DUPĂ MATEI

1 Aceasta este cartea istoriei* lui Isus Cristos*, fiul lui David,+ fiul lui Avraam:+

17 Așadar, de la Avraam până la David au fost în total 14 generații, de la David până la deportarea în Babilon, 14 generații, iar de la deportarea în Babilon până la Cristos, 14 generații.

18 Iată cum a avut loc nașterea lui Isus Cristos: În perioada în care mama sa, Maria, îi era promisă în căsătorie lui Iosif, ea a rămas însărcinată prin spiritul sfânt*+ înainte ca ei să fie împreună. 19 Dar Iosif, soțul ei, care era drept și nu voia să o facă de rușine în public, s-a gândit să divorțeze de ea în secret.+ 20 Însă, după ce a reflectat la aceste lucruri, iată că i s-a arătat în vis îngerul lui Iehova*, care i-a zis: „Iosif, fiul lui David, nu te teme s-o iei acasă pe Maria, soția ta, fiindcă ceea ce a fost conceput în ea este lucrarea spiritului sfânt.+ 21 Ea va naște un fiu, iar tu îi vei pune numele Isus*,+ căci el își va salva poporul eliberându-i de păcatele lor”.+ 22 De fapt, toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ce spusese Iehova* prin profetul său: 23 „Iată că fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și i se va pune numele Emanuel”,+ care, tradus, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”.+

24 Apoi Iosif s-a trezit din somn și a făcut așa cum îi spusese îngerul lui Iehova*: a luat-o acasă pe soția sa. 25 Dar n-a avut relații intime cu ea până când a născut copilul.+ Și el i-a pus numele Isus.+

2 După ce Isus s-a născut în Betleemul+ din Iudeea, în zilele regelui Irod*,+ iată că niște astrologi* din Est au venit la Ierusalim 2 și au zis: „Unde este regele iudeilor+ care s-a născut de curând? Fiindcă am văzut steaua lui când eram în Est și am venit să-i aducem omagiu*”. 3 Când a auzit aceasta, regele Irod s-a tulburat și, împreună cu el, tot Ierusalimul. 4 Astfel, i-a adunat pe toți preoții principali și pe scribii poporului și i-a întrebat unde trebuia să se nască Cristosul*. 5 Ei i-au zis: „În Betleemul+ din Iudeea, căci prin intermediul profetului a fost scris: 6 «Și tu, Betleem din țara lui Iuda, nu ești nicidecum orașul cel mai neînsemnat printre conducătorii lui Iuda, căci din tine va ieși un conducător care va păstori poporul meu, Israel»”.+

7 Atunci Irod i-a chemat în secret pe astrologi și a aflat de la ei cu exactitate timpul când apăruse steaua. 8 Apoi i-a trimis la Betleem și a zis: „Duceți-vă și căutați cu atenție copilașul, iar când îl veți găsi, să mă anunțați ca să merg și eu să-i aduc omagiu”. 9 După ce regele a spus toate acestea, ei au plecat. Și iată că steaua pe care o văzuseră când erau în Est+ a mers înaintea lor până când s-a oprit deasupra locului unde era copilașul. 10 Văzând că steaua s-a oprit*, ei s-au bucurat foarte mult. 11 Când au intrat în casă, l-au văzut pe copilaș cu Maria, mama lui, și, îngenunchind, i-au adus omagiu. De asemenea, și-au deschis tezaurele și i-au oferit daruri: aur, tămâie albă și smirnă. 12 Apoi, pentru că fuseseră avertizați de Dumnezeu într-un vis+ să nu se întoarcă la Irod, au plecat spre țara lor pe alt drum.

13 După ce au plecat, iată că îngerul lui Iehova* i s-a arătat în vis lui Iosif+ și i-a zis: „Ridică-te, ia copilașul și pe mama lui și fugi în Egipt. Stai acolo până când îți voi spune eu, fiindcă Irod are de gând să caute copilașul ca să-l omoare”. 14 Astfel, în timpul nopții, Iosif s-a ridicat, a luat copilașul și pe mama lui și a plecat în Egipt. 15 El a stat acolo până la moartea lui Irod. Astfel, s-a împlinit ceea ce spusese Iehova* prin profetul său: „Din Egipt l-am chemat pe fiul meu”.+

16 Atunci Irod, văzând că fusese înșelat de astrologi, s-a mâniat foarte tare și a trimis să fie uciși toți băieții din Betleem și din împrejurimile lui, de la vârsta de doi ani în jos, potrivit cu timpul pe care îl aflase cu exactitate de la astrologi.+ 17 Atunci s-a împlinit ce se spusese prin profetul Ieremia: 18 „Un glas s-a auzit în Rama, plâns și jale mare. Este Rahela,+ care își plânge copiii și nu vrea să fie mângâiată, fiindcă nu mai sunt”.+

19 După moartea lui Irod, iată că îngerul lui Iehova* i s-a arătat în vis+ lui Iosif în Egipt 20 și i-a zis: „Ridică-te, ia copilașul și pe mama lui și du-te în țara lui Israel, fiindcă aceia care căutau să ia viața* copilașului au murit”. 21 Astfel, el s-a ridicat, a luat copilașul și pe mama lui și s-a întors în țara lui Israel. 22 Dar, auzind că în Iudeea domnea Arhelaus în locul tatălui său, Irod, i-a fost frică să meargă acolo. De asemenea, pentru că fusese avertizat de Dumnezeu în vis,+ el s-a dus în teritoriul Galileei.+ 23 Și s-a stabilit într-un oraș numit Nazaret,+ ca să se împlinească ceea ce se spusese prin profeți: „El va fi numit Nazarinean*”.+

3 În zilele acelea, Ioan+ Botezătorul a venit să predice+ în pustiul Iudeei; 2 el zicea: „Căiți-vă, căci Regatul cerurilor s-a apropiat!”.+ 3 De fapt, el este cel despre care a vorbit profetul Isaia+ când a spus: „Glasul cuiva strigă în pustiu: «Pregătiți calea lui Iehova*! Faceți drepte cărările sale!»”.+ 4 Ioan purta un veșmânt din păr de cămilă și o centură de piele în jurul mijlocului;+ el mânca lăcuste și miere sălbatică.+ 5 Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea și din toată regiunea Iordanului se duceau la Ioan.+ 6 Ei își mărturiseau deschis păcatele și erau botezați* de el în râul Iordan.+

7 Când a văzut că mulți dintre farisei și saduchei+ veneau la locul unde boteza, el le-a zis: „Pui de vipere,+ cine v-a avertizat să fugiți de mânia care va veni?+ 8 Dați rod care să arate căință. 9 Să nu îndrăzniți să ziceți în sinea voastră: «Tatăl nostru este Avraam».+ Pentru că vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice copii lui Avraam din pietrele acestea. 10 Securea este deja la rădăcina pomilor. Orice pom care nu dă rod bun va fi tăiat și aruncat în foc.+ 11 Eu vă botez cu apă datorită căinței voastre,+ dar cel care vine după mine este mai puternic decât mine și eu nu sunt demn să-i scot sandalele.+ El vă va boteza cu spirit sfânt+ și cu foc.+ 12 El are în mână lopata de vânturat și își va curăța bine aria de treierat; își va strânge grâul în hambar, însă pleava o va arde într-un foc+ ce nu poate fi stins”.

13 Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan ca să fie botezat de Ioan.+ 14 Dar acesta a încercat să-l oprească zicând: „Eu sunt cel care are nevoie să fie botezat de tine, și tu vii la mine?”. 15 Isus i-a răspuns: „Lasă așa acum, fiindcă este potrivit ca în felul acesta să îndeplinim tot ce este drept”. Atunci el n-a mai încercat să-l oprească. 16 După ce a fost botezat, Isus s-a ridicat imediat din apă. Și iată că cerurile s-au deschis+ și el* a văzut spiritul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și venind peste el*.+ 17 De asemenea, din ceruri s-a auzit un glas+ care a zis: „Acesta este Fiul meu,+ cel iubit, pe care l-am aprobat”.+

4 Atunci Isus a fost dus de spirit în pustiu, unde a fost ispitit+ de Diavol.+ 2 După ce a postit 40 de zile și 40 de nopți, i s-a făcut foame. 3 Și a venit Ispititorul+ și i-a zis: „Dacă ești un fiu al lui Dumnezeu, spune-le acestor pietre să se facă pâini”. 4 Dar el a răspuns: „Este scris: «Omul trebuie să trăiască nu numai cu pâine, ci și cu orice cuvânt care iese din gura lui Iehova*»”.+

5 Apoi Diavolul l-a dus cu el în orașul sfânt,+ l-a pus pe parapetul* templului+ 6 și i-a zis: „Dacă ești un fiu al lui Dumnezeu, aruncă-te jos, fiindcă este scris: «El le va da poruncă îngerilor săi cu privire la tine» și «Ei te vor purta pe mâini ca să nu-ți lovești piciorul de vreo piatră»”.+ 7 Isus i-a zis: „Dar este scris și: «Să nu-l pui la încercare pe Iehova*, Dumnezeul tău»”.+

8 Apoi Diavolul l-a dus cu el pe un munte neobișnuit de înalt și i-a arătat toate regatele lumii și gloria lor.+ 9 Și i-a zis: „Toate aceste lucruri ți le voi da ție dacă vei îngenunchea și te vei închina o dată înaintea mea”. 10 Atunci Isus i-a zis: „Pleacă, Satan! Căci este scris: «Lui Iehova*, Dumnezeul tău, să te închini+ și numai lui să-i aduci un serviciu sacru»”.+ 11 Atunci Diavolul a plecat de la el+ și iată că niște îngeri au venit și au început să-i slujească.+

12 Când a auzit că Ioan fusese arestat,+ Isus s-a dus în Galileea.+ 13 Apoi a plecat din Nazaret și s-a stabilit în Capernaum,+ lângă mare, în regiunea lui Zabulon și a lui Neftali, 14 ca să se împlinească ce se spusese prin profetul Isaia: 15 „O, ținut al lui Zabulon și ținut al lui Neftali, aflate de-a lungul drumului spre mare, de cealaltă parte a Iordanului*, Galileea națiunilor! 16 Poporul care stătea în întuneric a văzut o mare lumină, iar peste cei care stăteau în ținutul umbrei morții a răsărit+ lumina”.+ 17 Din acel moment, Isus a început să predice și să spună: „Căiți-vă, căci Regatul cerurilor s-a apropiat!”.+

18 Mergând de-a lungul Mării Galileei, a văzut doi frați, pe Simon, numit Petru,+ și pe Andrei, fratele lui, care aruncau în mare o plasă de pescuit, fiindcă erau pescari.+ 19 Și le-a zis: „Urmați-mă și vă voi face pescari de oameni!”.+ 20 Ei și-au lăsat imediat plasele de pescuit și l-au urmat.+ 21 Mergând mai departe, i-a văzut pe alți doi frați: pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui.+ Ei erau în barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, și își reparau plasele de pescuit. Și el i-a chemat.+ 22 Ei au lăsat imediat barca și pe tatăl lor și l-au urmat.

23 Apoi el a străbătut toată Galileea,+ predând în sinagogile lor,+ predicând vestea bună* despre Regat și vindecându-i pe oameni de orice boală și de orice infirmitate.+ 24 Vestea despre el s-a răspândit în toată Siria. Și erau aduși la el toți cei care sufereau de diferite boli și aveau dureri mari,+ cei care erau demonizați,+ epileptici+ sau paralizați, iar el îi vindeca. 25 Așadar, mari mulțimi l-au urmat din Galileea, din Decapole*, din Ierusalim, din Iudeea și de pe cealaltă parte a Iordanului.

5 Când a văzut mulțimile, Isus a urcat pe munte și, după ce s-a așezat, discipolii săi au venit la el. 2 Atunci el a început să vorbească și să-i învețe zicând:

3 „Fericiți sunt cei conștienți de necesitățile lor spirituale*,+ căci al lor este Regatul cerurilor!

4 Fericiți sunt cei cuprinși de jale, căci lor li se va aduce mângâiere!+

5 Fericiți sunt cei blânzi*,+ căci ei vor moșteni pământul!+

6 Fericiți sunt cei flămânzi și însetați+ după dreptate, căci ei vor fi săturați!+

7 Fericiți sunt cei îndurători,+ căci lor li se va arăta îndurare!

8 Fericiți sunt cei cu inima curată,+ căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu!

9 Fericiți sunt cei împăciuitori*,+ căci ei vor fi numiți «fii ai lui Dumnezeu»!

10 Fericiți sunt cei persecutați pentru dreptate,+ căci al lor este Regatul cerurilor!

11 Fericiți sunteți voi când oamenii vă batjocoresc+ și vă persecută+ și, mințind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea!+ 12 Bucurați-vă și exultați,+ fiindcă răsplata+ voastră este mare în ceruri; căci așa i-au persecutat și pe profeții dinaintea voastră.+

13 Voi sunteți sarea+ pământului. Dar, dacă sarea își pierde puterea*, cum îi va fi redată capacitatea de a săra? Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară+ și călcată în picioare de oameni.

14 Voi sunteți lumina lumii.+ Un oraș situat pe un munte nu poate fi ascuns. 15 Nimeni nu aprinde o lampă ca să o pună sub un coș*, ci pe lampadar și ea strălucește peste toți cei din casă.+ 16 Tot așa să strălucească și lumina voastră înaintea oamenilor,+ pentru ca ei să vadă faptele voastre bune+ și să-i dea glorie Tatălui vostru, care este în ceruri.+

17 Să nu credeți că am venit să desființez Legea sau Profeții. N-am venit să desființez, ci să împlinesc.+ 18 Adevărat vă spun că mai degrabă vor trece cerul și pământul decât să treacă cea mai mică literă sau o frântură de literă din Lege fără ca toate lucrurile să se împlinească.+ 19 Așadar, cine încalcă una dintre cele mai mici porunci și îi învață pe alții să facă la fel va fi considerat nedemn de* Regatul cerurilor. Dar cine le respectă și le predă altora va fi considerat demn de* Regatul cerurilor. 20 Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră n-o va întrece pe cea a scribilor și a fariseilor,+ nu veți intra nicidecum în Regatul cerurilor.+

21 Ați auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi.+ Cine ucide va da socoteală înaintea tribunalului».+ 22 Dar eu vă spun că cine ține mânie+ pe fratele său va da socoteală înaintea tribunalului, cine îi adresează fratelui său insulte grave va da socoteală înaintea Curții Supreme, iar cine îi spune: «Nebun nenorocit!*» va fi pasibil de Gheena* de foc.+

23 Așadar, dacă îți aduci darul la altar+ și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă-ți darul acolo, în fața altarului, și pleacă. Fă mai întâi pace cu fratele tău și apoi întoarce-te și oferă-ți darul.+

25 Rezolvă-ți repede problema cu cel cu care ești în litigiu, în timp ce mergi cu el spre tribunal, ca nu cumva acesta să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul să te predea celui care execută sentința și să fii aruncat în închisoare.+ 26 Adevărat îți spun că nicidecum nu vei ieși de acolo până nu vei plăti și ultimul bănuț*.

27 Ați auzit că s-a zis: «Să nu comiți adulter».+ 28 Dar eu vă spun că cine continuă să privească o femeie+ astfel încât s-o dorească a și comis adulter cu ea în inima lui.+ 29 Astfel, dacă ochiul tău drept te face să te poticnești, scoate-l și aruncă-l.+ Căci este mai bine să-ți pierzi o parte a corpului decât să-ți fie aruncat tot corpul în Gheenă*.+ 30 Iar dacă mâna ta dreaptă te face să te poticnești, tai-o și arunc-o.+ Căci este mai bine să-ți pierzi o parte a corpului decât să-ți ajungă tot corpul în Gheenă*.+

31 De asemenea, s-a zis: «Cine divorțează de soția lui să-i dea un certificat de divorț».+ 32 Dar eu vă spun că cine divorțează de soția lui dintr-un alt motiv decât imoralitatea sexuală* o pune în pericolul de a comite adulter și cine se căsătorește cu femeia divorțată se face vinovat de adulter.+

33 Ați mai auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu juri și apoi să nu-ți respecți jurământul,+ ci să-ți împlinești promisiunile solemne pe care i le-ai făcut lui Iehova*».+ 34 Dar eu vă spun: Nu jurați deloc,+ nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, 35 nici pe pământ, fiindcă este scăunelul picioarelor sale,+ nici pe Ierusalim, fiindcă este orașul marelui Rege.+ 36 Să nu juri nici pe capul tău, fiindcă nu poți face ca un fir de păr să fie alb sau negru. 37 În vorbirea voastră, «da» să însemne «da» și «nu» să însemne «nu»,+ căci ce este în plus față de acestea vine de la cel rău.+

38 Ați auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte».+ 39 Dar eu vă spun: Nu-i ripostați celui ce este rău, ci, dacă cineva îți dă o palmă peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt.+ 40 Și, dacă cineva vrea să te ducă la judecată ca să-ți ia cămașa, lasă-i și mantia.+ 41 Dacă cineva cu autoritate te obligă să mergi cu el* o milă*, mergi cu el două mile. 42 Dă-i celui care îți cere și nu-i întoarce spatele celui care vrea să se împrumute* de la tine.+

43 Ați auzit că s-a zis: «Să-l iubești pe aproapele tău+ și să-l urăști pe dușmanul tău». 44 Dar eu vă spun: Continuați să-i iubiți pe dușmanii voștri+ și să vă rugați pentru cei care vă persecută,+ 45 ca să vă dovediți fii ai Tatălui vostru, care este în ceruri,+ căci el face să răsară soarele său și peste cei răi, și peste cei buni și face să plouă și peste cei drepți, și peste cei nedrepți.+ 46 Dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți?+ Nu fac la fel și încasatorii de impozite? 47 Și, dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce lucru extraordinar faceți? Nu fac la fel și oamenii națiunilor? 48 Voi deci să fiți perfecți*, așa cum Tatăl vostru ceresc este perfect.+

6 Aveți grijă să nu vă arătați dreptatea în fața oamenilor ca să fiți văzuți de ei.+ Altfel, nu veți avea nicio răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri. 2 De aceea, când faci daruri de îndurare*, nu suna din trâmbiță, cum fac ipocriții în sinagogi și pe străzi ca să fie glorificați de oameni. Adevărat vă spun că și-au primit deja toată răsplata. 3 Ci, când faci daruri de îndurare, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, 4 pentru ca darurile tale de îndurare să fie făcute în ascuns. Atunci Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.+

5 De asemenea, când vă rugați, să nu faceți ca ipocriții,+ căci lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile drumurilor principale ca să fie văzuți de oameni.+ Adevărat vă spun că și-au primit deja toată răsplata. 6 Dar tu, când te rogi, intră în camera ta și, după ce închizi ușa, roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns.+ Atunci Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti. 7 Când vă rugați, să nu spuneți aceleași lucruri la nesfârșit, cum fac oamenii națiunilor, căci ei cred că vor fi ascultați pentru că folosesc multe cuvinte. 8 Așadar, să nu fiți ca ei, fiindcă Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie+ chiar înainte de a-i cere.

9 Voi așa să vă rugați:+

«Tatăl nostru, care ești în ceruri, să fie sfințit* numele+ tău.+ 10 Să vină Regatul+ tău. Să se facă voința ta,+ precum în cer, așa și pe pământ.+ 11 Dă-ne astăzi pâinea noastră pentru această zi+ 12 și iartă-ne datoriile, așa cum și noi i-am iertat pe datornicii noștri.+ 13 Și nu ne duce în ispită,+ ci eliberează-ne* de cel rău».+

14 Căci, dacă le iertați oamenilor greșelile, și Tatăl vostru ceresc vă va ierta,+ 15 dar, dacă nu le iertați oamenilor greșelile, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile.+

16 Când postiți,+ nu vă mai luați o înfățișare tristă ca ipocriții, căci ei își schimonosesc fața* ca să le arate oamenilor că postesc.+ Adevărat vă spun că și-au primit deja toată răsplata. 17 Ci, când postești, pune-ți ulei pe cap și spală-ți fața 18 ca să le arăți că postești nu oamenilor, ci numai Tatălui tău, care este în ascuns. Atunci Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.

19 Nu vă mai strângeți comori pe pământ,+ unde molia și rugina rod și unde hoții sparg și fură. 20 Mai degrabă, strângeți-vă comori în cer,+ unde nici molia, nici rugina nu rod+ și unde hoții nu sparg și nu fură. 21 Pentru că, unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.

22 Lampa corpului este ochiul.+ Dacă ochiul tău este concentrat asupra unui singur lucru*, tot corpul tău va fi luminos*. 23 Dar, dacă ochiul tău este invidios*,+ tot corpul tău va fi întunecos. Dacă lumina din tine este, de fapt, întuneric, cât de adânc este întunericul acesta!

24 Nimeni nu poate fi sclav la doi stăpâni, căci fie îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt,+ fie se va alipi de unul și îl va disprețui pe celălalt. Nu puteți fi sclavi ai lui Dumnezeu și ai Bogăției.+

25 De aceea, vă spun: Nu vă mai îngrijorați+ pentru viața* voastră, ce veți mânca sau ce veți bea, sau pentru corpul vostru, cu ce vă veți îmbrăca.+ Nu prețuiește viața* mai mult decât hrana și corpul mai mult decât îmbrăcămintea?+ 26 Uitați-vă cu atenție la păsările cerului:+ ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng în hambare, totuși, Tatăl vostru ceresc le hrănește. Nu sunteți voi mai valoroși decât ele? 27 Cine dintre voi, dacă se îngrijorează, poate adăuga un cot* la durata vieții lui?+ 28 Și de ce vă îngrijorați cu privire la îmbrăcăminte? Învățați de la crinii de pe câmp, priviți cum cresc: ei nici nu trudesc, nici nu torc, 29 dar vă spun că nici chiar Solomon,+ în toată gloria lui, nu a fost îmbrăcat ca unul dintre ei. 30 Dacă așa îmbracă Dumnezeu plantele câmpului, care astăzi sunt și mâine sunt aruncate în cuptor, nu vă va îmbrăca el cu atât mai mult pe voi, oameni cu puțină credință? 31 Nu vă îngrijorați+ deci niciodată, zicând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?».+ 32 Fiindcă toate acestea sunt lucruri după care oamenii națiunilor umblă stăruitor. Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de toate acestea.

33 Așadar, continuați să căutați mai întâi Regatul și dreptatea Sa și toate aceste lucruri vă vor fi adăugate.+ 34 De aceea, nu vă îngrijorați niciodată pentru ziua de mâine,+ căci ziua de mâine va avea îngrijorările ei. Ajunge fiecărei zile necazul ei.

7 Nu mai judecați,+ ca să nu fiți judecați, 2 căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați+ și cu măsura cu care măsurați vi se va măsura.+ 3 De ce te uiți la paiul din ochiul fratelui tău și nu vezi bârna din ochiul tău?+ 4 Sau cum poți să-i zici fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău», când iată că în ochiul tău este o bârnă? 5 Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău și apoi vei vedea clar să scoți paiul din ochiul fratelui tău.

6 Nu dați la câini ce este sfânt și nu aruncați la porci perlele voastre,+ ca nu cumva să le calce în picioare, să se întoarcă și să vă sfâșie.

7 Continuați să cereți și vi se va da,+ continuați să căutați și veți găsi, continuați să bateți și vi se va deschide;+ 8 căci oricine cere primește,+ oricine caută găsește și oricui bate i se va deschide. 9 Într-adevăr, cine dintre voi îi va da fiului său o piatră dacă acesta îi cere o pâine? 10 Sau, dacă îi cere un pește, îi va da un șarpe? 11 Prin urmare, dacă voi, deși sunteți răi, știți să le dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, le va da lucruri bune+ celor ce i le cer!+

12 Așadar, tot ce vreți să vă facă vouă oamenii faceți-le și voi lor.+ Aceasta înseamnă, de fapt, Legea și Profeții.+

13 Intrați pe poarta cea strâmtă,+ căci largă este poarta și lată este calea care duce la distrugere și mulți sunt cei ce intră pe ea, 14 în timp ce strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini o găsesc.+

15 Păziți-vă de profeții falși,+ care vin la voi în haine de oi,+ dar care pe dinăuntru sunt lupi flămânzi!+ 16 După roadele lor îi veți recunoaște. Se culeg vreodată struguri din spini sau smochine din mărăcini?+ 17 Tot așa, orice pom bun dă roade bune, dar orice pom rău* dă roade rele.+ 18 Pomul bun nu poate da roade rele, nici pomul rău nu poate da roade bune.+ 19 Orice pom care nu dă roade bune este tăiat și aruncat în foc.+ 20 Într-adevăr, după roadele lor îi veți recunoaște pe acești oameni.+

21 Nu oricine îmi zice: «Doamne, Doamne» va intra în Regatul cerurilor, ci doar cel care face voința Tatălui meu, care este în ceruri.+ 22 Mulți îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne,+ n-am profețit noi în numele tău, n-am scos noi demoni în numele tău și n-am făcut noi multe lucrări de putere în numele tău?».+ 23 Atunci le voi spune: «Niciodată nu v-am cunoscut! Plecați de la mine, voi, care practicați nelegiuirea!».+

24 Așadar, cine aude aceste cuvinte ale mele și le pune în practică va fi asemenea unui om prevăzător, care și-a construit casa pe stâncă.+ 25 A căzut ploaia, au venit inundațiile, au suflat vânturile și au izbit casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia pe stâncă. 26 Dar cine aude aceste cuvinte ale mele și nu le pune în practică va fi asemenea unui om nechibzuit, care și-a construit casa pe nisip.+ 27 A căzut ploaia, au venit inundațiile, au suflat vânturile și au lovit casa aceea+ și ea s-a prăbușit. Și mare i-a fost căderea!”.

28 Când Isus a terminat de spus aceste cuvinte, mulțimile erau uluite de modul său de a preda,+ 29 fiindcă el îi învăța ca o persoană cu autoritate,+ nu ca scribii lor.

8 După ce a coborât de pe munte, l-au urmat mari mulțimi. 2 Și iată că s-a apropiat un lepros și s-a plecat înaintea lui*, zicând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”.+ 3 Atunci el și-a întins mâna, l-a atins și a zis: „Vreau! Fii curățat!”.+ Și imediat a fost curățat de lepră.+ 4 Isus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui,+ ci du-te, arată-te preotului+ și oferă darul pe care l-a stabilit Moise,+ ca mărturie pentru ei*”.

5 Când a intrat în Capernaum, a venit la el un centurion și l-a implorat:+ 6 „Domnule, slujitorul meu zace în casă paralizat și suferă cumplit”. 7 El i-a zis: „Voi veni la tine și îl voi vindeca”. 8 Centurionul a răspuns: „Domnule, nu sunt demn să te primesc sub acoperișul meu; spune doar un cuvânt și slujitorul meu se va vindeca. 9 Pentru că și eu sunt un om aflat sub autoritatea altora și am soldați în subordine; și îi spun unuia: «Du-te!» și se duce, și altuia: «Vino!» și vine, și sclavului meu: «Fă asta!» și face”. 10 Când a auzit aceasta, Isus a rămas uimit și le-a zis celor care îl urmau: „Adevărat vă spun că la nimeni în Israel n-am găsit o credință atât de mare.+ 11 Dar vă spun că vor veni mulți de la est și de la vest și vor sta* la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob în Regatul cerurilor,+ 12 în timp ce fiii Regatului vor fi aruncați în întunericul de afară. Acolo vor plânge și vor scrâșni din dinți”.+ 13 Apoi Isus i-a zis centurionului: „Du-te! Să ți se facă potrivit credinței pe care ai arătat-o!”.+ Și slujitorul s-a vindecat chiar în acel moment.+

14 Când a intrat în casa lui Petru, Isus a văzut că soacra acestuia+ zăcea în pat cu febră.+ 15 Atunci i-a atins mâna+ și febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat și a început să-i slujească. 16 După ce s-a înserat, au fost aduși la el mulți demonizați, iar el a scos spiritele cu un cuvânt și i-a vindecat pe toți cei care erau bolnavi, 17 ca să se împlinească ce se spusese prin profetul Isaia: „El a luat bolile noastre și a purtat suferințele noastre”.+

18 Când a văzut mulțimea din jurul lui, Isus le-a poruncit discipolilor să treacă împreună cu el pe celălalt mal.+ 19 Și un scrib s-a apropiat și i-a zis: „Învățătorule, te voi urma oriunde vei merge”.+ 20 Dar Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde să-și pună capul”.+ 21 Apoi unul dintre discipoli i-a zis: „Doamne, lasă-mă mai întâi să mă duc și să-mi înmormântez tatăl”.+ 22 Isus i-a spus: „Continuă să mă urmezi și lasă morții să-și înmormânteze morții”.+

23 Apoi el s-a urcat într-o barcă, iar discipolii săi l-au urmat.+ 24 Și iată că pe mare s-a iscat o furtună puternică, astfel că valurile au acoperit barca. Dar Isus dormea.+ 25 Ei au venit și l-au trezit zicând: „Doamne, salvează-ne, fiindcă murim!”. 26 Dar el le-a zis: „De ce vă este atât de frică, oameni cu puțină credință?”.+ Apoi s-a ridicat, a certat vânturile și marea și s-a așternut o liniște adâncă.+ 27 Atunci discipolii au rămas uimiți și au zis: „Ce fel de om este acesta? Până și vânturile și marea îl ascultă”.

28 Când a ajuns pe celălalt țărm, în regiunea gadarenilor, i-au ieșit înainte doi demonizați, care veneau dintre morminte*.+ Erau atât de violenți, încât nimeni nu avea curaj să treacă pe drumul acela. 29 Și iată că ei strigau: „Ce-avem noi de-a face cu tine, Fiu al lui Dumnezeu?+ Ai venit aici ca să ne chinui+ înainte de timpul fixat?”.+ 30 În depărtare, era o turmă mare de porci care păștea.+ 31 Și demonii l-au implorat: „Dacă ne scoți, trimite-ne în turma de porci”.+ 32 El le-a zis: „Duceți-vă!”. Ei au ieșit și au intrat în porci și iată că toată turma s-a repezit spre malul abrupt, a căzut în mare și a pierit în ape. 33 Atunci păzitorii turmei au luat-o la fugă și, intrând în oraș, au povestit totul, inclusiv cele întâmplate cu demonizații. 34 Și iată că toți locuitorii orașului au ieșit ca să-l întâlnească pe Isus, iar când l-au văzut, l-au rugat insistent să plece din regiunea lor.+

9 Atunci Isus a urcat în barcă, a trecut pe celălalt mal și s-a dus în orașul său.+ 2 Și iată că niște oameni i-au adus un om paralizat, întins pe o targă. Văzându-le credința, Isus i-a zis omului paralizat: „Curaj, copile! Păcatele îți sunt iertate!”.+ 3 Atunci unii scribi și-au zis: „Omul acesta blasfemiază”. 4 Cunoscându-le gândurile, Isus a spus: „De ce vă gândiți la lucruri rele în inima voastră?+ 5 De exemplu, ce este mai ușor? Să zici: «Păcatele îți sunt iertate» sau să zici: «Ridică-te și umblă»?+ 6 Totuși, ca să știți că Fiul omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele . . .”. Apoi s-a întors spre omul paralizat și i-a spus: „Ridică-te, ia-ți targa și du-te acasă!”.+ 7 Și el s-a ridicat și s-a dus acasă. 8 Când au văzut lucrul acesta, mulțimile au fost cuprinse de uimire* și l-au glorificat pe Dumnezeu, care le-a dat oamenilor o asemenea autoritate.

9 După ce a plecat de acolo, Isus a văzut un om, pe nume Matei, stând în locul unde se încasau impozite și i-a zis: „Urmează-mă!”. Atunci el s-a ridicat și l-a urmat.+ 10 Mai târziu, în timp ce Isus lua masa* în casă, au venit mulți încasatori de impozite și păcătoși și au început să mănânce* cu el și cu discipolii săi.+ 11 Dar, când au văzut aceasta, fariseii le-au zis discipolilor săi: „De ce mănâncă învățătorul vostru cu încasatorii de impozite și cu păcătoșii?”.+ 12 Auzindu-i, el a zis: „Nu oamenii sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii.+ 13 Duceți-vă deci și învățați ce înseamnă: «Îndurare vreau, nu jertfe!».+ Pentru că n-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”.

14 Atunci discipolii lui Ioan au venit la el și au întrebat: „Noi și fariseii avem obiceiul să postim, dar discipolii tăi de ce nu postesc?”.+ 15 Isus le-a răspuns: „Au prietenii mirelui vreun motiv să jelească atât timp cât mirele+ este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei+ și atunci vor posti. 16 Nimeni nu coase la o haină veche un petic de stofă nebăgată la apă, fiindcă bucata de stofă nouă ar trage de haină și ruptura s-ar mări.+ 17 Nici nu se pune vin nou în burdufuri vechi. Dacă s-ar pune, burdufurile s-ar crăpa, vinul s-ar vărsa și burdufurile n-ar mai fi bune de nimic. Vinul nou se pune în burdufuri noi și astfel amândouă se păstrează”.

18 În timp ce le spunea aceste lucruri, iată că un conducător s-a apropiat, s-a plecat înaintea lui* și a zis: „Fiica mea probabil că a murit deja, dar vino și pune-ți mâna peste ea și va reveni la viață”.+

19 Atunci Isus s-a ridicat și l-a urmat împreună cu discipolii săi. 20 Și iată că o femeie care de 12 ani avea o scurgere de sânge+ a venit din spate și i-a atins franjurii veșmântului,+ 21 fiindcă își zicea: „Dacă aș putea doar să-i ating veșmântul, mă voi vindeca”. 22 Isus s-a întors și, văzând-o, a zis: „Curaj, fiică! Credința ta te-a vindecat”.+ Și în momentul acela femeia s-a vindecat.+

23 Când a ajuns la casa conducătorului și a văzut flautiștii și mulțimea zgomotoasă,+ 24 Isus a zis: „Ieșiți de aici, căci fetița n-a murit, ci doarme!”.+ Atunci ei au început să râdă de el disprețuitor. 25 Imediat ce mulțimea a ieșit, el a intrat și a luat-o de mână+ pe fetiță, iar ea s-a ridicat.+ 26 Bineînțeles, vestea s-a răspândit în toată regiunea.

27 Pe când Isus pleca de acolo, doi orbi+ au mers după el strigând: „Îndură-te de noi, Fiul lui David!”. 28 După ce a intrat într-o casă, orbii au venit la el și Isus i-a întrebat: „Aveți credință că pot face lucrul acesta?”.+ Ei i-au răspuns: „Da, Doamne”. 29 Atunci el le-a atins ochii+ și le-a zis: „Să vi se facă potrivit credinței voastre”. 30 Și ochii li s-au deschis. Apoi Isus i-a avertizat cu fermitate zicând: „Aveți grijă să nu afle nimeni despre aceasta”.+ 31 Dar, după ce au ieșit, ei au vorbit despre el în toată regiunea.

32 Pe când ei plecau, iată că niște oameni i-au adus un om mut, care era demonizat.+ 33 După ce demonul a fost scos, omul mut a vorbit.+ Cuprinse de uimire, mulțimile au zis: „Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel!”.+ 34 Dar fariseii spuneau: „Prin intermediul conducătorului demonilor scoate el demonii”.+

35 Și Isus a străbătut toate orașele și satele, predând în sinagogile lor, predicând vestea bună despre Regat și vindecând orice fel de boală și de infirmitate.+ 36 Văzând mulțimile, a simțit milă față de ele,+ pentru că erau jupuite și aruncate încoace și-ncolo ca niște oi fără păstor.+ 37 Și el le-a zis discipolilor săi: „Da, secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini.+ 38 De aceea, rugați-l pe Stăpânul secerișului să trimită lucrători la secerișul său”.+

10 El i-a chemat pe cei 12 discipoli ai săi și le-a dat autoritate peste spiritele necurate,+ ca să le scoată și ca să vindece orice fel de boală și de infirmitate.

2 Numele celor 12 apostoli sunt:+ mai întâi, Simon, cel numit Petru,+ și Andrei,+ fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan,+ fratele lui; 3 Filip și Bartolomeu;+ Toma+ și Matei,+ încasatorul de impozite; Iacov, fiul lui Alfeu, și Tadeu; 4 Simon Cananeanul* și Iuda Iscariot, care mai târziu l-a trădat pe Isus.+

5 Isus i-a trimis pe aceștia 12, dându-le următoarele instrucțiuni:+ „Nu mergeți pe drumul națiunilor* și nu intrați în vreun oraș samaritean,+ 6 ci continuați să mergeți la oile pierdute ale casei lui Israel.+ 7 Când mergeți, predicați zicând: «Regatul cerurilor s-a apropiat!».+ 8 Vindecați bolnavi,+ sculați morți, curățați leproși, scoateți demoni. Fără plată ați primit, fără plată să dați. 9 Nu vă luați* nici aur, nici argint, nici aramă în centurile voastre pentru bani,+ 10 nici traistă cu mâncare pentru călătorie, nici haină de schimb*, nici sandale, nici toiag,+ căci lucrătorul își merită hrana.+

11 În orice oraș sau sat intrați, să cercetați cine este merituos în locul acela și să rămâneți acolo până la plecare.+ 12 Când intrați în casă, salutați-i pe cei din ea. 13 Dacă acea casă este merituoasă, pacea pe care i-o doriți să vină peste ea,+ dar, dacă nu este merituoasă, pacea să se întoarcă la voi. 14 Dacă cineva nu vă primește sau nu ascultă cuvintele voastre, să vă scuturați praful de pe picioare când ieșiți din casa aceea sau din orașul acela.+ 15 Adevărat vă spun că în Ziua Judecății va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei și Gomorei+ decât pentru orașul acela.

16 Iată că vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți deci prudenți ca șerpii și totuși inocenți ca porumbeii.+ 17 Păziți-vă de oameni, pentru că ei vă vor preda tribunalelor+ și vă vor biciui+ în sinagogile lor.+ 18 Veți fi duși înaintea guvernatorilor și a regilor+ din cauza mea, ca mărturie pentru ei și pentru națiuni.+ 19 Dar, când vă vor preda, să nu vă îngrijorați gândindu-vă cum sau ce veți spune, căci ce va trebui să spuneți vi se va da în momentul acela,+ 20 fiindcă nu voi veți vorbi, ci spiritul Tatălui vostru va vorbi prin voi.+ 21 Mai mult, frate va da la moarte pe frate și tată pe copil, iar copiii se vor ridica împotriva părinților și le vor cauza moartea.+ 22 Și veți fi urâți de toți oamenii din cauza numelui meu.+ Dar cine va persevera până la sfârșit va fi salvat.+ 23 Când vă vor persecuta într-un oraș, să fugiți în altul,+ căci adevărat vă spun că nicidecum nu veți termina de străbătut orașele Israelului până va sosi Fiul omului.

24 Elevul* nu este mai presus de învățătorul lui, nici sclavul mai presus de stăpânul lui.+ 25 Este de ajuns ca elevul să devină ca învățătorul lui și sclavul, ca stăpânul lui.+ Dacă pe stăpânul casei oamenii l-au numit Beelzebub*,+ cu cât mai mult îi vor numi așa pe cei din casa lui! 26 De aceea, nu vă temeți de ei, căci nu este nimic acoperit care să nu fie descoperit și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut.+ 27 Ce vă spun eu în întuneric să spuneți la lumină, iar ce auziți spunându-se în șoaptă să predicați de pe acoperișul caselor.+ 28 Să nu vă fie frică de cei care ucid corpul, dar nu pot ucide sufletul*;+ temeți-vă mai degrabă de cel care poate să distrugă atât sufletul, cât și corpul în Gheenă*!+ 29 Nu se vând două vrăbii pentru o monedă de mică valoare*? Totuși, niciuna dintre ele nu cade la pământ fără ca Tatăl vostru să știe.+ 30 Dar vouă, chiar și perii capului vă sunt toți numărați. 31 De aceea, nu vă temeți: Voi sunteți mai valoroși decât multe vrăbii.+

32 Dacă cineva mă recunoaște în fața oamenilor,+ și eu îl voi recunoaște în fața Tatălui meu, care este în ceruri.+ 33 Dar, dacă cineva mă reneagă în fața oamenilor, și eu îl voi renega în fața Tatălui meu, care este în ceruri.+ 34 Să nu credeți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.+ 35 Căci am venit să fac dezbinare: fiul împotriva tatălui, fiica împotriva mamei și nora împotriva soacrei.+ 36 Dușmanii omului vor fi chiar cei din casa lui. 37 Cine are mai multă afecțiune pentru tatăl sau mama lui decât pentru mine nu este demn de mine și cine are mai multă afecțiune pentru fiul sau fiica lui decât pentru mine nu este demn de mine.+ 38 Cine nu-și ia stâlpul de tortură* și nu mă urmează nu este demn de mine.+ 39 Cine își găsește sufletul* îl va pierde și cine își pierde sufletul* pentru mine îl va găsi.+

40 Cine vă primește pe voi mă primește și pe mine și cine mă primește pe mine îl primește și pe Cel care m-a trimis.+ 41 Cine primește un profet pentru că este profet va obține o răsplată de profet+ și cine primește un om drept pentru că este om drept va obține o răsplată de om drept. 42 Adevărat vă spun că cine îi dă să bea unuia dintre acești micuți chiar și numai un pahar de apă rece pentru că este discipol nu-și va pierde nicidecum răsplata”.+

11 După ce le-a dat instrucțiuni celor 12 discipoli ai săi, Isus a plecat de acolo ca să-i învețe pe oameni și să predice în orașele lor.+

2 Dar Ioan, auzind în închisoare+ despre lucrările lui Cristos, și-a trimis discipolii+ 3 să-l întrebe: „Tu ești Cel care trebuie să vină sau să așteptăm pe altcineva?”.+ 4 Isus le-a răspuns: „Duceți-vă și spuneți-i lui Ioan ce auziți și vedeți:+ 5 Acum orbii văd+ și șchiopii umblă, leproșii+ sunt curățați și surzii aud, iar morții sunt sculați și săracilor le este anunțată vestea bună.+ 6 Fericit este cel care nu găsește motiv de poticnire în mine”.+

7 În timp ce discipolii lui Ioan se duceau înapoi, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați mers să vedeți în pustiu?+ O trestie legănată de vânt?+ 8 Ce ați mers să vedeți? Un om îmbrăcat în haine scumpe*? Cei ce poartă haine scumpe sunt în casele regilor. 9 Atunci de ce ați mers? Ca să vedeți un profet? Da, vă spun, el este profet, și chiar mai mult decât un profet.+ 10 El este cel despre care s-a scris: «Iată că îl trimit pe mesagerul meu înaintea ta*, iar el va pregăti calea înaintea ta!».+ 11 Adevărat vă spun că printre toți cei născuți de femei nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul, dar cel care este mai mic în Regatul cerurilor este mai mare decât el.+ 12 Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Regatul cerurilor este ținta pe care oamenii se străduiesc s-o atingă, iar cei ce se străduiesc din răsputeri o ating.+ 13 Pentru că toți, Profeții și Legea, au profețit până la Ioan.+ 14 Și, fie că vreți să acceptați, fie că nu, el este «Ilie care trebuie să vină».+ 15 Cine are urechi să audă!

16 Cu cine voi compara această generație?+ Ea se aseamănă cu niște copilași care stau în piețe și strigă la copiii cu care se joacă: 17 «V-am cântat din flaut, dar n-ați dansat, ne-am tânguit, dar nu v-ați bătut în piept de durere». 18 Tot așa, a venit Ioan, care nu mănâncă și nu bea, și totuși oamenii zic: «Are demon!». 19 A venit Fiul omului, care mănâncă și bea,+ și totuși oamenii zic: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al încasatorilor de impozite și al păcătoșilor!».+ Cu toate acestea, înțelepciunea se recunoaște după lucrările ei*”.+

20 Apoi el a început să mustre orașele în care făcuse majoritatea lucrărilor sale de putere, pentru că nu se căiseră: 21 „Vai de tine, Corazin! Vai de tine, Betsaida! Căci, dacă lucrările de putere făcute în voi ar fi fost făcute în Tir și în Sidon, ele s-ar fi căit de mult în pânză de sac și în cenușă.+ 22 Dar vă spun că în Ziua Judecății va fi mai ușor pentru Tir și pentru Sidon decât pentru voi.+ 23 Și tu, Capernaum,+ vei fi oare înălțat până la cer? Nu, până în Mormânt* vei coborî!+ Căci, dacă lucrările de putere făcute în tine ar fi fost făcute în Sodoma, ea ar fi rămas până în ziua de azi. 24 Dar îți spun că în Ziua Judecății va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decât pentru tine”.+

25 Atunci Isus a zis: „Te laud în public, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de înțelepți și de învățați și le-ai dezvăluit copilașilor!+ 26 Da, Tată, pentru că așa ai găsit de cuviință să fie. 27 Toate lucrurile mi-au fost încredințate de Tatăl meu.+ Nimeni nu-l cunoaște pe Fiul în mod deplin în afară de Tatăl+ și nimeni nu-l cunoaște pe Tatăl în mod deplin în afară de Fiul și de cel căruia Fiul vrea să i-l dezvăluie.+ 28 Veniți la mine, voi toți care trudiți și sunteți împovărați, iar eu vă voi înviora! 29 Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la mine, căci eu sunt blând și am o inimă umilă,+ și veți găsi înviorare*. 30 Pentru că jugul meu este plăcut* și sarcina mea, ușoară”.

12 Odată, Isus a trecut în sabat printre niște lanuri de grâu. Discipolilor săi li s-a făcut foame și au început să smulgă spice și să mănânce.+ 2 Văzând aceasta, fariseii i-au zis: „Iată! Discipolii tăi fac ce nu este permis în sabat”.+ 3 El le-a spus: „N-ați citit ce a făcut David când lui și oamenilor care erau cu el li s-a făcut foame?+ 4 El a intrat în casa lui Dumnezeu și el și oamenii lui au mâncat pâinile de prezentare,+ deși lui și celor care erau cu el nu le era permis să mănânce, ci numai preoților.+ 5 Sau n-ați citit în Lege că în zilele de sabat preoții de la templu încalcă sabatul și totuși rămân nevinovați?+ 6 Dar vă spun că aici este cineva mai mare decât templul.+ 7 Totuși, dacă ați fi înțeles ce înseamnă: «Îndurare vreau,+ nu jertfe»,+ nu i-ați fi condamnat pe cei nevinovați. 8 Pentru că Fiul omului este Domn al sabatului”.+

9 După ce a plecat din locul acela, s-a dus în sinagoga lor; 10 și iată că acolo era un om cu o mână atrofiată*.+ Atunci, ca să-l poată acuza, ei l-au întrebat: „Este permis să vindeci în sabat?”.+ 11 El le-a zis: „Cine dintre voi, dacă are o oaie care cade într-o groapă în sabat, n-o apucă și n-o scoate afară?+ 12 Cu cât mai valoros este un om decât o oaie! Așadar, este permis să faci un lucru bun în sabat”. 13 Apoi i-a zis omului: „Întinde-ți mâna!”. El a întins-o, iar ea s-a vindecat și a devenit ca mâna cealaltă. 14 Dar fariseii au ieșit și au complotat împotriva lui să-l omoare. 15 Aflând aceasta, Isus a plecat de acolo. Mulți l-au urmat,+ iar el i-a vindecat pe toți. 16 Însă le-a poruncit cu fermitate să nu le spună altora cine este el,+ 17 ca să se împlinească ce se spusese prin profetul Isaia:

18 „Iată! Slujitorul meu+ pe care l-am ales, cel iubit de mine, pe care l-am aprobat*!+ Voi pune spiritul meu peste el+ și el va face națiunile să înțeleagă ce este dreptatea. 19 El nu se va certa,+ nu va striga și nimeni nu-i va auzi vocea pe drumurile principale. 20 El nu va zdrobi trestia frântă și nu va stinge fitilul care fumegă,+ până nu va face să triumfe dreptatea. 21 Într-adevăr, în numele său vor spera națiunile”.+

22 Apoi i-au adus un bărbat demonizat, care era orb și mut. El l-a vindecat, iar omul mut a putut să vorbească și să vadă. 23 Și toate mulțimile erau uluite și ziceau: „Oare să fie el Fiul lui David?”. 24 Auzind aceasta, fariseii au zis: „Omul acesta nu scoate demonii decât cu ajutorul lui Beelzebub*, conducătorul demonilor”.+ 25 Cunoscându-le gândurile, el le-a zis: „Orice regat care se dezbină și se ridică împotriva lui însuși se ruinează și orice oraș sau casă care se dezbină și se ridică împotriva ei înseși nu va dăinui. 26 Tot așa, dacă Satan îl scoate pe Satan, el se dezbină și se ridică împotriva lui însuși. Atunci, cum va putea dăinui regatul lui? 27 Mai mult, dacă eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebub, fiii voștri cu ajutorul cui îi scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 28 Dar, dacă eu scot demonii cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu, atunci Regatul lui Dumnezeu a venit deja peste voi*.+ 29 Sau cum poate cineva să pătrundă în casa unui om puternic și să-i ia acestuia bunurile dacă nu-l leagă mai întâi? Abia apoi îi poate jefui casa. 30 Cine nu este de partea mea este împotriva mea și cine nu strânge cu mine risipește.+

31 De aceea, vă spun că orice fel de păcat și de blasfemie li se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva spiritului nu va fi iertată.+ 32 De exemplu, cel ce spune un cuvânt împotriva Fiului omului va fi iertat,+ dar cel ce vorbește împotriva spiritului sfânt nu va fi iertat, nu, nici în acest sistem*, nici în cel viitor.+

33 Dacă faceți ca pomul să fie bun, și rodul lui va fi bun, iar dacă faceți ca pomul să fie rău, și rodul lui va fi rău, pentru că pomul se cunoaște după rodul lui.+ 34 Pui de vipere,+ cum puteți să spuneți lucruri bune, când sunteți răi? Căci din plinătatea inimii vorbește gura.+ 35 Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul lui bun, dar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul lui rău.+ 36 Vă spun că oamenii vor da socoteală+ în Ziua Judecății pentru orice cuvânt nefolositor pe care îl rostesc, 37 căci prin cuvintele sale va fi cineva declarat drept și prin cuvintele sale va fi condamnat”.

38 Atunci unii scribi și farisei i-au spus: „Învățătorule, vrem să vedem un semn de la tine”.+ 39 El le-a răspuns: „O generație rea și adulteră* caută neîncetat un semn, dar nu i se va da alt semn, decât semnul profetului Iona.+ 40 Căci, așa cum Iona a fost în burta peștelui uriaș trei zile și trei nopți,+ tot așa Fiul omului va fi în inima pământului trei zile și trei nopți.+ 41 La judecată, oamenii din Ninive se vor scula din morți împreună cu această generație și o vor condamna, pentru că ei s-au căit când au auzit mesajul predicat de Iona.+ Dar iată că aici este cineva mai mare decât Iona.+ 42 La judecată, regina sudului va fi sculată din morți împreună cu această generație și o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înțelepciunea lui Solomon.+ Dar iată că aici este cineva mai mare decât Solomon.+

43 Când un spirit necurat iese dintr-un om, el cutreieră prin locuri aride în căutarea unui loc de odihnă, dar nu găsește niciunul.+ 44 Atunci zice: «Mă voi întoarce la casa mea, din care am ieșit». Și, la sosire, găsește casa goală, dar măturată și împodobită. 45 Atunci se duce și ia cu el alte șapte spirite, mai rele decât el, apoi intră și se stabilesc acolo. Starea acelui om ajunge în cele din urmă mai rea decât la început.+ Așa se va întâmpla și cu această generație rea”.

46 În timp ce el le vorbea mulțimilor, au venit mama și frații lui.+ Ei stăteau afară, vrând să-i vorbească.+ 47 Cineva i-a zis: „Iată că mama ta și frații tăi stau afară și vor să-ți vorbească”. 48 El i-a răspuns: „Cine este mama mea și cine sunt frații mei?”. 49 Și, întinzându-și mâna spre discipolii săi, a zis: „Iată-i pe mama mea și pe frații mei!+ 50 Fiindcă cine face voința Tatălui meu, care este în cer, acela îmi este frate, soră și mamă”.+

13 În ziua aceea, Isus a ieșit din casă și s-a așezat pe malul mării. 2 Și la el s-a strâns o mulțime foarte mare, astfel că el s-a urcat într-o barcă și s-a așezat, în timp ce toată mulțimea stătea pe țărm.+ 3 Atunci el i-a învățat multe lucruri folosind ilustrări.+ Și a zis: „Iată că un semănător a ieșit să semene.+ 4 În timp ce semăna, unele semințe au căzut de-a lungul drumului, iar păsările au venit și le-au mâncat.+ 5 Altele au căzut într-un loc stâncos, unde nu era mult pământ, și au încolțit imediat pentru că pământul nu era adânc.+ 6 Dar, când a răsărit soarele, plantele tinere au fost arse și, pentru că n-aveau rădăcină, s-au uscat. 7 Altele au căzut printre spini, iar spinii au crescut și le-au înăbușit.+ 8 Altele au căzut pe pământ bun și au început să dea rod: una 100, alta 60 și alta 30.+ 9 Cine are urechi să audă!”.+

10 Și discipolii au venit și i-au zis: „De ce le vorbești folosind ilustrări?”.+ 11 El a răspuns: „Vouă vă este permis să înțelegeți secretele sacre+ ale Regatului cerurilor, dar lor nu le este permis. 12 Căci celui ce are i se va mai da și va avea din belșug, dar celui ce n-are i se va lua chiar și ce are.+ 13 De aceea le vorbesc folosind ilustrări; pentru că, deși privesc, privesc în zadar și, deși aud, aud în zadar și nu înțeleg.+ 14 Iar cu privire la ei se împlinește profeția lui Isaia care zice: «Veți auzi, dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi, dar nicidecum nu veți vedea.+ 15 Căci inima acestui popor a ajuns nereceptivă și ei au auzit cu urechile, dar au rămas indiferenți, și și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă, iar eu să-i vindec».+

16 Totuși, fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud.+ 17 Căci adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, dar nu le-au văzut,+ și să audă lucrurile pe care le auziți voi, dar nu le-au auzit.

18 Acum ascultați ce înseamnă ilustrarea despre semănător.+ 19 Când cineva aude cuvântul despre Regat, dar nu-l înțelege, vine cel rău+ și fură ce i-a fost semănat în inimă. Aceasta este sămânța semănată de-a lungul drumului.+ 20 Cât despre sămânța semănată într-un loc stâncos, aceasta este cel ce aude cuvântul și îl acceptă imediat cu bucurie.+ 21 Totuși, nu are rădăcină în el. El rămâne o vreme, dar, când vine un necaz sau o persecuție din cauza cuvântului, se poticnește imediat. 22 Cât despre sămânța semănată printre spini, aceasta este cel ce aude cuvântul, dar îngrijorările acestui sistem*+ și puterea amăgitoare a bogățiilor înăbușă cuvântul, făcându-l neroditor.+ 23 Cât despre sămânța semănată în pământ bun, aceasta este cel ce aude cuvântul, îl înțelege și dă rod, producând unul 100, altul 60 și altul 30”.+

24 El le-a prezentat altă ilustrare zicând: „Regatul cerurilor poate fi asemănat cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul lui. 25 În timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și a plecat. 26 Când grâul a crescut și a dat rod, a apărut și neghina. 27 Sclavii stăpânului casei au venit și l-au întrebat: «Stăpâne, n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? Atunci cum de are neghină?». 28 El le-a răspuns: «Un om, un dușman, a făcut aceasta».+ Și sclavii i-au zis: «Atunci vrei să ieșim și s-o strângem?». 29 El a spus: «Nu, ca nu cumva, în timp ce strângeți neghina, să smulgeți din rădăcină și grâul odată cu ea. 30 Lăsați-le să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: Strângeți mai întâi neghina și legați-o în snopi ca să fie arsă, apoi strângeți grâul în hambarul meu»”.+

31 El le-a prezentat altă ilustrare zicând: „Regatul cerurilor este asemenea unui grăunte de muștar pe care un om l-a luat și l-a semănat în ogorul lui.+ 32 Acesta este cea mai mică dintre toate semințele, dar, după ce crește, este cea mai mare dintre plantele de grădină și devine pom, astfel că păsările cerului vin și se adăpostesc pe ramurile lui”.

33 El le-a spus altă ilustrare: „Regatul cerurilor este asemenea plămădelii pe care o femeie a luat-o și a amestecat-o cu trei măsuri mari de făină și tot aluatul a dospit”.+

34 Isus le-a spus mulțimilor toate aceste lucruri folosind ilustrări. Într-adevăr, nu le vorbea fără să folosească ilustrări,+ 35 ca să se împlinească ce se spusese prin profetul care a zis: „Îmi voi deschide gura și voi spune ilustrări; voi vesti lucruri ascunse de la început*”.+

36 După ce a dat drumul mulțimilor, a intrat în casă. Discipolii săi au venit la el și au zis: „Explică-ne ilustrarea despre neghina din ogor”. 37 Atunci el a zis: „Semănătorul seminței bune este Fiul omului; 38 ogorul este lumea;+ cât despre sămânța bună, aceștia sunt fiii Regatului, iar neghina sunt fiii celui rău;+ 39 dușmanul care a semănat-o este Diavolul. Secerișul este încheierea unui sistem*, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Astfel, așa cum neghina este strânsă și arsă în foc, tot așa va fi și la încheierea sistemului*.+ 41 Fiul omului îi va trimite pe îngerii săi, iar aceștia vor strânge din Regatul său toate lucrurile care poticnesc și pe cei care practică nelegiuirea 42 și îi vor arunca în cuptorul încins.+ Acolo vor plânge și vor scrâșni din dinți. 43 În acel timp, cei drepți vor străluci ca soarele+ în Regatul Tatălui lor. Cine are urechi să audă!

44 Regatul cerurilor este asemenea unei comori ascunse într-un câmp. Un om a găsit-o și a ascuns-o din nou, iar apoi, de bucurie, s-a dus și a vândut tot ce avea și a cumpărat câmpul acela.+

45 Regatul cerurilor este și asemenea unui negustor voiajor care caută perle prețioase. 46 Când a găsit o perlă de mare valoare, a plecat, a vândut imediat tot ce avea și a cumpărat-o.+

47 Regatul cerurilor este și asemenea unui năvod aruncat în mare, care adună tot felul de pești. 48 Când s-a umplut, pescarii l-au tras la țărm, apoi s-au așezat, i-au strâns pe cei buni+ în vase, iar pe cei răi+ i-au aruncat. 49 Așa va fi la încheierea sistemului*. Îngerii vor ieși și îi vor separa pe cei răi de cei drepți 50 și îi vor arunca în cuptorul încins. Acolo vor plânge și vor scrâșni din dinți.

51 Ați înțeles toate aceste lucruri?”. Ei i-au zis: „Da”. 52 Atunci el le-a spus: „În acest caz, să știți că orice învățător public care este instruit cu privire la Regatul cerurilor este asemenea unui om, stăpânul unei case, care scoate din tezaurul său lucruri noi și lucruri vechi”.

53 Când a terminat de spus aceste ilustrări, Isus a plecat de acolo. 54 Și, după ce a ajuns în regiunea sa natală,+ a început să-i învețe pe oameni în sinagoga lor, iar ei erau uluiți și ziceau: „De unde are acest om o asemenea înțelepciune și cum poate el să facă aceste lucrări de putere?+ 55 Nu este el fiul tâmplarului?+ Nu se numește mama lui Maria, iar frații lui, Iacov, Iosif, Simon și Iuda?+ 56 Și surorile lui nu locuiesc toate printre noi? Atunci cum poate el să spună și să facă toate aceste lucruri?”.+ 57 Și se poticneau din cauza lui*.+ Dar Isus le-a zis: „Profetul este onorat oriunde, dar nu și în regiunea sa natală și în casa lui”.+ 58 Și, din cauza lipsei lor de credință, nu a făcut multe lucrări de putere acolo.

14 În timpul acela, Irod*, conducătorul* Galileei, a auzit vestea despre Isus+ 2 și le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. A fost sculat din morți și de aceea poate el să facă aceste lucrări de putere”.+ 3 Irod îl arestase pe Ioan, îl pusese în lanțuri și îl aruncase în închisoare din cauza Irodiadei, soția lui Filip, fratele său.+ 4 Căci Ioan îi zicea: „Nu-ți este permis s-o ai de soție”.+ 5 Dar Irod, deși voia să-l omoare, se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan profet.+ 6 Însă, în timp ce se sărbătorea ziua de naștere a lui Irod,+ fiica Irodiadei a dansat cu acea ocazie înaintea oaspeților. Lui Irod i-a plăcut atât de mult,+ 7 încât i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere. 8 Atunci, la îndemnul mamei sale, ea a zis: „Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul”.+ 9 Lucrul acesta l-a mâhnit pe rege, dar, din cauza jurămintelor făcute înaintea invitaților lui*, a poruncit să-i fie dat capul lui Ioan. 10 Și a trimis să i se taie capul lui Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar ea i l-a dus mamei sale. 12 Mai târziu, discipolii lui au venit, i-au luat corpul și l-au înmormântat; apoi s-au dus să-l anunțe pe Isus. 13 Auzind aceasta, Isus a plecat de acolo cu barca într-un loc retras, ca să fie singur, dar mulțimile au aflat și au venit după el pe jos din orașe.+

14 Când a coborât din barcă, a văzut o mare mulțime. I s-a făcut milă de ei+ și i-a vindecat pe bolnavi.+ 15 Dar, când s-a lăsat seara, discipolii săi au venit la el și au zis: „Locul acesta este retras și s-a făcut deja târziu. Dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate și să-și cumpere mâncare”.+ 16 Însă Isus le-a zis: „Nu este nevoie să plece. Dați-le voi ceva să mănânce”. 17 Ei i-au răspuns: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești”. 18 El a zis: „Aduceți-i aici la mine”. 19 Și a spus mulțimilor să se întindă pe iarbă. Apoi a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, ridicându-și privirea spre cer, a spus o rugăciune*;+ după aceea a frânt pâinile și le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulțimilor. 20 Astfel, toți au mâncat pe săturate; și au fost strânse bucățile rămase: 12 coșuri pline.+ 21 Cei care au mâncat au fost aproximativ 5 000 de bărbați, precum și femei și copii.+ 22 Și, imediat după aceea, el le-a spus discipolilor să urce în barcă și să meargă înaintea lui pe malul opus, în timp ce el avea să dea drumul mulțimilor.+

23 După ce a dat drumul mulțimilor, a urcat numai el pe munte ca să se roage.+ Când s-a înserat, era singur acolo. 24 Barca era deja la multe sute de metri* de uscat și era izbită cu putere de valuri, fiindcă vântul le era potrivnic. 25 Dar, în timpul celei de-a patra străji* a nopții, el a venit la ei umblând pe mare. 26 Când l-au văzut umblând pe mare, discipolii s-au tulburat și au zis: „Este o nălucă!”. Și, cuprinși de teamă, au început să țipe. 27 Dar imediat Isus le-a zis: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeți!”.+ 28 Petru i-a răspuns: „Doamne, dacă ești tu, poruncește-mi să vin la tine pe apă”. 29 El a spus: „Vino!”. Atunci Petru a coborât din barcă, a mers pe apă și s-a dus spre Isus. 30 Dar, văzând vijelia, i s-a făcut frică. Și, când a început să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”. 31 Întinzându-și imediat mâna, Isus l-a apucat și i-a zis: „Om cu puțină credință, de ce te-ai lăsat pradă îndoielii?”.+ 32 După ce au urcat în barcă, vijelia s-a potolit. 33 Atunci cei din barcă s-au plecat înaintea lui*, zicând: „Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!”. 34 Și, după ce au traversat marea, au ajuns pe uscat, la Ghenezaret.+

35 Recunoscându-l, oamenii din locul acela au răspândit vestea în tot ținutul dimprejur și i-au adus la el pe toți cei care erau bolnavi. 36 Și îl implorau să-i lase doar să-i atingă franjurii veșmântului.+ Toți cei care îi atingeau se vindecau complet.

15 Atunci au venit la Isus niște farisei și niște scribi din Ierusalim+ și au zis: 2 „De ce încalcă discipolii tăi tradiția strămoșilor? De exemplu, nu-și spală* mâinile înainte să mănânce”.+

3 El le-a răspuns: „Dar voi de ce încălcați poruncile lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre?+ 4 De exemplu, Dumnezeu a zis: «Să-i onorezi pe tatăl tău și pe mama ta»+ și «Cine își defăimează* tatăl sau mama să fie omorât».+ 5 Dar voi ziceți: «Cine îi spune tatălui sau mamei lui: „Orice lucru pe care îl am și care ți-ar putea fi de folos este un dar dedicat lui Dumnezeu”,+ 6 acela nu mai trebuie să-și onoreze tatăl». Astfel, ați anulat cuvântul lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre.+ 7 Ipocriților, bine a profețit Isaia despre voi când a zis:+ 8 «Poporul acesta mă onorează cu buzele, dar inima lor este foarte departe de mine. 9 În zadar mi se închină ei, fiindcă predau porunci omenești ca doctrine»”.+ 10 Apoi a chemat la el mulțimea și le-a zis: „Ascultați și înțelegeți:+ 11 Nu ceea ce intră în gură îl întinează pe om, ci ceea ce iese din gură îl întinează”.+

12 Atunci discipolii s-au apropiat și i-au zis: „Știi că fariseii s-au poticnit* când au auzit ce ai spus?”.+ 13 El a răspuns: „Orice plantă pe care n-a sădit-o Tatăl meu ceresc va fi smulsă din rădăcină. 14 Lăsați-i! Sunt niște călăuze oarbe. Iar dacă un orb îl călăuzește pe alt orb, amândoi vor cădea în groapă”.+ 15 Petru i-a spus: „Explică-ne ce ai vrut să spui*”. 16 Atunci el a spus: „Nici voi nu reușiți încă să înțelegeți?+ 17 Nu știți că orice intră în gură trece prin stomac și ajunge în hazna? 18 Însă orice iese din gură vine din inimă și aceste lucruri îl întinează pe om.+ 19 De exemplu, din inimă ies gândurile rele:+ omorurile, adulterul, imoralitatea sexuală*, furturile, mărturiile mincinoase, blasfemiile. 20 Acestea îl întinează pe om, dar a mânca fără a avea mâinile spălate* nu-l întinează pe om”.

21 Plecând de acolo, Isus s-a dus în regiunea Tirului și a Sidonului.+ 22 Și iată că o femeie feniciană din regiunea aceea a venit și a strigat: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este demonizată și suferă cumplit”.+ 23 Dar el nu i-a spus niciun cuvânt. Astfel, discipolii săi s-au apropiat și l-au rugat: „Spune-i să plece, pentru că strigă întruna după noi”. 24 El a răspuns: „N-am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”.+ 25 Dar femeia a venit și s-a plecat înaintea lui*, zicând: „Doamne, ajută-mă!”. 26 El a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței”. 27 Ea a zis: „Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor”.+ 28 Atunci Isus i-a răspuns: „O, femeie, mare îți este credința! Să fie cum dorești”. Și fiica ei s-a vindecat chiar în momentul acela.

29 După ce a plecat de acolo, Isus s-a dus în apropierea Mării Galileei,+ a urcat pe munte și s-a așezat acolo. 30 Atunci au venit la el mari mulțimi, aducând cu ele șchiopi, ciungi, orbi și muți, precum și mulți alți bolnavi. Îi puneau la picioarele lui, iar el îi vindeca.+ 31 Văzând că muții vorbeau, că ciungii erau însănătoșiți, că șchiopii umblau și că orbii vedeau, mulțimea a rămas uimită și îl glorifica pe Dumnezeul Israelului.+

32 Dar Isus și-a chemat discipolii și a spus: „Mi-e milă de mulțimea aceasta,+ pentru că stau deja de trei zile cu mine și n-au ce să mănânce. Nu vreau să le dau drumul nemâncați, ca nu cumva să leșine pe drum”.+ 33 Însă discipolii l-au întrebat: „Unde să găsim în locul acesta retras suficientă pâine pentru a sătura o mulțime atât de mare?”.+ 34 Isus le-a zis: „Câte pâini aveți?”. Ei au răspuns: „Șapte. Și câțiva pești mici”. 35 Atunci el a spus mulțimii să se întindă pe pământ, 36 a luat cele șapte pâini și peștii și, după ce a adus mulțumiri, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulțimilor.+ 37 Toți au mâncat pe săturate; și au fost strânse bucățile rămase: șapte coșuri mari, pline.+ 38 Cei care au mâncat erau 4 000 de bărbați, precum și femei și copii. 39 În cele din urmă, după ce a dat drumul mulțimilor, Isus a urcat în barcă și s-a dus în regiunea Magadanului.+

16 Aici fariseii și saducheii s-au apropiat de el și, ca să-l pună la încercare, i-au cerut să le arate un semn din cer.+ 2 El le-a răspuns: „Când se lasă seara, ziceți: «Va fi vreme frumoasă, fiindcă cerul este roșu-aprins», 3 iar dimineața: «Astăzi va fi vreme ploioasă, de iarnă, fiindcă cerul este roșu-aprins, dar înnorat». Aspectul cerului știți să-l interpretați, dar semnele timpurilor nu sunteți în stare să le interpretați. 4 O generație rea și adulteră* caută neîncetat un semn, dar nu i se va da alt semn,+ decât semnul lui Iona”.+ Apoi a plecat, lăsându-i acolo.

5 Discipolii au trecut pe celălalt țărm, dar au uitat să ia pâine.+ 6 Isus le-a zis: „Deschideți-vă ochii și păziți-vă de plămădeala fariseilor și a saducheilor!”.+ 7 Atunci ei au început să vorbească între ei zicând: „N-am luat pâine”. 8 Știind aceasta, Isus a zis: „De ce vorbiți între voi că n-aveți pâine, oameni cu puțină credință? 9 Tot nu înțelegeți? Nu vă aduceți aminte de cele cinci pâini pentru cei 5 000 de bărbați și câte coșuri ați strâns?+ 10 Sau de cele șapte pâini pentru cei 4 000 de bărbați și câte coșuri mari ați strâns?+ 11 Cum de nu înțelegeți că nu vă vorbeam despre pâine? Păziți-vă de plămădeala fariseilor și a saducheilor”.+ 12 Atunci au înțeles că le spusese să se păzească nu de plămădeala pâinii, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.

13 Când a venit în regiunea Cezareei lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi: „Cine spun oamenii că este Fiul omului?”.+ 14 Ei au zis: „Unii spun Ioan Botezătorul;+ alții, Ilie,+ iar alții, Ieremia sau unul dintre profeți”. 15 El le-a zis: „Dar voi cine spuneți că sunt?”. 16 Simon Petru a răspuns: „Tu ești Cristosul,+ Fiul Dumnezeului celui viu!”.+ 17 Atunci Isus i-a zis: „Fericit ești tu, Simon, fiu al lui Iona, pentru că nu un om* ți-a dezvăluit lucrul acesta, ci Tatăl meu, care este în ceruri.+ 18 De asemenea, îți spun: Tu ești Petru+ și pe această stâncă+ îmi voi zidi congregația, iar porțile Mormântului* n-o vor învinge. 19 Îți voi da cheile Regatului cerurilor și tot ce vei lega pe pământ va fi deja legat în ceruri, iar tot ce vei dezlega pe pământ va fi deja dezlegat în ceruri”. 20 Apoi le-a spus cu fermitate discipolilor să nu spună nimănui că el este Cristosul.+

21 Din acel moment, Isus a început să le explice discipolilor săi că el trebuie să se ducă la Ierusalim, să sufere multe lucruri din partea bătrânilor, a preoților principali și a scribilor și să fie omorât, iar a treia zi să fie sculat din morți.+ 22 Atunci Petru l-a luat deoparte și a început să-l mustre zicând: „Fii bun cu tine însuți, Doamne! Nu ți se va întâmpla nicidecum lucrul acesta”.+ 23 Dar, întorcându-se cu spatele, Isus i-a zis lui Petru: „Înapoia mea, Satan! Ești o piatră de poticnire pentru mine, fiindcă n-ai gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor”.+

24 Atunci Isus le-a zis discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să se renege pe sine, să-și ia stâlpul de tortură* și să mă urmeze neîncetat.+ 25 Fiindcă cine vrea să-și salveze viața* o va pierde, dar cine își pierde viața* pentru mine o va găsi.+ 26 De fapt, la ce îi folosește unui om să câștige întreaga lume dacă își pierde viața*?+ Sau ce poate da un om în schimbul vieții* sale?+ 27 Căci Fiul omului va veni în gloria Tatălui său cu îngerii săi și atunci îi va plăti fiecăruia după purtarea lui.+ 28 Adevărat vă spun că unii dintre cei ce stau aici în mod sigur nu vor gusta moartea până nu-l vor vedea mai întâi pe Fiul omului venind în Regatul său”.+

17 Șase zile mai târziu, Isus i-a luat cu el pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele acestuia, și i-a dus pe un munte înalt; acolo erau doar ei.+ 2 Și a fost transfigurat înaintea lor: fața i-a strălucit ca soarele și veșmintele i-au devenit strălucitoare* ca lumina.+ 3 Și iată că le-au apărut Moise și Ilie, care vorbeau cu el. 4 Atunci Petru i-a zis lui Isus: „Doamne, ce bine că suntem aici! Dacă vrei, voi ridica trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie”. 5 Pe când încă vorbea, iată că un nor luminos i-a acoperit cu umbra lui și din nor s-a auzit un glas care a zis: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat!+ Să ascultați de el!”.+ 6 Auzind aceasta, discipolii au fost cuprinși de o mare teamă și au căzut cu fața la pământ. 7 Isus s-a apropiat și, atingându-i, a zis: „Ridicați-vă! Nu vă temeți!”. 8 Când și-au ridicat privirea, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus. 9 În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneți nimănui despre această viziune până când Fiul omului nu va fi sculat din morți”.+

10 Dar discipolii l-au întrebat: „Atunci de ce spun scribii că mai întâi trebuie să vină Ilie?”.+ 11 El a răspuns: „Într-adevăr, Ilie vine și va restabili toate lucrurile.+ 12 Totuși, eu vă spun că Ilie a venit deja. Dar ei nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut.+ La fel, și Fiul omului va suferi din cauza lor”.+ 13 Atunci discipolii au înțeles că le vorbea despre Ioan Botezătorul.

14 Când au ajuns aproape de mulțime,+ un om a venit spre el, a îngenuncheat înaintea lui și a zis: 15 „Doamne, îndură-te de fiul meu, fiindcă este epileptic și este într-o stare gravă. Deseori cade în foc și deseori în apă.+ 16 L-am adus la discipolii tăi, dar n-au putut să-l vindece”. 17 Isus a zis: „O, generație necredincioasă și denaturată!+ Până când va trebui să rămân cu voi? Până când va trebui să vă suport? Aduceți-l aici, la mine”. 18 Isus a mustrat demonul, iar acesta a ieșit din băiat; și, în momentul acela, băiatul s-a vindecat.+ 19 Atunci discipolii au venit la Isus, deoparte, și au zis: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”. 20 El le-a zis: „Pentru că aveți puțină credință. Adevărat vă spun că, dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo» și se va muta; și nimic nu vă va fi imposibil”.+ 21 ——*

22 În timp ce erau adunați în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului va fi dat* în mâinile oamenilor;+ 23 ei îl vor omorî, iar a treia zi va fi sculat din morți”.+ Atunci discipolii s-au întristat foarte mult.

24 După ce au ajuns la Capernaum, bărbații care încasau impozitul de două drahme* s-au apropiat de Petru și l-au întrebat: „Învățătorul vostru nu plătește impozitul de două drahme?”.+ 25 Petru a zis: „Ba da”. Dar, când a intrat în casă, înainte să spună ceva, Isus l-a întrebat: „Ce crezi, Simon? De la cine primesc regii pământului taxe sau impozite*? De la fiii lor sau de la străini?”. 26 Când el a spus: „De la străini”, Isus i-a zis: „Atunci fiii sunt scutiți de impozite. 27 Dar, ca să nu-i poticnim,+ du-te la mare, aruncă undița și ia primul pește pe care îl vei prinde. Când îi vei deschide gura, vei găsi o monedă de argint*. Ia-o și dă-le-o pentru mine și pentru tine”.

18 În momentul acela, discipolii s-au apropiat de Isus și l-au întrebat: „Cine este cel mai mare în Regatul cerurilor?”.+ 2 Atunci Isus a chemat la el un copilaș, l-a pus în mijlocul lor 3 și a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbați* și nu deveniți ca niște copilași,+ nicidecum nu veți intra în Regatul cerurilor.+ 4 Așadar, cine se umilește și devine ca acest copilaș este cel mai mare în Regatul cerurilor.+ 5 Și cine primește un copilaș ca acesta în numele meu mă primește și pe mine. 6 Dar, dacă cineva îl poticnește pe unul dintre acești micuți care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se atârne de gât o piatră de moară, ca aceea învârtită de un măgar, și să fie scufundat în largul mării.+

7 Vai de lume din cauza pietrelor de poticnire! Pietre de poticnire vor veni în mod inevitabil, dar vai de omul prin care vine piatra de poticnire! 8 Dacă mâna ta sau piciorul tău te face să te poticnești, taie-l și aruncă-l de la tine.+ Este mai bine pentru tine să fii ciung sau șchiop și să primești viață, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic.+ 9 De asemenea, dacă ochiul tău te face să te poticnești, scoate-l și aruncă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să ai un singur ochi și să primești viață, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în Gheena* de foc.+ 10 Aveți grijă să nu-l disprețuiți pe niciunul dintre acești micuți, căci vă spun că îngerii lor, în cer, văd întotdeauna fața Tatălui meu, care este în cer.+ 11 ——*

12 Ce credeți? Dacă un om are 100 de oi și una dintre ele se rătăcește,+ nu le va lăsa el pe cele 99 pe munți și va pleca în căutarea celei rătăcite?+ 13 Și, dacă o găsește, adevărat vă spun că se bucură mai mult de ea decât de cele 99, care nu s-au rătăcit. 14 Tot așa, Tatăl meu*, care este în cer, nu vrea să piară nici măcar unul dintre acești micuți.+

15 Dacă fratele tău comite un păcat, du-te și dezvăluie-i greșeala* numai între tine și el.+ Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău.+ 16 Dar, dacă nu ascultă, ia cu tine încă o persoană sau două, pentru ca orice lucru să fie stabilit pe baza mărturiei* a doi sau trei martori.+ 17 Dacă nu ascultă de ei, vorbește cu congregația. Dacă nu ascultă nici de congregație, să fie pentru tine ca un om al națiunilor+ și ca un încasator de impozite.+

18 Adevărat vă spun că tot ce veți lega pe pământ va fi deja legat în cer și tot ce veți dezlega pe pământ va fi deja dezlegat în cer. 19 Adevărat vă spun și că, dacă doi dintre voi, pe pământ, se pun de acord să ceară un lucru important, Tatăl meu, care este în cer, li-l va da.+ 20 Căci, unde sunt adunați doi sau trei în numele meu,+ acolo sunt și eu, în mijlocul lor”.

21 Atunci Petru s-a apropiat și i-a zis: „Doamne, de câte ori poate să păcătuiască fratele meu împotriva mea și eu să-l iert? Până la 7 ori?”. 22 Isus i-a zis: „Eu îți spun: Nu până la 7 ori, ci până la 77 de ori.+

23 Iată de ce Regatul cerurilor poate fi asemănat cu un rege care a vrut să-și încheie socotelile cu sclavii săi. 24 Când a început să facă lucrul acesta, i-a fost adus un om care îi datora 10 000 de talanți*. 25 Dar, pentru că omul nu avea de unde să-i plătească, stăpânul a poruncit să fie vânduți el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, ca să fie plătită datoria.+ 26 Atunci sclavul a căzut la pământ, s-a plecat înaintea lui* și a zis: «Ai răbdare cu mine și îți voi plăti totul». 27 Cuprins de milă, stăpânul lui i-a dat drumul și i-a anulat datoria.+ 28 Dar sclavul a ieșit și l-a găsit pe un alt sclav, care îi datora 100 de dinari*. A pus mâna pe el și a început să-l strângă de gât, zicând: «Plătește ce-mi datorezi!». 29 Celălalt sclav a căzut la pământ și a început să-l implore zicând: «Ai răbdare cu mine și îți voi plăti». 30 Dar el n-a vrut, ci a plecat și a pus să fie aruncat în închisoare până avea să-i plătească ce-i datora. 31 Când au văzut cele întâmplate, ceilalți sclavi s-au întristat foarte mult și s-au dus să-i spună stăpânului lor tot ce se întâmplase. 32 Atunci stăpânul lui l-a chemat și i-a zis: «Sclav rău, eu ți-am anulat toată datoria când m-ai implorat. 33 Nu trebuia să-i arăți și tu îndurare celuilalt sclav, așa cum ți-am arătat eu îndurare?».+ 34 Și, furios, stăpânul lui l-a predat temnicerilor până avea să-i plătească tot ce-i datora. 35 La fel vă va face și Tatăl meu ceresc+ dacă fiecare dintre voi nu-l va ierta din inimă pe fratele său”.+

19 După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat din Galileea și s-a dus dincolo de Iordan, la hotarele Iudeei.+ 2 Mari mulțimi l-au urmat, iar el i-a vindecat acolo pe bolnavi.

3 Atunci niște farisei au venit la el ca să-l pună la încercare și l-au întrebat: „Îi este permis unui bărbat să divorțeze de soția lui din orice motiv?”.+ 4 El a răspuns: „N-ați citit că cel care i-a creat i-a făcut de la început bărbat și femeie+ 5 și a spus: «De aceea, bărbatul îi va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de soția sa, iar cei doi vor fi o singură carne»?+ 6 Astfel, nu mai sunt doi, ci o singură carne. Deci ce a pus Dumnezeu în același jug omul să nu despartă”.+ 7 Ei i-au zis: „Atunci de ce a poruncit Moise ca bărbatul să-i dea un certificat de divorț și să divorțeze de ea?”.+ 8 El le-a zis: „Din cauza inimii voastre împietrite a permis Moise să divorțați de soțiile voastre,+ dar n-a fost așa de la început.+ 9 Eu vă spun că cine divorțează de soția lui din alt motiv decât imoralitatea sexuală* și se căsătorește cu alta se face vinovat de adulter”.+

10 Discipolii i-au spus: „Dacă așa stau lucrurile cu bărbatul și soția lui, este mai bine să nu se căsătorească”. 11 El le-a zis: „Nu toți oamenii pot să accepte* aceste cuvinte, ci numai cei care au acest dar.+ 12 Căci sunt eunuci care s-au născut așa, eunuci care au fost făcuți eunuci de oameni și eunuci care s-au făcut ei înșiși eunuci pentru Regatul cerurilor. Cine poate să accepte* acest lucru să-l accepte”.+

13 Atunci niște oameni au adus la el niște copilași ca să-și pună mâinile peste ei și să se roage pentru ei, dar discipolii i-au mustrat.+ 14 Însă Isus a zis: „Lăsați copilașii, nu încercați să-i opriți să vină la mine, căci Regatul cerurilor este al celor ca ei!”.+ 15 El și-a pus mâinile peste ei, apoi a plecat de acolo.

16 Și iată că un om s-a apropiat de el și a întrebat: „Învățătorule, ce lucru bun trebuie să fac pentru a obține viața veșnică?”.+ 17 El i-a zis: „De ce mă întrebi cu privire la ceea ce este bun? Unul singur este bun.+ Totuși, dacă vrei să primești viață, respectă poruncile neîncetat”.+ 18 El l-a întrebat: „Care?”. Isus a răspuns: „Să nu ucizi,+ să nu comiți adulter,+ să nu furi,+ să nu depui mărturie mincinoasă,+ 19 să-i onorezi pe tatăl tău și pe mama ta+ și să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”.+ 20 Tânărul i-a zis: „Pe toate acestea le respect deja. Ce-mi mai lipsește?”. 21 Isus i-a zis: „Dacă vrei să fii perfect*, du-te, vinde-ți bunurile și dă-le banii săracilor, iar astfel vei avea o comoară în cer.+ Apoi vino și urmează-mă”.+ 22 Când a auzit aceasta, tânărul a plecat mâhnit, căci avea multe bunuri.+ 23 Atunci Isus le-a zis discipolilor săi: „Adevărat vă spun că va fi greu pentru un bogat să intre în Regatul cerurilor.+ 24 Vă spun încă o dată: Este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului decât pentru un bogat să intre în Regatul lui Dumnezeu”.+

25 Auzind lucrul acesta, discipolii au fost foarte uluiți și au zis: „Atunci cine poate fi salvat?”.+ 26 Privindu-i țintă, Isus le-a spus: „Pentru oameni lucrul acesta este imposibil, dar pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.+

27 Atunci Petru i-a zis: „Iată că noi am lăsat totul și te-am urmat. Deci ce vom primi?”.+ 28 Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că la crearea din nou, când Fiul omului va sta pe tronul său glorios, voi, care m-ați urmat, veți sta pe 12 tronuri și veți judeca cele 12 triburi ale Israelului.+ 29 Și oricine a lăsat case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau copii sau pământuri pentru numele meu va primi de 100 de ori mai mult și va moșteni viața veșnică.+

30 Dar mulți care sunt cei dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi.+

20 Căci Regatul cerurilor este asemenea stăpânului unei case care a ieșit dis-de-dimineață să angajeze lucrători la via lui.+ 2 După ce s-a înțeles cu lucrătorii să le dea un dinar* pe zi, i-a trimis în vie. 3 Pe la ceasul al treilea* a ieșit din nou și a văzut alți oameni care stăteau în piață fără să fi primit de lucru. 4 Și le-a zis: «Duceți-vă și voi în vie și vă voi da ce se cuvine». 5 Și ei s-au dus. El a ieșit din nou pe la ceasul al șaselea* și pe la ceasul al nouălea* și a făcut la fel. 6 În cele din urmă, pe la ceasul al 11-lea*, a ieșit și a găsit alți oameni care stăteau acolo și i-a întrebat: «De ce ați stat aici toată ziua și n-ați lucrat nimic?». 7 Ei i-au răspuns: «Pentru că nu ne-a angajat nimeni». Atunci el le-a zis: «Duceți-vă și voi în vie».

8 Când s-a înserat, stăpânul viei i-a zis administratorului său: «Cheamă-i pe lucrători și dă-le plata,+ începând cu ultimul și terminând cu primul». 9 Când au venit cei care au fost angajați la ceasul al 11-lea, au primit câte un dinar*. 10 Astfel, când au venit primii, s-au gândit că vor primi mai mult, dar și ei au fost plătiți tot cu câte un dinar*. 11 Când l-au primit, au început să murmure împotriva stăpânului casei 12 și au zis: «Cei din urmă au lucrat numai o oră și totuși i-ai făcut egali cu noi, care am muncit din greu toată ziua și am suportat arșița!». 13 Dar el i-a răspuns unuia dintre ei: «Prietene, nu-ți fac nicio nedreptate. Nu te-ai înțeles cu mine pentru un dinar*?+ 14 Ia ce este al tău și du-te. Eu vreau să le dau celor din urmă la fel ca ție. 15 Nu am dreptul să fac ce vreau cu ce este al meu? Sau este ochiul tău invidios* pentru că eu sunt bun*?».+ 16 Astfel, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă”.+

17 În timp ce urca la Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei 12 discipoli și le-a zis pe drum:+ 18 „Iată că urcăm la Ierusalim și Fiul omului va fi predat preoților principali și scribilor. Ei îl vor condamna la moarte+ 19 și îl vor preda oamenilor națiunilor ca să fie batjocorit, biciuit și țintuit pe stâlp;+ iar a treia zi va fi sculat din morți”.+

20 Atunci mama fiilor lui Zebedei+ s-a apropiat de el cu fiii ei și s-a plecat înaintea lui*, vrând să-i ceară ceva.+ 21 El a întrebat-o: „Ce dorești?”. Ea i-a răspuns: „Poruncește ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și altul la stânga ta, în Regatul tău”.+ 22 Isus a spus: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care îl voi bea eu?”.+ Ei i-au zis: „Putem”. 23 El le-a zis: „Veți bea într-adevăr paharul meu,+ dar a sta la dreapta și la stânga mea nu este ceva ce eu pot să dau, ci aceste locuri le aparțin celor cărora li le-a pregătit Tatăl meu”.+

24 Când ceilalți zece au aflat ce făcuseră cei doi frați, s-au indignat.+ 25 Dar Isus i-a chemat pe toți la el și a zis: „Așa cum știți, conducătorii națiunilor stăpânesc peste ele și cei mari exercită autoritate asupra lor.+ 26 Între voi nu trebuie să fie așa,+ ci oricine vrea să fie mare printre voi trebuie să fie slujitorul vostru+ 27 și oricine vrea să fie primul printre voi trebuie să fie sclavul vostru.+ 28 Nici Fiul omului n-a venit să i se slujească, ci să slujească+ și să-și dea viața* ca răscumpărare pentru mulți*”.+

29 În timp ce ieșeau din Ierihon, o mare mulțime îl urma pe Isus. 30 Doi orbi care stăteau la marginea drumului au auzit că Isus trecea pe acolo și au strigat: „Doamne, Fiul lui David, îndură-te de noi!”.+ 31 Dar mulțimea i-a mustrat, spunându-le să tacă. Însă ei au strigat și mai tare: „Doamne, Fiul lui David, îndură-te de noi!”. 32 Atunci Isus s-a oprit, i-a chemat și a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?”. 33 Ei i-au spus: „Doamne, să ni se deschidă ochii!”. 34 Făcându-i-se milă, Isus le-a atins ochii+ și imediat ei și-au recăpătat vederea; și l-au urmat.

21 Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, pe Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi discipoli+ 2 zicându-le: „Duceți-vă în satul pe care îl vedeți în față și, imediat ce veți intra, veți găsi o măgăriță legată și cu ea un măgăruș. Dezlegați-i și aduceți-i la mine. 3 Dacă cineva vă va spune ceva, să ziceți: «Domnul are nevoie de ei». Și el îi va trimite imediat”.

4 Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească ce se spusese prin profetul care a zis: 5 „Spune-i fiicei Sionului: «Iată că regele tău vine la tine;+ el este blând+ și vine călare pe un măgar, da, pe un măgăruș, puiul unui animal de povară»”.+

6 Discipolii s-au dus și au făcut așa cum le spusese Isus.+ 7 Au adus măgărița și măgărușul, și-au pus mantiile pe ei, iar el s-a așezat pe ele.+ 8 Cei mai mulți din mulțime și-au întins mantiile pe drum;+ alții tăiau ramuri din copaci și le așezau pe drum. 9 Mulțimile care mergeau înaintea lui și cele care veneau în urmă strigau: „Salvează-l, te rugăm, pe Fiul lui David!+ Binecuvântat este cel ce vine în numele lui Iehova*!+ Salvează-l, te rugăm, tu, care ești în înălțimi!”.+

10 Când a intrat în Ierusalim, în tot orașul s-a produs o mare agitație și oamenii întrebau: „Cine este acesta?”. 11 Mulțimile spuneau: „Este profetul Isus,+ din Nazaretul Galileei!”.

12 Isus a intrat în templu, i-a dat afară pe toți cei care vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și băncile celor care vindeau porumbei.+ 13 Și le-a zis: „Este scris: «Casa mea se va numi casă de rugăciune»,+ dar voi faceți din ea o peșteră de tâlhari!”.+ 14 În timp ce era în templu, niște orbi și niște șchiopi s-au apropiat de el, iar el i-a vindecat.

15 Când preoții principali și scribii au văzut lucrurile minunate pe care le-a făcut și pe băieții care strigau în templu: „Salvează-l, te rugăm, pe Fiul lui David!”,+ s-au umplut de indignare+ 16 și i-au zis: „Auzi ce spun aceștia?”. Isus le-a zis: „Da. N-ați citit niciodată: «Din gura copiilor și a sugarilor ai scos laude»?”.+ 17 Și, lăsându-i acolo, a ieșit din oraș și a pornit spre Betania, unde a înnoptat.+

18 Dis-de-dimineață, în timp ce se întorcea în oraș, i s-a făcut foame.+ 19 A văzut un smochin lângă drum și s-a dus la el, dar n-a găsit decât frunze.+ Atunci i-a zis: „Să nu mai dai niciodată rod!”.+ Și smochinul s-a uscat pe loc. 20 Când au văzut lucrul acesta, discipolii s-au mirat și au spus: „Cum de s-a uscat smochinul pe loc?”.+ 21 Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, dacă aveți credință și nu vă îndoiți, nu numai că veți face ce am făcut eu cu smochinul, dar, și dacă veți spune muntelui acestuia: «Ridică-te și aruncă-te în mare», așa se va întâmpla.+ 22 Și tot ce veți cere în rugăciune cu credință, veți primi”.+

23 După ce a intrat în templu, preoții principali și bătrânii poporului s-au apropiat de el în timp ce îi învăța pe oameni și l-au întrebat: „Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Cine ți-a dat această autoritate?”.+ 24 Isus le-a răspuns: „Vă voi pune și eu o întrebare. Dacă îmi răspundeți, vă voi spune și eu cu ce autoritate fac aceste lucruri: 25 De unde venea botezul lui Ioan? Din cer sau de la oameni?”. Dar ei au început să vorbească între ei zicând: „Dacă spunem: «Din cer», ne va zice: «Atunci de ce nu l-ați crezut pe Ioan?».+ 26 Iar dacă spunem: «De la oameni», ne temem de mulțime, fiindcă toți îl consideră pe Ioan profet”. 27 De aceea, i-au răspuns lui Isus: „Nu știm”. Atunci el le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

28 Ce credeți? Un om avea doi fii. S-a dus la primul și i-a zis: «Copile, du-te să lucrezi astăzi în vie». 29 El a răspuns: «Nu mă duc», dar apoi i-a părut rău și s-a dus. 30 S-a dus și la al doilea și i-a spus același lucru. Acesta a răspuns: «Mă duc, tată*», dar nu s-a dus. 31 Care dintre cei doi a făcut voința tatălui său?”. Ei au răspuns: „Primul”. Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că încasatorii de impozite și prostituatele vor intra înaintea voastră în Regatul lui Dumnezeu. 32 Căci Ioan a venit la voi arătându-vă calea dreptății, dar nu l-ați crezut. Totuși, încasatorii de impozite și prostituatele l-au crezut;+ însă nici când ați văzut aceasta nu v-a părut rău și nu l-ați crezut.

33 Ascultați încă o ilustrare: Un om, un proprietar de pământ, a plantat o vie,+ a împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a ridicat un turn.+ Apoi a arendat-o unor viticultori și a plecat în călătorie în străinătate.+ 34 Când a venit vremea să fie culese roadele, și-a trimis sclavii la viticultori ca să ia partea lui de roade. 35 Dar viticultorii au pus mâna pe sclavi și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.+ 36 Atunci el a trimis alți sclavi, mai mulți decât primii, dar ei le-au făcut la fel.+ 37 În cele din urmă l-a trimis la ei pe fiul său, zicându-și: «Pe fiul meu îl vor respecta». 38 Când l-au văzut pe fiu, viticultorii și-au zis unul altuia: «Acesta este moștenitorul.+ Haideți să-l omorâm și să-i luăm moștenirea!». 39 Și au pus mâna pe el, l-au aruncat afară din vie și l-au omorât.+ 40 Așadar, când va veni proprietarul viei, ce le va face el acelor viticultori?”. 41 Ei i-au zis: „Fiindcă sunt răi, va aduce asupra lor o distrugere cumplită și va da via în arendă altor viticultori, care, la vremea culesului, îi vor da partea de roade”.

42 Isus le-a zis: „N-ați citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au respins-o zidarii este cea care a devenit piatra unghiulară principală*.+ De la Iehova* a venit lucrul acesta și este minunat în ochii noștri»?+ 43 Iată de ce vă spun: Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi și va fi dat unei națiuni care va produce roadele lui. 44 De asemenea, cel care cade peste această piatră va fi sfărâmat,+ iar cel peste care cade ea va fi zdrobit”.+

45 Când au auzit ilustrările sale, preoții principali și fariseii au înțeles că vorbea despre ei.+ 46 Și, deși voiau să-l prindă*, se temeau de mulțimi, fiindcă acestea îl considerau profet.+

22 Isus le-a vorbit din nou folosind ilustrări; el a spus: 2 „Regatul cerurilor poate fi asemănat cu un rege care a dat un ospăț de nuntă+ pentru fiul său. 3 El și-a trimis sclavii să-i cheme pe cei care erau invitați la ospățul de nuntă, dar ei n-au vrut să vină.+ 4 Apoi a trimis alți sclavi, zicând: «Spuneți-le invitaților: „Iată că am pregătit prânzul; taurii și animalele mele îngrășate sunt tăiate și totul este gata. Veniți la ospățul de nuntă!”». 5 Dar ei, rămânând indiferenți, au plecat, unul la ogorul lui, altul la afacerea lui,+ 6 iar ceilalți au pus mâna pe sclavii lui, i-au maltratat și i-au omorât.

7 Atunci regele s-a mâniat. El și-a trimis armatele, i-a omorât pe acei ucigași și le-a ars orașul.+ 8 Apoi le-a zis sclavilor săi: «Ospățul de nuntă este pregătit, dar invitații n-au fost demni de el.+ 9 De aceea, mergeți pe drumurile care duc afară din oraș și invitați la ospățul de nuntă pe oricine veți găsi».+ 10 Atunci sclavii au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți cei pe care i-au găsit, și răi, și buni. Și sala de nuntă s-a umplut cu oaspeți*.

11 Când regele a intrat să-și vadă* oaspeții, a observat un om care nu era îmbrăcat în haine de nuntă. 12 Și l-a întrebat: «Prietene, cum ai intrat aici fără haine de nuntă?». El a amuțit. 13 Atunci regele le-a zis slujitorilor săi: «Legați-l de mâini și de picioare și aruncați-l în întunericul de afară. Acolo va plânge și va scrâșni din dinți».

14 Căci mulți sunt invitați, dar puțini sunt aleși”.

15 Atunci fariseii au plecat și au pus la cale să-l prindă în capcană prin cuvintele lui.+ 16 Astfel, i-au trimis la el pe discipolii lor și pe unii membri ai partidului lui Irod+ să-i zică: „Învățătorule, știm că spui adevărul și predai calea lui Dumnezeu potrivit adevărului și că nu cauți aprobarea nimănui, deoarece nu te uiți la înfățișarea oamenilor. 17 Spune-ne deci: Ce crezi? Este permis* să i se plătească impozit* Cezarului sau nu?”. 18 Dar Isus, cunoscându-le răutatea, a zis: „De ce mă puneți la încercare, ipocriților? 19 Arătați-mi moneda pentru impozit”. Ei i-au adus un dinar*. 20 Și el le-a zis: „Ale cui sunt chipul și inscripția aceasta?”. 21 Ei au zis: „Ale Cezarului”. Atunci el le-a spus: „Dați, așadar, Cezarului ce este al Cezarului, dar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.+ 22 Când au auzit aceasta, s-au mirat. Apoi l-au lăsat și au plecat.

23 În ziua aceea, saducheii, care spun că nu există înviere,+ au venit și l-au întrebat:+ 24 „Învățătorule, Moise a zis: «Dacă un om moare fără să aibă copii, fratele său trebuie să se căsătorească cu soția lui pentru ca omul să aibă urmași».+ 25 Iată că printre noi erau șapte frați. Primul s-a căsătorit și a murit și, pentru că nu avea urmași, a lăsat-o pe soția lui fratelui său. 26 La fel s-a întâmplat și cu al doilea și cu al treilea și tot așa până la al șaptelea. 27 Femeia a murit ultima dintre toți. 28 Deci, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Pentru că toți au avut-o de soție”.

29 Isus le-a răspuns: „Greșiți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu;+ 30 căci la înviere nici bărbații nu se vor căsători, nici femeile nu vor fi date în căsătorie, ci vor fi ca îngerii din cer.+ 31 Iar despre învierea morților, n-ați citit ce v-a spus Dumnezeu: 32 «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob»?+ El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii”.+ 33 Auzind aceasta, mulțimile au rămas uluite de învățătura sa.+

34 Când fariseii au auzit că i-a redus la tăcere pe saduchei, au venit la el în grup. 35 Și, ca să-l pună la încercare, unul dintre ei, care era expert în Lege, l-a întrebat: 36 „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”.+ 37 El i-a zis: „«Să-l iubești pe Iehova*, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul* tău și cu toată mintea ta».+ 38 Aceasta este cea mai mare și cea dintâi poruncă. 39 A doua, asemenea ei, este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».+ 40 Aceste două porunci stau la baza întregii Legi și a Profeților”.+

41 Și, în timp ce fariseii erau adunați acolo, Isus i-a întrebat:+ 42 „Ce credeți despre Cristos? Al cui fiu este el?”. Ei i-au zis: „Al lui David”.+ 43 El i-a întrebat: „Atunci de ce David, sub inspirație,+ îl numește «Domn», când spune: 44 «Iehova* i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea până îi voi pune pe dușmanii tăi sub picioarele tale”»?+ 45 Dacă David îl numește «Domn», cum este el fiul lui?”.+ 46 Nimeni n-a putut să-i răspundă și, începând din ziua aceea, nimeni n-a mai îndrăznit să-i pună întrebări.

23 Atunci Isus le-a spus mulțimilor și discipolilor săi: 2 „Scribii și fariseii s-au așezat pe scaunul lui Moise. 3 Așadar, să faceți și să respectați tot ce vă spun ei, dar să nu faceți ca ei, căci ei spun, dar nu fac ceea ce spun.+ 4 Ei leagă poveri grele și le pun pe umerii oamenilor,+ dar nu vor să le clintească nici măcar cu degetul.+ 5 Toate lucrările pe care le fac, le fac ca să fie văzuți de oameni.+ De exemplu, își măresc filacterele*+ și își lungesc franjurii veșmintelor.+ 6 Le place să aibă locul cel mai de seamă la cină și scaunele din față* în sinagogi,+ 7 să fie salutați în piețe și să fie numiți Rabi* de oameni. 8 Dar voi să nu vă numiți Rabi, fiindcă unul singur este Învățătorul+ vostru, iar voi toți sunteți frați. 9 Mai mult decât atât, să nu numiți pe nimeni de pe pământ tată al vostru, căci unul singur este Tatăl vostru,+ Cel ceresc. 10 Și să nu vă numiți conducători, pentru că unul singur este Conducătorul vostru, Cristosul. 11 Cel mai mare dintre voi trebuie să fie slujitorul vostru.+ 12 Cine se înalță va fi umilit+ și cine se umilește va fi înălțat.+

13 Vai de voi, scribi și farisei! Ipocriților! Pentru că voi închideți Regatul cerurilor înaintea oamenilor. Nici voi nu intrați și nici pe cei care sunt pe cale să intre nu-i lăsați.+ 14 ——*

15 Vai de voi, scribi și farisei! Ipocriților!+ Pentru că voi străbateți marea și uscatul ca să faceți un prozelit* și, după ce devine prozelit, îl faceți să fie de două ori mai bun de Gheenă* decât voi.

16 Vai de voi, călăuze oarbe,+ care ziceți: «Dacă cineva jură pe templu, nu înseamnă nimic, dar, dacă cineva jură pe aurul templului, este obligat să-și respecte jurământul».+ 17 Nebuni și orbi! Ce este mai important: aurul sau templul, care a sfințit aurul? 18 Mai mult: «Dacă cineva jură pe altar, nu înseamnă nimic, dar, dacă cineva jură pe darul de pe el, este obligat să-și respecte jurământul». 19 Orbilor! Ce este mai important: darul sau altarul, care sfințește darul? 20 Așadar, cine jură pe altar jură pe el și pe tot ce este pe el, 21 cine jură pe templu jură pe el și pe Cel care locuiește în el,+ 22 iar cine jură pe cer jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel care stă pe el.

23 Vai de voi, scribi și farisei! Ipocriților! Pentru că voi dați zeciuială din mentă, din mărar și din chimen,+ dar neglijați lucrurile mai importante ale Legii: dreptatea,+ îndurarea+ și fidelitatea. Pe primele trebuia să le dați, însă fără să le neglijați pe cele din urmă.+ 24 Călăuze oarbe,+ care strecurați țânțarul,+ dar înghițiți cămila!+

25 Vai de voi, scribi și farisei! Ipocriților! Pentru că voi curățați partea din afară a paharului și a farfuriei,+ dar pe dinăuntru ele sunt pline de lăcomie*+ și de dorințe nestăpânite.+ 26 Fariseu orb, curăță mai întâi partea dinăuntru a paharului și a farfuriei, pentru ca și partea din afară să fie curată!

27 Vai de voi, scribi și farisei! Ipocriților!+ Pentru că voi sunteți asemenea mormintelor văruite,+ care pe dinafară par frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de orice fel de necurăție. 28 La fel și voi, pe dinafară le păreți drepți oamenilor, dar pe dinăuntru sunteți plini de ipocrizie și de nelegiuire.+

29 Vai de voi, scribi și farisei! Ipocriților!+ Pentru că voi zidiți mormintele profeților, împodobiți mormintele* celor drepți+ 30 și ziceți: «Dacă am fi trăit noi în zilele strămoșilor noștri, n-am fi luat parte cu ei la vărsarea sângelui profeților!». 31 Astfel, voi mărturisiți împotriva voastră că sunteți fiii celor care i-au ucis pe profeți.+ 32 Terminați deci ce au început* strămoșii voștri!

33 Șerpi, pui de vipere,+ cum veți fugi de judecata Gheenei*?+ 34 De aceea, trimit la voi profeți,+ înțelepți și învățători publici.+ Pe unii îi veți omorî+ și îi veți țintui pe stâlp, iar pe alții îi veți biciui+ în sinagogile voastre și îi veți persecuta+ din oraș în oraș, 35 ca să vină asupra voastră tot sângele celor drepți vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel,+ un om drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați ucis între sanctuar și altar.+ 36 Adevărat vă spun că această generație va plăti pentru toate acestea.

37 Ierusalim, Ierusalim, care îi omori pe profeți și îi ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine,+ de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi așa cum își adună cloșca puii sub aripi! Dar voi n-ați vrut.+ 38 Iată! Casa vă este părăsită și lăsată vouă*.+ 39 Căci vă spun: De acum înainte, nicidecum nu mă veți mai vedea până nu veți zice: «Binecuvântat este cel ce vine în numele lui Iehova*!»”.+

24 În timp ce Isus pleca de la templu, discipolii săi s-au apropiat de el ca să-i arate clădirile templului. 2 Atunci el le-a zis: „Vedeți toate acestea? Adevărat vă spun că nicidecum nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată”.+

3 În timp ce stătea pe Muntele Măslinilor, discipolii s-au dus la el, deoparte, și i-au zis: „Spune-ne: Când vor avea loc aceste lucruri și care va fi semnul prezenței* tale+ și al încheierii sistemului*?”.+

4 Isus le-a răspuns: „Aveți grijă ca nimeni să nu vă înșele,+ 5 pentru că vor veni mulți în numele meu, zicând: «Eu sunt Cristosul», și îi vor înșela pe mulți.+ 6 Veți auzi de războaie și de vești despre războaie. Vedeți să nu vă tulburați, fiindcă aceste lucruri trebuie să se întâmple, dar încă nu va fi sfârșitul.+

7 Căci se va ridica națiune contra națiune și regat contra regat,+ vor fi lipsuri de alimente+ și cutremure de pământ dintr-un loc în altul.+ 8 Toate acestea sunt începutul durerilor*.

9 Atunci oamenii vă vor persecuta*+ și vă vor omorî+ și veți fi urâți de toate națiunile din cauza numelui meu.+ 10 De asemenea, atunci mulți se vor poticni*, se vor trăda unii pe alții și se vor urî unii pe alții. 11 Se vor ridica mulți profeți falși și îi vor înșela pe mulți,+ 12 iar, din cauza înmulțirii nelegiuirii, iubirea celor mai mulți se va răci. 13 Dar cine va persevera până la sfârșit va fi salvat.+ 14 Această veste bună despre Regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate națiunile.+ Și atunci va veni sfârșitul.

15 Când veți vedea deci lucrul dezgustător care cauzează pustiire – despre care a vorbit profetul Daniel – stând într-un loc sfânt+ (cititorul să-și folosească discernământul), 16 atunci cei din Iudeea să fugă la munți.+ 17 Cine este pe acoperișul casei să nu coboare să-și ia lucrurile din casă 18 și cine este pe ogor să nu se întoarcă să-și ia mantia. 19 Vai de femeile însărcinate și de cele care alăptează în zilele acelea! 20 Rugați-vă neîncetat ca fuga voastră să nu fie iarna, nici în zi de sabat. 21 Căci atunci va fi un necaz mare,+ cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum, nu, și nici nu va mai fi.+ 22 De fapt, dacă zilele acelea n-ar fi scurtate, nimeni* n-ar fi salvat; dar, de dragul celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.+

23 Dacă cineva vă va zice atunci: «Iată! Cristosul este aici!»+ sau «Este acolo!», să nu credeți.+ 24 Căci se vor ridica Cristoși falși și profeți falși+ și vor face semne mari și minuni ca să-i înșele,+ dacă s-ar putea, chiar și pe cei aleși. 25 Iată că v-am prevenit. 26 Așadar, dacă vi se zice: «Iată că este în pustiu!», să nu vă duceți acolo; iar dacă vi se zice: «Iată că este în camerele interioare!», să nu credeți.+ 27 Căci, așa cum fulgerul iese de la est și strălucește până la vest, așa va fi prezența* Fiului omului.+ 28 Oriunde va fi cadavrul, acolo se vor aduna acvilele.+

29 Imediat după necazul din zilele acelea, soarele se va întuneca,+ luna nu-și va mai da lumina, stelele vor cădea din cer, iar puterile cerurilor vor fi zguduite.+ 30 Atunci va apărea în cer semnul Fiului omului și toate popoarele* pământului se vor bate în piept de durere+ și îl vor vedea pe Fiul omului+ venind pe norii cerului cu putere și cu mare glorie.+ 31 El își va trimite îngerii cu sunet puternic de trompetă și ei îi vor aduna pe aleșii săi din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la alta.+

32 Învățați acum din această ilustrare despre smochin: Când mlădița lui este fragedă și îi dau frunzele, știți că vara este aproape.+ 33 Tot așa, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că el* este aproape, la ușă.+ 34 Adevărat vă spun că această generație nu va trece nicidecum până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 35 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nicidecum nu vor trece.+

36 Iar ziua și ora aceea nimeni nu le știe,+ nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.+ 37 Fiindcă, așa cum au fost zilele lui Noe,+ așa va fi și prezența* Fiului omului.+ 38 Căci, în zilele acelea dinainte de Potop, oamenii mâncau și beau, bărbații se căsătoreau și femeile erau date în căsătorie, până în ziua în care Noe a intrat în arcă.+ 39 Ei n-au dat atenție, până a venit Potopul și i-a măturat pe toți.+ Așa va fi și în timpul prezenței Fiului omului. 40 Atunci doi oameni vor fi pe ogor: unul va fi luat și celălalt va fi abandonat. 41 Două femei vor măcina la râșniță: una va fi luată și cealaltă va fi abandonată.+ 42 Vegheați deci, pentru că nu știți în ce zi vine Domnul vostru.+

43 Dar să știți un lucru: Dacă stăpânul casei ar ști la ce strajă* vine hoțul,+ ar rămâne treaz și n-ar permite să i se spargă casa.+ 44 De aceea, fiți și voi gata,+ pentru că Fiul omului vine la o oră la care nu vă gândiți.

45 Cine este în realitate sclavul fidel și prevăzător*, pe care stăpânul lui l-a numit peste slujitorii casei sale ca să le dea hrană la timpul potrivit?+ 46 Fericit este sclavul acela dacă stăpânul lui, la venire, îl găsește făcând așa!+ 47 Adevărat vă spun că îl va numi peste toate bunurile sale.

48 Dar, dacă vreodată sclavul acela rău zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie»+ 49 și începe să-i bată pe tovarășii lui de sclavie și să mănânce și să bea cu bețivii înrăiți, 50 stăpânul acelui sclav va veni într-o zi în care el nu se așteaptă și la o oră pe care n-o știe,+ 51 îl va pedepsi cu cea mai mare severitate și îl va pune la un loc cu ipocriții. Acolo va plânge și va scrâșni din dinți.+

25 Atunci Regatul cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care și-au luat lămpile+ și au ieșit în întâmpinarea mirelui.+ 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci erau prevăzătoare*.+ 3 Cele nechibzuite și-au luat lămpile, dar nu și-au luat ulei, 4 pe când cele prevăzătoare, odată cu lămpile, și-au luat și ulei în vasele lor. 5 Pentru că mirele întârzia, le-a luat somnul pe toate și au adormit. 6 Chiar la miezul nopții s-a auzit un strigăt: «Iată mirele! Ieșiți în întâmpinarea lui!». 7 Atunci toate fecioarele acelea s-au ridicat și și-au pregătit lămpile.+ 8 Cele nechibzuite le-au zis celor prevăzătoare: «Dați-ne din uleiul vostru, pentru că ni se sting lămpile». 9 Cele prevăzătoare au răspuns: «S-ar putea să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă. Duceți-vă mai bine la cei ce vând și cumpărați-vă». 10 În timp ce ele se duceau să cumpere, a venit mirele. Fecioarele care erau gata au intrat cu el la ospățul de nuntă+ și ușa a fost închisă. 11 După aceea au venit și celelalte fecioare, zicând: «Domnule, domnule, deschide-ne!».+ 12 El a răspuns: «Vă spun adevărul: Nu vă cunosc!».

13 Vegheați+ deci, pentru că nu știți nici ziua, nici ora.+

14 De asemenea, Regatul este ca un om care, urmând să plece în călătorie în străinătate, și-a chemat sclavii și le-a încredințat bunurile sale.+ 15 Unuia i-a dat cinci talanți*, altuia doi, iar altuia unu, fiecăruia după puterea lui, și a plecat în străinătate. 16 Cel care a primit cinci talanți s-a dus imediat și a făcut negoț cu ei și a mai câștigat cinci. 17 Tot așa, cel care a primit doi a mai câștigat doi. 18 Dar sclavul care a primit unul singur s-a dus, a săpat în pământ și a ascuns banii* stăpânului său.

19 După mult timp, stăpânul acelor sclavi a venit și a încheiat socotelile cu ei.+ 20 Astfel, cel care primise cinci talanți s-a apropiat și a adus încă cinci talanți, zicând: «Stăpâne, mi-ai încredințat cinci talanți. Iată că am mai câștigat cinci talanți».+ 21 Stăpânul lui i-a zis: «Bine, sclav bun și fidel! Ai fost fidel în ce privește puține lucruri. Te voi numi peste multe lucruri.+ Vino să iei parte la bucuria stăpânului tău!».+ 22 Apoi s-a apropiat cel care primise doi talanți și a spus: «Stăpâne, mi-ai încredințat doi talanți. Iată că am mai câștigat doi talanți».+ 23 Stăpânul lui i-a zis: «Bine, sclav bun și fidel! Ai fost fidel în ce privește puține lucruri. Te voi numi peste multe lucruri. Vino să iei parte la bucuria stăpânului tău!».

24 În cele din urmă s-a apropiat sclavul care primise un singur talant și a zis: «Stăpâne, știam că ești un om exigent, care seceri de unde n-ai semănat și strângi de unde n-ai vânturat.+ 25 Așa că, de teamă, m-am dus și ți-am ascuns talantul în pământ. Iată ce este al tău». 26 Stăpânul i-a răspuns: «Sclav rău și leneș, dacă știai că secer de unde n-am semănat și că strâng de unde n-am vânturat, 27 trebuia să-mi fi dat banii* la bancheri, iar la venire i-aș fi primit înapoi cu dobândă.

28 Luați-i deci talantul și dați-i-l celui ce are zece talanți.+ 29 Fiindcă celui ce are i se va mai da și va avea din belșug. Dar celui ce n-are i se va lua chiar și ce are.+ 30 Aruncați-l pe sclavul netrebnic în întunericul de afară! Acolo va plânge și va scrâșni din dinți».

31 Când Fiul omului+ va veni în gloria sa cu toți îngerii,+ atunci se va așeza pe tronul său glorios. 32 Toate națiunile vor fi adunate înaintea sa și el îi va separa pe oameni unii de alții, așa cum un păstor separă oile de capre. 33 Și va pune oile+ la dreapta sa, iar caprele la stânga sa.+

34 Atunci Regele le va zice celor de la dreapta sa: «Veniți, voi, cei binecuvântați de Tatăl meu, și moșteniți Regatul pregătit pentru voi de la întemeierea lumii! 35 Căci mi-a fost foame și mi-ați dat să mănânc, mi-a fost sete și mi-ați dat să beau. Am fost străin și m-ați primit cu ospitalitate,+ 36 am fost gol* și m-ați îmbrăcat.+ M-am îmbolnăvit și ați avut grijă de mine. Am fost în închisoare și m-ați vizitat».+ 37 Atunci cei drepți îi vor răspunde: «Doamne, când te-am văzut noi flămând și ți-am dat să mănânci sau însetat și ți-am dat să bei?+ 38 Când ai fost străin și te-am primit cu ospitalitate sau gol și te-am îmbrăcat? 39 Când ai fost bolnav sau în închisoare și te-am vizitat?». 40 Regele le va răspunde: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori i-ați făcut aceste lucruri unuia din cei mai mici dintre acești frați ai mei, mie mi le-ați făcut».+

41 Apoi le va zice celor de la stânga sa: «Duceți-vă de la mine,+ voi, cei blestemați, în focul veșnic+ pregătit pentru Diavol și îngerii lui!+ 42 Căci mi-a fost foame, dar nu mi-ați dat să mănânc, mi-a fost sete, dar nu mi-ați dat să beau. 43 Am fost străin, dar nu m-ați primit cu ospitalitate, gol, dar nu m-ați îmbrăcat, bolnav și în închisoare, dar n-ați avut grijă de mine». 44 Atunci și ei vor răspunde: «Doamne, când te-am văzut noi flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în închisoare și nu ți-am slujit?». 45 Atunci el le va răspunde: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori nu i-ați făcut aceste lucruri unuia din cei mai mici dintre acești frați ai mei, mie nu mi le-ați făcut».+ 46 Aceștia vor merge la moarte* veșnică,+ dar cei drepți la viață veșnică”.+

26 După ce a spus toate aceste lucruri, Isus le-a zis discipolilor săi: 2 „Știți că peste două zile este Paștele,+ iar Fiul omului va fi predat ca să fie țintuit pe stâlp”.+

3 Atunci preoții principali și bătrânii poporului s-au adunat în curtea marelui preot, numit Caiafa,+ 4 și au pus la cale un complot+ ca să-l prindă* pe Isus prin viclenie și să-l omoare. 5 Totuși, ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se stârnească agitație în popor”.

6 În timp ce Isus se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul,+ 7 s-a apropiat de el o femeie cu un vas de alabastru în care era ulei parfumat, scump. Ea a început să-l toarne pe capul lui în timp ce el lua masa*. 8 Văzând lucrul acesta, discipolii s-au indignat și au zis: „De ce risipa aceasta? 9 Uleiul putea să fie vândut la un preț foarte mare, iar banii să le fie dați săracilor”. 10 Dându-și seama ce se petrecea, Isus le-a zis: „De ce vreți să supărați femeia? Ea a făcut o faptă bună față de mine. 11 Căci pe săraci îi aveți mereu cu voi,+ dar pe mine nu mă veți avea mereu.+ 12 Când a turnat uleiul acesta parfumat pe corpul meu, ea m-a pregătit pentru înmormântare.+ 13 Adevărat vă spun că oriunde va fi predicată această veste bună, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, în amintirea ei”.+

14 Atunci unul dintre Cei doisprezece, cel numit Iuda Iscariot,+ s-a dus la preoții principali+ 15 și a zis: „Ce-mi oferiți ca să-l dau în mâinile voastre*?”.+ Ei au hotărât să-i ofere 30 de arginți.+ 16 Și, începând de atunci, el a căutat o ocazie potrivită ca să-l dea în mâinile lor*.

17 În prima zi a Turtelor Nedospite,+ discipolii au venit la Isus și i-au zis: „Unde vrei să-ți pregătim masa de Paște?”.+ 18 El a zis: „Duceți-vă în oraș la cutare om și spuneți-i: «Învățătorul zice: „Mi-a sosit ceasul*; voi ține Paștele cu discipolii mei în casa ta”»”. 19 Discipolii au făcut așa cum le-a spus Isus și au pregătit totul pentru Paște.

20 Când s-a înserat,+ el era la masă* cu cei 12 discipoli.+ 21 În timp ce mâncau, el a zis: „Adevărat vă spun că unul dintre voi mă va trăda”.+ 22 Atunci ei s-au mâhnit foarte tare și au început să-l întrebe unul după altul: „Doamne, nu sunt eu acela, nu-i așa?”. 23 El a răspuns: „Cel care își înmoaie pâinea cu mine în farfurie este cel care mă va trăda.+ 24 Este adevărat că Fiul omului se duce, așa cum este scris despre el, dar vai+ de omul prin care este trădat Fiul omului!+ Ar fi fost mai bine pentru omul acela să nu se fi născut”.+ 25 Iuda, care urma să-l trădeze, a spus: „Nu cumva sunt eu, Rabi?”. Isus i-a zis: „Chiar tu ai spus-o!”.

26 În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a spus o rugăciune*, a frânt-o+ și le-a dat-o discipolilor, zicând: „Luați, mâncați! Aceasta reprezintă corpul meu”.+ 27 Apoi a luat un pahar, a adus mulțumiri și li l-a dat, zicând: „Beți toți din el,+ 28 căci acesta reprezintă sângele meu,+ «sângele legământului»,+ care urmează să fie vărsat în folosul multora+ pentru iertarea păcatelor.+ 29 Dar vă spun că nicidecum nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua în care voi bea vin nou cu voi în Regatul Tatălui meu”.+ 30 La sfârșit, după ce au cântat cântări de laudă*, au ieșit spre Muntele Măslinilor.+

31 Atunci Isus le-a zis: „Din cauza a ceea ce mi se va întâmpla, toți vă veți poticni în noaptea aceasta, căci este scris: «Voi lovi păstorul și oile turmei vor fi împrăștiate».+ 32 Însă, după ce voi fi sculat din morți, voi merge înaintea voastră în Galileea”.+ 33 Dar Petru i-a răspuns: „Chiar dacă toți ceilalți se vor poticni din cauza a ceea ce ți se va întâmpla, eu niciodată nu mă voi poticni!”.+ 34 Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul, mă vei renega de trei ori”.+ 35 Petru i-a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor cu tine, nicidecum nu te voi renega!”.+ Toți ceilalți discipoli au spus același lucru.

36 Atunci Isus a ajuns cu discipolii săi în locul numit Ghetsimani+ și le-a zis: „Stați jos aici până mă duc acolo să mă rog”.+ 37 Apoi i-a luat cu el pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei. El s-a întristat și a fost cuprins de o mare neliniște.+ 38 Și le-a zis: „Sunt* cuprins de o mare întristare, o întristare de moarte. Rămâneți aici și vegheați cu mine”.+ 39 Și, ducându-se puțin mai departe, a căzut cu fața la pământ și s-a rugat:+ „Tată, dacă este posibil, să treacă de la mine paharul acesta!+ Totuși, nu cum vreau eu, ci cum vrei tu”.+

40 Apoi s-a întors la discipoli și i-a găsit dormind; și i-a zis lui Petru: „N-ați putut să vegheați cu mine nici măcar o oră?+ 41 Vegheați+ și rugați-vă neîncetat,+ ca să nu cădeți în ispită!+ Spiritul este înflăcărat*, dar carnea este slabă”.+ 42 Din nou, pentru a doua oară, s-a dus și s-a rugat: „Tată, dacă nu este posibil ca paharul acesta să treacă fără să-l beau, să se facă voința ta!”.+ 43 Apoi s-a întors din nou și i-a găsit dormind, pentru că aveau ochii îngreunați de somn. 44 Atunci i-a lăsat și s-a dus din nou și s-a rugat a treia oară, spunând încă o dată același lucru. 45 Apoi s-a întors la discipoli și le-a zis: „Într-un timp ca acesta voi dormiți și vă odihniți? Iată că s-a apropiat ceasul ca Fiul omului să fie dat* în mâinile păcătoșilor! 46 Ridicați-vă, să mergem! Iată că trădătorul meu s-a apropiat”. 47 În timp ce el încă vorbea, iată că a venit Iuda, unul dintre Cei doisprezece, și împreună cu el o mare mulțime cu săbii și cu ciomege, trimisă de preoții principali și de bătrânii poporului.+

48 Trădătorul lui le dăduse un semn zicând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este. Arestați-l!”. 49 Și, ducându-se direct la Isus, a spus: „Salutare, Rabi!” și l-a sărutat cu tandrețe. 50 Dar Isus i-a zis: „Prietene, de ce ești aici?”.+ Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus și l-au arestat. 51 Însă iată că unul dintre cei ce erau cu Isus și-a apucat sabia, a scos-o și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea.+ 52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la loc,+ pentru că toți cei care iau sabia de sabie vor muri.+ 53 Crezi că nu pot să-l rog pe Tatăl meu să-mi trimită în clipa aceasta peste 12 legiuni de îngeri?+ 54 Dar atunci cum s-ar mai împlini Scripturile, care spun că trebuie să se întâmple așa?”. 55 Apoi Isus a zis mulțimilor: „Ați venit cu săbii și cu ciomege ca să mă arestați ca pe un tâlhar? Zi de zi stăteam în templu și îi învățam pe oameni+ și totuși nu m-ați arestat.+ 56 Dar toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile* profeților”.+ Atunci toți discipolii l-au părăsit și au fugit.+

57 Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la Caiafa,+ marele preot, unde erau adunați scribii și bătrânii.+ 58 Dar Petru l-a urmat de departe până la curtea marelui preot și, după ce a intrat, a stat cu servitorii casei ca să vadă ce avea să se întâmple.+

59 Preoții principali și întregul Sanhedrin căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus ca să-l omoare.+ 60 Dar n-au găsit niciuna, deși au venit mulți martori mincinoși.+ Într-un târziu au venit doi oameni 61 și au zis: „Omul acesta a spus: «Eu pot să dărâm templul lui Dumnezeu și să-l zidesc în trei zile»”.+ 62 Atunci marele preot s-a ridicat și i-a zis: „N-ai nimic de spus? Nu auzi ce mărturisesc acești oameni împotriva ta?”.+ 63 Dar Isus a tăcut.+ De aceea, marele preot i-a spus: „Îți cer să ne spui sub jurământ înaintea Dumnezeului celui viu dacă tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!”.+ 64 Isus i-a zis: „Chiar tu ai spus-o! Dar eu vă zic: De acum înainte îl veți vedea pe Fiul omului+ stând la dreapta Celui Puternic*+ și venind pe norii cerului”.+ 65 Atunci marele preot și-a sfâșiat veșmintele, zicând: „A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori? Tocmai ați auzit blasfemia! 66 Voi ce părere aveți?”. Ei au răspuns: „Merită să moară!”.+ 67 Atunci l-au scuipat în față+ și l-au lovit cu pumnii.+ Alții l-au pălmuit,+ 68 zicând: „Profețește-ne, Cristosule! Cine te-a lovit?”.

69 Petru stătea afară în curte, iar o servitoare s-a apropiat de el și a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeanul!”.+ 70 Dar el a negat înaintea tuturor zicând: „Nu știu despre ce vorbești!”. 71 Când a ieșit la poartă, l-a văzut altă servitoare, care le-a spus celor de acolo: „Omul acesta era cu Isus Nazarineanul”.+ 72 El a negat din nou jurând: „Nu-l cunosc pe omul acela!”. 73 După puțin timp, cei care stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru: „În mod sigur, și tu ești unul dintre ei, fiindcă te trădează accentul*”. 74 Dar el a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul acela!”. Și imediat a cântat cocoșul. 75 Atunci Petru și-a amintit ce spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul, mă vei renega de trei ori”.+ Și a ieșit afară și a plâns amarnic.

27 Când s-a făcut dimineață, toți preoții principali și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus ca să-l omoare.+ 2 După ce l-au legat, l-au dus și l-au predat guvernatorului, lui Pilat.+

3 Atunci Iuda, care îl trădase, văzând că Isus fusese condamnat, a avut remușcări și le-a dat înapoi preoților principali și bătrânilor cei 30 de arginți.+ 4 El a zis: „Am păcătuit trădând un om* nevinovat”. Ei au spus: „Ce ne privește? E treaba ta!”. 5 Atunci el a aruncat arginții în templu și a plecat. Apoi s-a dus și s-a spânzurat.+ 6 Dar preoții principali au luat arginții și au zis: „Nu este permis să-i punem în trezoreria sacră, fiindcă sunt bani pătați de sânge*”. 7 După ce au ținut sfat, au cumpărat cu ei terenul olarului ca loc de înmormântare pentru străini. 8 De aceea, terenul acela se numește „Terenul Sângelui”+ până în ziua de azi. 9 Atunci s-a împlinit ce se spusese prin profetul Ieremia: „Au luat cei 30 de arginți, prețul fixat pentru omul acela, cel pentru care unii dintre israeliți* au fixat un preț, 10 și i-au dat pentru terenul olarului, după cum îmi poruncise Iehova*”.+

11 Isus stătea înaintea guvernatorului. Și guvernatorul l-a întrebat: „Ești tu regele iudeilor?”. Isus a răspuns: „Chiar tu o spui!”.+ 12 Dar, când a fost acuzat de preoții principali și de bătrâni, n-a răspuns nimic.+ 13 Atunci Pilat i-a zis: „Nu auzi câte lucruri mărturisesc ei împotriva ta?”. 14 Dar el nu i-a răspuns nimic, n-a spus niciun cuvânt, astfel că guvernatorul s-a mirat foarte mult.

15 La fiecare sărbătoare, guvernatorul obișnuia să elibereze un deținut, pe oricine voia mulțimea.+ 16 Chiar în timpul acela era închis un deținut foarte cunoscut, numit Baraba. 17 Astfel, Pilat a zis mulțimii care se adunase: „Pe cine vreți să vă eliberez, pe Baraba sau pe Isus, cel numit Cristos?”. 18 Căci Pilat știa că din invidie îl predaseră. 19 Mai mult, în timp ce stătea pe scaunul de judecată, soția lui i-a transmis acest mesaj: „Să n-ai nimic de-a face cu acest om drept, pentru că astăzi am suferit mult într-un vis din cauza lui”. 20 Dar preoții principali și bătrânii au convins mulțimile să ceară ca Baraba+ să fie eliberat, iar Isus să fie omorât.+ 21 Guvernatorul le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreți să vi-l eliberez?”. Ei au spus: „Pe Baraba”. 22 Pilat i-a întrebat: „Atunci ce să fac cu Isus, cel numit Cristos?”. Toți au spus: „Pe stâlp cu el!”.+ 23 El a zis: „De ce? Ce rău a făcut?”. Însă ei strigau și mai tare: „Pe stâlp cu el!”.+

24 Văzând că aceasta nu servea la nimic, ci, din contră, se crea doar tulburare, Pilat a luat apă și s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii, zicând: „Sunt nevinovat de sângele acestui om. E treaba voastră!”. 25 Și tot poporul a răspuns: „Sângele lui să cadă asupra noastră și asupra copiilor noștri”.+ 26 Atunci el li l-a eliberat pe Baraba și a poruncit ca Isus să fie biciuit;+ apoi l-a predat ca să fie țintuit pe stâlp.+

27 Soldații guvernatorului l-au dus atunci pe Isus în palatul guvernatorului și au adunat în jurul lui tot corpul de soldați.+ 28 Ei l-au dezbrăcat și l-au acoperit cu o mantie stacojie.+ 29 Au împletit o coroană de spini și i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă i-au pus o trestie. După aceea au îngenuncheat înaintea lui și și-au bătut joc de el zicând: „Salutare, rege al iudeilor!”. 30 Apoi l-au scuipat+ și, luând trestia, au început să-l lovească peste cap. 31 În cele din urmă, după ce și-au bătut joc de el, i-au scos mantia, l-au îmbrăcat cu veșmintele sale și l-au dus să fie țintuit pe stâlp.+

32 În timp ce ieșeau, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, căruia i-au poruncit* să ducă stâlpul de tortură*.+ 33 Când au ajuns într-un loc numit Golgota, adică Locul Craniului,+ 34 i-au dat lui Isus să bea vin amestecat cu fiere*;+ dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea. 35 După ce l-au țintuit pe stâlp, au împărțit între ei veșmintele sale* aruncând sorții+ 36 și s-au așezat acolo ca să-l păzească. 37 De asemenea, au pus deasupra capului său o inscripție cu acuzația care i s-a adus: „Acesta este Isus, regele iudeilor”.+

38 Lângă el au fost țintuiți pe stâlp doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga lui.+ 39 Și trecătorii îl insultau,+ dând din cap+ 40 și zicând: „Tu, care ziceai că dărâmi templul și îl zidești în trei zile,+ salvează-te! Dacă ești un fiu al lui Dumnezeu, coboară de pe stâlpul de tortură*!”.+ 41 Preoții principali împreună cu scribii și cu bătrânii au început și ei să-și bată joc de el zicând:+ 42 „Pe alții i-a salvat, iar pe el nu se poate salva! Dacă este regele Israelului,+ să coboare acum de pe stâlpul de tortură* și vom crede în el. 43 Și-a pus încrederea în Dumnezeu; acum să-l scape Dumnezeu dacă într-adevăr vrea,+ căci el a zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»”.+ 44 Până și tâlharii care erau pe stâlpi, lângă el, îl batjocoreau la fel.+

45 De la ceasul al șaselea*, în toată țara s-a făcut întuneric până la ceasul al nouălea*.+ 46 Pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?”.+ 47 Auzind aceasta, unii dintre cei care erau acolo ziceau: „Omul acesta îl cheamă pe Ilie”.+ 48 Și, imediat, unul dintre ei a alergat, a luat un burete, l-a îmbibat în vin acru, l-a înfipt într-o trestie și i l-a dat să bea.+ 49 Dar ceilalți au zis: „Lasă-l! Să vedem dacă vine Ilie să-l salveze!”. 50 Isus a strigat din nou cu glas tare, apoi și-a dat spiritul*.+

51 Și iată că perdeaua sanctuarului+ s-a rupt în două,+ de sus până jos,+ pământul s-a cutremurat și stâncile s-au despicat. 52 Mormintele* s-au deschis și multe corpuri ale sfinților care adormiseră în moarte au fost aruncate afară* 53 și au fost văzute de mulți. (După ce el a fost sculat din morți, niște oameni care au venit dintre morminte au intrat în orașul sfânt.) 54 Când au văzut cutremurul de pământ și cele întâmplate, centurionul și cei care îl păzeau pe Isus împreună cu el s-au temut foarte mult și au zis: „Într-adevăr, acesta era Fiul lui Dumnezeu!”.+

55 Și acolo erau multe femei care priveau de la distanță. Ele îl însoțiseră pe Isus din Galileea ca să-i slujească.+ 56 Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iose, și mama fiilor lui Zebedei.+

57 După-amiază târziu a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care devenise și el discipol al lui Isus.+ 58 Acest om s-a dus la Pilat și a cerut corpul lui Isus,+ iar Pilat a poruncit să-i fie dat.+ 59 Iosif a luat corpul, l-a înfășurat într-o pânză de in fină și curată+ 60 și l-a pus în mormântul său* nou,+ pe care îl săpase în stâncă. Și, după ce a rostogolit o piatră mare la intrarea în mormânt*, a plecat. 61 Dar Maria Magdalena și cealaltă Maria au rămas acolo, așezate în fața mormântului.+

62 În ziua următoare, care era după Pregătire,+ preoții principali și fariseii s-au adunat înaintea lui Pilat 63 și au zis: „Domnule, ne-am amintit că impostorul acela a zis când era încă în viață: «După trei zile voi fi sculat din morți».+ 64 De aceea, poruncește ca mormântul să fie supravegheat până a treia zi, ca nu cumva să vină discipolii lui să fure trupul+ și să zică poporului: «A fost sculat din morți!». Atunci această ultimă înșelătorie va fi mai rea decât prima”. 65 Pilat le-a zis: „Aveți la dispoziție un corp de gardă. Duceți-vă și supravegheați mormântul așa cum credeți voi că este bine!”. 66 Ei s-au dus deci, au sigilat piatra și au pus un corp de gardă ca să supravegheze mormântul.

28 După sabat, în prima zi a săptămânii, la ivirea zorilor, Maria Magdalena și cealaltă Maria au venit să vadă mormântul.+

2 Și iată că fusese un mare cutremur de pământ, căci îngerul lui Iehova* coborâse din cer, venise la mormânt și rostogolise piatra; și acum stătea pe ea.+ 3 Înfățișarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada.+ 4 Paznicilor li s-a făcut atât de frică, încât tremurau și erau ca morți.

5 Dar îngerul le-a zis femeilor: „Nu vă temeți, căci știu că îl căutați pe Isus care a fost țintuit pe stâlp.+ 6 Nu este aici, pentru că a fost sculat din morți, așa cum a spus.+ Veniți și vedeți locul unde era. 7 Apoi duceți-vă repede și spuneți-le discipolilor săi: «El a fost sculat din morți și merge înaintea voastră în Galileea.+ Îl veți vedea acolo». Aceasta am venit să vă spun!”.+

8 Plecând repede de la mormânt*, cuprinse de teamă, dar și de o mare bucurie, ele au alergat să le dea de veste discipolilor săi.+ 9 Și iată că Isus le-a ieșit înainte și a zis: „Pacea să fie cu voi!”. Ele s-au apropiat, i-au cuprins picioarele și s-au plecat înaintea lui*. 10 Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeți! Duceți-vă și dați-le de veste fraților mei, ca să meargă în Galileea; acolo mă vor vedea”.

11 În timp ce ele erau pe drum, unii din corpul de gardă+ s-au dus în oraș și le-au spus preoților principali tot ce se întâmplase. 12 După ce aceștia s-au adunat cu bătrânii și s-au sfătuit, le-au dat soldaților mulți arginți 13 și le-au zis: „Să spuneți: «Discipolii lui au venit noaptea și l-au furat în timp ce dormeam».+ 14 Și, dacă aceasta va ajunge la urechea guvernatorului, nu vă îngrijorați, îi vom explica noi cum stau lucrurile*”. 15 Ei au luat arginții și au făcut cum li s-a spus. Și aceasta este versiunea care circulă printre iudei și în ziua de azi.

16 Între timp, cei 11 discipoli s-au dus în Galileea,+ la muntele unde le spusese Isus să vină ca să se întâlnească.+ 17 Văzându-l, s-au plecat înaintea lui*, însă unii s-au îndoit că este el. 18 Isus s-a apropiat și le-a zis: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer și pe pământ.+ 19 Duceți-vă deci și faceți discipoli din oamenii tuturor națiunilor,+ botezându-i+ în numele Tatălui, al Fiului și al spiritului sfânt 20 și învățându-i să respecte tot ce v-am poruncit.+ Și iată că eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului*”.+