ECLESIASTUL
1 Cuvintele convocatorului*,+ fiul lui David, regele din Ierusalim.+
2 „Deșertăciunea deșertăciunilor!”, spune convocatorul,
„deșertăciunea deșertăciunilor! Totul este deșertăciune!”.+
6 Vântul se îndreaptă spre sud și se întoarce spre nord;
se întoarce și iar se întoarce; și vântul își continuă mișcarea circulară.
7 Toate râurile* se varsă în mare, totuși marea nu se umple.+
Râurile se întorc în locul de unde pornesc, pentru ca de acolo să curgă din nou.+
8 Toate lucrurile sunt obositoare,
sunt mai multe decât se poate spune.
Ochiul nu se satură de câte vede
și urechea nu se umple de câte aude.
10 Există oare vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou”?
El exista deja de mult timp;
exista înainte să fim noi.
11 Nimeni nu-și aduce aminte de oamenii de odinioară;
nimeni nu-și va aduce aminte nici de cei ce vor veni mai târziu;
și nici de aceștia nu-și vor aduce aminte cei ce vor veni și mai târziu.+
12 Eu, convocatorul, am devenit rege peste Israel, la Ierusalim.+ 13 M-am dedicat studierii și cercetării cu înțelepciune+ a tot ce se face sub ceruri+ – activitatea chinuitoare dată de Dumnezeu fiilor oamenilor, cu care îi ține ocupați.
14 Am văzut toate lucrările care se fac sub soare
și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt.+
15 Ce este strâmb nu poate fi îndreptat
și ce lipsește nu poate fi numărat.
16 Și am zis în inima mea: „Iată, am ajuns să am multă înțelepciune, mai multă decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim,+ și inima mea a dobândit multă înțelepciune și cunoștință”.+ 17 M-am dedicat cunoașterii înțelepciunii, precum și cunoașterii nebuniei și a prostiei+ și am înțeles că și lucrul acesta este goană după vânt.
18 Căci unde este multă înțelepciune este și multă suferință,
astfel că cine își mărește cunoștința își mărește și durerea.+
2 Am zis în inima mea: „Hai să gust plăcerea* și să văd binele pe care îl aduce ea”. Dar iată că și aceasta este deșertăciune.
2 Am zis despre râs: „Este o nebunie!”
și despre plăcere*: „La ce folosește?”.
3 Am hotărât în inima mea să văd ce înseamnă desfătarea cu vin,+ păstrându-mi în același timp înțelepciunea; am încercat chiar și prostia, ca să văd ce este cel mai bine să facă oamenii în puținele zile pe care le au de trăit sub ceruri. 4 Am făcut lucrări mari:+ Mi-am construit case+ și mi-am plantat vii.+ 5 Mi-am făcut grădini și parcuri și am plantat în ele tot felul de pomi fructiferi. 6 Mi-am făcut bazine de apă ca să ud copacii tineri din dumbravă*. 7 Mi-am luat servitori și servitoare+ și am avut servitori născuți în casa mea*. De asemenea, am avut multe animale – cirezi și turme+ – , mai multe decât toți cei care au fost înainte de mine în Ierusalim. 8 Mi-am strâns argint și aur,+ bogățiile regilor și ale provinciilor.+ Mi-am adus cântăreți și cântărețe, precum și desfătarea fiilor oamenilor: o femeie, ba chiar multe femei. 9 Am devenit mare și i-am întrecut pe toți cei care au fost înainte de mine în Ierusalim.+ Și nu mi-am pierdut înțelepciunea.
10 Nu mi-am refuzat nimic din ce mi-am dorit*.+ Nu mi-am oprit inima de la niciun fel de plăcere*. Inima mi se bucura de toată truda mea și aceasta mi-a fost răsplata* pentru toată truda mea.+ 11 Dar, când am reflectat la toate lucrările pe care le făcuseră mâinile mele și la toată truda cu care mă trudisem,+ am înțeles că totul era deșertăciune și goană după vânt;+ nu era nimic cu adevărat valoros* sub soare.+
12 Apoi am cercetat înțelepciunea, nebunia și prostia.+ (Fiindcă ce poate să facă omul care vine după rege? Doar ce s-a făcut deja.) 13 Și am văzut că înțelepciunea este mai de folos decât prostia,+ așa cum lumina este mai de folos decât întunericul.
14 Înțeleptul are ochii deschiși*,+ dar cel fără minte umblă în întuneric.+ Am înțeles însă că toți au același sfârșit.+ 15 Și am zis în inima mea: „Ce se întâmplă cu cel fără minte se va întâmpla și cu mine”.+ Atunci ce am câștigat devenind atât de înțelept? Și am zis în inima mea: „Și aceasta este deșertăciune”. 16 Căci nici amintirea celui înțelept, nici amintirea celui fără minte nu rămân pentru totdeauna.+ În zilele care vor veni, toți vor fi dați uitării. Și cum va muri cel înțelept? Ca și cel fără minte.+
17 Și am ajuns să urăsc viața,+ deoarece tot ce se face sub soare mi s-a părut chinuitor, căci totul este deșertăciune+ și goană după vânt.+ 18 Am ajuns să urăsc toate lucrurile pentru care am trudit sub soare,+ pentru că trebuie să le las omului care va veni după mine.+ 19 Și cine știe dacă el va fi înțelept sau nesăbuit?+ Totuși, va ajunge stăpân peste toate lucrurile pe care le-am obținut sub soare cu multă trudă și înțelepciune. Și aceasta este deșertăciune. 20 Astfel, inima mi-a fost cuprinsă de disperare din cauza întregii trude cu care mă trudisem sub soare. 21 Căci, deși un om trudește, folosindu-și înțelepciunea, cunoștința și îndemânarea, va trebui să-și dea partea* unui om care nu a muncit pentru ea.+ Și aceasta este deșertăciune și un mare rău*.
22 Ce folos are omul din toată truda lui și din ambiția care îl face* să trudească sub soare?+ 23 Căci, în toate zilele lui, activitatea lui îi aduce durere și necaz;+ nici chiar noaptea inima lui nu are odihnă.+ Și aceasta este deșertăciune.
24 Nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce, să bea și să se bucure de* truda lui.+ Am înțeles că și aceasta vine din mâna adevăratului Dumnezeu.+ 25 Fiindcă cine mănâncă și bea mai bine decât mine?+
26 Omului care îi este plăcut, El îi dă înțelepciune, cunoștință și bucurie,+ dar pe cel păcătos îl face să strângă și să adune doar ca să-i dea celui care îi este plăcut adevăratului Dumnezeu.+ Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.
3 Pentru orice lucru este un timp fixat,
un timp pentru orice activitate de sub ceruri:
2 un timp pentru a te naște* și un timp pentru a muri;
un timp pentru a planta și un timp pentru a smulge ce s-a plantat;
3 un timp pentru a omorî și un timp pentru a vindeca;
un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi;
4 un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde;
un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa*;
5 un timp pentru a arunca pietre și un timp pentru a aduna pietre;
un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a te reține de la îmbrățișări;
6 un timp pentru a căuta și un timp pentru a accepta o pierdere;
un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca;
7 un timp pentru a rupe+ și un timp pentru a coase;
un timp pentru a tăcea+ și un timp pentru a vorbi;+
8 un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî;+
un timp pentru război și un timp pentru pace.
9 Ce folos are lucrătorul din toată truda lui?+ 10 Am văzut activitatea pe care le-a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să-i țină ocupați. 11 El a făcut orice lucru frumos* la timpul lui.+ Chiar a pus veșnicia în inima oamenilor; totuși, ei nu vor pătrunde niciodată de la început până la sfârșit lucrarea pe care a făcut-o adevăratul Dumnezeu.
12 Am înțeles că nimic nu este mai bun pentru oameni decât ca ei să fie veseli și să facă binele în viață+ 13 și ca orice om să mănânce, să bea și să se bucure de toată truda lui. Acesta este darul lui Dumnezeu.+
14 Am înțeles că tot ce face adevăratul Dumnezeu rămâne pentru totdeauna. La aceasta nu este nimic de adăugat și din aceasta nu este nimic de scos. Adevăratul Dumnezeu a făcut așa pentru ca oamenii să se teamă de el.+
15 Ceea ce se întâmplă s-a întâmplat deja, iar ceea ce va fi a fost deja;+ dar adevăratul Dumnezeu caută ce s-a urmărit*.
16 Am mai văzut sub soare că în locul justiției era răutatea și în locul dreptății era răutatea.+ 17 Și am zis în inima mea: „Adevăratul Dumnezeu îi va judeca atât pe cel drept, cât și pe cel rău,+ căci există un timp pentru orice activitate și pentru orice faptă”.
18 De asemenea, am zis în inima mea că adevăratul Dumnezeu îi încearcă pe fiii oamenilor și le arată că sunt precum animalele. 19 Căci sfârșitul oamenilor este ca sfârșitul animalelor; au același sfârșit.+ Cum moare unul, așa moare și celălalt; toți au același spirit.+ Astfel, omul nu întrece cu nimic animalele, căci totul este deșertăciune. 20 Toți se duc în același loc.+ Toți sunt din țărână+ și toți se întorc în țărână.+ 21 Cine știe dacă spiritul oamenilor se duce în sus și dacă spiritul animalelor se duce în jos, în pământ?+ 22 Am văzut că nimic nu este mai bun pentru om decât să se bucure de munca lui,+ căci aceasta îi este răsplata*. Fiindcă cine îl poate face să vadă ce va fi după el?+
4 Și mi-am îndreptat atenția spre toate asupririle care se fac sub soare. Am văzut lacrimile celor asupriți, dar nu era nimeni care să-i mângâie.+ Puterea era în mâna asupritorilor, de aceea nu era nimeni care să-i mângâie. 2 Și m-am gândit că este mai bine de cei morți, care au murit deja, decât de cei vii, care sunt încă în viață.+ 3 Dar mai bine decât de aceștia este de cel care n-a venit încă pe lume,+ care n-a văzut lucrurile rele ce se fac sub soare.+
4 Și am văzut că multă trudă și îndemânare vin din rivalitatea dintre oameni;+ și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.
5 Cel fără minte își încrucișează mâinile și se ruinează*.+
6 Mai bine o mână plină de odihnă decât două mâini pline de trudă și goană după vânt.+
7 Și am mai văzut o deșertăciune sub soare: 8 Sunt oameni singuri, care nu au pe nimeni; nu au nici fiu, nici frate, dar toată truda lor nu are sfârșit. Și ochii nu li se satură de bogății.+ Dar se întreabă ei: „Pentru cine trudesc și mă lipsesc* de lucruri bune”?+ Și aceasta este deșertăciune și o activitate chinuitoare.+
9 Mai bine doi decât unu,+ fiindcă au o bună răsplată* pentru truda lor. 10 Căci, dacă unul cade, celălalt îl poate ajuta să se ridice. Dar ce se va întâmpla cu cel singur care cade și nu este nimeni care să-l ajute să se ridice?
11 Și, dacă doi se culcă împreună, se încălzesc, dar cum se va încălzi unul singur? 12 Iar dacă cineva l-ar putea învinge pe unul singur, doi îi pot sta împotrivă. Și funia împletită în trei nu se rupe ușor*.
13 Mai bine un copil sărac și înțelept decât un rege bătrân și fără minte,+ care nu mai are suficientă judecată ca să accepte un sfat.+ 14 Căci, deși s-a născut sărac în regatul acestuia,+ el* a ieșit din închisoare ca să devină rege.+ 15 Și m-am gândit la toți cei vii care umblă sub soare, precum și la ce se întâmplă cu tânărul care vine după rege și se ridică în locul lui. 16 Deși are nenumărați susținători, cei care vor veni mai târziu nu vor fi mulțumiți de el.+ Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.
5 Fii atent la pașii tăi când te duci la casa adevăratului Dumnezeu+ și apropie-te mai degrabă să asculți+ decât să aduci o jertfă, cum fac cei fără minte,+ fiindcă ei nu-și dau seama că ceea ce fac este rău.
2 Nu te grăbi să deschizi gura și să nu ți se pripească inima să rostească vreun cuvânt înaintea adevăratului Dumnezeu,+ fiindcă adevăratul Dumnezeu este în ceruri, dar tu ești pe pământ. De aceea, cuvintele să-ți fie puține.+ 3 Căci visele vin din mulțimea grijilor,+ iar vorbăria celui fără minte vine din mulțimea cuvintelor.+ 4 Când îi faci o promisiune solemnă lui Dumnezeu, nu întârzia s-o împlinești,+ pentru că el nu-și găsește plăcerea în cei fără minte.+ Împlinește promisiunea pe care o faci.+ 5 Mai bine să nu faci nicio promisiune decât să faci o promisiune și să n-o împlinești.+ 6 Nu lăsa gura să te facă să păcătuiești*+ și nu spune înaintea îngerului* că a fost o greșeală.+ De ce să-l mânii pe adevăratul Dumnezeu prin ceea ce spui, iar el să distrugă lucrarea mâinilor tale?+ 7 Căci, așa cum din mulțimea grijilor vin visele,+ tot așa din mulțimea cuvintelor vine deșertăciunea. Așadar, teme-te de adevăratul Dumnezeu!+
8 Dacă vezi că săracii sunt asupriți și că nu se face judecată și dreptate în regiunea ta, nu te mira de lucrul acesta.+ Fiindcă peste un demnitar veghează unul mai mare decât el și peste ei sunt alții și mai mari.
9 Mai mult, roadele pământului sunt pentru toți; chiar și regele mănâncă din ceea ce se cultivă pe ogor.+
10 Cine iubește argintul nu se satură de argint, iar cine iubește bogăția nu se satură de câștig.+ Și aceasta este deșertăciune.+
11 Când lucrurile bune se înmulțesc, se înmulțesc și cei care le mănâncă.+ Și ce folos are stăpânul lor, decât că se uită la ele?+
12 Dulce este somnul celui care slujește, indiferent că mănâncă puțin sau mult; dar pe cel bogat nu-l lasă belșugul să doarmă.
13 Am văzut sub soare un mare rău*: bogății strânse de stăpânul lor spre paguba lui. 14 El pierde aceste bogății în urma unei afaceri* nereușite, iar când i se naște un fiu, nu mai are nimic.+
15 Gol a ieșit omul din pântecele mamei lui și gol se va duce, așa cum a venit.+ Și nu poate lua cu el nimic din toată truda lui.+
16 Și acesta este un mare rău*: Cum a venit omul, așa se va duce; și ce folos are cel care se trudește în vânt?+ 17 Ba mai mult, în toate zilele, el mănâncă în întuneric, cu multă supărare, boală și mânie.+
18 Iată ce am văzut că este bine și frumos: Omul să mănânce, să bea și să se bucure de toată truda+ cu care se trudește sub soare în puținele zile de viață pe care i le-a dat adevăratul Dumnezeu, căci aceasta îi este răsplata*.+ 19 De asemenea, când adevăratul Dumnezeu îi dă unui om bogății și bunuri+ și îi permite să se folosească de ele, el să-și ia răsplata* și să se bucure de truda lui. Acesta este darul lui Dumnezeu.+ 20 Astfel, omul acela nu se gândește prea mult la* zilele trecătoare ale vieții lui, fiindcă adevăratul Dumnezeu îl ține ocupat cu bucuria inimii lui.+
6 Am mai văzut sub soare un rău* care se întâmplă adesea printre oameni: 2 Adevăratul Dumnezeu îi dă unui om bogății, bunuri și glorie, astfel că acestuia nu-i lipsește nimic din ce-și dorește*; totuși, adevăratul Dumnezeu nu-i permite să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele. Aceasta este deșertăciune și o mare nenorocire. 3 Dacă unui om i s-ar naște o sută de copii și ar trăi mulți ani, ajungând la o vârstă înaintată, dar el* nu s-ar bucura de lucrurile sale bune înainte să ajungă în mormânt*, vă spun că este mai bine de un copil născut mort decât de el.+ 4 Căci copilul acela a venit pe lume în zadar și s-a dus în întuneric, iar numele îi este învăluit în întuneric. 5 Chiar dacă n-a văzut niciodată soarele și n-a cunoscut nimic, tot mai bine este de el* decât de omul acela.+ 6 Ce folos ar avea să trăiască de două ori o mie de ani și să nu aibă parte de bucurii? Oare nu merg toți în același loc?+
7 Toată truda omului este pentru gura lui;+ totuși, el* nu se satură niciodată. 8 Fiindcă ce avantaj are cel înțelept față de cel fără minte+ sau ce folos are cel sărac pentru că știe cum să înfrunte viața*? 9 Mai bine să te bucuri de ce vezi cu ochii decât să umbli mereu după lucrurile pe care ți le dorești*. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.
10 Tot ce există are deja un nume și se știe ce este omul; el nu poate să se judece* cu cel mai puternic decât el. 11 Cu cât sunt mai multe cuvintele*, cu atât este mai mare deșertăciunea; și ce folos îi aduc ele omului? 12 Cine poate ști ce este cel mai bine să facă omul în viață, în puținele zile ale vieții sale deșarte, care trec ca o umbră?+ Fiindcă cine îi poate spune omului ce se va întâmpla după el sub soare?
7 Mai mult valorează un nume bun* decât uleiul bun+ și ziua morții decât ziua nașterii. 2 Mai bine să mergi într-o casă de jale decât într-o casă de petrecere,+ pentru că acesta este sfârșitul fiecărui om; cel viu să ia aminte la lucrul acesta. 3 Mai bună este supărarea decât râsul,+ căci, prin întristarea feței, inima devine mai bună.+ 4 Inima înțelepților este în casa de jale, dar inima celor fără minte este în casa de veselie*.+
5 Mai bine să asculți mustrarea unui înțelept+ decât să asculți lauda* celor fără minte. 6 Căci râsul celui fără minte este ca pârâitul spinilor care ard sub oală;+ și aceasta este deșertăciune. 7 Asuprirea îl poate face pe cel înțelept să se poarte nebunește, iar mita corupe inima.+
8 Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui. Mai bine să fii răbdător decât să ai spiritul trufaș.+ 9 Nu te grăbi* să te mânii*,+ căci mânia locuiește în sânul celor fără minte*.+
10 Nu zice: „Cum se face că zilele de odinioară au fost mai bune decât acestea?”, căci nu din înțelepciune întrebi asta.+
11 Înțelepciunea, alături de o moștenire, este bună și este folositoare pentru cei ce văd lumina zilei*. 12 Fiindcă înțelepciunea aduce ocrotire,+ așa cum și banul aduce ocrotire,+ dar avantajul cunoștinței este că înțelepciunea îl ține în viață pe cel ce o are.+
13 Ia aminte la lucrarea adevăratului Dumnezeu, fiindcă cine poate îndrepta ce a făcut el strâmb?+ 14 Într-o zi bună fii și tu bun,+ iar în ziua necazului* gândește-te că Dumnezeu a făcut-o și pe una, și pe cealaltă,+ pentru ca oamenii să nu fie siguri de* nimic din ceea ce li se va întâmpla în viitor.+
15 De-a lungul vieții mele deșarte+ le-am văzut pe toate: de la omul drept care piere în dreptatea lui+ până la omul rău care trăiește mult timp, în ciuda răutății lui.+
16 Nu fi exagerat de drept+ și nu te arăta peste măsură de înțelept.+ De ce să-ți atragi singur nenorocirea?+ 17 Nu fi exagerat de rău și nu fi nebun.+ De ce să mori înainte de vreme?+ 18 Cel mai bine este să ții seama de primul avertisment*, fără să-l ignori pe al doilea*;+ fiindcă cel care se teme de Dumnezeu va ține cont de amândouă.
19 Înțelepciunea îl face pe cel înțelept mai tare decât zece oameni puternici dintr-un oraș.+ 20 Căci nu există om drept pe pământ care să facă numai binele și să nu păcătuiască niciodată.+
21 Nu pune la inimă toate cuvintele pe care le spun oamenii,+ ca să nu-l auzi pe slujitorul tău vorbindu-te de rău*; 22 căci știi bine în inima ta de câte ori i-ai vorbit și tu de rău pe alții.+
23 Mi-am folosit înțelepciunea ca să le încerc pe toate acestea și am zis: „Voi dobândi înțelepciune”. Dar ea era departe de mine. 24 Lucrurile care s-au întâmplat și există sunt departe* și nespus de adânci. Cine poate să le pătrundă?+ 25 Mi-am îndreptat inima să cunosc, să cercetez, să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor și să înțeleg ce rău este să fii fără minte și ce prostie este să fii nebun.+ 26 Și am aflat că mai amară decât moartea e femeia care este ca o plasă de vânătoare, a cărei inimă este ca năvoadele și ale cărei mâini sunt ca niște lanțuri. Cel ce îi este plăcut adevăratului Dumnezeu scapă de ea,+ dar păcătosul se lasă prins de ea.+
27 „Iată ce-am aflat”, spune convocatorul.+ „Am cercetat lucrurile unul câte unul ca să ajung la o concluzie, 28 dar ceea ce am căutat* fără încetare nu am găsit: Din o mie de oameni, un bărbat* am găsit, dar o femeie n-am găsit. 29 Iată doar ce-am aflat: Adevăratul Dumnezeu i-a făcut pe oameni drepți,+ dar ei și-au urmat propriile planuri.”+
8 Cine este ca înțeleptul? Și cine știe soluția la o problemă*? Înțelepciunea omului îi luminează chipul și îi îndulcește expresia feței.
2 Eu zic: „Ascultă poruncile regelui+ din respect pentru jurământul făcut lui Dumnezeu.+ 3 Nu te grăbi să pleci dinaintea lui.+ Nu te implica în niciun lucru rău;+ căci el poate să facă orice îi place, 4 deoarece cuvântul regelui are putere;+ și cine poate să-i zică: «Ce faci?»”.
5 Cel care respectă porunca nu va fi atins de niciun rău+ și inima înțeleaptă va ști când și cum să acționeze*.+ 6 Pentru orice lucru există un timp și un mod de a acționa*,+ căci multe sunt necazurile oamenilor. 7 De vreme ce niciun om nu știe ce se va întâmpla, cine îi poate spune cum se va întâmpla?
8 Așa cum niciun om nu are putere asupra spiritului* și nici nu poate să oprească spiritul, tot așa nimeni nu are putere asupra zilei morții.+ Așa cum nimeni nu este scutit în timp de război, tot așa răutatea nu-i va lăsa să scape pe cei ce o practică*.
9 Pe toate acestea le-am văzut și mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare; este un timp când un om stăpânește peste alt om spre paguba* lui.+ 10 Și am văzut că cei răi erau înmormântați, cei care înainte intrau și ieșeau din locul sfânt, dar erau repede uitați în orașul unde se purtaseră cu răutate.+ Și aceasta este deșertăciune.
11 Pentru că nu se execută imediat sentința pentru o faptă rea,+ inima oamenilor este și mai hotărâtă să facă răul.+ 12 Chiar dacă un păcătos face de o sută de ori ce este rău și totuși trăiește mult timp, știu că pentru cei ce se tem de adevăratul Dumnezeu va fi bine, fiindcă se tem de el.+ 13 Dar pentru cel rău nu va fi bine;+ el nu-și va prelungi zilele și acestea vor trece ca o umbră,+ fiindcă nu se teme de Dumnezeu.
14 Iată o deșertăciune* care este pe pământ: Sunt oameni drepți care sunt tratați ca și când ar fi făcut ce este rău+ și sunt oameni răi care sunt tratați ca și când ar fi făcut ce este drept.+ Eu spun că și aceasta este deșertăciune.
15 Astfel, am lăudat veselia,+ pentru că nu este nimic mai bun sub soare pentru om decât să mănânce, să bea și să se înveselească; aceasta să-l însoțească în timp ce trudește în toate zilele vieții lui,+ pe care i-a dat-o adevăratul Dumnezeu sub soare.
16 Mi-am îndreptat inima să dobândesc înțelepciune și să văd tot ce se face pe pământ,+ ajungând chiar să nu dorm nici ziua, nici noaptea*. 17 Și am văzut toată lucrarea adevăratului Dumnezeu și am înțeles că oamenii nu pot pătrunde lucrarea care se face sub soare.+ Oricât se străduiesc, oamenii nu o pot pătrunde. Și, chiar dacă spun că sunt destul de înțelepți ca să o cunoască, tot nu pot să o pătrundă cu adevărat.+
9 Mi-am îndreptat inima spre toate acestea și am înțeles că cei drepți și cei înțelepți, precum și lucrările lor sunt în mâna adevăratului Dumnezeu.+ Oamenii nu știu nici de iubirea, nici de ura care au fost înaintea lor. 2 Toți au același sfârșit,+ cel drept și cel rău,+ cel bun și curat și cel necurat, cel ce aduce jertfe și cel ce nu aduce jertfe. Cel bun este ca păcătosul, cel ce face un jurământ este ca acela care se teme să facă un jurământ. 3 Iată un lucru rău care se întâmplă sub soare: Fiindcă toți au același sfârșit,+ inima oamenilor este plină de răutate; cât trăiesc, nebunia este în inima lor și apoi ei mor*.
4 Pentru cel aflat printre cei vii există speranță, căci un câine viu este mai bun decât un leu mort.+ 5 Fiindcă cei vii știu* că vor muri,+ dar cei morți nu știu nimic+ și nu mai au nicio răsplată, căci până și amintirea li se uită.+ 6 De asemenea, iubirea lor și ura lor și gelozia lor au pierit deja și nu mai au parte de ceea ce se face sub soare.+
7 Du-te, mănâncă-ți pâinea cu bucurie și bea-ți vinul cu inima veselă,+ fiindcă adevăratul Dumnezeu și-a găsit deja plăcerea în lucrările tale.+ 8 Hainele să-ți fie întotdeauna albe*, iar uleiul să nu-ți lipsească de pe cap.+ 9 Bucură-te de viață cu soția ta iubită+ în toate zilele vieții tale deșarte, pe care ți-a dat-o El sub soare, în toate zilele deșertăciunii tale, fiindcă aceasta îți este partea în viață și în truda cu care te trudești sub soare.+ 10 Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta, căci în Mormânt*,+ locul unde te duci, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoștință, nici înțelepciune.
11 Și am mai văzut sub soare că nu întotdeauna cei iuți câștigă cursa, nici cei puternici lupta,+ că nu întotdeauna cei înțelepți au hrană, nici cei inteligenți bogății+ și că nu întotdeauna cei care au cunoștință au și succes,+ căci timpul și evenimentele neprevăzute îi ajung pe toți. 12 Fiindcă omul nu-și cunoaște timpul.+ Așa cum peștii sunt prinși în plasa nimicitoare și păsările sunt prinse în laț, tot așa fiii oamenilor sunt prinși în cursă în timp de necaz*, când acesta se abate pe neașteptate asupra lor.
13 Am mai văzut un lucru cu privire la înțelepciunea care există sub soare și am fost impresionat: 14 Era un oraș mic, cu puțini oameni în el. Și împotriva lui a venit un rege puternic, l-a împresurat și a făcut în jurul lui mari lucrări de asediu. 15 În el era un om sărac, dar înțelept, care a salvat orașul prin înțelepciunea lui. Dar nimeni nu și-a adus aminte de omul acela sărac.+ 16 Și mi-am zis: „Înțelepciunea este mai bună decât puterea;+ totuși, înțelepciunea săracului este disprețuită, iar cuvintele lui nu sunt ascultate”.+
17 Este mai bine să asculți cuvintele calme ale înțelepților decât strigătele celui ce stăpânește între oameni fără minte.
18 Înțelepciunea este mai bună decât armele de luptă, dar un singur păcătos poate distruge mult bine.+
10 Așa cum muștele moarte fac ca uleiul parfumierului să miroasă urât și să fermenteze, tot așa puțină nebunie strică reputația unui om înțelept și respectat.+
2 Inima înțeleptului îl conduce în direcția corectă*, dar inima celui fără minte îl conduce în direcția greșită*.+ 3 Indiferent pe ce cale umblă cel nebun, el este lipsit de judecată*+ și le arată tuturor că este nebun.+
4 Dacă mânia* unui conducător se aprinde împotriva ta, nu-ți părăsi locul,+ deoarece calmul potolește* mari păcate.+
5 Am văzut un rău sub soare, o greșeală pe care o fac cei aflați la putere:+ 6 Nebunia este pusă în poziții înalte, dar cei bogați* rămân în poziții de jos.
7 Am văzut slujitori călare pe cai și prinți umblând pe jos ca niște slujitori.+
8 Cine sapă o groapă poate cădea în ea+ și cine sparge un zid de piatră poate fi mușcat de un șarpe.
9 Cine scoate pietre din carieră se poate răni cu ele și cine crapă lemne poate fi în pericol din cauza lor*.
10 Dacă o unealtă de fier se tocește și nu i se ascute tăișul, atunci omul trebuie să facă mult efort. Dar înțelepciunea contribuie la reușită.
11 Dacă șarpele mușcă înainte de a fi descântat, îmblânzitorul* nu are niciun câștig.
12 Cuvintele gurii celui înțelept aduc bunăvoință,+ dar buzele celui fără minte îi aduc distrugerea.+ 13 Primele cuvinte ale gurii lui sunt prostie,+ iar ultimele lui cuvinte sunt o mare nebunie. 14 Dar cel nesăbuit vorbește întruna.+
Omul nu știe ce se va întâmpla. Cine poate să-i spună ce va fi după el?+
15 Pe cel fără minte îl obosește truda lui, fiindcă el nici măcar nu știe cum să ajungă în oraș.
16 Vai de țara al cărei rege este un copil+ și ai cărei prinți încep să se ospăteze de dimineață! 17 Fericită este țara al cărei rege este fiu de nobili și ai cărei prinți mănâncă la timpul potrivit, ca să prindă puteri, nu ca să se îmbete!+
18 De multă lene, grinzile se lasă, iar când mâinile sunt leneșe, picură în casă.+
19 Pâinea* îl face pe lucrător să râdă și vinul face viața plăcută,+ dar banul satisface orice nevoie.+
20 Nu-l blestema pe rege nici chiar în gând*+ și nu-l blestema pe bogat nici chiar în dormitorul tău, căci o pasăre* ar putea duce vorba* și o făptură înaripată ar putea repeta ce ai spus.
11 Aruncă-ți* pâinea pe ape,+ căci după multe zile o vei găsi iarăși.+ 2 Dă câte o parte din ce ai la șapte sau chiar la opt,+ căci nu știi ce nenorocire va veni pe pământ.
3 Când norii sunt plini de apă, ei varsă ploi pe pământ; și, când un copac cade la sud sau la nord, unde cade, acolo rămâne.
4 Cine se uită după vânt nu va semăna și cine se uită după nori nu va secera.+
5 Așa cum nu știi în ce fel lucrează spiritul în oasele copilului din pântecele* femeii însărcinate,+ tot așa nu cunoști nici lucrarea adevăratului Dumnezeu, care face totul.+
6 Dimineața seamănă-ți sămânța și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească,+ fiindcă nu știi care va reuși, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă vor fi la fel de bune.
7 Lumina este dulce și este plăcut pentru ochi să vadă soarele. 8 De aceea, dacă un om trăiește mulți ani, să se bucure în toți anii aceștia,+ dar să-și amintească și că zilele de întuneric ar putea fi multe; tot ce va veni este deșertăciune.+
9 Bucură-te, tinere, în tinerețea ta și inima să-ți fie veselă în zilele tinereții tale. Umblă pe căile inimii tale și după lucrurile pe care le văd ochii tăi. Dar să știi că pentru toate acestea adevăratul Dumnezeu te va aduce la judecată*.+ 10 Îndepărtează deci din inima ta tot ce provoacă durere și înlătură din trupul* tău tot ce este dăunător, căci tinerețea și floarea vârstei sunt deșertăciune.+
12 Prin urmare, adu-ți aminte de Marele tău Creator în zilele tinereții tale,+ înainte să vină zilele cele rele+ și să sosească anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”; 2 înainte să se întunece soarele, lumina, luna și stelele+ și înainte să se întoarcă norii după* ploaie; 3 înainte să vină ziua când paznicii casei tremură și bărbații puternici se încovoaie, când femeile nu mai macină, fiindcă s-au împuținat, și cele care se uită pe ferestre văd că s-a întunecat;+ 4 când ușile dinspre stradă se închid și huruitul morii slăbește, când te scoli la ciripitul unei păsări și toate fiicele cântecului se aud înăbușit;+ 5 când ți-e frică de înălțime și te cuprinde groaza pe drum. Migdalul înflorește,+ lăcusta se târăște și capera plesnește, căci omul se îndreaptă spre casa șederii lui îndelungate+ și cei care jelesc umblă pe stradă.+ 6 Adu-ți aminte de El înainte să se rupă funia de argint și să se sfărâme vasul de aur, înainte să se spargă urciorul la izvor și să se sfărâme roata de la fântână. 7 Atunci țărâna se întoarce în pământ,+ cum a fost, iar spiritul* se întoarce la adevăratul Dumnezeu, care l-a dat.+
8 „Deșertăciunea deșertăciunilor!”, spune convocatorul.+ „Totul este deșertăciune!”+
9 Pe lângă faptul că a devenit înțelept, convocatorul i-a învățat mereu pe oameni ce știa;+ el a meditat și a cercetat atent și a întocmit* multe proverbe.+ 10 Convocatorul s-a străduit să găsească cuvinte plăcute+ și să scrie întocmai cuvintele adevărului.
11 Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepușe+ și proverbele culese de ei sunt ca niște cuie bine bătute; ele sunt date de un singur păstor. 12 În rest, fiul meu, ia aminte la aceasta: Scrierea multor cărți nu are sfârșit și a te dedica prea mult studierii lor este obositor pentru trup*.+
13 Iată concluzia a tot ce ai auzit: Teme-te de adevăratul Dumnezeu+ și respectă poruncile lui,+ fiindcă aceasta este datoria omului.+ 14 Căci adevăratul Dumnezeu va judeca orice faptă, precum și orice lucru ascuns, ca să se știe dacă este bun sau rău.+
Sau „celui care adună”, „celui care cheamă laolaltă”.
Lit. „stă”.
Sau „strălucește”.
Sau „se întoarce gâfâind”.
Sau „pâraiele de iarnă”, „pâraiele sezoniere”.
Sau „veselia”.
Sau „veselie”.
Sau „pădure”.
Lit. „fii ai casei”.
Lit. „ce mi-au cerut ochii”.
Sau „veselie”.
Sau „partea”.
Sau „nimic de folos”.
Lit. „își are ochii în cap”.
Sau „să dea totul”.
Sau „o mare nenorocire”.
Lit. „și din strădania inimii lui”.
Sau „să-și bucure sufletul cu”.
Sau „pentru a naște”.
Lit. „a sări”, „a sălta”.
Sau „ordonat”, „adecvat”, „potrivit”.
Sau, posibil, „ce a trecut”.
Sau „partea”.
Lit. „și își mănâncă propria carne”.
Sau „îmi lipsesc sufletul”.
Sau „un folos mai mare”.
Lit. „repede”.
Posibil cu referire la copilul înțelept.
Sau „să-ți ducă în păcat carnea”.
Sau „mesagerului”.
Sau „o mare nenorocire”.
Sau „activități”.
Sau „o mare nenorocire”.
Sau „partea”.
Sau „partea”.
Sau „nu-și amintește de”.
Sau „o nenorocire”.
Sau „nu-i lipsește nimic pentru sufletul lui”.
Sau „sufletul lui”.
Sau „și n-ar avea parte nici chiar de mormânt”.
Lit. „el are mai multă odihnă”.
Sau „sufletul lui”.
Lit. „să umble în fața celor vii”.
Lit. „decât cutreierarea sufletului”.
Sau „nu-și poate apăra cauza”.
Sau, posibil, „lucrurile”.
Sau „o reputație bună”. Lit. „un nume”.
Sau „distracție”.
Lit. „cântecul”.
Lit. „Nu te grăbi în spiritul tău”.
Sau „să te ofensezi”.
Sau, posibil, „este semnul celui fără minte”.
Adică pentru cei vii.
Sau „nenorocirii”.
Sau „să nu afle”.
Adică cel menționat în v. 16.
Adică cel menționat în v. 17.
Lit. „blestemându-te”.
Sau „inaccesibile”.
Sau „sufletul meu a căutat”.
Sau „un bărbat drept”.
Sau „interpretarea unui lucru”.
Sau „timpul și judecata”.
Sau „și o judecată”.
Sau „răsuflării”, „vântului”.
Sau, posibil, „răutatea celor răi nu-i poate salva”.
Sau „în detrimentul”.
Sau „un lucru revoltător”.
Sau, posibil, „că oamenii nu dorm nici ziua, nici noaptea”.
Lit. „și după aceasta – la cei morți”.
Sau „sunt conștienți”.
Adică haine în culori deschise, care reflectă bună dispoziție, nu haine de doliu.
Sau „Șeol”. Vezi Glosarul, „Mormânt”.
Sau „nenorocire”.
Lit. „este la dreapta lui”.
Lit. „este la stânga lui”.
Lit. „inimă”.
Lit. „spiritul”, „răsuflarea”.
Sau „previne”.
Sau „capabili”.
Sau, posibil, „trebuie să fie atent la ele”.
Lit. „stăpânul limbii”.
Sau „Hrana”.
Sau, posibil, „în patul tău”.
Lit. „o viețuitoare zburătoare a cerurilor”.
Sau „mesajul”.
Sau „Trimite-ți”.
Lit. „oasele din pântecele”.
Sau „te va trage la răspundere”.
Lit. „carnea”.
Sau, posibil, „cu”.
Sau „forța de viață”.
Sau „a cules”, „a pus în ordine”.
Lit. „carne”.