CÂNTAREA CÂNTĂRILOR
1 Cântarea cântărilor, care este a lui Solomon.+
3 Uleiurile tale au un miros plăcut.+
Numele tău este ca uleiul parfumat ce se toarnă.+
De aceea te iubesc fetele.
Regele m-a dus în camerele lui!
Să ne bucurăm și să ne înveselim împreună!
Să lăudăm* dezmierdările tale mai mult decât vinul.
Pe drept te iubesc ele*.
5 Sunt neagră, dar frumoasă, o, fiice ale Ierusalimului,
precum corturile Chedarului+ și precum pânzele de cort+ ale lui Solomon.
6 Nu vă uitați că sunt negricioasă,
fiindcă m-a privit soarele.
Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine;
m-au pus să păzesc viile,
dar via mea n-am păzit-o.
De ce să fiu ca o femeie acoperită cu văl*
în mijlocul turmelor prietenilor tăi?”
8 „Dacă nu știi unde, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei,
du-te pe urmele turmei
și paște-ți iezii pe lângă corturile păstorilor.”
9 „Cu o iapă* de la carele faraonului te asemăn, iubita mea!+
15 „Ce frumoasă ești, iubita mea!
Ce frumoasă ești! Ochii tăi sunt ca de porumbiță.”+
16 „Ce frumos ești, iubitul meu, și ce încântător!+
Verdeața este patul nostru.
2 „Ca un crin printre spini,
așa este iubita mea printre fiice.”
3 „Ca un măr printre copacii pădurii,
așa este iubitul meu printre fii.
Tânjesc să stau la umbra lui
și fructul lui este dulce pentru mine.
că nu veți încerca să treziți sau să stârniți în mine iubirea până nu vrea ea!+
8 Aud glasul iubitului meu!
Iată, el vine
cățărându-se pe munți, săltând pe dealuri!
9 Iubitul meu este ca o gazelă, ca un pui de cerb!+
Iată că el stă în spatele zidului nostru,
se uită pe ferestre,
privește printre zăbrele.
10 Iubitul meu vorbește; el îmi zice:
«Ridică-te, iubita mea,
frumoasa mea, și vino cu mine!
Ploile au încetat, s-au dus.
12 Au apărut florile pe câmp,+
a venit vremea tăierii viei+
și se aude cântecul turturelei în țara noastră.+
Ridică-te, iubita mea, și vino!
Frumoasa mea, vino cu mine!
14 O, porumbița mea din crăpăturile stâncii,+
din ascunzișurile munților,
lasă-mă să-ți văd chipul și să-ți aud glasul,+
căci glasul îți este plăcut și chipul frumos».”+
16 „Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui.+
El își paște turma+ printre crini.+
L-am căutat, dar nu l-am găsit.+
2 Mă voi ridica și voi cutreiera orașul;
lăsați-mă să-l caut pe iubitul meu*
pe străzi și în piețele publice.
L-am căutat, dar nu l-am găsit.
3 M-au întâlnit străjerii care făceau rondul în oraș.+
«L-ați văzut cumva pe iubitul meu*?»
L-am prins și nu i-am dat drumul
până nu l-am dus în casa mamei mele,+
în camera celei ce m-a purtat în pântece.
5 O, fiice ale Ierusalimului, vă pun să jurați
pe gazele și pe căprioarele câmpului
că nu veți încerca să treziți sau să stârniți în mine iubirea până nu vrea ea!”+
6 „Oare ce urcă din pustiu ca niște coloane de fum,
cu miros de smirnă și de tămâie albă,
de pudră parfumată de la negustori?”+
7 „Iată, divanul lui Solomon!
În jurul lui sunt șaizeci de viteji,
dintre vitejii Israelului,+
8 toți purtând sabie,
toți instruiți pentru război,
toți cu sabia la șold
ca să-l apere de pericolele nopții.”
10 Stâlpii i-a făcut din argint,
rezemătorile, din aur.
Scaunul ei este din lână purpurie,
iar interiorul ei a fost împodobit cu iubire
de fiicele Ierusalimului.”
11 „Ieșiți, o, fiice ale Sionului,
și priviți-l pe regele Solomon
cu coroana de nuntă* pe care i-a făcut-o mama lui+
în ziua nunții lui,
în ziua veseliei inimii lui!”
4 „Ce frumoasă ești, iubita mea!
Ce frumoasă ești!
Ochii tăi, sub văl, sunt ca de porumbiță.
Părul tău este ca o turmă de capre
ce coboară din munții Galaadului.+
2 Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse de curând,
ce ies de la scăldat;
toate au gemeni,
niciuna nu și-a pierdut mielușeii.
3 Buzele tale sunt ca un fir stacojiu
și vorbirea ta este plăcută.
Obrajii* tăi, sub văl,
sunt ca o bucată de rodie.
4 Gâtul tău+ este ca turnul lui David,+
construit din pietre puse rânduri-rânduri,
de care atârnă o mie de scuturi,
toate scuturile rotunde ale vitejilor.+
5 Sânii tăi sunt ca doi pui gemeni de gazelă,+
care pasc printre crini.”
6 „Înainte să înceapă să adie vântul* și să fugă umbrele,
voi merge la muntele de smirnă
și la dealul de tămâie albă.”+
Coboară din vârful Amanei*,
din vârful Senirului, din vârful Hermonului,+
din ascunzișurile leilor, din munții leoparzilor!
9 Mi-ai cucerit inima,+ sora mea, mireasa mea!
Mi-ai cucerit inima cu o singură privire,
cu o singură mărgea din colierul tău.
10 Ce plăcute sunt dezmierdările tale,+ sora mea, mireasa mea!
Dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,+
iar mireasma parfumului tău este mai bună decât orice mirodenie!+
11 Miere de faguri picură de pe buzele tale,+ mireasa mea!
Miere și lapte sunt sub limba ta,+
iar mireasma veșmintelor tale este ca mireasma Libanului.
12 O grădină zăvorâtă este sora mea, mireasa mea,
o grădină zăvorâtă, un izvor pecetluit.
13 Lăstarii* tăi sunt un paradis* de rodii,
cu fructe alese, cu tufe de henna și de nard,
14 cu nard,+ cu șofran, cu trestie parfumată+ și cu scorțișoară,+
cu tot felul de copaci de tămâie albă, cu smirnă și aloe+
și cu cele mai fine parfumuri.+
16 Trezește-te, vântule de nord!
Vino, vântule de sud!
Suflă ușor peste grădina mea!
Să i se răspândească mireasma!”
„Să intre iubitul meu în grădina lui
și să mănânce fructele ei alese!”
Mi-am cules smirna și mirodeniile.+
Mi-am mâncat fagurele și mierea,
mi-am băut vinul și laptele.”+
„Mâncați, prieteni dragi!
Beți și îmbătați-vă cu dezmierdări!”+
2 „Am adormit, dar inima îmi este trează.+
Se aude cum bate la ușă iubitul meu!
«Deschide-mi, sora mea, iubita mea,
porumbița mea, tu, cea desăvârșită!
Capul mi-e plin de rouă,
cârlionții îmi sunt plini de picăturile nopții.»+
3 Mi-am dat jos veșmântul.
Să mi-l pun iarăși?
Mi-am spălat picioarele.
Să mi le murdăresc din nou?
4 Iubitul meu și-a tras mâna de la gaura ușii
și am simțit un fior în adâncul meu.
5 M-am ridicat să-i deschid iubitului meu;
de pe mâini îmi picura smirnă,
da, smirnă îmi picura de pe degete
pe mânerele încuietorii.
6 I-am deschis iubitului meu,
dar iubitul meu nu mai era, plecase.
M-a cuprins deznădejdea când a plecat.*
L-am căutat, dar nu l-am găsit.+
L-am chemat, dar nu mi-a răspuns.
7 M-au întâlnit străjerii care făceau rondul în oraș.
M-au lovit și m-au rănit.
Străjerii zidurilor mi-au luat șalul*.
8 O, fiice ale Ierusalimului, vă pun să jurați că,
dacă-l veți găsi pe iubitul meu,
îi veți spune că sunt bolnavă de dragoste!”
9 „Cu ce este iubitul tău mai bun decât altul,
o, tu, cea mai frumoasă dintre femei?
Cu ce este iubitul tău mai bun decât altul
de ne pui să jurăm astfel?”
10 „Iubitul meu este nespus de frumos și rumen,
se remarcă și din zece mii.
11 Capul lui este ca aurul, ca aurul purificat.
Cârlionții lui sunt ca niște frunze de palmier legănate de vânt*,
părul lui este negru ca pana corbului.
12 Ochii lui sunt ca niște porumbei pe marginea apelor,
care se scaldă în lapte
și stau lângă iazuri pline de apă*.
Buzele lui sunt ca niște crini din care picură smirnă.+
14 Degetele mâinilor lui sunt de aur incrustat cu crisolit.
Abdomenul lui este de fildeș lustruit, acoperit cu safire.
15 Picioarele lui sunt ca niște stâlpi de marmură pe socluri de aur purificat.
Înfățișarea lui este ca Libanul, este fără asemănare, precum cedrii.+
Așa este iubitul meu, așa este dragul meu, fiice ale Ierusalimului!”
6 „Unde s-a dus iubitul tău,
o, tu, cea mai frumoasă dintre femei?
Încotro a plecat iubitul tău,
ca să-l căutăm și noi cu tine?”
2 „Iubitul meu a coborât la grădina lui,
la straturile de plante aromate,
ca să-și pască turma prin grădini
și să culeagă crini.+
El își paște turma printre crini.”+
4 „Ești frumoasă ca Tirța*,+ iubita mea,+
încântătoare ca Ierusalimul,+
impresionantă ca armatele în jurul stindardelor!+
Părul tău este ca o turmă de capre
ce coboară pe coastele Galaadului.+
6 Dinții tăi sunt ca o turmă de oi
ce ies de la scăldat;
toate au gemeni,
niciuna nu și-a pierdut mielușeii.
9 Dar una singură este porumbița mea,+ cea desăvârșită!
Ea este unică pentru mama ei
și este preferata* celei care a născut-o.
Fiicele o văd și o numesc fericită,
reginele și concubinele o laudă și ele.
10 «Cine este aceasta care strălucește* ca zorile,
frumoasă ca luna plină,
pură ca lumina soarelui
și impresionantă ca armatele în jurul stindardelor?»”+
11 „Am coborât la grădina cu nuci+
ca să văd mugurii din vale*,
ca să văd dacă a înmugurit via,
dacă a înflorit rodiul.
13 „Întoarce-te, întoarce-te, Sulamita!
Întoarce-te, întoarce-te,
ca să te privim!”
„De ce vreți să vă uitați la Sulamita?”+
„Ea este ca dansul a două tabere*!”
7 „Ce frumoase îți sunt picioarele în sandale,
o, fiică nobilă!
Rotunjimile coapselor tale sunt ca niște podoabe,
lucrarea mâinilor unui artist.
2 Buricul tău este ca o cupă rotundă.
Să nu lipsească din ea vinul amestecat!
Pântecele tău este ca o grămadă de grâu
înconjurată de crini.
Nasul tău este ca turnul Libanului,
care privește spre Damasc.
Regele este fermecat* de pletele care îți cad pe spate.
6 Ce frumoasă și ce plăcută ești, iubito,
mai presus de orice desfătare!
8 Am zis: «Mă voi urca în palmier
ca să iau fructele de pe ramurile sale».
Sânii tăi să fie ca niște ciorchini de struguri,
răsuflarea ta, la fel de înmiresmată ca merele,
„El să alunece ușor pentru iubitul meu,
ca vinul care curge lin pe buzele celor ce dorm.
12 Să ne sculăm devreme și să ne ducem la vii
ca să vedem dacă a înmugurit via,
dacă s-a deschis floarea,+
dacă a înflorit rodiul.+
Acolo îți voi dărui dezmierdările mele.+
Și pe cele noi, și pe cele vechi
le-am păstrat pentru tine, iubitul meu!
8 De-ai fi ca un frate al meu,
care a fost alăptat la sânii mamei mele!
Atunci, dacă te-aș găsi afară, te-aș săruta+
și nimeni nu m-ar disprețui.
Ți-aș da să bei vin aromat,
suc proaspăt de rodii.
4 O, fiice ale Ierusalimului, vă pun să jurați
că nu veți încerca să treziți sau să stârniți în mine iubirea până nu vrea ea!”+
5 „Cine este femeia aceasta care urcă din pustiu,
rezemată de iubitul ei?”
„Te-am trezit sub măr.
Acolo au apucat-o durerile nașterii pe mama ta.
Acolo te-a născut ea în dureri.
6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta,
ca o pecete pe brațul tău!
Căci iubirea este tare ca moartea+
și devoțiunea exclusivă este neînduplecată ca Mormântul*.
Flăcările ei sunt flăcările unui foc învăpăiat, flacăra lui Iah*.+
Dacă omul ar da toate bogățiile din casa lui pentru iubire,
ele* ar fi complet disprețuite.”
Ce vom face pentru sora noastră
în ziua când va fi cerută de soție?”
9 „Dacă va fi un zid,
vom construi deasupra ei creneluri de argint,
dar, dacă va fi o ușă,
o vom închide cu o scândură de cedru.”
10 „Eu sunt un zid,
iar sânii mei sunt ca niște turnuri.
Astfel, în ochii lui sunt
ca aceea care găsește pace.
11 Solomon avea o vie+ în Baal-Hamon.
El le-a încredințat via unor păzitori.
Fiecare aducea o mie de arginți* pentru rodul ei.
12 Eu am via mea și este doar a mea.
Mia de arginți* să fie pentru tine, Solomon,
iar două sute, pentru cei care păzesc rodul ei.”
Lasă-mă să-l aud!”+
Lit. „Trage-mă după tine”.
Sau „Să vorbim despre”.
Adică fetele.
Sau „cel pe care îl iubește sufletul meu”.
Sau „văl de doliu”.
Sau „iapa mea”.
Sau, posibil, „între împletiturile de păr”.
Sau „cerculețe”.
Lit. „nardul”.
Sau „casei noastre mărețe”.
Sau „o brândușă”.
Sau „câmpia de coastă”, „Saron”.
Lit. „casa vinului”.
Sau „anotimpul ploios”.
Lit. „să respire ziua”.
Sau, posibil, „munții despicați”. Sau „munții Beter”.
Sau „cel pe care îl iubește sufletul meu”.
Sau „cel pe care îl iubește sufletul meu”.
Sau „cel pe care îl iubește sufletul meu”.
Sau „cel pe care îl iubește sufletul meu”.
Pat sau scaun acoperit, folosit pentru a purta o persoană importantă.
Sau „cununa”, „ghirlanda”.
Sau „Tâmplele”.
Lit. „să respire ziua”.
Sau „Antilibanului”.
Sau, posibil, „Pielea”.
Sau „o grădină”.
Sau, posibil, „Sufletul m-a părăsit când el a vorbit”.
Sau „vălul”.
Sau, posibil, „ca niște ciorchini de curmale”.
Sau, posibil, „marginile fântânii”.
Lit. „Cerul gurii”.
Sau „Orașul Încântător”.
Sau „Tâmplele”.
Lit. „cea pură a”.
Lit. „privește în jos”.
Sau „ued”. Vezi Glosarul.
Sau „sufletul”.
Sau „binevoitor”.
Sau „dansul din Mahanaim”.
Sau „înlănțuit”.
Lit. „cerul gurii”.
Sau „Șeolul”. Vezi Glosarul, „Mormânt”.
„Iah” este o formă prescurtată a numelui „Iehova”.
Sau, posibil, „el”.
Sau „bucăți de argint”.
Lit. „Mia”.