PLÂNGERILE
א [Alef]*
1 Cum stă singură acum cetatea care era plină de oameni!+
Cum a ajuns ca o văduvă, ea, care era un popor mare printre națiuni!+
Cum a fost pusă la muncă forțată,+ ea, care era o prințesă printre provincii!
ב [Bet]
2 Noaptea plânge în hohote+ și lacrimile îi curg pe obraji.
Dintre toți cei ce o iubeau, niciunul nu este acolo ca să-i aducă mângâiere.+
Toți prietenii ei au trădat-o;+ i-au ajuns dușmani.
ג [Ghimel]
3 Iuda a mers în exil,+ fiind asuprită și îndurând o sclavie grea.+
Trebuie să locuiască printre națiuni;+ nu găsește niciun loc de odihnă.
Toți cei ce o persecutau s-au năpustit asupra ei când a ajuns în necaz.
ד [Dalet]
4 Drumurile spre Sion jelesc, fiindcă nimeni nu mai vine la sărbători.+
Toate porțile cetății sunt devastate;+ preoții ei suspină.
Fecioarele* ei sunt îndurerate; ea suferă amarnic.
ה [He]
5 Dușmanii îi sunt acum stăpân*; vrăjmașii ei trăiesc fără griji.+
Iehova a adus asupra ei suferință din cauza multelor ei fărădelegi.+
Copiii ei au mers în captivitate în fața dușmanului.+
ו [Vav]
6 S-a dus toată splendoarea fiicei Sionului.+
Prinții ei sunt ca niște cerbi care nu găsesc pășune;
merg fără vlagă în fața celui ce îi urmărește.
ז [Zain]
7 Acum, când este în necaz și fără adăpost, cetatea Ierusalim își aduce aminte
de toate lucrurile de preț pe care le avea în zilele de odinioară.+
Când poporul ei a căzut în mâna dușmanului și nimeni nu i-a venit în ajutor,+
ח [Het]
8 Cetatea Ierusalim a păcătuit foarte mult.+
De aceea a ajuns dezgustătoare.
Toți cei ce o onorau o disprețuiesc acum, fiindcă i-au văzut goliciunea.+
Geme+ și se întoarce rușinată.
ט [Tet]
9 Necurăția îi este pe poale.
Ea nu s-a gândit la viitorul ei.+
Căderea i-a fost uluitoare; nu este nimeni care să-i aducă mângâiere.
O, Iehova, uită-te la necazul meu, căci dușmanul s-a îngâmfat!+
י [Iod]
10 Dușmanul a pus mâna pe toate comorile ei.+
Ea a văzut intrând în sanctuarul ei națiuni,+
cărora tu le-ai poruncit să nu intre în congregația ta.
כ [Kaf]
11 Tot poporul ei suspină; caută pâine.+
Și-au dat lucrurile de preț pentru ceva de mâncare, doar ca să rămână în viață*.
Privește, o, Iehova, și vezi că am ajuns ca o femeie* fără valoare.
ל [Lamed]
12 Lucrul acesta nu înseamnă nimic pentru voi, toți cei care treceți pe drum?
Priviți și vedeți!
Mai există durere ca durerea care mi-a fost provocată,
pe care Iehova m-a făcut s-o simt în ziua mâniei sale aprinse?+
מ [Mem]
13 El a trimis din înălțime un foc în oasele mele+ și a pus stăpânire pe fiecare dintre ele.
A întins o plasă pentru picioarele mele; m-a obligat să mă întorc.
M-ai făcut să ajung o femeie părăsită.
Toată ziua sunt bolnavă.
נ [Nun]
14 Fărădelegile mele sunt prinse ca un jug; mâna lui le-a legat laolaltă.
Mi-au fost puse pe gât, iar eu am rămas fără putere.
Iehova m-a dat în mâna celor cărora nu pot să mă împotrivesc.+
ס [Sameh]
15 Iehova i-a înlăturat pe toți bărbații puternici din mijlocul meu.+
A convocat împotriva mea o adunare ca să-i zdrobească pe tinerii mei.+
Iehova a călcat-o în teasc+ pe fecioară, pe fiica lui Iuda.
ע [Ain]
16 Plâng din cauza acestor lucruri;+ din ochii mei curg șiroaie de lacrimi.
Căci cel ce putea să-mi aducă mângâiere sau să mă învioreze* este departe de mine.
Fiii mei sunt părăsiți, pentru că dușmanul a învins.
פ [Pe]
17 Sionul și-a întins mâinile;+ nu este nimeni care să-i aducă mângâiere.
Iehova le-a poruncit tuturor dușmanilor din jurul lui Iacob să acționeze împotriva lui.+
Ierusalimul a ajuns pentru ei un lucru dezgustător.+
צ [Țade]
18 Iehova este drept,+ căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor* sale.+
Ascultați, popoare toate, și vedeți durerea mea!
Tinerele* și tinerii mei au mers în captivitate.+
ק [Kof]
19 I-am chemat pe cei ce mă iubeau, dar ei m-au trădat.+
ר [Reș]
20 Privește, o, Iehova, căci sunt în mare necaz!
Lăuntrul* mi se zbuciumă.
Inima se zvârcolește în mine, căci m-am răzvrătit peste măsură.+
Afară, sabia mă lasă fără copii;+ în casă este tot moarte.
ש [Șin]
21 Oamenii mi-au auzit suspinele; nu este nimeni care să-mi aducă mângâiere.
Toți dușmanii mei au auzit de nenorocirea mea.
Sunt bucuroși că ai adus-o.+
Dar tu vei aduce ziua pe care ai anunțat-o,+ ziua când ei vor ajunge ca mine.+
ת [Tav]
22 Să ajungă înaintea ta toată răutatea lor; poartă-te aspru cu ei,+
așa cum te-ai purtat aspru cu mine din cauza tuturor fărădelegilor mele.
Căci multe sunt suspinele mele și inima îmi este bolnavă.
א [Alef]
2 Cum a acoperit-o Iehova pe fiica Sionului cu norul mâniei sale!
El a aruncat frumusețea Israelului din cer la pământ.+
În ziua mâniei sale nu și-a adus aminte de scăunelul picioarelor sale.+
ב [Bet]
2 Iehova a înghițit fără milă toate locuințele lui Iacob.
În furia sa, a dărâmat locurile fortificate ale fiicei lui Iuda.+
A aruncat la pământ regatul+ și prinții ei+ și i-a profanat.
ג [Ghimel]
3 În mânia sa aprinsă, el a doborât toată puterea* Israelului.
Și-a retras mâna dreaptă când dușmanul s-a apropiat+
și a continuat să ardă în Iacob ca un foc care mistuie totul în jur.+
ד [Dalet]
4 Și-a încordat* arcul ca un dușman; mâna sa dreaptă este gata de atac ca un vrăjmaș;+
el i-a omorât pe toți cei plăcuți ochilor noștri.+
Și-a vărsat furia în cortul fiicei Sionului+ ca un foc.+
ה [He]
I-a înghițit toate turnurile,
i-a distrus toate locurile fortificate.
A adus peste fiica lui Iuda multă jale și mult plânset.
ו [Vav]
6 El și-a dărâmat coliba+ ca pe un umbrar dintr-o grădină.
A pus capăt* sărbătorii sale.+
Iehova a făcut să fie uitate sărbătoarea și sabatul în Sion.
În apriga sa indignare, nu ține seama nici de rege, nici de preot.+
ז [Zain]
A dat în mâna dușmanilor zidurile turnurilor ei fortificate.+
Ei au scos strigăte în casa lui Iehova,+ ca în zi de sărbătoare.
ח [Het]
8 Iehova a hotărât să distrugă zidul fiicei Sionului.+
A întins sfoara de măsurat.+
Nu și-a reținut mâna de la distrugere*.
El aduce jalea peste meterez și peste zid.
Și unul, și altul sunt la pământ.
ט [Tet]
9 Porțile cetății s-au afundat în pământ.+
El i-a distrus și i-a sfărâmat zăvoarele.
Regele și prinții ei sunt exilați printre națiuni.+
Nu este lege*; nici chiar profeții ei nu primesc vreo viziune de la Iehova.+
י [Iod]
10 Bătrânii fiicei Sionului stau așezați pe pământ în tăcere.+
Își pun țărână pe cap și poartă pânză de sac.+
Fecioarele Ierusalimului și-au plecat capul până la pământ.
כ [Kaf]
11 Ochii mi s-au stins de atâtea lacrimi.+
Lăuntrul* mi se zbuciumă.
Ficatul mi s-a vărsat pe pământ din cauza căderii fiicei* poporului meu,+
din cauza copiilor și a sugarilor care leșină în piețele publice ale cetății.+
ל [Lamed]
12 Ei își întreabă întruna mamele: „Unde sunt grâul și vinul?”,+
în timp ce leșină asemenea unui rănit în piețele publice ale orașului,
în timp ce se sting* în brațele mamelor lor.
מ [Mem]
Cu ce să te compar ca să-ți aduc mângâiere, fecioară, fiică a Sionului?
Căci prăbușirea ta este imensă ca marea.+ Cine te poate vindeca?+
נ [Nun]
14 Viziunile pe care le-au avut profeții tăi pentru tine au fost neadevărate și deșarte;+
ei n-au dat pe față nelegiuirea ta ca să te scape de captivitate,+
ci au continuat să-ți prezinte viziuni neadevărate și înșelătoare.+
ס [Sameh]
15 Toți cei ce trec pe drum bat din palme disprețuitor spre tine.+
Fluieră uluiți+ și dau din cap spre fiica Ierusalimului zicând:
„Oare aceasta este cetatea despre care se spunea: «Este perfectă în frumusețe, este bucuria întregului pământ»?”.+
פ [Pe]
16 Toți dușmanii tăi și-au deschis gura împotriva ta.
Fluieră și scrâșnesc din dinți. Ei zic: „Am înghițit-o!+
Aceasta este ziua pe care o așteptam.+ A sosit! Am ajuns s-o vedem!”.+
ע [Ain]
Te-a dărâmat fără milă.+
L-a lăsat pe dușman să se bucure de căderea ta; a făcut să crească puterea* vrăjmașilor tăi.
צ [Țade]
18 Inima poporului strigă către Iehova, zid al fiicei Sionului!
Să-ți curgă șuvoaie de lacrimi zi și noapte!
Nu-ți da răgaz, nu da odihnă ochilor tăi*!
ק [Kof]
19 Ridică-te! Strigă noaptea, la începutul străjilor.
Varsă-ți inima ca apa înaintea feței lui Iehova.
Ridică-ți mâinile spre el pentru viața* copiilor tăi,
care, din cauza foametei, leșină la fiecare colț de stradă*.+
ר [Reș]
20 Privește, o, Iehova, și uită-te la poporul tău, cu care te-ai purtat atât de aspru!
Să-și mănânce femeile rodul pântecelui, copiii pe care i-au născut?+
Să fie omorâți preoții și profeții în sanctuarul lui Iehova?+
ש [Șin]
21 Băiatul și bătrânul zac morți pe străzi.+
Tinerele* și tinerii mei au căzut loviți de sabie.+
În ziua mâniei tale i-ai omorât, i-ai înjunghiat fără milă.+
ת [Tav]
22 Ai chemat groaza din toate părțile ca să vină ca pentru o zi de sărbătoare.+
În ziua mâniei lui Iehova, nimeni n-a scăpat, nimeni n-a supraviețuit;+
copiii pe care i-am născut* și i-am crescut au fost nimiciți de dușmanul meu.+
א [Alef]
3 Eu sunt omul care a văzut necazul provocat de toiagul furiei Sale.
2 El m-a alungat și mă face să umblu în întuneric, nu în lumină.+
3 Mâna sa este îndreptată împotriva mea toată ziua.+
ב [Bet]
4 A făcut să mi se usuce carnea și pielea;
mi-a zdrobit oasele.
5 M-a asediat; m-a înconjurat cu otravă amară+ și cu necazuri.
6 M-a obligat să stau în locuri întunecoase, asemenea celor morți de mult timp.
ג [Ghimel]
8 Când strig cu disperare după ajutor, el îmi respinge* rugăciunea.+
ד [Dalet]
10 El așteaptă să mă atace ca un urs, ca un leu în ascunzătoare.+
12 Și-a încordat* arcul și mă face ținta săgeții sale.
ה [He]
13 Mi-a străpuns rinichii cu săgețile* tolbei sale.
14 Am ajuns de râsul tuturor popoarelor, mă ridiculizează în cântecele lor cât este ziua de lungă.
15 M-a umplut de lucruri amare și m-a săturat cu pelin.+
ו [Vav]
17 Tu îmi iei pacea*; am uitat ce înseamnă binele.
18 De aceea zic: „A pierit splendoarea mea și, la fel, speranța mea în Iehova”.
ז [Zain]
19 Adu-ți aminte că sunt în necaz și fără adăpost,+ că mănânc pelin și otravă amară!+
20 Cu siguranță, tu* îți vei aduce aminte și te vei apleca asupra mea.+
21 Îmi reamintesc lucrul acesta în inima mea; de aceea voi aștepta cu răbdare.+
ח [Het]
22 Datorită iubirii loiale a lui Iehova n-am pierit noi,+
fiindcă îndurările sale nu se sfârșesc niciodată.+
23 Se înnoiesc în fiecare dimineață;+ mare este fidelitatea ta!+
24 Am spus*: „Iehova este partea mea,+ de aceea îl voi aștepta cu răbdare”.+
ט [Tet]
25 Iehova este bun cu cel ce speră în el,+ cu cel* ce îl caută fără încetare.+
26 Este bine să aștepți în tăcere*+ salvarea de la Iehova!+
27 Este bine ca omul să poarte jugul* în tinerețe.+
י [Iod]
28 Să stea singur și să tacă atunci când El i-l pune.+
29 Să-și pună gura în țărână;+ poate că mai este speranță.+
30 Să-și dea obrazul celui ce-l lovește; să-și primească măsura deplină de insulte.
כ [Kaf]
31 Căci Iehova nu ne va respinge pentru totdeauna.+
32 Chiar dacă a adus suferință, va arăta și îndurare, datorită marii sale iubiri loiale.+
33 Fiindcă lui nu-i face plăcere să-i asuprească sau să-i mâhnească pe fiii oamenilor.+
ל [Lamed]
34 A-i zdrobi sub picioare pe toți prizonierii de pe pământ,+
35 a refuza să-i faci dreptate unui om în prezența Celui Preaînalt,+
36 a nedreptăți un om în procesul său
– acestea sunt lucruri pe care Iehova nu le tolerează.
מ [Mem]
37 Cine poate să spună un lucru și să facă să se întâmple dacă Iehova nu-l poruncește?
38 Din gura Celui Preaînalt
nu ies și lucruri rele, și lucruri bune.
39 De ce să se plângă cineva* de consecințele păcatului său?+
נ [Nun]
40 Să ne examinăm și să ne cercetăm căile+ și să ne întoarcem la Iehova.+
41 Odată cu mâinile, să ne înălțăm și inima către Dumnezeu, care este în ceruri,+ și să zicem:
42 „Am încălcat legea și ne-am răzvrătit,+ iar tu nu ne-ai iertat.+
ס [Sameh]
44 Ai închis calea spre tine cu un nor, pentru ca rugăciunea noastră să nu răzbată până la tine.+
45 Ne-ai făcut pleavă și gunoi în mijlocul popoarelor”.
פ [Pe]
46 Toți dușmanii noștri își deschid gura împotriva noastră.+
47 N-avem parte decât de groază și de capcane,+ de pustiire și de prăbușire.+
48 Șuvoaie de lacrimi îmi curg din ochi din cauza prăbușirii fiicei poporului meu.+
ע [Ain]
49 Ochii mei plâng încontinuu, fără să se oprească,+
50 până când Iehova își va coborî privirea și se va uita din cer.+
51 Ochii îmi aduc* suferință văzându-le pe toate fiicele orașului meu.+
צ [Țade]
52 Deși nu aveau niciun motiv, dușmanii mei m-au vânat ca pe o pasăre.
53 Mi-au redus viața la tăcere în groapă; au aruncat cu pietre în mine.
54 Peste capul meu s-au revărsat ape și am zis: „Sunt pierdut!”.
ק [Kof]
55 Am chemat numele tău, o, Iehova, din adâncurile gropii.+
56 Ascultă-mi glasul; nu-ți astupa urechea la strigătul meu după ajutor, după eliberare!
57 Te-ai apropiat în ziua în care te-am chemat. Ai spus: „Nu te teme!”.
ר [Reș]
58 O, Iehova, tu mi-ai apărat cauza*! Mi-ai răscumpărat viața.+
59 Ai văzut, o, Iehova, răul care mi s-a făcut; fă-mi, te rog, dreptate!+
60 Ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
ש [Sin] sau [Șin]
61 Ai auzit batjocurile lor, o, Iehova, toate uneltirile lor împotriva mea,+
62 cuvintele de pe buzele împotrivitorilor mei și ceea ce șușotesc împotriva mea toată ziua.
63 Privește-i! Și când stau așezați, și când stau în picioare își bat joc de mine în cântecele lor!
ת [Tav]
64 Tu le vei plăti, o, Iehova, după faptele lor.
65 Le vei împietri inima; acesta este blestemul tău pentru ei.
66 Îi vei urmări în mânia ta, o, Iehova, și îi vei nimici de sub cerurile tale.
א [Alef]
4 Cum s-a înnegrit aurul strălucitor, aurul pur!+
Cum zac împrăștiate+ pietrele sfinte+ la fiecare colț de stradă*!
ב [Bet]
2 Scumpii fii ai Sionului, cândva la fel de prețioși ca aurul purificat,
nu valorează mai mult decât niște urcioare de lut,
lucrarea mâinilor unui olar!
ג [Ghimel]
3 Până și șacalii își alăptează puii,
dar fiica poporului meu a ajuns să fie crudă,+ ca struții în pustiu.+
ד [Dalet]
4 De sete, limba sugarului se lipește de cerul gurii.
Copiii cer pâine,+ dar nimeni nu le dă.+
ה [He]
5 Cei ce se hrăneau cu mâncăruri alese zac înfometați* pe străzi.+
Cei crescuți în haine stacojii+ strâng în brațe grămezi de cenușă.
ו [Vav]
6 Pedeapsa* fiicei poporului meu este mai mare decât pedeapsa pentru păcatul Sodomei,+
care a fost distrusă într-o clipă, fără să-i întindă cineva o mână de ajutor.+
ז [Zain]
7 Nazireii+ Sionului erau mai curați decât zăpada, mai albi decât laptele.
Erau mai rumeni decât coralii; străluceau ca safirele.
ח [Het]
Pielea li s-a zbârcit pe oase;+ a ajuns ca lemnul uscat.
ט [Tet]
9 Este mai bine de cei uciși de sabie decât de cei uciși de foamete,+
care se sting încet, străpunși de lipsa roadelor câmpului.
י [Iod]
10 Femeile, cândva pline de duioșie, și-au fiert cu mâinile lor copiii.+
Ei au ajuns să le fie hrană* în timpul prăbușirii fiicei poporului meu.+
כ [Kaf]
El aprinde în Sion un foc care îi mistuie temeliile.+
ל [Lamed]
12 Regii pământului și locuitorii lui* n-au crezut
că vrăjmașul, dușmanul, va intra pe porțile Ierusalimului.+
מ [Mem]
13 Aceasta s-a întâmplat din cauza păcatelor profeților lui și a nelegiuirilor preoților lui,+
care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepți.+
נ [Nun]
14 Rătăcesc pe străzi ca niște orbi.+
Sunt pângăriți cu sânge+
și nimeni nu poate să le atingă veșmintele.
ס [Sameh]
15 „Îndepărtați-vă! Sunteți necurați!”, li se strigă. „Îndepărtați-vă! Îndepărtați-vă! Nu ne atingeți!”
Ei au rămas fără adăpost și rătăcesc încoace și încolo.
Cei din națiuni au spus: „Nu pot sta aici cu noi*.+
פ [Pe]
Nu se va mai arăta respect față de preoți+ și nici considerație față de bătrâni”.+
ע [Ain]
17 Ochii noștri sunt slăbiți și acum de cât am așteptat în zadar să fim ajutați.+
Am tot așteptat ajutor de la o națiune care nu putea să ne salveze.+
צ [Țade]
18 Dușmanii ne urmăreau fiecare pas,+ astfel că nu puteam umbla prin piețele noastre publice.
Ni s-a apropiat sfârșitul; ni s-au terminat zilele, fiindcă ne-a sosit sfârșitul.
ק [Kof]
19 Cei care ne urmăreau au fost mai iuți decât acvilele cerului.+
Ne-au urmărit pe munți; ne-au pândit în pustiu.
ר [Reș]
20 Unsul lui Iehova,+ suflarea nărilor noastre, a fost prins în groapa lor cea mare,+
cel despre care am zis: „Vom trăi la umbra lui printre națiuni”.
ש [Sin]
21 Jubilează și bucură-te, fiică a Edomului,+ care locuiești în țara Uț!
Dar și pe la tine va trece paharul,+ te vei îmbăta și îți vei arăta goliciunea.+
ת [Tav]
22 Pedeapsa pentru nelegiuirea ta a ajuns la sfârșit, fiică a Sionului!
El nu te va mai duce în exil.+
Dar își va îndrepta atenția spre nelegiuirea ta, fiică a Edomului!
Îți va scoate la iveală păcatele.+
5 Adu-ți aminte, o, Iehova, de ceea ce ni s-a întâmplat!
Privește și vezi rușinea noastră!+
2 Moștenirea noastră le-a fost dată unor necunoscuți, casele noastre, unor străini.+
3 Am ajuns orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca niște văduve.+
4 Trebuie să plătim ca să ne bem propria apă+ și trebuie să ne cumpărăm propriile lemne.
6 Ne întindem mâna spre Egipt+ și spre Asiria+ ca să primim suficientă pâine.
7 Strămoșii noștri care au păcătuit nu mai sunt, dar noi trebuie să purtăm nelegiuirile lor.
8 Acum peste noi domnesc niște slujitori; nu este nimeni care să ne smulgă din mâna lor.
9 Ne câștigăm pâinea punându-ne viața* în pericol+ din cauza sabiei din pustiu.
10 Pielea noastră a ajuns să ardă ca un cuptor din cauza foamei chinuitoare.+
11 Soțiile din Sion au fost umilite* și, la fel, fecioarele din orașele lui Iuda.+
12 Prinții au fost atârnați de o mână,+ iar bătrânilor nu li s-a arătat niciun respect.+
13 Tinerii cară râșnița, iar băieții se poticnesc sub povara lemnelor.
14 Bătrânii nu mai stau la poarta orașului;+ tinerii nu mai cântă la instrumentele lor.+
15 Ne-a dispărut bucuria din inimă; dansul ni s-a prefăcut în jale.+
16 Ne-a căzut coroana de pe cap. Vai de noi, fiindcă am păcătuit!
17 De aceea ne este bolnavă inima+
și de aceea ne-au slăbit ochii,+
18 pentru că muntele Sion este pustiu;+ acum pe el umblă vulpile.
19 Dar tu, o, Iehova, stai pe tronul tău pentru totdeauna.
Tronul tău este din generație în generație.+
20 De ce să ne uiți pentru totdeauna? De ce să ne părăsești pentru atât de mult timp?+
21 Adu-ne înapoi la tine, o, Iehova, iar noi ne vom întoarce îndată!+
Adu-ne din nou zile bune, precum cele de odinioară!+
22 Dar tu ne-ai respins de tot.
Încă ești foarte mânios pe noi.+
Capitolele 1–4 sunt cântece de jale în formă de acrostih; în ebraică, literele inițiale ale strofelor sunt în ordine alfabetică.
Sau „Tinerele”.
Lit. „cap”.
Sau „au jubilat”.
Sau „să-și învioreze sufletul”.
Personificare a Ierusalimului.
Sau „să-mi învioreze sufletul”.
Lit. „gurii”.
Lit. „Fecioarele”.
Sau „să-și învioreze sufletul”.
Lit. „Intestinele”.
Lit. „orice corn”.
Lit. „călcat”.
Sau „A distrus”.
Lit. „de la înghițire”.
Sau „învățătură”.
Lit. „Intestinele”.
Personificare poetică exprimând, probabil, milă sau compasiune.
Sau „sufletul lor se stinge”.
Sau „mărturie”.
Lit. „cornul”.
Lit. „fiicei ochiului tău”.
Sau „sufletul”.
Lit. „în capul tuturor străzilor”.
Lit. „Fecioarele”.
Sau „i-am născut sănătoși”.
Sau „împiedică”, „blochează”.
Sau, posibil, „mă lasă în paragină”.
Lit. „călcat”.
Lit. „fiii”.
Sau „iei pacea sufletului meu”.
Sau „sufletul tău”.
Sau „Sufletul meu spune”.
Sau „sufletul”.
Sau „cu răbdare”.
Sau „să suporte greutăți”.
Lit. „un om viu”.
Sau „aduc sufletului meu”.
Sau „litigiile sufletului”.
Lit. „în capul tuturor străzilor”.
Lit. „pustiiți”.
Lit. „Nelegiuirea”.
Lit. „negreala”.
Sau „hrană în doliul lor”.
Sau „toți locuitorii pământului roditor”.
Sau „Nu pot locui aici ca străini”.
Lit. „Fața lui Iehova”.
Sau „sufletul”.
Sau „violate”.