IONA

1 Cuvântul lui Iehova a venit la Iona*,+ fiul lui Amitai, zicând: 2 „Du-te la Ninive,+ orașul cel mare, și anunță judecata împotriva lui, pentru că răutatea locuitorilor lui a ajuns până la mine”.

3 Însă Iona a hotărât să fugă departe de Iehova și să se ducă la Tarsis. El a coborât la Iope și a găsit o corabie care mergea la Tarsis. A plătit călătoria și s-a îmbarcat ca să plece la Tarsis, departe de Iehova.

4 Atunci Iehova a stârnit pe mare un vânt năprasnic și pe mare a fost o furtună atât de puternică, încât corabia era în pericolul de a naufragia. 5 Marinarii s-au înspăimântat, astfel că fiecare a început să strige după ajutor către dumnezeul lui. Și au început să arunce în mare lucrurile din corabie ca s-o ușureze.+ Dar Iona coborâse în cala corabiei*, se culcase și dormea adânc. 6 Căpitanul corabiei s-a dus la el și i-a zis: „Ce faci, dormi? Scoală-te și strigă către dumnezeul tău! Poate că adevăratul Dumnezeu își va îndrepta atenția spre noi și nu vom muri”.+

7 Și și-au zis unii altora: „Haideți să aruncăm sorții+ ca să aflăm din cauza cui a venit această nenorocire”. Au aruncat deci sorții și la sorți a ieșit Iona.+ 8 Ei i-au zis: „Spune-ne, te rugăm, din cauza ta a venit această nenorocire peste noi? Cu ce te ocupi și de unde vii? Din ce țară și din ce popor ești?”.

9 El a răspuns: „Sunt evreu și mă tem de* Iehova, Dumnezeul cerurilor, Cel care a făcut marea și uscatul”.

10 Atunci oamenii aceia s-au înspăimântat și mai tare și l-au întrebat: „Ce-ai făcut?”. (Ei aflaseră că Iona fugea departe de Iehova, întrucât le spusese el.) 11 Și i-au zis: „Ce să facem cu tine ca să se liniștească marea?”. Fiindcă marea era din ce în ce mai agitată. 12 El a răspuns: „Luați-mă și aruncați-mă în mare, iar marea se va liniști; căci știu că din cauza mea a venit această furtună cumplită peste voi”. 13 Totuși, oamenii aceia au vâslit din greu* pentru a duce corabia înapoi la uscat, dar n-au reușit, fiindcă marea era din ce în ce mai agitată.

14 Atunci au strigat către Iehova și au zis: „O, Iehova, te rugăm, să nu murim din cauza acestui om*! Nu ne considera răspunzători de moartea* unui om nevinovat, căci tu ai făcut potrivit voinței tale, o, Iehova!”. 15 Apoi l-au luat pe Iona și l-au aruncat în mare; și furia mării a încetat. 16 Atunci pe oamenii aceia i-a cuprins o mare frică de Iehova;+ ei i-au adus o jertfă lui Iehova și au făcut promisiuni solemne.

17 Iehova a trimis un pește uriaș ca să-l înghită pe Iona și Iona a stat în burta peștelui trei zile și trei nopți.+

2 Din burta peștelui, Iona s-a rugat lui Iehova, Dumnezeul său,+ 2 zicând:

„În necazul meu am strigat către Iehova, iar el mi-a răspuns.+

Din adâncurile* Mormântului* am strigat după ajutor.+

Tu mi-ai auzit glasul.

Toate talazurile și valurile tale au trecut peste mine.+

 4 Și am zis: «Am fost alungat dinaintea ochilor tăi!

Cum voi mai vedea templul tău sfânt?».

Algele mi s-au înfășurat în jurul capului.

 6 M-am scufundat până la temeliile munților.

Zăvoarele pământului se închideau în urma mea pentru totdeauna.

Dar tu, o, Iehova, Dumnezeul meu, m-ai scos viu* din groapă!+

 7 Când mi se sfârșea viața*, Iehova a fost Cel la care m-am gândit.+

Atunci rugăciunea mea a ajuns la tine, în templul tău sfânt.+

 8 Cei devotați idolilor fără valoare părăsesc izvorul iubirii loiale*.

 9 Dar eu, cu exprimări de mulțumire, îți voi aduce jertfe.

Voi împlini promisiunea solemnă pe care am făcut-o.+

Salvarea vine de la Iehova”.+

10 În cele din urmă, la porunca lui Iehova, peștele l-a vărsat pe Iona pe uscat.

3 Apoi cuvântul lui Iehova a venit la Iona a doua oară, zicând:+ 2 „Du-te la Ninive,+ orașul cel mare, și anunță mesajul pe care ți-l spun”.

3 Atunci Iona, ascultând de cuvântul lui Iehova,+ s-a dus la Ninive.+ Ninive era un oraș foarte mare* – cât trei zile de mers pe jos. 4 Și Iona a intrat în oraș și a mers pe jos cale de o zi, anunțând: „Încă 40 de zile, și Ninive va fi distrus!”.

10 Când adevăratul Dumnezeu a văzut ce au făcut, că renunțaseră la căile lor rele,+ a revenit asupra deciziei sale* și nu a mai adus nenorocirea pe care spusese că o va aduce asupra lor.+

4 Dar lui Iona nu i-a plăcut deloc lucrul acesta și s-a aprins de mânie. 2 Atunci el s-a rugat lui Iehova: „O, Iehova, nu de asta mă temeam eu când eram în țara mea? De aceea am încercat să fug la Tarsis+ prima oară, fiindcă știam că ești un Dumnezeu plin de compasiune* și îndurător, încet la mânie și bogat în iubire loială,+ care nu dorește să aducă nenorocirea. 3 Acum, o, Iehova, ia-mi, te rog, viața*, căci mai bine să mor decât să trăiesc!”.+

4 Iehova l-a întrebat: „Pe bună dreptate te-ai mâniat tu atât de tare?”.

5 Atunci Iona a ieșit din oraș și s-a așezat la est de oraș. Acolo și-a făcut un adăpost și s-a așezat la umbra lui ca să vadă ce se va întâmpla cu orașul.+ 6 Și Iehova Dumnezeu a făcut să crească o plantă agățătoare* deasupra capului lui Iona ca să-i facă umbră și să-i aline suferința. Iona s-a bucurat mult de acea plantă.

7 Dar, a doua zi, la revărsatul zorilor, adevăratul Dumnezeu a trimis un vierme, care a ros planta, iar aceasta s-a uscat. 8 Când soarele a început să strălucească, Dumnezeu a stârnit și un vânt dogoritor de la est; soarele ardea atât de puternic, încât Iona era să leșine. Și el cerea să moară* zicând: „Mai bine să mor decât să trăiesc!”.+

9 Dumnezeu l-a întrebat pe Iona: „Pe bună dreptate te-ai mâniat tu atât de tare din cauza plantei?”.+

Și el a răspuns: „Da, pe bună dreptate! M-am mâniat atât de tare, încât vreau să mor!”. 10 Dar Iehova a zis: „Ție ți-a părut rău de planta aceasta, pentru care nu tu ai muncit și pe care nu tu ai făcut-o să crească; într-o noapte a crescut și într-o noapte a murit. 11 Și mie să nu-mi pară rău de Ninive, orașul cel mare,+ în care sunt peste 120 000 de oameni, care nu știu nici măcar să deosebească binele de rău*, precum și multe animale?”.+