DANIEL

1 În al treilea an al domniei lui Ioiachim,+ regele lui Iuda, Nebucadnețar, regele Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului și l-a asediat.+ 2 Și Iehova l-a dat în mâna lui pe Ioiachim, regele lui Iuda,+ și, de asemenea, o parte din ustensilele casei* adevăratului Dumnezeu; el le-a dus în ținutul Șinearului*,+ în casa* dumnezeului său și le-a pus în tezaurul dumnezeului său.+

3 Atunci regele i-a poruncit lui Așpenaz, căpetenia demnitarilor de la curtea lui, să fie aduși câțiva israeliți*, îndeosebi cei din descendența regală și cei de viță nobilă.+ 4 Ei trebuiau să fie tineri* fără niciun defect, frumoși la înfățișare, înzestrați cu înțelepciune, cunoștință și discernământ+ și capabili să slujească în palatul regelui. Așpenaz trebuia să-i învețe scrierea și limba caldeenilor. 5 Mai mult, regele a stabilit să li se dea zilnic o porție din mâncărurile sale alese și din vinul pe care îl bea el. Ei trebuiau să fie instruiți* trei ani, iar la sfârșitul acestei perioade trebuiau să intre în serviciul regelui.

6 Printre ei erau unii din tribul* lui Iuda: Daniel*,+ Hanania*, Mișael* și Azaria*.+ 7 Și demnitarul principal de la curte le-a pus alte nume*: lui Daniel i-a pus numele Beltșațar;+ lui Hanania, Șadrac; lui Mișael, Meșac; și lui Azaria, Abed-Nego.+

8 Însă Daniel a hotărât în inima lui să nu se pângărească cu mâncărurile alese ale regelui și cu vinul pe care îl bea el. De aceea, i-a cerut demnitarului principal de la curte permisiunea să nu consume acele alimente, care l-ar fi pângărit. 9 Și adevăratul Dumnezeu a făcut ca demnitarul principal de la curte să-i arate lui Daniel favoare* și îndurare.+ 10 Dar demnitarul principal de la curte i-a spus lui Daniel: „Eu mă tem de domnul și regele meu, care a stabilit ce să mâncați și ce să beți. Dacă va vedea că arătați mai rău decât ceilalți tineri* de vârsta voastră? M-ați face pe mine* vinovat înaintea regelui”. 11 Însă Daniel i-a spus îngrijitorului pe care demnitarul principal de la curte îl numise peste Daniel, Hanania, Mișael și Azaria: 12 „Pune-i, te rog, pe slujitorii tăi la încercare zece zile; să ni se dea să mâncăm legume și să bem apă. 13 Apoi compară înfățișarea noastră cu a tinerilor* care mănâncă mâncărurile alese ale regelui și, în funcție de ceea ce vei vedea, hotărăște ce să faci cu slujitorii tăi”.

14 El a fost de acord cu propunerea lor și i-a pus la încercare zece zile. 15 La sfârșitul celor zece zile, ei arătau mai bine și mai sănătoși* decât toți tinerii* care mâncau mâncărurile alese ale regelui. 16 Astfel, îngrijitorul a continuat să le ia mâncărurile alese și vinul și să le dea legume. 17 Și adevăratul Dumnezeu le-a dat acestor patru tineri* cunoștință și perspicacitate cu privire la orice fel de scriere, precum și înțelepciune. Și lui Daniel i s-a dat capacitatea de a înțelege orice fel de viziuni și vise.+

18 La sfârșitul perioadei stabilite de rege, când trebuiau să-i fie aduși tinerii,+ demnitarul principal de la curte i-a adus înaintea lui Nebucadnețar. 19 Regele a vorbit cu ei și în tot grupul nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria;+ astfel, ei au rămas în serviciul regelui. 20 Ori de câte ori regele îi întreba ceva ce pretindea înțelepciune și pricepere, el îi găsea de zece ori mai buni decât toți preoții-magicieni și ghicitorii*+ din tot regatul său. 21 Și Daniel a rămas acolo până în primul an al regelui Cirus.+

2 În al doilea an al domniei sale, Nebucadnețar a avut niște vise. El* a fost atât de tulburat,+ încât n-a mai putut să doarmă. 2 Astfel, regele a poruncit să fie chemați preoții-magicieni, ghicitorii*, vrăjitorii și caldeenii* ca să-i spună regelui visele sale. Ei au venit și au stat înaintea regelui.+ 3 Atunci regele le-a zis: „Am avut un vis și sunt* tulburat fiindcă vreau să știu ce am visat”. 4 Și caldeenii i-au răspuns regelui în limba aramaică*:+ „Să trăiești veșnic, o, rege! Spune-le slujitorilor tăi visul, iar noi îți vom da interpretarea!”.

5 Regele le-a zis caldeenilor: „Aceasta este hotărârea mea definitivă: dacă nu-mi faceți cunoscut visul și nu-mi dați interpretarea lui, veți fi tăiați în bucăți, iar casele voastre vor fi transformate în latrine publice*. 6 Dar, dacă îmi spuneți visul și interpretarea lui, veți primi de la mine daruri, o răsplată și o mare onoare.+ Spuneți-mi deci visul și interpretarea lui!”.

7 Ei au răspuns a doua oară: „Să le spună regele slujitorilor săi visul, iar noi îi vom da interpretarea”.

8 Regele a zis: „Știu bine că încercați să câștigați timp, fiindcă ați înțeles care este hotărârea mea. 9 Dacă nu-mi faceți cunoscut visul, pe toți vă așteaptă o singură pedeapsă. Dar voi v-ați înțeles să mă mințiți și să mă înșelați, sperând că situația se va schimba. Spuneți-mi deci visul și voi ști că puteți să-i dați interpretarea”.

10 Caldeenii i-au răspuns regelui: „Nu există niciun om pe pământ care să poată face ce îi cere regele, fiindcă niciun mare rege sau guvernator nu i-a mai cerut un lucru ca acesta vreunui preot-magician, vreunui ghicitor* sau vreunui caldeean. 11 Lucrul pe care îl cere regele este greu și nu există nimeni care să i-l poată spune regelui, în afară de dumnezei, care nu locuiesc printre muritori*”.

12 Atunci regele s-a înfuriat peste măsură și a poruncit să fie uciși toți înțelepții Babilonului.+ 13 Când a fost dată porunca și înțelepții urmau să fie omorâți, au fost căutați și Daniel și prietenii lui ca să fie omorâți.

14 Atunci Daniel i-a vorbit cu tact și cu prudență lui Arioc, șeful gărzii personale a regelui, care ieșise să-i omoare pe înțelepții Babilonului. 15 El l-a întrebat pe Arioc, ofițerul aflat în serviciul regelui: „De ce a dat regele o poruncă atât de aspră?”. Atunci Arioc i-a spus lui Daniel ce se întâmplase.+ 16 Astfel, Daniel a intrat la rege și l-a rugat să-i acorde timp ca să-i dea interpretarea.

17 Apoi Daniel s-a dus acasă și le-a vorbit prietenilor săi Hanania, Mișael și Azaria despre cele întâmplate. 18 El le-a spus să-l implore pe Dumnezeul cerului să arate îndurare și să dezvăluie acest secret, pentru ca Daniel și prietenii lui să nu fie uciși împreună cu ceilalți înțelepți ai Babilonului.

19 Atunci lui Daniel i-a fost dezvăluit secretul într-o viziune în timpul nopții.+ Și Daniel i-a adus laude Dumnezeului cerului. 20 Daniel a zis:

24 Apoi Daniel a intrat la Arioc, pe care regele îl însărcinase să-i ucidă pe înțelepții Babilonului,+ și i-a spus: „Nu-i ucide pe înțelepții Babilonului! Du-mă înaintea regelui și îi voi da interpretarea!”.

25 Arioc l-a dus imediat pe Daniel înaintea regelui și i-a spus: „Am găsit printre exilații lui Iuda un bărbat+ care poate să-i dea regelui interpretarea”. 26 Regele i-a zis lui Daniel, numit Beltșațar:+ „Chiar poți să-mi faci cunoscut visul pe care l-am avut și interpretarea lui?”.+ 27 Daniel i-a răspuns regelui: „Niciunul dintre înțelepți, dintre ghicitori*, dintre preoții-magicieni sau dintre astrologi nu poate să-i spună regelui secretul pe care vrea să-l știe.+ 28 Dar există în ceruri un Dumnezeu care este Dezvăluitorul secretelor;+ el i-a făcut cunoscut regelui Nebucadnețar ce se va întâmpla la sfârșitul zilelor. Iată visul tău și viziunile pe care le-ai avut în timp ce stăteai în patul tău:

29 Pe când erai în patul tău, o, rege, gândurile tale s-au îndreptat spre ceea ce se va întâmpla în viitor și Dezvăluitorul secretelor ți-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. 30 Cât despre mine, acest secret mi-a fost dezvăluit nu pentru că aș avea mai multă înțelepciune decât ceilalți, ci pentru ca regelui să-i fie făcută cunoscută interpretarea și, astfel, să cunoști gândurile din inima ta.+

31 Tu, o, rege, te uitai și ai văzut o statuie* imensă! Statuia era uriașă și strălucea foarte tare; stătea în fața ta și avea o înfățișare înfricoșătoare. 32 Capul statuii era de aur pur,+ pieptul și brațele erau de argint,+ pântecele și coapsele erau de aramă,+ 33 picioarele erau de fier,+ iar labele picioarelor erau în parte de fier și în parte de argilă*.+ 34 În timp ce priveai, a fost desprinsă o piatră, dar nu de mâini omenești, și ea a lovit statuia în labele picioarelor, care erau de fier și de argilă, și le-a zdrobit.+ 35 Atunci fierul, argila, arama, argintul și aurul, toate la un loc, au fost sfărâmate și au ajuns ca pleava care se ridică vara din aria de treierat. Și le-a luat vântul și nu s-a mai găsit nici urmă din ele. Dar piatra care a lovit statuia a devenit un munte mare și a umplut tot pământul.

36 Acesta este visul, iar noi îi vom da acum regelui interpretarea. 37 Tu, o, rege – regele regilor, căruia Dumnezeul cerului i-a dat regatul,+ puterea, tăria și gloria, 38 în mâna căruia a dat oameni, oriunde locuiesc ei, precum și animalele câmpului și păsările cerului și căruia i-a dat în stăpânire toate acestea –,+ tu ești capul de aur!+

39 Dar după tine se va ridica alt regat,+ inferior ție; apoi se va ridica alt regat, al treilea, de aramă, care va domni peste tot pământul.+

40 Cel de-al patrulea regat va fi tare ca fierul.+ Așa cum fierul zdrobește și spulberă totul, da, așa cum fierul sfărâmă, tot așa el va zdrobi și va sfărâma toate aceste regate.+

41 Și, așa cum ai văzut că labele picioarelor și degetele erau în parte de argilă* și în parte de fier, tot așa regatul va fi dezbinat; dar el va avea ceva din duritatea fierului, întrucât ai văzut fierul amestecat cu argila moale. 42 Așa cum degetele de la picioare erau în parte de fier și în parte de argilă, tot așa regatul va fi în parte puternic și în parte fragil. 43 Așa cum ai văzut fierul amestecat cu argila moale, tot așa ei* vor fi amestecați cu poporul*; dar nu se vor lipi unul de altul, așa cum fierul nu se lipește de argilă.

44 În zilele acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat+ care nu va fi distrus niciodată.+ Regatul acesta nu va trece în stăpânirea altui popor.+ El va zdrobi toate aceste regate și le va pune capăt+ și numai el va dăinui pentru totdeauna,+ 45 așa cum ai văzut că din munte a fost desprinsă o piatră, dar nu de mâini omenești, și că ea a zdrobit fierul, arama, argila, argintul și aurul.+ Dumnezeul cel Mare i-a făcut cunoscut regelui ce se va întâmpla în viitor.+ Visul este adevărat, iar interpretarea lui este demnă de încredere”.

46 Atunci regele Nebucadnețar a căzut cu fața la pământ înaintea lui Daniel și i-a adus omagiu. El a poruncit să i se ofere un dar și tămâie. 47 Și regele i-a spus lui Daniel: „Dumnezeul vostru este într-adevăr Dumnezeu al dumnezeilor, Domn al regilor și Dezvăluitor al secretelor, pentru că ai putut să dezvălui acest secret”.+ 48 Apoi regele l-a înălțat pe Daniel, i-a dat multe daruri de preț și l-a numit guvernator peste toată provincia Babilon+ și prefect principal peste toți înțelepții Babilonului. 49 La cererea lui Daniel, regele le-a încredințat lui Șadrac, lui Meșac și lui Abed-Nego+ administrarea provinciei Babilon. Daniel însă a slujit la curtea regelui.

3 Regele Nebucadnețar a făcut o statuie* de aur, înaltă de 60 de coți* și lată de 6 coți*. A ridicat-o în câmpia Dura, în provincia Babilon. 2 Apoi regele Nebucadnețar a trimis să fie chemați satrapii, prefecții, guvernatorii, sfătuitorii, trezorierii, judecătorii, magistrații și toți administratorii provinciilor, ca să vină la inaugurarea statuii pe care o ridicase.

3 Astfel, satrapii, prefecții, guvernatorii, sfătuitorii, trezorierii, judecătorii, magistrații și toți administratorii provinciilor s-au adunat pentru inaugurarea statuii pe care o ridicase regele Nebucadnețar. Și ei au stat în fața statuii ridicate de Nebucadnețar. 4 Crainicul a anunțat cu voce tare: „Oameni din orice popor, din orice națiune și de orice limbă*, iată ce vi se poruncește: 5 Când veți auzi sunetul cornului, al fluierului, al țiterei, al harpei triunghiulare, al lirei, al cimpoiului și al tuturor celorlalte instrumente muzicale, să cădeți cu fața la pământ și să vă închinați la statuia de aur pe care a ridicat-o regele Nebucadnețar! 6 Cine nu va cădea cu fața la pământ și nu se va închina va fi aruncat imediat în cuptorul încins”.+ 7 Astfel, când au auzit sunetul cornului, al fluierului, al țiterei, al harpei triunghiulare, al lirei și al tuturor celorlalte instrumente muzicale, oamenii din toate popoarele, din toate națiunile și de toate limbile au căzut cu fața la pământ și s-au închinat la statuia de aur pe care o ridicase regele Nebucadnețar.

8 Atunci unii dintre caldeeni au venit în față și i-au acuzat* pe iudei. 9 Ei i-au zis regelui Nebucadnețar: „Să trăiești veșnic, o, rege! 10 Tu, o, rege, ai poruncit ca orice om care aude sunetul cornului, al fluierului, al țiterei, al harpei triunghiulare, al lirei, al cimpoiului și al tuturor celorlalte instrumente muzicale să cadă cu fața la pământ și să se închine la statuia de aur, 11 iar cine nu cade cu fața la pământ și nu se închină să fie aruncat în cuptorul încins.+ 12 Dar sunt niște iudei cărora le-ai încredințat administrarea provinciei Babilon, Șadrac, Meșac și Abed-Nego,+ care n-au arătat respect față de tine, o, rege. Ei nu le slujesc dumnezeilor tăi și refuză să se închine la statuia de aur pe care ai ridicat-o”.

13 Atunci Nebucadnețar, plin de furie, a poruncit să fie aduși Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Astfel, acești bărbați au fost aduși înaintea regelui. 14 Nebucadnețar le-a zis: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego, este adevărat că nu le slujiți dumnezeilor mei+ și că refuzați să vă închinați la statuia de aur pe care am ridicat-o? 15 Acum, veți auzi sunetul cornului, al fluierului, al țiterei, al harpei triunghiulare, al lirei, al cimpoiului și al tuturor celorlalte instrumente muzicale. Dacă sunteți gata să cădeți cu fața la pământ și să vă închinați la statuia pe care am făcut-o, bine. Dar, dacă refuzați să vă închinați, veți fi aruncați imediat în cuptorul încins. Și care dumnezeu va putea să vă scape din mâna mea?”.+

16 Șadrac, Meșac și Abed-Nego i-au răspuns regelui: „O, Nebucadnețar, nu este nevoie să-ți dăm un răspuns în această privință. 17 Dacă vom fi aruncați în cuptorul încins, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, va putea să ne scape de acolo și din mâna ta, o, rege.+ 18 Și, chiar dacă nu ne va scăpa, să știi, o, rege, că tot nu le vom sluji dumnezeilor tăi și nu ne vom închina la statuia de aur pe care ai ridicat-o”.+

19 Atunci Nebucadnețar s-a înfuriat atât de tare pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego, încât i s-a schimbat expresia feței* și a poruncit să fie încins cuptorul de șapte ori mai mult decât de obicei. 20 El le-a poruncit unor bărbați puternici din armata lui să-i lege pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego și să-i arunce în cuptorul încins.

21 Atunci acești bărbați au fost legați așa îmbrăcați cum erau, cu mantiile, cu veșmintele și cu acoperitorile lor pentru cap și cu toate celelalte haine ale lor, și au fost aruncați în cuptorul încins. 22 Întrucât porunca regelui a fost foarte aspră și cuptorul a fost încins mai mult decât de obicei, bărbații care i-au luat pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego au fost omorâți de flăcările focului. 23 Dar cei trei bărbați, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, au căzut legați în cuptorul încins.

24 Atunci regele Nebucadnețar s-a înfricoșat și, ridicându-se imediat, le-a spus înalților săi demnitari: „N-am legat și n-am aruncat noi în foc trei bărbați?”. Ei i-au răspuns regelui: „Ba da, o, rege!”. 25 Și el a zis: „Iată că văd patru bărbați care umblă liberi prin mijlocul focului și sunt nevătămați; cel de-al patrulea seamănă cu un fiu de dumnezei”.

26 Și Nebucadnețar s-a apropiat de ușa cuptorului încins și a zis: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului Preaînalt,+ ieșiți și veniți aici!”. Atunci Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului. 27 Satrapii, prefecții, guvernatorii și înalții demnitari ai regelui care erau adunați acolo+ au văzut că focul nu-i vătămase în niciun fel pe* acești bărbați;+ niciun fir de păr de pe cap nu li se pârlise, mantiile lor erau neatinse și nici măcar nu miroseau a fum.

28 Atunci Nebucadnețar a zis: „Lăudat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego,+ care și-a trimis îngerul și i-a scăpat pe slujitorii săi! Ei s-au încrezut în el și au încălcat porunca regelui, fiind mai degrabă dispuși să moară* decât să slujească și să se închine altui dumnezeu în afară de Dumnezeul lor.+ 29 De aceea, dau ordin ca orice om, din orice popor, din orice națiune sau de orice limbă, care spune ceva împotriva Dumnezeului lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego să fie tăiat în bucăți, iar casa lui să fie transformată în latrină publică*, pentru că nu există alt dumnezeu care poate să elibereze ca el”.+

30 Și regele i-a pus într-o poziție și mai înaltă* pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego în provincia Babilon.+

4 „Regele Nebucadnețar către oamenii din toate popoarele, din toate națiunile și de toate limbile* care locuiesc pe tot pământul: Să aveți pace din belșug! 2 Am găsit de cuviință să anunț semnele și minunile pe care Dumnezeul Preaînalt le-a făcut față de mine. 3 Cât de mari sunt semnele sale și cât de mărețe*, minunile sale! Regatul său este un regat veșnic, iar stăpânirea sa este din generație în generație.+

4 Eu, Nebucadnețar, trăiam liniștit în casa mea și mă bucuram de prosperitate în palatul meu. 5 Și am avut un vis care m-a înfricoșat. În timp ce stăteam în patul meu, imaginile și viziunile pe care le-am văzut m-au înspăimântat.+ 6 Astfel, am dat poruncă să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului ca să-mi facă cunoscută interpretarea visului.+

7 Atunci au venit preoții-magicieni, ghicitorii*, caldeenii* și astrologii.+ Când le-am spus visul, ei nu mi-au putut face cunoscută interpretarea lui.+ 8 În cele din urmă, a venit înaintea mea Daniel, care este numit Beltșațar,+ după numele dumnezeului meu,+ și în care este spiritul dumnezeilor sfinți,+ iar eu i-am spus visul:

9 «Beltșațar, căpetenie a preoților-magicieni,+ știu bine că spiritul dumnezeilor sfinți este în tine+ și că nu există secret care să fie prea greu pentru tine.+ Explică-mi deci viziunile pe care le-am avut în vis și dă-mi interpretarea.

10 În viziunile pe care le-am avut când stăteam în patul meu, am văzut un copac+ foarte înalt în mijlocul pământului.+ 11 Copacul a crescut și a devenit puternic, iar vârful lui a ajuns până la ceruri. Și copacul se vedea de la marginile întregului pământ. 12 Frunzele lui erau frumoase și rodul lui era bogat, iar în el era hrană pentru toți. Sub el căutau umbră animalele câmpului, pe crengile lui se adăposteau păsările cerului și din el se hrăneau toate viețuitoarele*.

13 În viziunile pe care le-am avut când stăteam în patul meu, am văzut apoi un străjer, un sfânt, coborând din ceruri.+ 14 El a strigat cu voce tare: „Doborâți copacul+ și tăiați-i crengile! Scuturați-i frunzele și împrăștiați-i rodul! Să fugă animalele de sub el și păsările de pe crengile lui! 15 Dar lăsați butucul cu rădăcinile lui în pământ, strâns cu legături de fier și de aramă, în iarba câmpului. Să fie udat de roua cerului, iar locul lui să fie alături de animale, printre plantele pământului.+ 16 Inima lui de om să se schimbe și să i se dea o inimă de animal. Peste el să treacă+ șapte timpuri.+ 17 Lucrul acesta este proclamat de străjeri+ și hotărârea este anunțată de cei sfinți, ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste regatul oamenilor,+ că îl dă cui vrea și că îl pune peste el pe cel mai umil* dintre oameni”.

18 Acesta este visul pe care eu, regele Nebucadnețar, l-am avut. Acum, tu, Beltșațar, spune care este interpretarea lui, pentru că niciunul dintre ceilalți înțelepți din regatul meu nu poate să-mi facă cunoscută interpretarea.+ Dar tu poți, fiindcă în tine este spiritul dumnezeilor sfinți».

19 Atunci Daniel, numit Beltșațar,+ s-a neliniștit pentru o clipă, iar gândurile lui l-au înspăimântat.

Regele a zis: «Beltșațar, să nu te înspăimânte visul și interpretarea lui!».

Beltșațar a răspuns: «Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc și interpretarea lui pentru dușmanii tăi.

20 Copacul pe care l-ai văzut, care a crescut și a devenit puternic, al cărui vârf a ajuns până la ceruri și se vedea de pe tot pământul,+ 21 care avea frunze frumoase, rod bogat și hrană pentru toți, sub care se adăposteau animalele câmpului și pe crengile căruia stăteau păsările cerului,+ 22 ești tu, o, rege, căci ai ajuns mare și ai devenit puternic, iar măreția ta a crescut și a ajuns până la ceruri+ și stăpânirea ta, până la marginile pământului.+

23 Și regele a văzut un străjer, un sfânt,+ care cobora din ceruri și zicea: „Doborâți copacul și distrugeți-l, dar lăsați butucul cu rădăcinile lui în pământ, strâns cu legături de fier și de aramă, în iarba câmpului! Să fie udat de roua cerului, iar locul lui să fie alături de animalele câmpului până vor trece peste el șapte timpuri”.+ 24 Aceasta este interpretarea, o, rege, și acesta este decretul Celui Preaînalt, care trebuie să se împlinească cu privire la domnul meu, regele: 25 Vei fi alungat dintre oameni și vei trăi la un loc cu animalele câmpului. Vei mânca iarbă ca taurii și vei fi udat de roua cerului.+ Șapte timpuri+ vor trece peste tine,+ până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste regatul oamenilor și că îl dă cui vrea.+

26 Dar, pentru că s-a spus să fie lăsat butucul copacului cu rădăcinile lui,+ regatul va fi din nou al tău după ce vei recunoaște că cerurile guvernează. 27 De aceea, o, rege, primește, te rog, sfatul meu. Îndepărtează-te de păcatele tale făcând ce este drept și de nelegiuirea ta arătând îndurare față de săraci. Poate că ți se va prelungi prosperitatea».”+

28 Toate acestea i s-au întâmplat regelui Nebucadnețar.

29 Douăsprezece luni mai târziu, el se plimba pe acoperișul palatului regal din Babilon. 30 Regele spunea: „Nu este acesta marele Babilon, pe care eu însumi l-am construit drept casă regală prin puterea și tăria mea și spre gloria măreției mele?”.

31 În timp ce regele încă vorbea, din ceruri s-a auzit un glas: „Ție, rege Nebucadnețar, ți se spune: «Ți s-a luat regatul+ 32 și vei fi alungat dintre oameni. Vei trăi la un loc cu animalele câmpului și vei mânca iarbă ca taurii. Șapte timpuri vor trece peste tine, până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste regatul oamenilor și că îl dă cui vrea»”.+

33 În acel moment, cuvântul acesta s-a împlinit asupra lui Nebucadnețar. El a fost alungat dintre oameni și a început să mănânce iarbă ca taurii; corpul lui a fost udat de roua cerului, părul i-a crescut ca penele acvilelor și unghiile i-au ajuns ca ghearele păsărilor.+

34 „La sfârșitul acelei perioade,+ eu, Nebucadnețar, am privit spre ceruri și mi-am recăpătat rațiunea. L-am lăudat pe Cel Preaînalt și i-am adus laude și glorie Celui ce trăiește veșnic, fiindcă stăpânirea sa este o stăpânire veșnică și regatul său este din generație în generație.+ 35 Toți locuitorii pământului sunt un nimic în comparație cu el și el face ce vrea cu armata cerurilor și cu locuitorii pământului. Nimeni nu poate să-l împiedice*+ sau să-i spună: «Ce-ai făcut?».+

36 Atunci mi-am recăpătat rațiunea și mi-au fost date înapoi gloria regatului meu, măreția și strălucirea.+ Înalții demnitari și nobilii mei m-au căutat cu nerăbdare, am fost pus înapoi peste regatul meu și mi s-a dat și mai multă măreție.

37 Acum, eu, Nebucadnețar, îl laud, îl înalț și îl glorific pe Regele cerurilor,+ pentru că toate lucrările sale sunt adevăr și căile sale sunt drepte+ și pentru că el poate să-i umilească pe cei ce se poartă cu mândrie.”+

5 Regele Belșațar+ a dat un mare ospăț pentru 1 000 dintre nobilii săi și a băut vin în fața lor.+ 2 Sub influența vinului, Belșațar a dat poruncă să se aducă vasele de aur și de argint pe care Nebucadnețar, tatăl* său, le luase din templul din Ierusalim,+ pentru ca regele, nobilii lui, concubinele lui și soțiile lui secundare să bea din ele. 3 Atunci au fost aduse vasele de aur care fuseseră luate din templul casei lui Dumnezeu, din Ierusalim, iar regele, nobilii lui, concubinele lui și soțiile lui secundare au băut din ele. 4 Au băut vin și le-au adus laude dumnezeilor de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn și de piatră.

5 Chiar în momentul acela au apărut degetele unei mâini de om, care au început să scrie pe tencuiala peretelui din palatul regelui, în fața lampadarului. Și regele vedea mâna care scria. 6 Atunci regele s-a făcut alb la față* și s-a îngrozit din cauza gândurilor lui; șoldurile au început să-i tremure,+ iar genunchii să se lovească unul de altul.

7 Regele a strigat cu glas tare să fie aduși ghicitorii*, caldeenii* și astrologii.+ Și regele le-a zis înțelepților Babilonului: „Cel care va citi scrierea aceasta și îmi va da interpretarea ei va fi îmbrăcat cu purpură, i se va pune la gât un colier de aur+ și va fi al treilea la conducerea regatului”.+

8 Atunci au intrat toți înțelepții regelui, dar n-au putut să citească scrierea sau să-i facă cunoscută regelui interpretarea.+ 9 De aceea, regele Belșațar s-a înspăimântat foarte tare și s-a făcut alb la față. Nobilii lui erau înmărmuriți.+

10 Când a aflat ce vorbeau regele și nobilii lui, regina a intrat în sala de ospăț. Și regina a zis: „Să trăiești veșnic, o, rege! Nu te lăsa îngrozit de gândurile tale și fața să nu-ți mai fie palidă! 11 În regatul tău este un bărbat* care are spiritul dumnezeilor sfinți. În zilele tatălui tău, el s-a dovedit a fi un om luminat, cu perspicacitate și cu o înțelepciune ca înțelepciunea dumnezeilor.+ Regele Nebucadnețar, tatăl tău, l-a numit căpetenie a preoților-magicieni, a ghicitorilor*, a caldeenilor* și a astrologilor;+ tatăl tău a făcut aceasta, o, rege. 12 Daniel, pe care regele l-a numit Beltșațar,+ avea un spirit deosebit, cunoștință și perspicacitate în interpretarea viselor, în explicarea enigmelor și în dezlegarea problemelor dificile*.+ Să fie chemat Daniel și el îți va da interpretarea”.

13 Astfel, Daniel a fost adus înaintea regelui. Și regele l-a întrebat: „Tu ești Daniel, unul dintre exilații lui Iuda,+ pe care tatăl meu, regele, l-a adus din Iuda?+ 14 Am auzit că în tine este spiritul dumnezeilor+ și că ești un om luminat, cu perspicacitate și cu o înțelepciune deosebită.+ 15 Înțelepții și ghicitorii* au fost aduși înaintea mea ca să citească scrierea aceasta și ca să-mi facă cunoscută interpretarea, însă ei nu pot să-mi dea interpretarea mesajului.+ 16 Dar am auzit că tu poți să dai interpretări+ și să dezlegi probleme dificile*. Acum, dacă poți să citești scrierea și să-mi faci cunoscută interpretarea, vei fi îmbrăcat cu purpură, ți se va pune la gât un colier de aur și vei fi al treilea la conducerea regatului”.+

17 Daniel i-a răspuns regelui: „Păstrează-ți darurile și dă-le altora cadourile tale! Totuși, îi voi citi regelui scrierea și îi voi face cunoscută interpretarea. 18 O, rege, Dumnezeul Preaînalt i-a dat lui Nebucadnețar, tatăl tău, regatul, precum și măreție, onoare și grandoare.+ 19 Și, datorită măreției pe care i-a dat-o El, oamenii din toate popoarele, din toate națiunile și de toate limbile* tremurau de frică înaintea lui.+ El omora sau lăsa în viață pe cine voia și înălța sau umilea pe cine voia.+ 20 Dar, când inima i s-a umplut de trufie și spiritul i s-a împietrit, astfel că el s-a purtat cu înfumurare,+ a fost dat jos de pe tronul regatului său și i s-a luat demnitatea. 21 A fost alungat dintre oameni, inima i s-a făcut ca a unui animal și a trăit la un loc cu măgarii sălbatici. A mâncat iarbă ca taurii, iar corpul i-a fost udat de roua cerului, până a recunoscut că Dumnezeul Preaînalt stăpânește peste regatul oamenilor și că pune peste el pe cine vrea.+

22 Dar tu, Belșațar, fiul* său, nu ți-ai umilit inima, deși știai toate acestea, 23 ci te-ai înălțat împotriva Domnului cerurilor+ și ai cerut să-ți fie aduse vasele din casa lui.+ Apoi tu, nobilii tăi, concubinele tale și soțiile tale secundare ați băut vin din ele și ați adus laude unor dumnezei de argint și de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră – dumnezei care nu văd nimic, nu aud nimic și nu știu nimic –+ și nu l-ai glorificat pe Dumnezeul în a cărui mână se află suflarea ta+ și toate căile tale. 24 De aceea, el a trimis mâna care a scris aceste cuvinte.+ 25 Iată cuvintele care au fost scrise: MENE, MENE, TECHEL și PARSIN.

26 Aceasta este interpretarea cuvintelor: MENE: Dumnezeu a numărat zilele regatului tău și i-a pus capăt.+

27 TECHEL: ai fost cântărit pe balanță și găsit ușor*.

28 PERES: regatul tău a fost împărțit și dat mezilor și perșilor”.+

29 Atunci Belșațar a dat poruncă și Daniel a fost îmbrăcat cu purpură, i s-a pus la gât un colier de aur și s-a proclamat că el va fi al treilea în regat.+

30 Chiar în noaptea aceea, Belșațar, regele caldeean, a fost omorât.+ 31 Și a primit regatul Darius,+ medul, care avea în jur de 62 de ani.

6 Darius a hotărât să numească 120 de satrapi peste tot regatul.+ 2 Peste ei a pus trei înalți demnitari, unul dintre aceștia fiind Daniel,+ iar satrapii+ le dădeau socoteală, pentru ca regele să nu sufere vreo pierdere. 3 Daniel se remarca printre înalții demnitari și printre satrapi, pentru că în el era un spirit deosebit.+ Și regele avea de gând să-l înalțe peste tot regatul.

4 În timpul acela, înalții demnitari și satrapii au încercat să găsească un motiv să-l acuze pe Daniel cu privire la îndatoririle sale în regat, dar n-au găsit niciun motiv ca să-l acuze și nimic necinstit la el, pentru că el era demn de încredere și nu se făcuse vinovat de nicio neglijență și de nicio faptă necinstită. 5 Atunci bărbații aceia au zis: „Nu vom găsi niciun motiv ca să-l acuzăm pe Daniel, doar dacă vom găsi ceva împotriva lui în ce privește legea Dumnezeului său”.+

6 Așadar, acești înalți demnitari și satrapi au intrat toți odată la rege și i-au spus: „Să trăiești veșnic, rege Darius! 7 Toți demnitarii din regat, prefecții, satrapii, înalții funcționari regali și guvernatorii au căzut de comun acord că trebuie să se dea un decret regal și să se impună o interdicție: Oricine îi adresează în decurs de 30 de zile vreo cerere unui alt dumnezeu sau om în afară de tine, o, rege, să fie aruncat în groapa cu lei.+ 8 Acum, o, rege, dă decretul și semnează-l,+ ca să nu poată fi schimbat, potrivit legii mezilor și perșilor, care nu poate fi anulată”.+

9 Astfel, regele Darius a semnat decretul și interdicția.

10 Însă Daniel, de îndată ce a aflat că fusese semnat decretul, s-a dus la el acasă. Ferestrele camerei sale de pe acoperiș care dădeau spre Ierusalim erau deschise.+ Și, de trei ori pe zi, el îngenunchea, se ruga și îi aducea laude Dumnezeului său, așa cum obișnuia să facă înainte. 11 Atunci bărbații aceia au dat năvală în casa lui Daniel și l-au găsit adresându-i cereri Dumnezeului său și implorându-l să arate favoare.

12 Apoi s-au prezentat înaintea regelui și i-au amintit de interdicția regală: „N-ai semnat tu o interdicție potrivit căreia oricine îi adresează în decurs de 30 de zile vreo cerere altui dumnezeu sau om în afară de tine, o, rege, să fie aruncat în groapa cu lei?”. Regele a răspuns: „Lucrul acesta este ferm stabilit potrivit legii mezilor și perșilor, care nu poate fi anulată”.+ 13 Imediat, ei i-au zis regelui: „Daniel, unul dintre exilații lui Iuda,+ n-a ținut seama de tine, o, rege, și nici de interdicția pe care ai semnat-o, ci se roagă de trei ori pe zi”.+ 14 De îndată ce a auzit aceasta, regele s-a tulburat foarte mult și s-a tot gândit cum să-l salveze pe Daniel; până la apusul soarelui a făcut tot ce a putut ca să-l scape. 15 În cele din urmă, bărbații aceia au intrat toți odată la rege și i-au spus regelui: „Să știi, o, rege, că, potrivit legii mezilor și perșilor, orice interdicție sau decret pe care îl dă regele nu poate fi schimbat”.+

16 Atunci, la porunca regelui, Daniel a fost adus și aruncat în groapa cu lei.+ Regele i-a spus lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia îi slujești neîncetat, te va scăpa!”. 17 Apoi a fost adusă o piatră, care a fost pusă la gura gropii, iar regele a sigilat-o cu inelul lui cu sigiliu și cu inelul cu sigiliu al nobililor lui, ca să nu se schimbe nimic în privința lui Daniel.

18 Regele s-a dus apoi în palatul său. El a postit toată noaptea, a refuzat orice distracție* și n-a putut dormi*. 19 În cele din urmă, imediat ce s-au ivit zorile, regele s-a ridicat și s-a dus în grabă la groapa cu lei. 20 Când s-a apropiat de groapă, l-a strigat pe Daniel cu tristețe în glas. Și regele l-a întrebat: „Daniel, slujitor al Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujești neîncetat, să te scape de lei?”. 21 Imediat, Daniel i-a răspuns regelui: „Să trăiești veșnic, o, rege! 22 Dumnezeul meu și-a trimis îngerul și a închis gura leilor+ și ei nu mi-au făcut niciun rău,+ pentru că n-am fost găsit vinovat înaintea lui. Și nici împotriva ta, o, rege, n-am greșit cu nimic”.

23 Atunci regele s-a bucurat foarte mult și a poruncit ca Daniel să fie scos din groapă. Când a fost scos din groapă, Daniel nu avea nici măcar o zgârietură, pentru că se încrezuse în Dumnezeul său.+

24 Apoi regele a dat poruncă să fie aduși bărbații care îl acuzaseră* pe Daniel și ei au fost aruncați în groapa cu lei împreună cu fiii și cu soțiile lor. Nici n-au ajuns la fundul gropii că leii s-au și năpustit asupra lor și le-au zdrobit toate oasele.+

25 Atunci regele Darius le-a scris oamenilor din toate popoarele, din toate națiunile și de toate limbile* care locuiau pe tot pământul:+ „Să aveți pace din belșug! 26 Dau ordin ca, în orice regiune a regatului meu, oamenii să tremure de frică înaintea Dumnezeului lui Daniel.+ Căci el este Dumnezeul cel viu și el dăinuie veșnic. Regatul său nu va fi distrus niciodată și stăpânirea* sa este eternă.+ 27 El salvează,+ eliberează și face semne și minuni în ceruri și pe pământ,+ căci l-a salvat pe Daniel din ghearele leilor”.

28 Astfel, Daniel a prosperat în regatul lui Darius+ și în regatul lui Cirus, persanul.+

7 În primul an al lui Belșațar,+ regele Babilonului, Daniel a avut un vis și niște viziuni în timp ce stătea în patul său.+ Atunci a scris visul+ și a consemnat totul. 2 Daniel a zis:

„În viziunile pe care le-am avut în timpul nopții, am văzut cele patru vânturi ale cerurilor răscolind marea imensă.+ 3 Din mare au ieșit patru fiare uriașe,+ diferite una de alta.

4 Prima era ca un leu+ și avea aripi de acvilă.+ În timp ce priveam, i-au fost smulse aripile; ea a fost ridicată de la pământ și a fost făcută să stea în două picioare ca un om și i s-a dat o inimă de om.

5 Și a apărut altă fiară, a doua, ca un urs.+ Ea s-a ridicat pe o parte și avea trei coaste în gură, între dinți. Și i s-a spus: «Ridică-te și mănâncă multă carne!».+

6 Am continuat să privesc și a apărut altă fiară, care era ca un leopard,+ dar care avea pe spate patru aripi ca de pasăre. Fiara avea patru capete+ și i s-a dat autoritate să stăpânească.

7 Am continuat să privesc în viziunile din timpul nopții și am văzut o a patra fiară, înfricoșătoare, înspăimântătoare și neobișnuit de puternică. Ea avea dinți mari de fier. Devora și zdrobea, iar ce rămânea călca în picioare.+ Era diferită de celelalte fiare dinaintea ei și avea zece coarne. 8 În timp ce priveam coarnele cu atenție, iată că între ele a ieșit alt corn, unul mic,+ și trei dintre primele coarne au fost smulse dinaintea lui. Și iată că pe acest corn erau ochi ca ochii de om și o gură care vorbea cu aroganță*.+

9 În timp ce priveam, au fost puse niște tronuri și Cel Bătrân de Zile+ s-a așezat.+ Hainele sale erau albe ca zăpada+ și părul capului său era ca lâna curată. Tronul său era flăcări de foc, iar roțile acestuia erau un foc arzător.+ 10 Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea sa.+ O mie de mii îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea sa.+ Curtea+ s-a întrunit și au fost deschise niște cărți.

11 Auzind cuvintele arogante* pe care le spunea cornul,+ am continuat să privesc. Și, în timp ce priveam, fiara a fost omorâtă, corpul ei a fost distrus și ea a fost aruncată în foc ca să fie arsă. 12 Celorlalte fiare+ le-a fost luată stăpânirea, însă viața le-a fost prelungită pentru un timp și o perioadă.

13 Am continuat să privesc în viziunile din timpul nopții și am văzut pe cineva ca un fiu al omului+ venind cu norii cerurilor. El a primit permisiunea să intre la Cel Bătrân de Zile+ și a fost adus aproape, înaintea Lui. 14 Și i s-a dat stăpânire,+ onoare+ și un regat, pentru ca oamenii din toate popoarele, din toate națiunile și de toate limbile* să-i slujească cu toții.+ Stăpânirea lui este o stăpânire veșnică, ce nu va trece, iar regatul lui nu va fi distrus.+

15 Eu, Daniel, am fost profund tulburat în spiritul meu pentru că viziunile pe care le-am avut m-au înspăimântat.+ 16 M-am apropiat de unul dintre cei care stăteau acolo în picioare ca să-l întreb ce însemnau în realitate aceste lucruri. El mi-a răspuns și mi-a făcut cunoscută interpretarea:

17 «Aceste fiare uriașe, patru la număr,+ sunt patru regi care se vor ridica din pământ.+ 18 Dar sfinții Celui Suprem+ vor primi regatul+ și vor avea în stăpânire regatul+ pentru totdeauna, da, pentru totdeauna și veșnic».

19 Atunci am vrut să aflu mai multe despre cea de-a patra fiară, care era diferită de celelalte, care era foarte înfricoșătoare și avea dinți de fier și gheare de aramă, care devora, zdrobea și, ce rămânea, călca în picioare.+ 20 Și am vrut să aflu mai multe și despre cele zece+ coarne de pe capul ei și despre celălalt corn, care a ieșit și dinaintea căruia au căzut trei coarne,+ despre cornul care avea ochi și o gură ce vorbea cu aroganță* și care arăta mai mare decât celelalte.

21 În timp ce priveam, cornul acesta a făcut război cu sfinții; și el a fost mai puternic decât ei+ 22 până când a venit Cel Bătrân de Zile+ și le-a făcut dreptate sfinților Celui Suprem+ și până când a sosit timpul fixat ca sfinții să ia în stăpânire regatul.+

23 Apoi a zis: «Cea de-a patra fiară este un al patrulea regat care va fi pe pământ. El va fi diferit de toate celelalte regate, va devora tot pământul, îl va călca în picioare și îl va zdrobi.+ 24 Iar cele zece coarne sunt zece regi care se vor ridica din acel regat. După ei se va ridica alt rege, care va fi diferit de primii și va umili trei regi.+ 25 El va vorbi împotriva Celui Preaînalt+ și îi va persecuta încontinuu pe sfinții Celui Suprem. Va intenționa să schimbe timpurile și legea și ei vor fi dați în mâna lui un timp, timpuri și o jumătate de timp*.+ 26 Dar Curtea s-a întrunit, iar lui i s-a luat stăpânirea ca să fie nimicit și distrus complet.+

27 Și regatul, stăpânirea și măreția regatelor de sub toate cerurile au fost date poporului sfinților Celui Suprem.+ Regatul lor este un regat veșnic+ și toate stăpânirile le vor sluji și vor asculta de ei».

28 Aici se încheie ceea ce am văzut. Eu, Daniel, m-am neliniștit atât de mult din cauza gândurilor mele, încât m-am făcut alb la față*. Însă am păstrat lucrurile acestea în inimă”.

8 În al treilea an al domniei regelui Belșațar,+ eu, Daniel, am avut o viziune, după viziunea pe care o avusesem mai înainte.+ 2 Am avut viziunea și, în timp ce priveam, eram în fortăreața* Susa,+ aflată în provincia Elam.+ Am avut viziunea și eram lângă râul* Ulai. 3 Când mi-am ridicat ochii, am văzut un berbec+ care stătea în fața râului; el avea două coarne.+ Cele două coarne erau mari, dar unul era mai mare decât celălalt, iar cel mai mare crescuse mai târziu.+ 4 Am văzut berbecul împungând spre vest, spre nord și spre sud. Niciun animal sălbatic nu putea să stea înaintea lui și nimeni nu putea să-i scape pe cei ajunși sub puterea* lui.+ Făcea ce voia și se purta cu aroganță.

5 Am continuat să privesc și am văzut un țap+ care venea de la vest și străbătea fața întregului pământ fără să atingă pământul. Țapul avea între ochi un corn impunător.+ 6 El se îndrepta spre berbecul cu două coarne, pe care îl văzusem stând în fața râului; alerga spre el cu toată furia.

7 L-am văzut apropiindu-se de berbec plin de înverșunare. El a doborât berbecul și i-a rupt cele două coarne, iar berbecul n-a avut putere să-l înfrunte. A aruncat berbecul la pământ și l-a călcat în picioare și n-a fost nimeni care să scape berbecul de sub puterea* lui.

8 Apoi țapul s-a purtat cu mare aroganță, dar, de îndată ce a devenit puternic, cornul cel mare i s-a rupt; în locul lui au crescut patru coarne impunătoare spre cele patru vânturi ale cerurilor.+

9 Din unul dintre ele a ieșit alt corn, unul mic, care a crescut foarte mult spre sud, spre est și spre Țara cea Frumoasă*.+ 10 A crescut atât de mult, încât a ajuns până la armata cerurilor. El a făcut ca o parte din armată și o parte din stele să cadă la pământ și le-a călcat în picioare. 11 S-a purtat cu aroganță chiar și împotriva Prințului armatei și de la El a fost luată jertfa zilnică*, iar locul stabil al sanctuarului său a fost devastat.+ 12 Și, din cauza fărădelegii, a fost predată o armată împreună cu jertfa zilnică*. Cornul a continuat să arunce adevărul la pământ, a acționat și a avut reușită.

13 Și am auzit un sfânt care vorbea, iar alt sfânt i-a zis celui care vorbea: „Cât va dura viziunea despre jertfa zilnică*, despre fărădelegea care cauzează pustiire+ și despre călcarea în picioare a locului sfânt și a armatei?”. 14 Atunci el mi-a spus: „Până vor trece 2 300 de seri și dimineți. Și locul sfânt va fi readus la starea lui corespunzătoare”.

15 În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea și încercam să o înțeleg, am văzut dintr-odată stând în fața mea pe cineva care părea a fi un bărbat. 16 Apoi am auzit glasul unui om în mijlocul Ulaiului.+ El a strigat: „Gabriel,+ explică-i ce a văzut!”.+ 17 El a venit spre locul în care stăteam, dar, când s-a apropiat, m-am îngrozit atât de mult, încât am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: „Fiu al omului, să știi că viziunea este pentru timpul sfârșitului!”.+ 18 Însă, în timp ce vorbea cu mine, am căzut într-un somn adânc, cu fața la pământ. Atunci el m-a atins și m-a făcut să mă ridic în picioare în locul unde stăteam.+ 19 Apoi a spus: „Iată că îți fac cunoscut ce se va întâmpla în partea finală a perioadei de mânie*, căci viziunea este pentru timpul fixat al sfârșitului.+

20 Berbecul cu două coarne pe care l-ai văzut îi reprezintă pe regii Mediei și Persiei.+ 21 Țapul păros îl reprezintă pe regele Greciei.+ Cornul cel mare dintre ochii lui îl reprezintă pe primul rege.+ 22 Întrucât cornul s-a rupt și în locul lui au apărut patru coarne,+ din națiunea lui se vor ridica patru regate, dar nu vor avea puterea lui.

23 În partea finală a domniei lor, când cei ce încalcă legea vor umple măsura, se va ridica un rege cu o înfățișare fioroasă, care va înțelege cuvintele ambigue*. 24 El va deveni foarte puternic, dar nu prin propria putere. Va pustii într-un mod uluitor*, va avea reușită și va acționa eficient. Îi va nimici pe cei puternici, precum și poporul alcătuit din sfinți.+ 25 Și, în viclenia lui, va recurge la înșelătorie ca să reușească; se va înălța în inima lui și, într-un timp de siguranță*, îi va nimici pe mulți. Se va ridica chiar și împotriva Prințului prinților, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omenești.

26 Ceea ce s-a spus în viziune despre seri și dimineți este adevărat, dar ține secretă viziunea, fiindcă se referă la viitorul îndepărtat*”.+

27 Eu, Daniel, m-am simțit sleit de puteri și am fost bolnav câteva zile.+ Apoi m-am ridicat și mi-am reluat serviciul pentru rege;+ dar eram uluit din cauza celor văzute și nimeni nu putea să înțeleagă viziunea.+

9 În primul an al lui Darius,+ fiul lui Ahașveroș – descendent al mezilor care fusese făcut rege peste regatul caldeenilor+ –, 2 în primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din cărți* numărul anilor în care Ierusalimul avea să fie lăsat pustiu,+ potrivit cuvântului pe care Iehova i-l spusese profetului Ieremia, și anume 70 de ani.+ 3 Atunci mi-am îndreptat fața spre Iehova, adevăratul Dumnezeu, implorându-l în rugăciune, postind+ și acoperindu-mă cu pânză de sac și cu cenușă. 4 M-am rugat lui Iehova, Dumnezeul meu, i-am mărturisit și i-am spus:

„O, Iehova, adevăratul Dumnezeu, Cel mare și de temut*, care îți ții legământul și arăți iubire loială+ față de cei ce te iubesc și respectă poruncile tale,+ 5 noi am păcătuit, am greșit, am făcut ce este rău și ne-am răzvrătit;+ ne-am abătut de la poruncile tale și de la hotărârile tale judecătorești. 6 Nu i-am ascultat pe slujitorii tăi profeți,+ care le-au vorbit în numele tău regilor noștri, prinților noștri, strămoșilor noștri și întregului popor. 7 A ta, o, Iehova, este dreptatea, dar a noastră este astăzi rușinea*, da, a bărbaților lui Iuda, a locuitorilor Ierusalimului și a întregului Israel, a celor de aproape și a celor de departe, în toate țările în care i-ai risipit pentru că ți-au fost infideli!+

8 O, Iehova, a noastră este rușinea*, da, a regilor noștri, a prinților noștri și a strămoșilor noștri, fiindcă am păcătuit împotriva ta! 9 Ale tale, Iehova, Dumnezeul nostru, sunt îndurarea și iertarea,+ căci ne-am răzvrătit împotriva ta.+ 10 N-am ascultat de glasul tău, Iehova, Dumnezeul nostru, și n-am respectat legile tale, pe care ni le-ai dat prin slujitorii tăi profeți.+ 11 Tot Israelul a încălcat Legea ta și s-a îndepărtat de tine neascultând de glasul tău. Astfel, ai vărsat peste noi blestemul întărit prin jurământ, care a fost scris în Legea lui Moise, slujitorul adevăratului Dumnezeu,+ căci am păcătuit împotriva ta. 12 Tu ai împlinit cuvintele pe care le-ai rostit împotriva noastră+ și împotriva conducătorilor noștri, care ne conduceau*, aducând asupra noastră o mare nenorocire; nicăieri sub ceruri nu s-a mai întâmplat vreodată ce s-a întâmplat în Ierusalim.+ 13 După cum este scris în Legea lui Moise, toată această nenorocire a venit asupra noastră,+ dar noi nu am căutat favoarea* ta, Iehova, Dumnezeul nostru, întorcându-ne de la nelegiuirea noastră+ și arătând că înțelegem adevărul* tău.

14 De aceea, tu, Iehova, ai vegheat și ai adus nenorocirea asupra noastră, căci tu, Iehova, Dumnezeul nostru, ești drept în toate lucrările pe care le-ai făcut; totuși, noi n-am ascultat de glasul tău.+

15 Acum, o, Iehova, Dumnezeul nostru, Cel care ți-ai scos poporul din țara Egiptului cu mână puternică+ și care ți-ai făcut un nume ce dăinuie până în ziua de azi,+ noi am păcătuit și am făcut ce este rău. 16 O, Iehova, potrivit tuturor faptelor tale drepte,+ să se îndepărteze, te rog, mânia și furia ta de la orașul tău, Ierusalim, muntele tău sfânt; căci, din cauza păcatelor noastre și a nelegiuirilor strămoșilor noștri, Ierusalimul și poporul tău sunt de batjocura tuturor celor din jurul nostru.+ 17 Și acum, o, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea slujitorului tău și implorările lui și, de dragul tău, o, Iehova, fă să strălucească fața ta peste sanctuarul tău,+ care a rămas pustiu!+ 18 Pleacă-ți urechea, o, Dumnezeul meu, și ascultă! Deschide-ți ochii și vezi cât suntem de pustiiți, privește orașul care a fost numit după numele tău! Căci îți adresăm implorări nu datorită faptelor noastre drepte, ci datorită marii tale îndurări.+ 19 O, Iehova, ascultă! O, Iehova, iartă!+ O, Iehova, ia aminte și acționează! Nu întârzia, de dragul tău, o, Dumnezeul meu, căci numele tău a fost chemat peste orașul tău și peste poporul tău!”.+

20 În timp ce încă vorbeam, mă rugam și mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și îi ceream lui Iehova, Dumnezeul meu, să arate favoare față de muntele sfânt al Dumnezeului meu,+ 21 da, în timp ce încă vorbeam în rugăciune, bărbatul acela, Gabriel,+ pe care îl văzusem mai înainte în viziune,+ a venit la mine. Era pe la vremea ofrandei de seară, iar eu eram extrem de obosit. 22 El mi-a dat pricepere, zicând:

„Daniel, am venit să-ți dau perspicacitate și pricepere. 23 Când ți-ai început implorarea, a fost rostit un mesaj, iar eu am venit să ți-l spun, pentru că ești foarte prețios*.+ Ia aminte deci la lucrul acesta și înțelege viziunea.

24 Au fost hotărâte 70 de săptămâni* pentru poporul tău și pentru orașul tău sfânt,+ ca să înceteze fărădelegea, să se pună capăt păcatului,+ să se facă ispășire pentru nelegiuire,+ să se aducă dreptate veșnică,+ să se sigileze viziunea și profeția*+ și să se ungă Sfânta Sfintelor. 25 Să știi și să înțelegi că de la darea ordinului de restabilire și de reconstruire a Ierusalimului+ până la Mesia*,+ Conducătorul,+ vor trece 7 săptămâni și încă 62 de săptămâni.+ Ierusalimul va fi restabilit și reconstruit, având o piață publică și un șanț de apărare, dar în timpuri dificile.

26 Și, după cele 62 de săptămâni, Mesia va fi nimicit+ și nu-i va rămâne nimic.+

Iar armatele* unui conducător care va veni vor distruge orașul și locul sfânt.+ Sfârșitul lui va fi ca printr-un potop. Și va fi război până la sfârșit; pustiirea a fost hotărâtă.+

27 El va păstra legământul în vigoare pentru mulți timp de o săptămână; la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și ofranda.+

Pe aripa lucrurilor dezgustătoare va veni pustiitorul;+ și lucrul hotărât se va vărsa peste cel care zace pustiit, până la distrugere completă”.

10 În al treilea an al lui Cirus,+ regele Persiei, Daniel, numit și Beltșațar,+ a primit o revelație; mesajul era adevărat și se referea la un mare conflict. Daniel a primit explicația celor văzute și a înțeles mesajul.

2 În zilele acelea, eu, Daniel, am jelit+ trei săptămâni întregi. 3 N-am mâncat hrană consistentă, n-am pus în gură carne sau vin și nici nu m-am uns cu ulei trei săptămâni întregi. 4 În a 24-a zi a lunii întâi, în timp ce eram pe malul marelui fluviu Tigru*,+ 5 m-am uitat și am văzut un bărbat îmbrăcat în pânză de in,+ care avea în jurul mijlocului o centură de aur din Ufaz. 6 Corpul lui era ca crisolitul,+ fața ca fulgerul, ochii ca niște torțe aprinse, brațele și picioarele ca arama lustruită,+ iar sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei mulțimi. 7 Numai eu, Daniel, am văzut viziunea; oamenii care erau cu mine n-au văzut-o.+ Totuși, i-a cuprins un mare tremur și au fugit să se ascundă.

8 Apoi am rămas singur și, când am văzut această viziune măreață, n-am mai avut vlagă; înfățișarea mea a ajuns deplorabilă și m-au lăsat de tot puterile.+ 9 După aceea l-am auzit vorbind, dar, la auzul cuvintelor sale, am căzut într-un somn adânc, cu fața la pământ.+ 10 Atunci m-a atins o mână,+ care m-a scuturat ca să mă ridic pe palme și pe genunchi. 11 Și el mi-a zis:

„Daniel, om foarte prețios*,+ dă atenție cuvintelor pe care ți le voi spune. Ridică-te în picioare în locul în care stai, căci am fost trimis la tine”.

Când mi-a spus aceasta, m-am ridicat în picioare tremurând.

12 Apoi mi-a zis: „Nu te teme,+ Daniel! Cuvintele tale au fost auzite din prima zi în care ți-ai plecat inima ca să înțelegi și te-ai umilit înaintea Dumnezeului tău, iar eu am venit datorită cuvintelor tale.+ 13 Însă prințul+ regatului Persiei mi s-a împotrivit 21 de zile. Atunci Mihael*,+ unul dintre prinții cei mai de seamă*, a venit să mă ajute; și eu am rămas acolo cu regii Persiei. 14 Și am venit să te ajut să înțelegi ce se va întâmpla cu poporul tău la sfârșitul zilelor,+ fiindcă această viziune este pentru zilele care vor veni”.+

15 Când el mi-a spus aceste cuvinte, mi-am plecat capul și am amuțit. 16 Atunci cineva care semăna cu un om mi-a atins buzele,+ iar eu mi-am deschis gura și i-am spus celui care stătea în picioare în fața mea: „Domnul meu, tremur din cauza viziunii și nu mai am putere.+ 17 Cum ar putea deci slujitorul domnului meu să vorbească cu domnul meu?+ Căci nu mai am putere și n-a rămas suflare în mine”.+

18 Cel care semăna cu un om m-a atins din nou și m-a întărit.+ 19 Apoi a zis: „Nu te teme,+ om foarte prețios*!+ Să ai pace!+ Fii tare, da, fii tare!”. În timp ce vorbea cu mine, am fost întărit și am spus: „Să vorbească domnul meu, căci m-ai întărit!”.

20 Atunci el a zis: „Știi de ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt cu prințul Persiei+ și, când voi pleca, va veni prințul Greciei. 21 Totuși, îți voi spune lucrurile consemnate în scrierile adevărului. Nimeni nu mă susține cu tărie în aceste lucruri decât Mihael,+ prințul vostru.+

11 În primul an al lui Darius,+ medul, m-am ridicat ca să-l susțin și să-l întăresc*. 2 Ceea ce îți voi spune acum este adevărul:

Iată că încă trei regi se vor ridica în Persia, iar cel de-al patrulea va strânge mai multe bogății decât toți ceilalți. Când va deveni puternic prin bogățiile lui, va ridica totul împotriva regatului Greciei.+

3 Și se va ridica un rege puternic, care va domni cu mare putere*+ și va face ce va vrea. 4 Dar, când se va ridica, regatul lui va fi zdrobit și împărțit în cele patru vânturi ale cerurilor,+ dar nu va fi al urmașilor lui și nu va avea puterea cu care a domnit el; căci regatul lui va fi smuls din rădăcină și va fi al altora, nu al lor.

5 Regele sudului, adică unul dintre prinții lui, va deveni puternic; dar altul va fi mai puternic decât el și va domni cu mare putere, mai mare decât puterea lui.

6 După câțiva ani, ei vor încheia o alianță, iar fiica regelui sudului va veni la regele nordului ca să încheie un acord*. Dar ea nu va mai avea puterea brațului ei; el nu va rezista și nici brațul lui; ea va fi predată, ea și cei care au adus-o, precum și cel din care s-a născut ea și cel care a făcut-o puternică în timpurile acelea. 7 Și în locul lui se va ridica un vlăstar al rădăcinilor ei. El se va îndrepta împotriva armatei și va merge împotriva fortăreței regelui nordului; le va ataca și va ieși victorios. 8 Se va întoarce în Egipt și cu dumnezeii lor, cu chipurile lor de metal*, cu obiectele lor prețioase de argint și de aur, precum și cu prizonieri. Și câțiva ani va sta departe de regele nordului, 9 care va veni împotriva regatului regelui sudului, dar apoi se va întoarce în țara lui.

10 Fiii lui se vor pregăti de război și vor strânge o armată mare, numeroasă. El va înainta și va mătura totul ca un potop. Dar se va întoarce și va purta război până va ajunge la fortăreața lui.

11 Regele sudului se va înfuria și va ieși să lupte cu el, cu regele nordului. Acesta va aduna o mulțime mare, dar mulțimea va fi dată în mâna lui*. 12 Și mulțimea va fi dusă departe. Inima lui se va înălța și el va face să cadă zeci de mii, dar nu se va folosi de poziția lui puternică.

13 Regele nordului se va întoarce și va aduna o mulțime mai mare decât prima. Și, la sfârșitul timpurilor, după câțiva ani, va veni cu o mare armată și cu multe bunuri. 14 În timpurile acelea, mulți se vor ridica împotriva regelui sudului.

Și oamenii violenți* din poporul tău se vor lăsa influențați și vor încerca să împlinească o viziune, dar se vor poticni.

15 Și regele nordului va veni, va ridica o rampă de asalt și va cuceri un oraș fortificat. Brațele* sudului nu vor rezista, nici oamenii lui aleși; ei nu vor avea putere să se împotrivească. 16 Cel care va veni împotriva lui va face ce va vrea și nimeni nu i se va împotrivi. El va sta în Țara cea Frumoasă*+ și mâna lui va avea putere să nimicească. 17 El va fi hotărât* să vină cu toată forța regatului său și va încheia un acord* cu el; și va acționa eficient. I se va permite să-i facă rău fiicei femeilor. Ea nu va rezista și nu va mai fi a lui. 18 El își va îndrepta atenția* spre țările de coastă și va cuceri multe. Un comandant va pune capăt batjocurii pe care i-o aducea el și batjocura lui va înceta. Va face ca ea să se întoarcă asupra lui. 19 Apoi se va întoarce* la fortărețele din țara lui, se va poticni și va cădea; și nu va mai fi.

20 În locul lui se va ridica unul care va trimite un perceptor* prin regatul cel splendid, dar, în câteva zile, va fi zdrobit, însă nu prin mânie sau prin război.

21 În locul lui se va ridica unul care va fi disprețuit*, căruia nu i se va da măreția regatului; el va veni într-un timp de siguranță* și va pune mâna pe regat prin lingușire*. 22 Iar brațele* potopului vor fi măturate din cauza lui și vor fi zdrobite; și va fi zdrobit și Conducătorul+ legământului.+ 23 Și, din cauza alianței lor cu el, va lucra cu viclenie, se va ridica și va deveni puternic cu ajutorul unei națiuni mici. 24 Într-un timp de siguranță*, el va intra în regiunile cele mai bogate ale* provinciei și va face ce n-au făcut nici părinții lui, nici părinții părinților lui. Va împărți între ei lucrurile jefuite, prăzile și bunurile; și va urzi planuri împotriva locurilor fortificate, dar numai pentru un timp.

25 El își va aduna puterea și curajul* ca să pornească împotriva regelui sudului cu o mare armată, iar regele sudului se va pregăti de război cu o armată extraordinar de mare și de puternică. El nu va rezista, pentru că împotriva lui se vor urzi planuri. 26 Cei care mănâncă mâncărurile lui alese îi vor aduce căderea.

Armata lui va fi împrăștiată* și mulți vor cădea uciși.

27 Inima acestor doi regi va fi înclinată să facă ce este rău și ei vor sta la aceeași masă și își vor spune minciuni unul altuia. Dar nimic nu va reuși, fiindcă sfârșitul este pentru timpul fixat.+

28 Și el se va întoarce în țara lui cu multe bunuri, iar inima lui va fi împotriva legământului sfânt. Va acționa eficient și se va întoarce în țara lui.

29 La timpul fixat se va întoarce și va merge împotriva sudului. Dar, de data aceasta, nu va mai fi ca înainte, 30 căci împotriva lui vor veni corăbiile din Chitim+ și el va fi umilit.

Se va întoarce, își va dezlănțui furia* împotriva legământului sfânt+ și va acționa eficient; se va întoarce și își va îndrepta atenția spre cei ce părăsesc legământul sfânt. 31 Și de la el se vor ridica niște brațe* care vor profana sanctuarul,+ fortăreața, și vor îndepărta jertfa zilnică*.+

Și vor așeza lucrul dezgustător care cauzează pustiire.+

32 Pe cei care fac ce este rău împotriva legământului, el îi va duce la apostazie prin cuvinte mieroase*. Dar poporul care îl cunoaște pe Dumnezeul său va învinge și va acționa eficient. 33 Și aceia dintre oameni care au perspicacitate+ îi vor ajuta pe mulți să înțeleagă. Și, pentru câteva zile, vor fi făcuți să se poticnească prin sabie și prin flacără, prin captivitate și prin jaf. 34 Dar, când vor fi făcuți să se poticnească, vor primi puțin ajutor. Și mulți li se vor alătura prin cuvinte mieroase*. 35 Unii dintre cei ce au perspicacitate vor fi făcuți să se poticnească, pentru a se face o lucrare de rafinare datorită lor și pentru a se face o purificare și o albire+ până la timpul sfârșitului; căci lucrul acesta este pentru timpul fixat.

36 Și regele va face ce va vrea, se va preamări și se va înălța deasupra oricărui dumnezeu și va vorbi lucruri uluitoare împotriva Dumnezeului dumnezeilor.+ Va avea reușită până când se va sfârși mânia*; pentru că lucrul hotărât trebuie să aibă loc. 37 El nu va ține cont de Dumnezeul părinților lui și nu va ține cont nici de dorința femeilor, nici de vreun alt dumnezeu, ci se va înălța deasupra tuturor. 38 În schimb*, îi va da glorie dumnezeului fortărețelor; îi va da glorie cu aur, cu argint, cu pietre prețioase și cu lucruri valoroase unui dumnezeu pe care părinții lui nu l-au cunoscut. 39 El va acționa eficient împotriva celor mai întărite fortărețe, împreună cu* un dumnezeu străin. Le va da o mare glorie celor care îl vor recunoaște* și îi va pune să stăpânească printre mulți; și va împărți pământul în schimbul unui preț.

40 La timpul sfârșitului, regele sudului se va angaja într-un conflict* cu el, iar regele nordului va năvăli ca o furtună împotriva lui cu care, cu călăreți și cu multe corăbii. Va intra în alte țări și va mătura totul ca un potop. 41 Va intra și în Țara cea Frumoasă*+ și multe țări vor fi făcute să se poticnească. Dar acestea vor scăpa din mâna lui: Edomul, Moabul și partea principală a amoniților. 42 El va continua să-și întindă mâna împotriva țărilor; nici țara Egiptului nu va scăpa. 43 El va stăpâni peste comorile ascunse, de aur și de argint, și peste toate lucrurile valoroase ale Egiptului. Libienii și etiopienii îl vor urma*.

44 Dar niște vești de la est și de la nord îl vor tulbura și el va ieși cu mare furie ca să-i nimicească și să-i distrugă* pe mulți. 45 Își va întinde corturile regale* între marea cea mare și muntele sfânt al Țării cea Frumoasă*,+ dar își va ajunge sfârșitul și nu va fi nimeni care să-i vină în ajutor.

12 În timpul acela se va ridica Mihael*,+ marele prinț+ care stă în favoarea poporului* tău. Și va fi un timp de nenorocire cum n-a mai fost de când a venit în existență o națiune până în timpul acela. Și, în timpul acela, poporul tău va scăpa,+ toți cei ce vor fi găsiți scriși în carte.+ 2 Mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor trezi, unii pentru viață veșnică, iar alții pentru batjocură și pentru dispreț veșnic.

3 Cei ce au perspicacitate vor străluci la fel de tare ca întinderea cerului și cei ce îi aduc pe mulți la dreptate, ca stelele, pentru totdeauna, da, veșnic.

4 Iar tu, Daniel, ține ascunse aceste cuvinte și sigilează cartea până la timpul sfârșitului.+ Mulți vor umbla încoace și-ncolo* și adevărata cunoștință va crește*”.+

5 Apoi eu, Daniel, am privit și i-am văzut pe alți doi stând acolo, unul pe un mal al râului și altul pe celălalt mal al râului.+ 6 Atunci unul dintre ei l-a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în pânză de in,+ care era deasupra apelor râului: „Cât timp mai este până la sfârșitul acestor evenimente uluitoare?”. 7 Atunci l-am auzit pe bărbatul îmbrăcat în pânză de in, care era deasupra apelor râului. El și-a ridicat mâna dreaptă și mâna stângă spre ceruri și a jurat pe Cel care este veșnic viu:+ „Va fi un timp fixat, timpuri fixate și o jumătate de timp*. Și, îndată ce se va termina zdrobirea puterii poporului sfânt,+ toate acestea se vor sfârși”.

8 Eu am auzit, dar n-am înțeles.+ De aceea, am întrebat: „Domnul meu, cum se vor încheia aceste lucruri?”.

9 El a zis: „Du-te, Daniel, căci aceste cuvinte trebuie să fie ținute ascunse și sigilate până la timpul sfârșitului.+ 10 Mulți se vor purifica, se vor albi și vor fi rafinați.+ Cei răi vor face ce este rău și niciunul dintre cei răi nu va înțelege, dar cei ce au perspicacitate vor înțelege.+

11 Din momentul când va fi îndepărtată jertfa zilnică*+ și va fi așezat lucrul dezgustător care cauzează pustiire+ vor trece 1 290 de zile.

12 Fericit este cel care continuă să aștepte* și ajunge la cele 1 335 de zile!

13 Tu însă, mergi înainte până la sfârșit! Te vei odihni, dar te vei ridica pentru a-ți primi partea* la sfârșitul zilelor”.+