cezarului,+ dar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.+ Și au rămas uimiți de răspunsul lui.

18 Atunci saducheii, care spun că nu există înviere,+ au venit și l-au întrebat:+ 19 „Învățătorule, Moise ne-a scris că, dacă un bărbat căsătorit moare fără să aibă copii, fratele său trebuie s-o ia de soție pe soția lui pentru ca el să aibă urmași.+ 20 Erau șapte frați. Primul și-a luat o soție, dar a murit și n-a lăsat urmași. 21 A luat-o de soție al doilea, dar și el a murit fără să lase urmași; la fel și al treilea. 22 Niciunul dintre cei șapte n-a lăsat urmași. Femeia a murit ultima dintre toți. 23 La înviere, soția căruia dintre ei va fi ea? Pentru că toți șapte au avut-o de soție”. 24 Isus le-a zis: „Oare nu de aceea greșiți voi, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?+ 25 Deoarece, când se vor scula din morți, nici bărbații nu se vor căsători, nici femeile nu vor fi date în căsătorie, ci vor fi ca îngerii din ceruri.+ 26 Dar, cât despre faptul că morții vor fi sculați, n-ați citit în cartea lui Moise, în relatarea despre tufa de mărăcini, că Dumnezeu i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob»?+ 27 El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii. Cât de mult greșiți!”.+

28 Unul dintre scribi se apropiase și le auzise discuția. Dându-și seama că Isus le răspunsese foarte bine, l-a întrebat: „Care este prima* dintre toate poruncile?”.+ 29 Isus a răspuns: „Prima este: «Ascultă, Israel: Iehova*, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova*. 30 Să-l iubești pe Iehova*, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul* tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta».+ 31 A doua este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».+ Nu există poruncă mai mare decât acestea”. 32 Scribul i-a zis: „Învățătorule, ai vorbit bine, potrivit adevărului: «El este unul singur și nu există altul în afară de el».+ 33 A-l iubi cu toată inima, cu toată puterea de înțelegere și cu toată forța și a-l iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți valorează mai mult decât toate ofrandele arse și jertfele”.+ 34 Atunci Isus, văzând că răspunsese inteligent, i-a zis: „Nu ești departe de Regatul lui Dumnezeu”. Și nimeni n-a mai avut curajul să-i pună întrebări.+

35 Totuși, continuând să predea în templu, Isus a spus: „De ce spun scribii că Cristosul este fiul lui David?+ 36 Prin spiritul sfânt,+ David însuși a spus: «Iehova* i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea până îi voi pune pe dușmanii tăi sub picioarele tale”».+ 37 David însuși îl numește «Domn»; atunci cum poate el să fie fiul lui?”.+

Și mulțimea aceea mare îl asculta cu plăcere. 38 În timp ce îi învăța, a mai zis: „Păziți-vă de scribii cărora le place să umble încoace și-ncolo în haine lungi, să fie salutați în piețe,+ 39 să stea pe scaunele din față* în sinagogi și în locurile cele mai de seamă la cină.+ 40 Ei devorează casele* văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o judecată mai aspră”.

41 Și el s-a așezat cu fața spre cutiile trezoreriei+ și se uita cum mulțimea punea bani în cutiile trezoreriei. Mulți bogați puneau multe monede.+ 42 Și a venit și o văduvă săracă și a pus doi bănuți de valoare foarte mică*.+ 43 Atunci Isus i-a chemat la el pe discipolii săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus bani în cutiile trezoreriei.+ 44 Căci toți au pus din surplusul lor, dar ea a pus din sărăcia ei tot ce avea, tot ce mai avea ca să trăiască”.+

13 În timp ce Isus ieșea din templu, unul dintre discipolii săi i-a zis: „Învățătorule, uite ce pietre și ce clădiri!”.+ 2 Însă Isus i-a zis: „Vezi aceste clădiri mari? Nicidecum nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată”.+

3 În timp ce stătea pe Muntele Măslinilor, cu fața spre templu, Petru, Iacov, Ioan și Andrei l-au întrebat în particular: 4 „Spune-ne: Când vor avea loc aceste lucruri și care va fi semnul timpului când se vor încheia toate acestea?”.+ 5 Atunci Isus le-a zis: „Aveți grijă ca nimeni să nu vă înșele.+ 6 Vor veni mulți în numele meu, zicând: «Eu sunt acela» și îi vor înșela pe mulți. 7 În plus, când veți auzi de războaie și de vești despre războaie, să nu vă tulburați. Aceste lucruri trebuie să se întâmple, dar încă nu va fi sfârșitul.+

8 Căci se va ridica națiune contra națiune și regat contra regat;+ vor fi cutremure de pământ dintr-un loc în altul; de asemenea, vor fi lipsuri de alimente.+ Acestea sunt începutul durerilor*.+

9 Dar voi fiți atenți la voi înșivă! Oamenii vă vor preda tribunalelor,+ veți fi bătuți în sinagogi+ și veți fi duși înaintea guvernatorilor și a regilor din cauza mea, ca mărturie pentru ei.+ 10 De asemenea, trebuie ca mai întâi să fie predicată vestea bună în toate națiunile.+ 11 Iar, când vă vor lua ca să vă predea tribunalelor, nu vă îngrijorați dinainte cu privire la ce veți spune. Ceea ce vi se va da în momentul acela, aceea să spuneți, fiindcă nu voi sunteți cei care vorbiți, ci spiritul sfânt.+ 12 Mai mult, frate va da la moarte pe frate și tată pe copil, iar copiii se vor ridica împotriva părinților și le vor cauza moartea.+ 13 Și veți fi urâți de toți oamenii din cauza numelui meu.+ Dar cine va persevera până la sfârșit+ va fi salvat.+

14 Însă, când veți vedea lucrul dezgustător care cauzează pustiire+ stând unde n-ar trebui (cititorul să-și folosească discernământul), atunci cei din Iudeea să fugă la munți.+ 15 Cine este pe acoperișul casei să nu coboare și să nu intre ca să-și ia ceva din casă 16 și cine este pe ogor să nu se întoarcă la lucrurile rămase în urmă ca să-și ia mantia. 17 Vai de femeile însărcinate și de cele care alăptează în zilele acelea!+ 18 Rugați-vă neîncetat ca aceasta să nu se întâmple iarna, 19 căci zilele acelea vor fi zilele unui necaz+ cum n-a mai fost de la începutul creației, pe care a creat-o Dumnezeu, până în timpul acela și nici nu va mai fi.+ 20 De fapt, dacă Iehova* n-ar scurta zilele, nimeni* n-ar fi salvat. Dar, de dragul celor aleși, pe care el i-a ales, va scurta* zilele.+

21 Dacă cineva vă va zice atunci: «Iată! Cristosul este aici!» sau «Iată! Este acolo!», să nu credeți.+ 22 Căci se vor ridica Cristoși falși și profeți falși+ și vor face semne și minuni ca să-i ducă în rătăcire, dacă s-ar putea, pe cei aleși. 23 Așadar, aveți grijă!+ V-am spus totul dinainte.

24 Dar în zilele acelea, după acel necaz, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina,+ 25 stelele vor cădea din cer, iar puterile care sunt în ceruri vor fi zguduite. 26 Atunci îl vor vedea pe Fiul omului+ venind în nori cu mare putere și cu glorie.+ 27 Atunci el îi va trimite pe îngeri și îi va aduna pe aleșii săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.+

28 Învățați acum din această ilustrare despre smochin: Când mlădița lui este fragedă și îi dau frunzele, știți că vara este aproape.+ 29 Tot așa, când veți vedea aceste lucruri întâmplându-se, să știți că el* este aproape, la ușă.+ 30 Adevărat vă spun că această generație nu va trece nicidecum până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri.+ 31 Cerul și pământul vor trece,+ dar cuvintele mele nicidecum nu vor trece.+

32 Iar ziua sau ora aceea nimeni nu le știe, nici îngerii din cer, nici Fiul, doar Tatăl.+ 33 Fiți atenți, rămâneți treji,+ pentru că nu știți când este timpul fixat.+ 34 Este ca atunci când un om pleacă în călătorie în străinătate. El le dă sclavilor săi autoritate peste casă,+ încredințându-i fiecăruia munca lui, și îi poruncește portarului să vegheze.+ 35 Vegheați deci, fiindcă nu știți când vine stăpânul casei:+ seara, la miezul nopții, înainte de revărsatul zorilor* sau dis-de-dimineață,+ 36 pentru ca, atunci când va veni pe neașteptate, să nu vă găsească dormind.+ 37 Dar ce vă zic vouă le zic tuturor: Vegheați!”.+

14 Mai erau două zile+ până la Paște+ și la Sărbătoarea Turtelor Nedospite.+ Preoții principali și scribii căutau o modalitate să-l prindă* pe Isus prin viclenie și să-l omoare.+ 2 Dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii; altfel, s-ar putea stârni agitație în popor”.

3 În timp ce Isus se afla la Betania și lua masa* în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie cu un vas de alabastru în care era ulei parfumat, nard veritabil, foarte scump. Ea a deschis vasul de alabastru și a început să toarne uleiul pe capul lui.+ 4 Atunci unii, indignați, au spus între ei: „De ce a fost risipit acest ulei parfumat? 5 Fiindcă acest ulei parfumat putea să fie vândut cu peste 300 de dinari*, iar banii să le fie dați săracilor!”. Și erau foarte supărați pe ea*. 6 Însă Isus a zis: „Lăsați-o în pace! De ce vreți s-o supărați? Ea a făcut o faptă bună față de mine.+ 7 Căci pe săraci îi aveți mereu cu voi+ și puteți să le faceți bine oricând vreți, dar pe mine nu mă veți avea mereu.+ 8 Ea a făcut ce a putut; a turnat dinainte ulei parfumat pe corpul meu, în vederea înmormântării.+ 9 Adevărat vă spun că oriunde va fi predicată vestea bună, în toată lumea,+ se va spune și ce a făcut femeia aceasta, în amintirea ei”.+

10 Și Iuda Iscariot, unul dintre Cei doisprezece, s-a dus la preoții principali ca să-l dea în mâinile lor*.+ 11 Când au auzit aceasta, ei s-au bucurat și au promis că îi vor da arginți.+ Și el a început să caute o ocazie ca să-l dea în mâinile lor*.

12 În prima zi a Turtelor Nedospite,+ când se oferea jertfa pascală,+ discipolii săi l-au întrebat: „Unde vrei să ne ducem să-ți pregătim masa de Paște?”.+ 13 Atunci el i-a trimis pe doi dintre discipolii săi, zicându-le: „Duceți-vă în oraș și vă va ieși înainte un om cu un urcior de apă. Mergeți după el+ 14 și, acolo unde va intra, să-i spuneți stăpânului casei: «Învățătorul zice: „Unde este camera de oaspeți în care aș putea să iau masa de Paște cu discipolii mei?”». 15 El vă va arăta o cameră mare de sus, mobilată și gata aranjată. Acolo să pregătiți masa de Paște pentru noi”. 16 Discipolii au plecat, au intrat în oraș și au găsit totul așa cum le-a spus el. Și au făcut pregătirile pentru Paște.

17 După lăsarea serii, el s-a dus acolo împreună cu Cei doisprezece.+ 18 În timp ce erau la masă* și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu mine, mă va trăda”.+ 19 Ei s-au mâhnit și l-au întrebat unul câte unul: „Nu sunt eu acela, nu-i așa?”. 20 El le-a zis: „Este unul dintre Cei doisprezece, cel care înmoaie pâinea cu mine în farfurie.+ 21 Căci Fiul omului se duce, așa cum este scris despre el, dar vai de omul prin care este trădat Fiul omului!+ Ar fi fost mai bine pentru omul acela să nu se fi născut”.+

22 Și, în timp ce mâncau, a luat o pâine, a spus o rugăciune*, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Luați, aceasta reprezintă corpul meu!”.+ 23 Apoi a luat un pahar, a adus mulțumiri, li l-a dat și toți au băut din el.+ 24 Și le-a zis: „Acesta reprezintă sângele meu,+ «sângele legământului»,+ care urmează să fie vărsat în folosul multora.+ 25 Adevărat vă spun că nicidecum nu voi mai bea din rodul viței până în ziua în care voi bea vin nou în Regatul lui Dumnezeu”. 26 La sfârșit, după ce au cântat cântări de laudă*, au ieșit spre Muntele Măslinilor.+

27 Și Isus le-a zis: „Toți vă veți poticni, căci este scris: «Voi lovi păstorul+ și oile vor fi împrăștiate».+ 28 Însă, după ce voi fi sculat din morți, voi merge înaintea voastră în Galileea”.+ 29 Dar Petru i-a zis: „Chiar dacă toți ceilalți se vor poticni, eu nu mă voi poticni!”.+ 30 Atunci Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, da, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, mă vei renega de trei ori”.+ 31 Dar el susținea: „Chiar dacă ar fi să mor cu tine, nicidecum nu te voi renega!”. Toți ceilalți au început să zică același lucru.+

32 Și au ajuns într-un loc numit Ghetsimani, iar el le-a zis discipolilor săi: „Stați jos aici până mă rog”.+ 33 Apoi i-a luat cu el pe Petru, pe Iacov și pe Ioan.+ El s-a tulburat profund* și a fost cuprins de o mare neliniște. 34 Și le-a zis: „Sunt* cuprins de o mare întristare,+ o întristare de moarte. Rămâneți aici și vegheați”.+ 35 Și, ducându-se puțin mai departe, a căzut la pământ și a început să se roage ca, dacă era posibil, să treacă de la el ceasul acela. 36 Și a zis: „Ava*, Tată,+ toate lucrurile sunt posibile pentru tine. Îndepărtează de la mine paharul acesta! Totuși, să se facă nu ce vreau eu, ci ceea ce vrei tu!”.+ 37 Apoi s-a întors și i-a găsit dormind; și i-a zis lui Petru: „Simon, dormi? N-ai avut putere să veghezi o oră?+ 38 Vegheați și rugați-vă neîncetat, ca să nu cădeți în ispită!+ Spiritul este înflăcărat*, dar carnea este slabă”.+ 39 Și s-a dus din nou și s-a rugat, spunând același lucru.+ 40 Apoi s-a întors din nou și i-a găsit dormind, pentru că aveau ochii îngreunați de somn; și n-au știut ce să-i răspundă. 41 Și s-a întors a treia oară și le-a zis: „Într-un timp ca acesta voi dormiți și vă odihniți? Destul! A sosit ceasul!+ Iată că Fiul omului este dat* în mâinile păcătoșilor! 42 Ridicați-vă, să mergem! Iată că trădătorul meu s-a apropiat”.+

43 Și imediat, în timp ce el încă vorbea, a sosit Iuda, unul dintre Cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime cu săbii și cu ciomege, trimisă de preoții principali, de scribi și de bătrâni.+ 44 Trădătorul lui le dăduse un semn zicând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este. Arestați-l și duceți-l sub pază!”. 45 Și a venit direct la Isus; când s-a apropiat de el, a spus: „Rabi!” și l-a sărutat cu tandrețe. 46 Astfel, ei au pus mâna pe el și l-au arestat. 47 Însă unul dintre cei ce stăteau acolo și-a scos sabia și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea.+ 48 Și Isus le-a zis: „Ați venit cu săbii și cu ciomege ca să mă arestați ca pe un tâlhar?+ 49 Zi de zi eram cu voi în templu+ și îi învățam pe oameni și totuși nu m-ați arestat. Dar aceasta se întâmplă ca să se împlinească Scripturile”.+

50 Și toți l-au părăsit și au fugit.+ 51 Totuși, un tânăr, care purta doar un veșmânt de in fin pe corpul gol, îl urma de aproape. Au încercat să-l prindă, 52 dar el și-a lăsat veșmântul de in și a fugit gol*.

53 Atunci l-au dus pe Isus la marele preot;+ acolo s-au adunat toți preoții principali, bătrânii și scribii.+ 54 Dar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot; el stătea cu servitorii casei și se încălzea la foc.+ 55 Preoții principali și întregul Sanhedrin căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-l omoare, dar nu găseau niciuna.+ 56 Mulți depuneau mărturie mincinoasă împotriva lui,+ dar mărturiile lor nu se potriveau. 57 De asemenea, s-au ridicat unii care au depus următoarea mărturie mincinoasă împotriva lui: 58 „L-am auzit că spunea: «Voi dărâma acest templu făcut de mâini și în trei zile voi zidi altul nefăcut de mâini»”.+ 59 Dar nici în privința acestor lucruri mărturia lor nu se potrivea.

60 Atunci marele preot s-a ridicat în mijlocul lor și l-a întrebat pe Isus: „N-ai nimic de spus? Nu auzi ce mărturisesc acești oameni împotriva ta?”.+ 61 Dar el a tăcut și n-a răspuns nimic.+ Marele preot a început din nou să-i pună întrebări și i-a spus: „Ești tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?”. 62 Atunci Isus a zis: „Sunt. Iar voi îl veți vedea pe Fiul omului+ stând la dreapta+ Celui Puternic* și venind cu norii cerului”.+ 63 Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?+ 64 Ați auzit blasfemia. Care este hotărârea voastră?*”. Toți l-au condamnat, spunând că merită să moară.+ 65 Unii au început să-l scuipe;+ și i-au acoperit fața și îl loveau cu pumnii, zicându-i: „Profețește!”. Iar gărzile tribunalului l-au pălmuit și apoi l-au luat de acolo.+

66 În timp ce Petru era jos în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot.+ 67 Văzându-l pe Petru, care se încălzea, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și tu erai cu Nazarineanul, cu acest Isus!”. 68 Dar el a negat zicând: „Nici nu-l cunosc, nici nu înțeleg despre ce vorbești”; și s-a dus spre intrarea în curte*. 69 Servitoarea l-a văzut și le-a zis din nou celor care stăteau acolo: „Acesta este unul dintre ei”. 70 Și el a negat din nou. După puțin timp, cei care stăteau acolo i-au zis lui Petru din nou: „În mod sigur ești unul dintre ei, fiindcă ești galileean”. 71 Dar el a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiți!”. 72 Imediat cocoșul a cântat a doua oară+ și Petru și-a adus aminte ce îi spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul de două ori, mă vei renega de trei ori”.+ Și, copleșit de durere, a început să plângă.

15 De îndată ce s-au ivit zorile, preoții principali cu bătrânii și cu scribii, da, tot Sanhedrinul, au ținut sfat. Și, după ce l-au legat pe Isus, l-au dus și l-au predat lui Pilat.+ 2 Atunci Pilat l-a întrebat: „Ești tu regele iudeilor?”.+ El a răspuns: „Chiar tu o spui!”.+ 3 Dar preoții principali îl acuzau de multe lucruri. 4 Și Pilat l-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic?+ Iată câte acuzații ți se aduc”.+ 5 Dar Isus n-a mai răspuns nimic, astfel că Pilat a rămas uimit.+

6 La fiecare sărbătoare, el obișnuia să elibereze un deținut, pe care îl cerea mulțimea.+ 7 Pe atunci, un om numit Baraba era închis împreună cu rebelii care comiseseră o crimă în timpul unei rebeliuni. 8 Mulțimea a urcat și a început să-i ceară lui Pilat să facă ceea ce făcea el de obicei pentru ei. 9 El le-a spus: „Vreți să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”.+ 10 Căci Pilat știa că din invidie îl predaseră preoții principali.+ 11 Dar preoții principali au instigat mulțimea ca să ceară să fie eliberat mai degrabă Baraba.+ 12 Pilat le-a zis din nou: „Atunci ce să fac cu cel pe care îl numiți regele iudeilor?”.+ 13 Ei au strigat din nou: „Pe stâlp cu el!”.+ 14 Dar Pilat i-a întrebat: „De ce? Ce rău a făcut?”. Însă ei strigau și mai tare: „Pe stâlp cu el!”.+ 15 Atunci Pilat, dorind să facă pe plac mulțimii, li l-a eliberat pe Baraba și, după ce a poruncit ca Isus să fie biciuit,+ l-a predat ca să fie țintuit pe stâlp.+

16 Soldații l-au dus în curtea palatului guvernatorului și au chemat tot corpul de soldați.+ 17 Ei l-au îmbrăcat în purpură, au împletit o coroană de spini și i-au pus-o pe cap. 18 Și au început să-i zică: „Salutare, rege al iudeilor!”.+ 19 De asemenea, îl loveau peste cap cu o trestie și îl scuipau. Apoi, așezându-se în genunchi, s-au plecat înaintea lui*. 20 În cele din urmă, după ce și-au bătut joc de el, i-au scos veșmântul de purpură și l-au îmbrăcat cu veșmintele sale. Apoi l-au dus afară ca să-l țintuiască pe stâlp.+ 21 Pe acolo trecea un om care venea din afara orașului, Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf, și i-au poruncit* să ducă stâlpul de tortură*.+

22 Și l-au dus pe Isus în locul numit Golgota, care, tradus, înseamnă „Locul Craniului”.+ 23 Aici au încercat să-i dea vin amestecat cu smirnă,+ cu efect amețitor*, dar el n-a vrut să-l ia. 24 L-au țintuit pe stâlp și au împărțit între ei veșmintele sale* aruncând sorții pentru ele ca să stabilească ce să ia fiecare.+ 25 Era ceasul al treilea* când l-au țintuit pe stâlp. 26 Inscripția cu acuzația care i s-a adus era: „Regele iudeilor”.+ 27 Lângă el au țintuit pe stâlp doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga lui.+ 28 ——* 29 Și trecătorii îl insultau, dând din cap+ și zicând: „Huo! Tu, care ziceai că dărâmi templul și îl zidești în trei zile,+ 30 salvează-te și coboară de pe stâlpul de tortură*!”. 31 Preoții principali împreună cu scribii își băteau și ei joc de el zicând: „Pe alții i-a salvat, iar pe el nu se poate salva!+ 32 Să coboare acum Cristosul, regele Israelului, de pe stâlpul de tortură*, ca să vedem și să credem!”.+ Până și cei care erau pe stâlpi, lângă el, îl batjocoreau.+

33 De la ceasul al șaselea*, în toată țara s-a făcut întuneric până la ceasul al nouălea*.+ 34 La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”.+ 35 Auzind aceasta, unii dintre cei care erau în apropiere au zis: „Ascultați! Îl cheamă pe Ilie”. 36 Atunci cineva a alergat, a îmbibat un burete în vin acru, l-a înfipt într-o trestie și i l-a dat să bea,+ zicând: „Lăsați-l! Să vedem dacă vine Ilie să-l dea jos!”. 37 Dar Isus a scos un strigăt puternic și și-a dat ultima suflare.+ 38 Și perdeaua sanctuarului+ s-a rupt în două, de sus până jos.+ 39 Când a văzut că și-a dat ultima suflare în acele împrejurări, centurionul care stătea în fața lui a zis: „Într-adevăr, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”.+

40 Acolo erau și niște femei care priveau de la distanță, printre care Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic și a lui Iose, și Salome,+ 41 care îl însoțiseră și îi slujiseră+ când el era în Galileea, precum și multe alte femei care urcaseră cu el la Ierusalim.

42 Întrucât era Pregătirea, adică ziua dinaintea sabatului, și era deja după-amiază târziu, 43 Iosif din Arimateea, un membru respectat al Consiliului, care aștepta și el Regatul lui Dumnezeu, și-a făcut curaj și a intrat la Pilat ca să ceară corpul lui Isus.+ 44 Dar Pilat s-a întrebat dacă era posibil ca Isus să fie deja mort și, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacă Isus murise. 45 Centurionul i-a confirmat lucrul acesta, astfel că el i-a permis lui Iosif să ia corpul. 46 Iosif a cumpărat pânză de in fină, l-a dat jos pe Isus, l-a înfășurat în pânza de in fină și l-a pus într-un mormânt*+ săpat într-o stâncă; apoi a rostogolit o piatră la intrarea în mormânt.+ 47 Dar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, au rămas să se uite la locul unde fusese pus Isus.+

16 După ce a trecut sabatul,+ Maria Magdalena, Maria,+ mama lui Iacov, și Salome au cumpărat mirodenii ca să meargă la mormânt și să ungă corpul lui Isus.+ 2 În prima zi a săptămânii, ele au venit la mormânt* foarte devreme, la răsăritul soarelui.+ 3 Și își ziceau una alteia: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea în mormânt?”. 4 Dar, ridicându-și privirea, au văzut că piatra fusese rostogolită, deși era foarte mare.+ 5 Când au intrat în mormânt, au văzut un tânăr așezat în partea dreaptă, îmbrăcat cu o haină lungă, albă și au fost foarte uimite. 6 El le-a zis: „Nu fiți uimite!+ Voi îl căutați pe Isus Nazarineanul, care a fost țintuit pe stâlp. El a fost sculat din morți,+ nu este aici. Iată, acesta este locul unde a fost pus!+ 7 Acum duceți-vă și spuneți-le discipolilor săi și lui Petru: «El merge înaintea voastră în Galileea.+ Îl veți vedea acolo, așa cum v-a spus»”.+ 8 Astfel, după ce au ieșit din mormânt, ele au fugit de acolo, tremurând și fiind copleșite de emoție. Și n-au spus nimănui nimic, pentru că le era frică.*+