IOV
1 În țara Uț trăia un om pe nume Iov*.+ Omul acesta era drept și integru*.+ El se temea de Dumnezeu și respingea ce este rău.+ 2 Și i s-au născut șapte fii și trei fiice. 3 El avea multe animale: 7 000 de oi, 3 000 de cămile, 1 000 de vite* și 500 de măgărițe. Și avea și foarte mulți slujitori. Omul acesta a ajuns mai mare decât toți locuitorii Răsăritului.
4 Fiecare dintre fiii lui dădea un ospăț în casa lui în ziua în care îi venea rândul. Și ei le invitau și pe cele trei surori ale lor să mănânce și să bea cu ei. 5 Iar când un șir de ospețe se termina, Iov îi chema ca să-i sfințească. El se trezea dis-de-dimineață și aducea jertfe arse+ pentru fiecare dintre ei. Căci Iov zicea: „Poate că fiii mei au păcătuit și l-au blestemat pe Dumnezeu în inima lor”. Așa făcea Iov întotdeauna.+
6 Și a venit ziua când fiii adevăratului Dumnezeu*+ au intrat să se prezinte înaintea lui Iehova,+ iar Satan*+ a intrat și el printre ei.+
7 Atunci Iehova i-a zis lui Satan: „De unde vii?”. Satan i-a răspuns lui Iehova: „De la colindarea și de la cutreierarea pământului”.+ 8 Și Iehova i-a spus lui Satan: „L-ai văzut pe* slujitorul meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ, un om drept și integru*,+ care se teme de Dumnezeu și respinge ce este rău”. 9 Dar Satan i-a răspuns lui Iehova: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?+ 10 N-ai ridicat tu un gard ocrotitor în jurul lui,+ în jurul casei lui și în jurul a tot ce are el? Ai binecuvântat lucrarea mâinilor lui,+ iar animalele lui au umplut țara. 11 Dar acum întinde-ți mâna și atinge-te de tot ce are și sigur te va blestema în față”. 12 Atunci Iehova i-a spus lui Satan: „Iată că tot ce are el este în mâna ta*! Numai de el să nu te atingi!”. Și Satan a ieșit dinaintea* lui Iehova.+
13 În ziua în care fiii și fiicele lui mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare,+ 14 un mesager a venit la Iov și a zis: „Vitele arau și măgărițele pășteau lângă ele, 15 când sabeenii au năvălit și le-au luat, iar pe slujitori i-au ucis cu sabia. Numai eu am scăpat și am venit să-ți dau de veste”.
16 În timp ce acesta vorbea, a venit altul și a zis: „A căzut din ceruri foc de la Dumnezeu* și a ars oile și slujitorii și i-a mistuit! Numai eu am scăpat și am venit să-ți dau de veste”.
17 În timp ce acesta vorbea, a venit altul și a zis: „Caldeenii+ au format trei cete, s-au năpustit asupra cămilelor și le-au luat, iar pe slujitori i-au ucis cu sabia. Numai eu am scăpat și am venit să-ți dau de veste”.
18 În timp ce acesta vorbea, a mai venit unul și a zis: „Fiii și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare. 19 Dintr-odată a venit un vânt puternic dinspre pustiu și a lovit cele patru colțuri ale casei și ea a căzut peste tineri, iar ei au murit. Numai eu am scăpat și am venit să-ți dau de veste”.
20 Atunci Iov s-a ridicat, și-a sfâșiat mantia și și-a tăiat părul capului. Apoi a căzut la pământ, s-a plecat 21 și a zis:
Iehova a dat,+ Iehova a luat.
Lăudat să fie și de acum înainte numele lui Iehova!”.
22 În toate acestea, Iov n-a păcătuit și nu l-a acuzat pe Dumnezeu că ar fi făcut vreun rău*.
2 Apoi a venit ziua când fiii adevăratului Dumnezeu*+ au intrat să se prezinte înaintea lui Iehova,+ iar Satan a intrat și el printre ei ca să se prezinte înaintea lui Iehova.+
2 Atunci Iehova i-a zis lui Satan: „De unde vii?”. Satan i-a răspuns lui Iehova: „De la colindarea și de la cutreierarea pământului”.+ 3 Și Iehova i-a spus lui Satan: „L-ai văzut pe* slujitorul meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ, un om drept și integru*,+ care se teme de Dumnezeu și respinge ce este rău. El tot ține cu tărie la integritatea lui,+ deși tu mă stârnești împotriva lui+ ca să-l nimicesc* fără motiv”. 4 Dar Satan i-a răspuns lui Iehova: „Piele pentru piele. Omul va da tot ce are pentru viața* lui. 5 Acum întinde-ți mâna și atinge-te de oasele și de carnea lui și sigur te va blestema în față”.+
6 Atunci Iehova i-a spus lui Satan: „Iată că este în mâna ta*! Numai să nu-i iei viața*!”. 7 Și Satan a ieșit dinaintea* lui Iehova și l-a lovit pe Iov cu bube dureroase*+ din talpa piciorului până în creștetul capului. 8 Și Iov a luat un ciob de lut ca să se scarpine și s-a așezat în cenușă.+
9 În cele din urmă, soția lui i-a zis: „Tot ții cu tărie la integritatea ta? Blestemă-l pe Dumnezeu și mori!”. 10 Dar el i-a spus: „Vorbești ca o femeie fără minte! Să primim de la adevăratul Dumnezeu numai binele? Să nu primim și răul?”.+ În toate acestea, Iov n-a păcătuit cu buzele lui.+
11 Trei prieteni* ai lui Iov au auzit despre toate nenorocirile care se abătuseră asupra lui și fiecare a venit din locul lui: Elifaz,+ temanitul, Bildad,+ șuhitul,+ și Țofar,+ naamatitul. Ei s-au înțeles să se întâlnească și să meargă la Iov ca să-l compătimească și să-l consoleze. 12 Când l-au zărit de departe, nu l-au mai recunoscut. Atunci au început să plângă tare, și-au sfâșiat veșmintele și au aruncat țărână în sus, deasupra capului lor.+ 13 Și au stat cu el jos, pe pământ, șapte zile și șapte nopți. Niciunul nu i-a spus vreun cuvânt, pentru că au văzut cât de mare îi era durerea.+
3 Apoi Iov a început să vorbească și să blesteme ziua în care s-a născut*.+ 2 Și Iov a zis:
4 Ziua aceea să se prefacă în întuneric.
Dumnezeu să nu se îngrijească de ea de sus
și lumina să nu strălucească peste ea.
5 S-o învăluie întunericul adânc*.
Un nor de ploaie s-o acopere
și tot ce întunecă ziua s-o înspăimânte.
6 Iar noaptea aceea s-o cuprindă bezna.+
Să nu se bucure printre zilele anului,
să nu intre în numărul lunilor.
7 Da, stearpă să fie noaptea aceea,
să nu se audă în ea niciun strigăt de bucurie.
11 De ce nu am murit la naștere?
De ce nu am pierit când am ieșit din pântece?+
12 De ce au fost genunchi care să mă primească
și sâni care să mă alăpteze?
13 Căci acum aș sta culcat și liniștit,+
aș dormi și m-aș odihni+
14 cu regii pământului și cu sfătuitorii lor,
care și-au construit locuri ce sunt acum ruine*,
15 sau cu prinții care aveau aur
și case pline cu argint.
16 Sau de ce n-am fost ca un făt avortat și ascuns,
ca niște copii care n-au văzut niciodată lumina?
18 Acolo, prizonierii sunt toți liniștiți,
nu mai aud glasul celui ce-i obliga să muncească.
21 De ce nu vine moartea la cei care o așteaptă?+
Ei sapă după ea mai mult decât după comori ascunse,
22 se bucură nespus de mult,
sunt fericiți când găsesc mormântul.
23 De ce îi dă el lumină omului care nu știe pe ce cale să meargă,
celui pe care Dumnezeu l-a îngrădit?+
25 Fiindcă ceea ce mă îngrozea a venit peste mine
și de lucrul de care mă temeam, de acela am parte.
26 Nu am pace, nu am liniște și nici odihnă,
și totuși necazurile vin unul după altul”.
4 Atunci Elifaz,+ temanitul, a luat cuvântul și a zis:
2 „Dacă ar încerca cineva să-ți vorbească, te-ai supăra?
Dar cine poate să tacă?
3 Iată că tu i-ai corectat pe mulți
și ai întărit mâinile slabe.
4 Cuvintele tale l-au ridicat pe cel ce se poticnea
și tu i-ai întărit pe cei ai căror genunchi se îndoiau.
6 Oare nu-ți dă încredere respectul tău față de Dumnezeu?
Și nu-ți dă speranță faptul că umbli în integritate?+
7 Amintește-ți, te rog: Care om nevinovat a pierit vreodată?
Și când au fost nimiciți cei drepți?
9 Prin suflarea lui Dumnezeu pier
și prin suflul mâniei sale își găsesc sfârșitul.
10 Leul răcnește și leul tânăr se face auzit,
dar chiar și dinții leilor puternici sunt zdrobiți.
11 Leul piere din lipsă de pradă
și puii de leu sunt risipiți.
12 Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns
și urechea mea i-a auzit șoapta.
13 În gândurile tulburătoare din viziunile nopții,
când oamenii se cufundă într-un somn adânc,
14 m-au cuprins groaza și tremurul
și oasele mi s-au umplut de frică.
15 Un spirit a trecut peste fața mea;
mi s-a zbârlit părul de pe corp.
16 Apoi s-a oprit,
dar nu i-am recunoscut înfățișarea.
Ceva nedeslușit se afla în fața ochilor mei.
Era liniște. Apoi am auzit un glas:
17 «Poate fi omul muritor mai drept decât Dumnezeu?
Sau poate fi omul mai curat decât Făuritorul lui?».
19 Cu atât mai mult celor ce locuiesc în case de lut,
care își au temelia în țărână+
și sunt zdrobiți la fel de ușor ca molia!
20 De dimineață până seara sunt zdrobiți,
pier pentru totdeauna, fără ca cineva să ia seama.
21 Nu sunt ei ca un cort a cărui funie a fost smulsă?
Mor fără să fi dobândit înțelepciune.
5 Strigă, te rog! Are cine să-ți răspundă?
Spre care dintre sfinți te vei îndrepta?
2 Căci pe nebun îl omoară indignarea,
iar pe cel naiv îl ucide invidia.
3 Eu l-am văzut pe nebun prinzând rădăcini,
dar deodată locuința lui este blestemată.
4 Fiii lui sunt departe de a fi în siguranță,
sunt zdrobiți* la poarta orașului+ și nu are cine să-i scape.
5 Flămândul mănâncă ceea ce seceră el,
luându-i chiar și ce crește printre spini.
Bunurile lor* sunt luate prin vicleșug.
6 Căci răul nu iese din țărână,
iar necazul nu răsare din pământ.
7 Căci omul se naște pentru necaz,
așa cum scânteile zboară în sus.
8 Totuși, eu m-aș îndrepta spre Dumnezeu
și lui Dumnezeu i-aș prezenta cauza mea,
9 Celui ce face lucruri mari, de nepătruns,
lucruri minunate, fără număr.
10 El dă ploaie pe pământ
și trimite ape pe ogoare.
11 Îi înalță pe cei umili
și îi salvează pe cei întristați.
12 El zădărnicește planurile celor vicleni
pentru ca lucrarea mâinilor lor să nu reușească.
14 Ziua, ei sunt în întuneric,
iar în miezul zilei bâjbâie ca noaptea.
15 El îl salvează pe sărac de sabia care iese din gura lor
și îl scapă din mâna celui tare,
16 astfel că pentru cel sărman mai este speranță,
iar gura celor nedrepți este închisă.
17 Iată! Fericit este omul pe care îl mustră Dumnezeu!
Nu respinge deci disciplinarea de la Cel Atotputernic!
18 Căci el provoacă durere, dar tot el leagă rana,
el sfărâmă, dar tot el aduce vindecare cu mâinile lui.
19 Din șase nenorociri te va scăpa
și nici chiar a șaptea nu te va atinge.
20 Pe timp de foamete te va scăpa de la moarte
și pe timp de război, de puterea sabiei.
22 Vei râde de nimicire și de foamete
și nu te vei teme de fiarele pământului.
25 Vei avea mulți copii,
iar urmașii tăi vor fi la fel de numeroși ca iarba pământului.
26 Vei fi încă plin de vigoare când vei ajunge în mormânt,
ca snopii strânși la timpul lor.
27 Iată! Noi am cercetat și așa este.
Ascultă și acceptă!”.
6 Atunci Iov a luat cuvântul și a zis:
3 Căci acum ea este mai grea decât nisipul mărilor.
De aceea cuvintele mele sunt necugetate.+
4 Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns
și spiritul meu le bea veninul.+
Spaimele de la Dumnezeu se strâng ca o armată împotriva mea.
6 Se mănâncă oare fără sare ceva ce n-are gust?
Sau are vreun gust sucul nalbei?
7 Eu* n-am vrut să mă ating de acestea.
Ele sunt pentru mine ca o mâncare stricată.
8 O, de mi s-ar răspunde la rugăminte
și de mi-ar împlini Dumnezeu dorința!
10 Chiar și aceasta mi-ar aduce mângâiere.
Aș sări de bucurie în ciuda durerii mele cumplite,
căci n-am respins cuvintele Celui Sfânt.+
11 Am eu putere să mai aștept?+
Și ce viitor am, ca să mai trăiesc*?
12 Este puterea mea ca a pietrei?
Sau este carnea mea de aramă?
13 Mai pot eu să mă ajut în vreun fel,
când tot sprijinul mi-a fost luat?
16 Ele sunt tulburi din cauza gheții
și în ele este ascunsă zăpada care se topește.
17 Dar, când vine vara, rămân fără apă și dispar;
când vine arșița, ele seacă.
18 Și ele șerpuiesc,
ajung în pustiu și pier.
20 Ei se rușinează pentru că s-au așteptat să găsească apă;
au mers până acolo și au fost dezamăgiți.
22 Am zis eu: «Dați-mi ceva»?
Sau v-am cerut eu să oferiți din averea voastră un dar în folosul meu?
25 Cuvintele adevărate nu sunt dureroase!+
Dar ce folos aduce mustrarea voastră?+
26 Plănuiți să mă mustrați pentru cuvintele mele,
pentru vorbele unui om disperat,+ pe care le ia vântul?
28 Acum întoarceți-vă și uitați-vă la mine,
căci n-am să vă mint în față!
29 Gândiți-vă mai bine, vă rog, nu mă judecați greșit,
da, gândiți-vă mai bine, căci n-am făcut nimic rău*.
30 Este oare nedreptate pe limba mea
sau nu deosebește cerul gurii mele ce este rău?
7 Nu este viața omului muritor, de pe pământ, ca o muncă obligatorie
și nu sunt zilele lui ca zilele unui lucrător tocmit?+
4 Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi scula?».+
Dar noaptea este lungă și mă zvârcolesc până la revărsatul zorilor.
5 Carnea mi s-a acoperit cu viermi și cu bulgări de pământ,+
pielea îmi este plină de cruste și de puroi.+
11 De aceea, nu-mi voi reține gura.
12 Sunt eu o mare sau un monstru marin
ca să-mi pui strajă?
13 Când spun: «Așternutul meu mă va mângâia,
patul meu îmi va alina durerea»,
16 Sunt dezgustat de viață,+ nu vreau să mai trăiesc.
Lasă-mă, căci zilele mele sunt ca un abur.+
20 Dacă am păcătuit, ce rău ți-am făcut ție, Cel care îi cercetează pe oameni?+
De ce m-ai făcut o țintă a ta?
Am devenit oare o povară pentru tine?
21 De ce nu-mi ierți fărădelegea
și nu-mi treci cu vederea nelegiuirea?
Căci în curând voi adormi în țărână.+
Și mă vei căuta, dar nu voi mai fi”.
8 Atunci Bildad,+ șuhitul,+ a luat cuvântul și a zis:
2 „Până când vei vorbi astfel?+
Cuvintele gurii tale sunt doar un vânt puternic!
3 Va face Dumnezeu judecată nedreaptă
sau va strâmba Cel Atotputernic dreptatea?
4 Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva lui,
el a lăsat să fie pedepsiți pentru răzvrătirea lor*.
5 Dar, dacă te-ai îndrepta spre Dumnezeu,+
dacă l-ai implora pe Cel Atotputernic să-ți arate favoare
6 și dacă ai fi într-adevăr curat și drept,+
el ți-ar acorda atenție*
și te-ar aduce înapoi în locul care ți se cuvine.
8 Întreabă, te rog, generațiile de dinainte
și îndreaptă-ți atenția spre lucrurile aflate de părinții lor.+
9 Căci noi suntem doar de ieri și nu știm nimic,
fiindcă zilele noastre pe pământ sunt o umbră.
11 Va crește papirusul unde nu este mlaștină?
Va crește trestia fără apă?
12 Când este încă în floare, chiar dacă nu este smulsă,
se va usca înaintea celorlalte plante.
13 Acesta este sfârșitul* tuturor celor ce-l uită pe Dumnezeu,
căci speranța celui lipsit de pietate* va pieri.
14 Încrederea lui este zadarnică,
este la fel de fragilă ca pânza* de păianjen.
15 El se va sprijini de casa lui, dar ea nu va sta în picioare,
va încerca să se prindă de ea, dar ea nu va rezista.
20 În mod sigur, Dumnezeu nu-i va respinge pe cei ce rămân integri*,
nici nu-i va sprijini* pe cei răi.
21 Căci el îți va umple gura cu râsete
și buzele cu strigăte de bucurie.
22 Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcați cu rușine,
iar cortul celor răi nu va mai fi”.
9 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Da, știu că așa este.
Dar cum ar putea avea dreptate omul muritor când se judecă cu Dumnezeu?+
3 Dacă cineva ar vrea să se certe cu El*,+
nu i-ar putea răspunde nici măcar la una din o mie de întrebări.
4 El are o inimă înțeleaptă și o putere foarte mare.+
Cine poate să i se împotrivească și să scape nevătămat?+
7 El poruncește soarelui să nu mai strălucească
și pune sigiliu stelelor ca să nu mai lumineze.+
și pășește pe valurile înalte ale mării.+
9 El a făcut constelațiile Aș*, Chesil* și Chima*,+
precum și constelațiile* sudului.
10 El face lucruri mari, de nepătruns,+
lucruri minunate, fără număr.+
11 Iată că el trece pe lângă mine și eu nu-l pot vedea,
se duce, dar eu nu-l observ.
12 Când smulge ceva, cine i se poate împotrivi?
Cine îi poate spune: «Ce faci»?+
14 Atunci eu cum să-i răspund?
Îmi voi alege cu grijă cuvintele înaintea lui!
15 Chiar dacă aș avea dreptate, nu i-aș răspunde.+
N-aș putea decât să implor îndurare de la judecătorul meu*.
16 Dacă l-aș chema, oare mi-ar răspunde?
Nu cred că mi-ar asculta glasul.
17 Căci el mă zdrobește printr-o furtună
și îmi înmulțește rănile fără motiv.+
18 Nu mă lasă nici să-mi trag răsuflarea,
ci mă umple de amărăciuni.
19 Dacă e vorba de putere, atunci el este cel puternic!+
Dacă e vorba de judecată, el spune: «Cine mă poate trage la răspundere*?».
20 Dacă aș avea dreptate, gura mea m-ar condamna.
23 Dacă un puhoi ar provoca dintr-odată moartea,
el și-ar bate joc de disperarea celor nevinovați.
Dacă nu el, atunci cine?
26 Trec ca niște corăbii de trestie,
ca acvilele care se reped asupra prăzii.
27 Dacă aș zice: «Îmi voi uita plângerea,
îmi voi schimba înfățișarea și voi fi vesel»,
29 Oricum aș fi găsit vinovat*!
Atunci de ce să mă mai obosesc în zadar?+
30 Dacă m-aș spăla cu apă din zăpadă topită
și mi-aș curăța mâinile cu leșie*,+
31 atunci m-ai cufunda într-o groapă,
astfel că nici veșmintele mele nu m-ar mai putea suferi.
și nu m-ar mai îngrozi cu spaima pe care o inspiră,+
35 atunci i-aș vorbi fără să-mi fie frică,
pentru că nu-mi stă-n fire să vorbesc cu teamă.
Voi da frâu liber plângerii mele,
voi vorbi în marea mea amărăciune*!
2 Îi voi zice lui Dumnezeu: «Nu mă declara vinovat!
Spune-mi de ce te cerți cu mine.
3 Este oare în folosul tău să asuprești,
să disprețuiești lucrarea mâinilor tale+
și să faci să strălucească* sfatul celor răi?
4 Ai tu ochi de carne
sau vezi tu cum vede omul muritor?
5 Sunt zilele tale ca zilele oamenilor muritori
sau sunt anii tăi ca anii unui om,+
6 de încerci să-mi găsești nelegiuirea
și-mi cauți întruna păcatul?+
10 Nu m-ai turnat tu ca laptele
și nu m-ai închegat ca brânza?
13 Dar, în secret, ai vrut să faci aceste lucruri*,
știu că ele sunt de la tine:
15 Dacă sunt vinovat, vai de mine!
Și, chiar dacă nu sunt vinovat, nu pot să-mi ridic capul,+
căci sunt plin de rușine și sătul de necaz.+
17 Aduci alți martori împotriva mea
și îți întețești mânia față de mine,
iar asupra mea se abate necaz după necaz.
18 Atunci de ce m-ai scos din pântecele mamei?+
Mai bine aș fi murit înainte să mă poată vedea vreun ochi.
19 Ar fi fost ca și cum n-aș fi existat;
din pântece aș fi fost dus direct în mormânt».
20 Nu sunt puține zilele mele?+ Să mă lase în pace,
să-și întoarcă privirea de la mine, ca să am parte de puțină liniște*+
21 înainte să mă duc – și să nu mă mai întorc+ –
în țara întunericului adânc*,+
22 în țara negurii dense,
a umbrei adânci și a dezordinii,
unde chiar și lumina este ca bezna”.
11 Țofar,+ naamatitul, a luat cuvântul și a zis:
2 „Vor rămâne toate aceste cuvinte fără răspuns
sau va avea cineva dreptate doar pentru că vorbește mult*?
3 Îi va face pe oameni să tacă vorbirea ta deșartă?
Nu te va mustra nimeni pentru cuvintele tale batjocoritoare?+
6 Atunci ți-ar dezvălui tainele înțelepciunii,
căci înțelepciunea practică are multe fețe.
Ai înțelege astfel că Dumnezeu dă uitării o parte din nelegiuirea ta.
8 Ea* este mai sus decât cerul. Ce poți face tu?
Este mai adâncă decât Mormântul*. Ce poți ști tu?
9 Este mai întinsă decât pământul
și mai largă decât marea.
10 Dacă el trece și închide pe cineva și îl duce la judecată,
cine i se poate împotrivi?
11 Căci el știe când oamenii sunt înșelători.
Când va vedea răul, oare nu va lua seama?
13 De ți-ai pregăti inima
și ți-ai întinde mâinile spre Dumnezeu!
14 Dacă mâna ta face răul, să nu-l mai facă
și nu lăsa nedreptatea să locuiască în corturile tale.
15 Căci atunci vei putea să-ți ridici capul fără să-ți fie rușine,
vei putea sta neclintit fără să-ți fie teamă.
16 Căci atunci vei uita de necazul tău,
îți vei aminti de el ca de niște ape care au trecut.
17 Viața ta va fi mai senină decât ziua la amiază,
chiar și întunericul ei va fi ca dimineața.
18 Vei fi plin de încredere pentru că există o speranță.
Te vei uita în jur și te vei culca în siguranță.
19 Te vei culca și nimeni nu te va înspăimânta.
Mulți vor căuta bunăvoința ta.
20 Dar ochii celor răi se vor stinge;
ei nu vor găsi niciun loc de refugiu
12 Atunci Iov a luat cuvântul și a zis:
Nu sunt mai prejos decât voi.
Cine nu știe aceste lucruri?
Cel drept și ireproșabil este luat în râs!
5 Cel lipsit de griji disprețuiește nenorocirea,
crezând că ea este doar pentru cei ale căror picioare se clatină*.
6 Corturile jefuitorilor au parte de pace+
și cei care îl provoacă pe Dumnezeu sunt în siguranță,+
ei, care își duc dumnezeul în mână.
7 Dar întreabă, te rog, animalele, iar ele te vor învăța,
și păsările cerului, iar ele îți vor spune!
9 Care dintre toate acestea nu știe
că mâna lui Iehova le-a făcut?
16 La el sunt puterea și înțelepciunea practică,+
ai lui sunt cel ce rătăcește și cel ce duce în rătăcire.
17 El îi face pe sfătuitori să umble desculți*
și pe judecători să înnebunească.+
19 El îi face pe preoți să umble desculți+
și îi răstoarnă pe cei puternici din pozițiile lor stabile.+
20 El îi face să tacă pe sfătuitorii de încredere
și le ia mintea bătrânilor.
21 El toarnă dispreț peste nobili+
și îi face slabi pe cei puternici*.
22 El scoate la iveală lucruri adânci din întuneric+
și aduce la lumină întunericul adânc.
23 El întărește națiunile, ca apoi să le distrugă,
le lărgește granițele, ca apoi să le ducă în exil.
25 Ei bâjbâie prin întuneric,+ unde nu este lumină;
el îi face să rătăcească asemenea unor oameni beți.+
13 Da, ochiul meu a văzut toate acestea,
urechea mea le-a auzit și le-a înțeles.
2 Ce știți voi, știu și eu,
nu sunt mai prejos decât voi.
6 Ascultați, vă rog, argumentele mele
și luați aminte la apărarea mea!
7 Veți spune nedreptăți pentru Dumnezeu
și veți spune minciuni pentru el?
9 Ar fi bine de voi dacă el v-ar cerceta?+
Îl veți înșela așa cum l-ați înșela pe omul muritor?
11 Oare nu vă va face măreția lui să vă înspăimântați
și nu vă va cuprinde groaza de el?
12 Cuvintele voastre înțelepte* sunt proverbe de cenușă,
apărarea voastră* este la fel de slabă ca o întăritură de lut.
13 Tăceți înaintea mea ca să vorbesc eu!
Apoi poate să vină orice peste mine!
16 Atunci el ar deveni salvarea mea,+
căci niciun om lipsit de pietate* nu va putea intra înaintea lui.+
17 Ascultați cu atenție cuvântul meu,
luați aminte la vorbele mele.
18 Iată! Mi-am pregătit apărarea;
știu că am dreptate.
19 Cine se va certa cu mine?
Dacă ar trebui să tac, aș muri!*
22 Cheamă-mă și eu îți voi răspunde
sau lasă-mă să vorbesc și răspunde-mi tu!
23 Care sunt nelegiuirile și păcatele mele?
Fă-mă să-mi cunosc răzvrătirea și păcatul.
25 Vrei să înspăimânți o frunză purtată de vânt
sau să urmărești un pai uscat?
27 Îmi pui picioarele în butuci,
îmi urmărești toate căile
și tragi o linie în jurul urmelor pașilor mei.
4 Cine poate face să se nască o ființă curată dintr-una necurată?+
Nimeni.
5 Dacă zilele lui sunt hotărâte,
numărul lunilor lui depinde de tine.
I-ai stabilit o limită peste care să nu treacă.+
6 Întoarce-ți privirea de la el ca să se odihnească
și să-și termine ziua în pace, la fel ca un lucrător tocmit.+
7 Căci până și pentru un copac este speranță.
Dacă este tăiat, îi vor da din nou lăstari,
iar lăstarii lui vor continua să crească.
8 Dacă rădăcina lui îmbătrânește în pământ
și buturuga lui moare în țărână,
9 la mirosul apei va lăstări,
va da ramuri ca o plantă nouă.
11 Apele se duc din mare,
iar râul se scurge și seacă.
12 Tot așa și omul: adoarme și nu se mai ridică.+
Cât va fi cerul, nu se va mai trezi,
nici nu va mai fi sculat din somnul lui.+
13 O, de m-ai ascunde în Mormânt*,+
de m-ai ține ascuns până îți va trece mânia,
de mi-ai stabili un timp și ți-ai aminti apoi de mine!+
14 Dacă omul moare, poate el trăi din nou?+
15 Tu vei chema și eu îți voi răspunde.+
Îți va fi dor de lucrarea mâinilor tale.
16 Dar acum îmi numeri fiecare pas,
nu te uiți decât la păcatul meu.
17 Răzvrătirea mea este pecetluită într-un săculeț;
tu pecetluiești nelegiuirea mea cu clei.
18 Așa cum muntele se prăbușește și se sfărâmă
și stânca se mișcă din locul ei,
19 așa cum apa roade pietrele
și șuvoaiele duc cu ele țărâna pământului,
așa distrugi tu speranța omului muritor.
15 Elifaz,+ temanitul, a luat cuvântul și a zis:
3 Va mustra el prin cuvinte care nu ajută la nimic
sau prin vorbe care nu sunt de niciun folos?
4 Căci tu faci ca teama de Dumnezeu să dispară
și înăbuși orice interes față de Dumnezeu.
7 Ești tu primul om care s-a născut
sau ai fost tu adus pe lume înaintea dealurilor?
8 Auzi tu vorbele secrete ale lui Dumnezeu
sau ești tu singurul care are înțelepciune?
Ce pricepi tu și noi nu pricepem?
11 Nu-ți sunt de-ajuns mângâierile lui Dumnezeu
sau cuvintele care-ți sunt spuse cu blândețe?
12 De ce te trage inima după ea
și de ce-ți scapără ochii de mânie?
13 Căci îți întorci spiritul împotriva lui Dumnezeu
și lași să-ți iasă din gură asemenea cuvinte.
16 Cu atât mai puțin are încredere în cineva care este dezgustător și corupt,+
într-un om care bea nedreptatea ca apa!
17 Îți voi vorbi, ascultă-mă!
Îți voi spune ce am văzut,
18 ce au istorisit înțelepții fără să ascundă,
lucruri aflate de la părinții lor.+
19 Numai lor le-a fost dată țara
și niciun străin n-a trecut prin mijlocul lor.
20 Cel rău, tiranul, se chinuie în toate zilele lui,
în toți anii de care are parte.
23 Rătăcește după pâine, dar unde este ea?
Știe bine că ziua de întuneric este aproape.
24 Necazul și neliniștea îl îngrozesc,
vin peste el ca un rege gata de atac.
25 Căci își ridică mâna împotriva lui Dumnezeu
și încearcă să-l sfideze pe* Cel Atotputernic;
26 aleargă cu încăpățânare împotriva Lui,
cu scutul său gros și puternic*;
27 fața îi este acoperită cu grăsime
și șoldurile îi sunt pline de grăsime;
28 el locuiește în orașe care vor fi distruse,
în case care vor ajunge nelocuite,
care se vor preface în grămezi de pietre.
29 El nu se va îmbogăți și averea lui nu va crește,
iar bunurile lui nu vor umple țara.
31 Să nu se rătăcească încrezându-se în deșertăciuni,
căci deșertăciuni va primi în schimb.
32 Aceasta i se va întâmpla foarte curând*
și ramurile lui nu vor înverzi.+
33 Va fi ca o viță-de-vie care își scutură strugurii necopți
și ca un măslin care își leapădă florile.
34 Căci adunarea celor lipsiți de pietate* este neroditoare+
și focul va mistui corturile celor ce iau mită.
35 Ei concep nenorocirea și nasc răutatea,
iar pântecele lor pregătește înșelătoria”.
16 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Am mai auzit eu multe lucruri ca acestea.
Sunteți toți niște consolatori care mă chinuie!+
3 Se vor sfârși vorbele spuse în vânt?
Ce te face să răspunzi așa?
4 Și eu aș putea să vorbesc ca voi.
Dacă ați fi în locul meu*,
aș putea să spun multe cuvinte împotriva voastră
și să dau din cap batjocoritor către voi.+
5 Dar eu n-aș face asta, ci v-aș întări prin cuvintele gurii mele
și consolarea buzelor mele ar aduce alinare.+
8 De asemenea, tu m-ai apucat, iar starea în care mă aflu este o mărturie.
Sunt atât de slab, încât slăbiciunea mea este ca un martor care se ridică să mărturisească împotriva mea.
9 Mânia lui m-a sfâșiat și el mă urăște.+
Scrâșnește din dinți împotriva mea.
Dușmanul meu mă străpunge cu privirea.+
10 Oamenii și-au deschis larg gura împotriva mea,+
m-au lovit cu dispreț peste obraji,
se adună în număr mare împotriva mea.+
12 Trăiam liniștit, dar el m-a sfărâmat,+
m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit,
m-a făcut apoi ținta sa.
14 El face spărturi în mine, spărtură după spărtură,
se repede asupra mea ca un războinic.
16 Mi s-a înroșit fața de plâns+
și o umbră adâncă* este pe pleoapele mele,
17 deși în mâinile mele nu există violență,
iar rugăciunea mea este curată.
18 O, pământule, nu-mi acoperi sângele!+
Să nu fie loc de odihnă pentru strigătul meu!
19 Chiar acum, martorul meu este în ceruri.
Cel care poate depune mărturie pentru mine este în înălțimi.
3 Acceptă, te rog, garanția mea și păstreaz-o la tine.
Cine altcineva va da mâna cu mine ca să-mi fie garant?+
5 Unii își împart averea cu prietenii lor,
în timp ce ochii copiilor lor se sting.
8 Oamenii drepți privesc înmărmuriți lucrul acesta
și cel nevinovat este cuprins de indignare din cauza celui lipsit de pietate*.
10 Dar voi toți puteți veni din nou cu argumentele voastre,
căci n-am găsit niciun înțelept printre voi.+
12 Ei prefac noaptea în zi, spunând:
«Lumina e aproape, pentru că este întuneric».
14 Voi striga către groapă:+ «Tu ești tatăl meu!»,
iar către vierme: «Mama mea și sora mea!».
15 Atunci unde este speranța mea?+
Cine vede o speranță pentru mine?
18 Bildad,+ șuhitul, a luat cuvântul și a zis:
2 „Când veți înceta* cu aceste cuvinte?
Arătați puțină pricepere, ca apoi să putem vorbi.
4 Chiar dacă te-ai sfâșia* în mânia ta,
va fi părăsit pământul pentru tine
sau se va muta stânca din locul ei?
6 Lumina din cortul lui se va întuneca
și lampa de deasupra lui se va stinge.
8 Căci picioarele lui vor călca într-o plasă
și el va umbla pe ochiurile ei.
10 O funie este ascunsă în pământ pentru el
și o capcană este întinsă pe cărarea lui.
16 Dedesubt i se vor usca rădăcinile,
iar deasupra i se vor veșteji ramurile.
18 Va fi împins de la lumină la întuneric
și va fi alungat din lume.
19 Nu va avea nici copii, nici urmași în mijlocul poporului său
și nu va rămâne nimeni în viață în locuința lui*.
20 Când va veni ziua nenorocirii lui, oamenii de la apus vor fi înmărmuriți
și oamenii de la răsărit vor fi cuprinși de groază.
21 Așa se întâmplă cu corturile răufăcătorului
și cu locul celui care nu-l cunoaște pe Dumnezeu”.
19 Atunci Iov a luat cuvântul și a zis:
5 Dacă vreți neapărat să vă purtați cu îngâmfare față de mine,
susținând că sunt batjocorit pe drept,
6 să știți că însuși Dumnezeu m-a înșelat
și m-a prins în plasa lui de vânătoare.
7 Iată că strig întruna: «Violență!», dar nu primesc niciun răspuns;+
strig întruna după ajutor, dar nu este dreptate.+
9 M-a dezbrăcat de gloria mea
și mi-a luat coroana de pe cap.
10 Mă doboară din toate părțile până pier,
îmi smulge speranța ca pe un copac.
12 Trupele sale se adună și mă asediază;
își așază tabăra în jurul cortului meu.
15 Oaspeții din casa mea+ și sclavele mele mă consideră un străin;
în ochii lor sunt ca un om venit din altă țară.
16 Îl chem pe slujitorul meu, dar el nu răspunde.
Cu gura mea îl implor să-mi arate îndurare.
18 Până și copiii mă disprețuiesc;
nici nu mă ridic bine, că și încep să mă batjocorească.
23 O, de mi-ar fi scrise cuvintele,
de-ar fi așternute într-o carte!
24 De-ar fi gravate pentru totdeauna în stâncă
cu un condei de fier și cu plumb!
26 După ce pielea mi-a fost astfel jupuită,
dar fiind încă în viață*, îl voi vedea pe Dumnezeu.
27 Îl voi privi eu însumi
și ochii mei îl vor vedea, nu ai altuia.+
Dar în adâncul meu mă simt copleșit.*
28 Căci voi ziceți: «Cum îl persecutăm?»,+
ca și când eu aș fi rădăcina problemei.
29 Temeți-vă voi înșivă de sabie,+
căci sabia pedepsește nelegiuirile;
să știți că există un judecător”.+
20 Țofar,+ naamatitul, a luat cuvântul și a zis:
2 „Gândurile mele tulburătoare mă îndeamnă să răspund
din cauza neliniștii pe care o simt.
4 N-ai știut tu dintotdeauna,
de când a fost pus omul* pe pământ,+
5 că strigătul de bucurie al celor răi este scurt
6 Chiar dacă măreția lui se înalță până la cer
și capul îi ajunge până la nori,
7 el va pieri pentru totdeauna, ca excrementele lui.
Cei care îl vedeau vor spune: «Unde este?».
8 Va zbura ca un vis și nu va mai fi găsit,
va fi alungat ca o viziune a nopții.
12 Dacă răul are gust dulce în gura lui,
dacă îl lasă să i se topească sub limbă,
13 dacă îl savurează și nu-l dă afară,
ci îl ține în gură,
14 atunci mâncarea i se va strica în intestine
și va deveni ca veninul de cobră înăuntrul lui.
15 A înghițit o avere, dar o va vomita;
Dumnezeu o va scoate din pântecele lui.
17 Nu va vedea niciodată pâraiele de apă,
șuvoaiele de miere și de unt.
18 Va da înapoi bunurile dobândite fără să se folosească de ele*;
nu se va bucura de averea câștigată prin negoț.+
19 Căci i-a zdrobit și i-a părăsit pe săraci;
a pus mâna pe o casă pe care nu el a construit-o.
20 Dar nu va avea pace lăuntrică
și bogăția lui nu-l va scăpa.
21 Nu-i mai rămâne nimic de devorat;
de aceea, bunăstarea lui nu va dăinui.
22 În culmea belșugului va fi cuprins de îngrijorare;
nenorocirea va veni peste el cu toată puterea.
23 Când își va umple pântecele,
Dumnezeu* își va trimite peste el mânia aprinsă
și o va face să cadă asupra lui ca ploaia, până în măruntaie.
24 Dacă va fugi de armele de fier,
îl vor străpunge săgețile unui arc de aramă.
25 Își va scoate o săgeată din spate,
o armă scânteietoare din fiere;
spaima va pune stăpânire pe el.+
26 Întunericul dens este pregătit pentru bogățiile lui;
va fi mistuit de un foc pe care nu-l va ațâța nimeni;
nenorocirea îi așteaptă pe toți cei rămași în cortul lui.
27 Cerul îi va scoate la iveală nelegiuirea,
iar pământul se va ridica împotriva lui.
29 Iată partea pe care o are omul rău de la Dumnezeu,
moștenirea hotărâtă de Dumnezeu”.
21 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Ascultați cu atenție ce vă spun
și aceasta să-mi fie consolarea din partea voastră!
4 Oare unui om mă plâng eu?
Dacă ar fi așa, nu mi-aș pierde* răbdarea?
5 Uitați-vă la mine, mirați-vă
și puneți-vă mâna la gură!
6 Când mă gândesc la aceasta, mă tulbur
și un tremur îmi cuprinde trupul.
8 Copiii lor sunt mereu lângă ei
și ajung să-și vadă urmașii.
11 Copiii lor aleargă afară ca o turmă,
copilașii lor zburdă în jurul lor.
14 Dar ei îi spun adevăratului Dumnezeu: «Lasă-ne în pace!
Nu vrem să cunoaștem căile tale.+
15 Cine este Cel Atotputernic ca să-i slujim+
și ce câștigăm dacă ne apropiem de el?».+
16 Dar știu că bunăstarea lor nu stă în puterea lor.+
Gândurile* celor răi sunt departe de mine.+
17 De câte ori se stinge lampa celor nelegiuiți+
și de câte ori vine necazul peste ei?
De câte ori, în mânia lui, le împarte Dumnezeu distrugerea?
18 Ajung ei vreodată ca paiul înaintea vântului
și ca pleava luată de vijelie?
19 Dumnezeu va păstra pedeapsa tatălui pentru fii.
Dar Dumnezeu să-l răsplătească și pe el, pentru ca și el s-o simtă.+
23 Un om moare în plină putere,+
când nu are nicio grijă și este liniștit,+
24 când coapsele îi sunt pline de grăsime
și oasele îi sunt puternice*.
29 Nu i-ați întrebat pe călători?
Nu le cercetați voi cu grijă istorisirile*,
30 potrivit cărora în ziua necazului cel rău este cruțat
și în ziua furiei este scăpat?
31 Cine-l va condamna în față pentru calea lui
și cine-i va plăti pentru ce a făcut?
32 Când va fi dus la cimitir,
o strajă îi va veghea mormântul.
33 Dulci vor fi pentru el bulgării de pământ din vale*+
și toți oamenii îl vor urma*,+
iar cei dinaintea lui sunt fără număr.
34 Atunci de ce mă consolați cu vorbe deșarte?+
Răspunsurile voastre nu sunt decât minciuni!”.
22 Elifaz,+ temanitul, a luat cuvântul și a zis:
2 „Poate omul să-i fie de folos lui Dumnezeu?
Poate cel cu perspicacitate să-i fie de folos?+
4 Oare pentru respectul tău față de el te va pedepsi Dumnezeu
și te va chema la judecată?
6 Căci tu iei garanție de la frații tăi fără motiv
9 Le-ai trimis înapoi pe văduve cu mâna goală
și ai zdrobit brațele orfanilor de tată.
10 De aceea în jurul tău sunt capcane*+
și groaza neașteptată te înspăimântă;
11 de aceea este atât de întuneric, încât nu poți să vezi
și un șuvoi de ape te acoperă.
12 Oare nu este Dumnezeu în înălțimile cerului?
Uită-te cât de sus sunt toate stelele!
13 Totuși, tu spui: «Ce știe Dumnezeu?
Poate el să judece prin bezna adâncă?
15 Vei umbla tu pe calea de demult
pe care au călcat oamenii răi,
17 Ei îi spuneau adevăratului Dumnezeu: «Lasă-ne în pace!».
Și ziceau: «Ce poate să ne facă Cel Atotputernic?».
18 Totuși, el le-a umplut casele cu lucruri bune.
(Astfel de gânduri rele sunt departe de mine.)
19 Cei drepți le vor vedea căderea și se vor bucura,
iar cei nevinovați își vor bate joc de ei și vor zice:
20 «Dușmanii noștri au fost nimiciți,
iar ce a mai rămas din ei va fi mistuit de foc».
21 Cunoaște-l pe Dumnezeu și vei fi în pace cu el.
Atunci vei avea parte de lucruri bune.
23 Dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, vei prospera din nou.+
Dacă vei îndepărta nedreptatea din cortul tău,
24 dacă îți vei arunca aurul* în țărână
și aurul de Ofir+ în văile* stâncoase,
25 atunci Cel Atotputernic va fi aurul* tău
și argintul tău cel mai bun.
26 Căci atunci îți vei găsi desfătarea în Cel Atotputernic
și îți vei ridica fața spre Dumnezeu.
27 Îl vei implora, iar el te va auzi;
și îți vei împlini promisiunile.
28 Vei reuși în tot ce vei hotărî să faci
și pe căile tale va străluci lumina.
30 Îl va scăpa pe cel nevinovat.
Așadar, dacă mâinile îți sunt curate, vei fi scăpat”.
23 Iov a luat cuvântul și a zis:
3 O, de-aș ști unde să-l găsesc pe Dumnezeu!+
M-aș duce până la locuința lui.+
4 Aș merge la judecată înaintea lui
și mi-aș umple gura cu argumente;
5 aș afla cum mi-ar răspunde
și aș lua aminte la ce mi-ar spune.
6 S-ar certa el cu mine folosindu-se de marea sa putere?
Nu! Cu siguranță, m-ar asculta.+
7 Acolo, cauza celui drept ar fi soluționată
și aș fi achitat o dată pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8 Dar, dacă mă duc la răsărit, el nu este acolo;
vin înapoi și nu-l găsesc.
9 Când lucrează la stânga, nu-l zăresc;
apoi se întoarce la dreapta, dar tot nu-l văd.
10 Însă el știe calea pe care merg.+
După ce mă va pune la încercare, voi ieși ca aurul pur.+
11 Picioarele mele au urmat îndeaproape pașii lui;
am rămas pe calea lui și nu m-am abătut de la ea.+
12 Nu m-am îndepărtat de porunca buzelor lui.
Am prețuit cuvintele lui+ chiar mai mult decât mi s-a cerut*.
13 Când este hotărât, cine i se poate împotrivi?+
Când el* vrea să facă ceva, face.+
14 Căci el va îndeplini întru totul ce a hotărât în privința mea
și are în minte multe lucruri ca acestea.
15 Iată de ce sunt tulburat din cauza lui;
când mă gândesc la el, mă cuprinde teama.
16 Dumnezeu m-a făcut să-mi pierd curajul,
Cel Atotputernic m-a înfricoșat.
17 Dar încă nu m-a amuțit întunericul
și nici bezna care mi-a acoperit fața.
24 De ce nu hotărăște Cel Atotputernic un timp?+
De ce nu văd cei care îl cunosc ziua lui*?
5 Săracii umblă după hrană ca măgarii sălbatici+ în pustiu;
ei caută hrană în deșert pentru copiii lor.
8 Sunt udați de ploile din munți
și, pentru că n-au adăpost, stau lipiți de stânci.
9 Orfanul de tată este smuls de la sân+
și hainele celor săraci sunt luate ca garanție pentru un împrumut;+
10 astfel, ei umblă goi, fără haine,
și sunt flămânzi în timp ce cară snopii.
11 Trudesc în arșița zilei între zidurile teraselor*;
calcă strugurii în teasc și totuși suferă de sete.+
12 Muribunzii gem întruna în oraș,
cei răniți de moarte* strigă după ajutor,+
dar Dumnezeu nu consideră nepotrivit lucrul acesta*.
și își acoperă fața.
16 Pe întuneric sparg case,
iar ziua stau închiși înăuntru.
Nu cunosc lumina zilei.+
17 Căci dimineața este ca întunericul adânc pentru ei;
sunt obișnuiți cu spaimele întunericului adânc.
18 Dar sunt luați repede de ape.*
Terenul lor va fi blestemat.+
Nu se vor mai întoarce la viile lor.
19 Așa cum seceta și arșița înghit zăpada topită,
20 Cel rău va fi uitat de mama lui*; viermele se va ospăta din el.
Nimeni nu-și va mai aduce aminte de el.+
Nedreptatea va fi doborâtă ca un copac.
21 El o asuprește pe femeia sterilă
și îi face rău văduvei.
22 Dumnezeu* își va folosi puterea ca să-i distrugă pe cei tari;
chiar dacă se vor ridica, nu vor fi siguri de viața lor.
24 Sunt înălțați pentru puțin timp, apoi nu mai sunt.+
Sunt tăiați și strânși ca spicele.
Sunt înjosiți+ și mor ca toți ceilalți.
25 Dacă nu este așa, cine va dovedi că sunt mincinos
sau cine va contrazice cuvântul meu?”.
25 Bildad,+ șuhitul, a luat cuvântul și a zis:
2 „Ale lui sunt stăpânirea și forța înfricoșătoare,
el face pace în cer*.
3 Pot fi numărate trupele sale?
Peste cine nu se ridică lumina lui?
5 Nici chiar luna nu strălucește
și nici stelele nu sunt curate în ochii lui!
6 Cu atât mai puțin omul muritor, care este o larvă,
și fiul omului, care este un vierme!”.
26 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Cum l-ai ajutat tu pe cel fără putere!
Cum ai salvat tu brațul care nu are forță!+
3 Ce sfaturi bune i-ai dat celui lipsit de înțelepciune!+
Cât de mult ți-ai dezvăluit înțelepciunea practică*!
5 Cei ce zac neputincioși în moarte tremură;
ei sunt dedesubtul apelor și al celor ce locuiesc în ele.
7 El întinde nordul* peste spațiul gol*,+
suspendă pământul pe nimic.
8 Înfășoară apele în norii săi,+
iar norii nu se rup sub greutatea lor.
9 El acoperă fața tronului său
întinzându-și norul peste el.+
11 Coloanele cerului se clatină;
se înspăimântă la mustrarea sa.
Dar tunetul său puternic, cine poate să-l înțeleagă?”.+
27 Iov și-a continuat discursul* spunând:
2 „Viu este Dumnezeu, care mi-a refuzat dreptul la judecată,+
și viu este Cel Atotputernic, care m-a umplut de amărăciune*,+
3 că, atât timp cât suflarea mea este în mine
și spiritul de la Dumnezeu este în nările mele,+
4 buzele mele nu vor rosti nicio nedreptate
și limba mea nu va spune nicio înșelăciune!
5 Departe de mine gândul să vă declar drepți!
Până la ultima suflare, nu voi renunța la* integritatea mea!+
7 Dușmanul meu să ajungă la fel ca omul rău,
iar cel ce mă atacă, la fel ca omul nedrept!
10 Sau își va găsi el desfătarea în Cel Atotputernic?
Îl va chema el pe Dumnezeu tot timpul?
12 Dacă ați avut cu toții viziuni,
de ce spuneți numai vorbe goale?
13 Aceasta este partea pe care i-o dă Dumnezeu omului rău,+
moștenirea pe care o primesc tiranii de la Cel Atotputernic.
15 Cei care rămân în viață după el vor fi înmormântați din cauza ciumei,
iar văduvele lor nu-i vor plânge.
16 Chiar dacă el strânge argint ca țărâna
și adună haine ca lutul,
17 el le adună,
dar cei drepți le vor purta+
și cei nevinovați vor împărți argintul lui.
18 Casa construită de el este la fel de șubredă ca a unei molii,
este ca o colibă+ făcută de un străjer.
19 El se va culca bogat, dar nu va rămâne cu nimic;
când își va deschide ochii, nu va mai fi nimic.
28 Argintul are o mină de unde se extrage
și aurul are un loc unde se purifică.+
2 Fierul se scoate din pământ,
3 Omul învinge întunericul,
caută chiar și în locurile cele mai adânci, în beznă și întuneric,
ca să găsească metale prețioase*.
4 Sapă un puț de mină departe de locuințele oamenilor,
în locuri uitate, pe unde nu calcă picior de om.
Unii coboară și stau suspendați, legănându-se.
6 În pietrele lui se găsește safir
și în pulberea lui, aur.
7 Nicio pasăre de pradă nu cunoaște această cărare ascunsă;
ochiul găii-brune n-a văzut-o.
8 Fiarele cele mândre n-au bătătorit-o
și leul tânăr n-a pășit pe ea.
9 Omul lovește cu mâna stânca de cremene,
răstoarnă munții din temelii.
11 Astupă izvoarele râurilor
și scoate la lumină ce era ascuns.
14 Adâncul de ape spune: «Nu este în mine!»,
iar marea zice: «Nu este la mine!».+
17 Aurul și sticla nu se pot compara cu ea
și nici nu se poate da în schimbul ei un vas de aur purificat.+
18 Coralul și cristalul nici nu merită să fie amintite,+
căci un sac plin cu înțelepciune este mai de preț decât unul plin cu perle.
22 Distrugerea și moartea zic:
«Urechile noastre au auzit doar vorbindu-se despre ea».
23 Dumnezeu cunoaște calea spre ea
și numai el știe unde locuiește,+
24 căci se uită până la marginile pământului
și vede tot ce este sub ceruri.+
25 Când a stabilit forța* vântului+
și a fixat măsura apelor,+
26 când a dat o lege pentru ploaie+
și o cale pentru norul de furtună și pentru tunet,+
27 el a văzut înțelepciunea și a vorbit despre ea,
a întemeiat-o și a încercat-o.
28 Apoi i-a spus omului:
29 Iov și-a continuat discursul* spunând:
2 „O, de-aș fi ca în lunile de altădată,
ca în zilele când Dumnezeu veghea asupra mea,
3 când făcea să strălucească lampa lui peste capul meu
și umblam prin întuneric în lumina sa,+
4 când eram în toată puterea vârstei
și simțeam prietenia lui Dumnezeu în cortul meu,+
5 când Cel Atotputernic încă era cu mine
și copiii* mei erau în jurul meu,
6 când picioarele* mi se scăldau în unt
și stânca vărsa pâraie de ulei pentru mine.+
7 Când ieșeam la poarta orașului+
și îmi ocupam locul în piața publică,+
8 tinerii mă vedeau și se dădeau la o parte*,
chiar și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.+
9 Prinții se rețineau să vorbească
și își puneau mâna la gură.
10 Glasul oamenilor de seamă nu se mai auzea
și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Oricine mă auzea mă vorbea de bine
și oricine mă vedea depunea mărturie în favoarea mea.
12 Căci îl scăpam pe săracul care striga după ajutor,+
pe orfanul de tată și pe cel care n-avea niciun sprijin.+
14 Mă îmbrăcam cu dreptatea și ea mă înveșmânta.
Justiția îmi era mantie și turban.
15 Eram ochi pentru orb
și picioare pentru olog.
18 Și spuneam: «Îmi voi da ultima suflare în casa mea*+
și zilele mele vor fi la fel de multe ca firele de nisip.
19 Rădăcinile mele se vor întinde spre ape,
iar roua va sta toată noaptea pe ramurile mele.
20 Gloria îmi este mereu reînnoită,
iar arcul din mâna mea va trage de multe ori».
25 Îi îndrumam și le eram căpetenie,
eram ca un rege în mijlocul trupelor lui,+
ca unul care îi mângâie pe cei cuprinși de jale.+
cei care sunt mai tineri decât mine,
pe ai căror tați nu i-aș fi pus alături
nici măcar de câinii turmei mele.
2 Și la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor?
Vigoarea lor a pierit.
3 Sunt sleiți de puteri din cauza lipsurilor și a foamei
și rod ce găsesc într-un pământ arid,
care era deja pustiit și părăsit.
4 Smulg iarba sărată din tufișuri
și se hrănesc cu rădăcina tufelor de grozamă.
7 Strigă dintre tufe
și se ghemuiesc printre urzici.
12 Se ridică la dreapta mea ca o gloată;
mă pun pe fugă
și ridică obstacole în calea mea ca să mă distrugă.
14 Vin ca printr-o spărtură mare în zid,
se rostogolesc printre dărâmături.
15 Groaza mă copleșește,
demnitatea mea este spulberată ca de vânt
și salvarea mea se risipește ca un nor.
19 Dumnezeu m-a aruncat în noroi;
am ajuns ca țărâna și cenușa.
23 Căci știu că mă vei coborî în moarte,
în casa unde se vor întâlni toți cei vii.
25 Nu plângeam eu pentru cel care trecea prin greutăți*?
Nu mă întristam eu* pentru cel sărman?+
26 Așteptam binele, dar a venit răul;
așteptam lumina, dar a venit întunericul.
27 Zbuciumul din mine nu se mai oprește;
au venit peste mine zile de necaz.
28 Umblu posomorât;+ nu se vede lumina soarelui.
Mă ridic în adunare și strig după ajutor.
31 Am făcut legământ cu ochii mei.+
Cum să-i dau o atenție necuvenită unei fecioare?+
2 Care ar fi atunci partea mea de la Dumnezeu, de sus,
sau moștenirea de la Cel Atotputernic, din înălțime?
Sau s-a grăbit piciorul meu să înșele?+
7 Dacă pașii mi s-au abătut de la cale,+
dacă inima mi-a mers după ochii mei+
sau dacă mâinile mi s-au pângărit,
8 atunci eu să semăn și altcineva să mănânce,+
iar ce plantez eu să fie smuls din rădăcină*.
9 Dacă inima mi-a fost ademenită de vreo femeie+
și am pândit+ la ușa semenului meu,
10 atunci soția mea să macine pentru alt bărbat
13 Dacă n-am vrut să le fac dreptate slujitorului sau slujitoarei mele
când aveau o plângere împotriva mea*,
14 atunci ce voi face când Dumnezeu mă va chema la judecată*?
Ce-i voi răspunde când îmi va cere socoteală?+
15 Oare Cel care m-a făcut pe mine în pântece nu i-a făcut și pe ei?+
Oare nu Unul singur ne-a întocmit înainte să ne naștem*?+
16 Dacă n-am vrut să le dau săracilor ce-și doreau+
și am întristat* ochii văduvei,+
17 dacă mi-am mâncat porția singur,
fără s-o împart cu orfanul+
18 (căci din tinerețea mea el a crescut cu mine ca și cu un tată
19 dacă am văzut pe cineva că piere pentru că nu are haine
sau pe sărac că nu are cu ce să se învelească,+
20 dacă nu m-a binecuvântat el*+
în timp ce se încălzea cu lâna oilor mele,
21 dacă l-am amenințat cu pumnul pe orfan+
când avea nevoie de ajutorul meu la poarta orașului*,+
22 să-mi iasă brațul* din umăr,
să mi se rupă brațul de la cot*!
23 Căci mă temeam de nenorocirea de la Dumnezeu
și nu puteam sta înaintea măreției sale.
25 dacă m-am bucurat pentru că aveam multă avere+
și pentru că agonisisem multe lucruri,+
26 dacă am văzut soarele* strălucind
sau luna trecând în splendoarea ei+
27 și inima mea s-a lăsat ademenită în ascuns,
iar gura mi-a sărutat mâna, închinându-mă astfel lor,+
28 atunci aceasta ar fi o nelegiuire care ar trebui pedepsită de judecători,
căci l-aș fi renegat pe adevăratul Dumnezeu de sus.
29 M-am bucurat eu vreodată de pieirea dușmanului meu+
sau am jubilat eu pentru că l-a ajuns nenorocirea?
31 N-au spus bărbații din cortul meu:
«Cine poate găsi un om care să nu se fi săturat cu mâncare* de la el»?+
33 Am încercat eu vreodată să-mi acopăr fărădelegile, ca alți oameni,+
ascunzându-mi nelegiuirea în buzunarul de la haină?
34 Mi-a fost mie teamă de reacția mulțimii
sau m-am îngrozit din cauza disprețului altor familii?
M-au făcut aceste lucruri să tac și să-mi fie frică să merg afară?
35 O, de m-ar asculta cineva!+
Mi-aș pune semnătura pe ceea ce am spus!*
Să-mi răspundă Cel Atotputernic!+
De-ar fi scris acuzatorul meu acuzațiile într-un document!
36 L-aș purta pe umăr
și l-aș lega în jurul capului ca pe o coroană.
37 I-aș da socoteală lui Dumnezeu pentru fiecare pas al meu;
m-aș apropia de el sigur pe mine, ca un prinț.
38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea
și brazdele lui plâng împreună,
39 dacă i-am mâncat rodul fără plată+
sau i-am făcut pe proprietarii lui* să suspine,+
40 atunci în loc de grâu să iasă spini
și în loc de orz, buruieni urât mirositoare”.
Cuvintele lui Iov se termină aici.
32 Atunci cei trei bărbați nu i-au mai răspuns lui Iov, pentru că el se considera drept*.+ 2 Dar Elihu, fiul lui Barachel, buzitul,+ din familia lui Ram, s-a mâniat foarte tare. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov pentru că acesta încercase să se dovedească drept pe sine*, nu pe Dumnezeu.+ 3 S-a aprins de mânie și împotriva celor trei prieteni ai lui Iov fiindcă aceștia n-au putut să găsească niciun răspuns, dar îl declaraseră vinovat pe Dumnezeu.+ 4 Elihu așteptase înainte să-i răspundă lui Iov, pentru că ei erau mai în vârstă decât el.+ 5 Când a văzut că cei trei bărbați nu aveau niciun răspuns, Elihu s-a mâniat și mai tare. 6 Atunci Elihu, fiul lui Barachel, buzitul, a luat cuvântul și a zis:
De aceea, din respect, m-am reținut să vorbesc+
și n-am îndrăznit să vă spun ce știu.
10 De aceea, zic: «Ascultă-mă.
Voi spune și eu ce știu».
11 Iată! Am așteptat cuvintele voastre,
am ascultat argumentele voastre+
în timp ce vă gândeați ce să spuneți.+
12 Am fost foarte atent la voi,
dar niciunul dintre voi n-a putut să demonstreze că Iov greșește*
sau să răspundă la argumentele lui.
13 Nu spuneți deci: «Am găsit înțelepciunea.
Dumnezeu îl combate, nu un om».
14 El nu și-a îndreptat cuvintele împotriva mea;
de aceea, nu-i voi răspunde cu argumentele voastre.
15 Ei sunt înmărmuriți, nu mai au răspunsuri;
nu mai au nimic de spus.
16 Am așteptat, dar ei nu mai vorbesc;
stau acolo fără să mai răspundă.
17 Voi da și eu un răspuns,
voi spune și eu ce știu,
18 căci sunt plin de cuvinte;
spiritul din mine mă constrânge.
20 Lăsați-mă să vorbesc ca să mă liniștesc.
Îmi voi deschide gura și voi răspunde.
și nu voi linguși* vreun om,
22 căci nu știu să lingușesc.
Dacă aș face aceasta, Făuritorul meu m-ar nimici îndată.
33 Dar acum, Iov, ascultă, te rog, cuvintele mele
și ia aminte la tot ce-ți spun!
5 Răspunde-mi, dacă poți,
prezintă-ți argumentele în fața mea; fii gata să te aperi!
7 De aceea, n-ai niciun motiv să te temi de mine
sau să te simți în vreun fel copleșit din cauza mea.
8 Dar tu ai spus în auzul meu,
da, am tot auzit aceste cuvinte:
9 «Sunt pur, n-am nicio vină;+
sunt curat, n-am făcut nicio nelegiuire.+
12 Dar n-ai dreptate când spui aceasta, așa că îți voi răspunde:
Dumnezeu este mult mai mare decât omul muritor.+
13 De ce te plângi împotriva Lui?+
Fiindcă n-a răspuns la toate cuvintele tale?+
14 Căci Dumnezeu vorbește o dată și încă o dată,
dar nimeni nu-i dă atenție,
15 într-un vis, într-o viziune a nopții,+
când oamenii se cufundă într-un somn adânc,
când dorm în patul lor.
16 Atunci el le dezvelește urechea+
și le întipărește în minte* învățătura sa,
17 ca să-l întoarcă pe om de la faptele lui rele+
și să-l ferească de mândrie.+
18 Dumnezeu îi cruță sufletul* ca să nu ajungă în groapă+
și nu lasă ca viața lui să fie curmată de sabie*.
19 De asemenea, un om este mustrat cu dureri în patul lui
și cu suferință necontenită în oasele lui,
23 Dacă la acel om vine un mesager*,
un apărător dintr-o mie,
ca să-i spună ce este drept,
24 atunci Dumnezeu îi arată favoare și zice:
«Scapă-l, ca să nu coboare în groapă!+
Am găsit o răscumpărare!+
25 Carnea lui să fie mai fragedă* decât în tinerețe+
și el să aibă aceeași vigoare ca în zilele tinereții».+
26 Îl va implora pe Dumnezeu,+ care îl va primi cu bunăvoință,
și va vedea fața Lui cu strigăte de bucurie,
iar El îi va da înapoi omului muritor dreptatea Sa.
27 Omul acela le va spune* celorlalți:
«Am păcătuit+ și am strâmbat ce este drept,
dar nu am primit ce meritam*.
29 Da, Dumnezeu face toate acestea
de două ori, de trei ori, pentru un om,
30 ca să-l aducă* înapoi din groapă
și el să fie luminat cu lumina vieții.+
31 Ia aminte, Iov! Ascultă-mă!
Taci, și voi continua să vorbesc!
32 Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi!
Vorbește, căci vreau să-ți dau dreptate!
33 Dacă nu, ascultă-mă!
Taci, și te voi învăța înțelepciunea!”.
34 Și Elihu și-a continuat răspunsul zicând:
2 „Ascultați cuvintele mele, înțelepților!
Și luați aminte, voi, care aveți multă cunoștință!
4 Să judecăm noi ce este drept;
să stabilim între noi ce este bine.
6 Să mint spunând că nu merit o judecată favorabilă?
Rana mea este de nevindecat, deși n-am făcut nicio nelegiuire».+
7 Ce om este ca Iov,
care bea batjocura ca apa?
10 De aceea, ascultați-mă, oameni cu pricepere*:
14 Dacă și-ar îndrepta atenția* spre oameni,
dacă ar lua la el spiritul și răsuflarea lor,+
și omul s-ar întoarce în țărână.+
16 Acum, dacă ai pricepere, ia aminte la lucrul acesta!
Ascultă cu atenție cuvintele mele!
17 Să stăpânească oare cel ce urăște dreptatea?
L-ai condamna tu pe cel puternic care este drept?
18 I-ai spune unui rege: «Netrebnicule»?
Sau nobililor: «Nelegiuiților»?+
19 Dumnezeu nu-i părtinește pe prinți
și nu face deosebire între bogat și sărac*,+
căci toți sunt lucrarea mâinilor lui.+
20 Oamenii mor într-o clipă,+ la miezul nopții;+
se cutremură și pier;
chiar și cei puternici sunt înlăturați, dar nu de mâna omului.+
23 Căci Dumnezeu nu i-a stabilit niciunui om un timp
ca să se prezinte la judecată înaintea lui.
26 Îi lovește pentru răutatea lor
într-un loc în care toți pot să-i vadă,+
27 pentru că s-au îndepărtat de el și nu l-au mai urmat+
și n-au ținut seama de niciuna dintre căile sale.+
28 Ei îi fac pe săraci să strige către el,
iar el aude strigătul celor neajutorați.+
29 Când Dumnezeu tace, cine îl poate condamna?
Când își ascunde fața, cine îl poate vedea?
Fie că-și ascunde fața de o națiune, fie de un om, rezultatul e același.
30 El face aceasta pentru ca omul lipsit de pietate* să nu conducă+
și să nu întindă curse poporului.
31 Căci îi va spune cineva lui Dumnezeu:
«Am fost pedepsit, deși n-am comis nicio nelegiuire;+
32 învață-mă ce nu pot să văd;
dacă am făcut ceva greșit, nu voi mai face»?
33 Te va răsplăti el așa cum vrei tu, când respingi judecata lui?
Tu hotărăști, nu eu.
Spune deci ceea ce știi așa de bine.
da, toți înțelepții care mă ascultă, îmi vor zice:
35 «Iov vorbește fără să aibă cunoștință+
și cuvintele lui sunt lipsite de perspicacitate».
37 La păcatul lui adaugă răzvrătirea,+
bate din palme disprețuitor înaintea noastră
și își înmulțește cuvintele împotriva adevăratului Dumnezeu!”.+
35 Elihu și-a continuat răspunsul:
3 Căci spui: «Ce importanță are pentru tine*?
Am vreun câștig pentru că n-am păcătuit?».+
6 Dacă păcătuiești, ce rău îi faci lui?+
Și, dacă ți se înmulțesc nelegiuirile, îi faci ceva lui?+
8 Răutatea ta îi poate face rău doar unui om ca tine
și dreptatea ta îl poate ajuta doar pe un fiu al omului.
9 Oamenii strigă când sunt foarte asupriți;
strigă să fie eliberați de sub stăpânirea* celor puternici.+
10 Dar nimeni nu zice: «Unde este Dumnezeu, Marele meu Făuritor,+
care îi inspiră pe oameni să cânte cântări noaptea?».+
11 El ne învață+ mai mult decât pe animalele pământului+
și ne face mai înțelepți decât păsările cerului.
14 Cu atât mai puțin când te plângi că nu-l vezi!+
Cauza ta este înaintea lui; de aceea, ar trebui să-l aștepți cu nerăbdare.+
36 Elihu a mai zis:
2 „Ai răbdare cu mine încă puțin și te voi lămuri,
căci mai am de spus cuvinte pentru Dumnezeu.
7 El nu-și întoarce ochii de la cei drepți;+
îi pune pe tron cu regii*+ și ei sunt înălțați pentru totdeauna.
8 Dar, dacă sunt legați în lanțuri
și sunt prinși în frânghiile suferinței,
9 el le dezvăluie ce-au făcut,
nelegiuirile pe care le-au comis din mândrie.
13 Cei lipsiți de pietate* în inima lor nutresc resentimente.
Nu strigă după ajutor nici dacă el îi leagă.
16 El te trage de pe marginea prăpastiei+
și te scoate într-un loc larg, departe de strâmtoare,+
iar mângâierea ta va fi o masă plină de bucate.+
17 Atunci te vei sătura cu hotărârea judecătorească dată împotriva celui rău,+
când se va face judecată și dreptatea va triumfa.
18 Dar ai grijă ca furia să nu te împingă la dușmănie*+
și nu lăsa ca o mită mare să te ducă în rătăcire.
20 Nu tânji după noapte,
când oamenii dispar din locul lor.
22 Iată! Dumnezeu este măreț în puterea sa;
care instructor este ca el?
25 Toți oamenii o văd,
omul muritor o privește de departe.
27 El trage în sus picăturile de apă;+
din ceață, ele se transformă în ploaie;
28 apoi norii o lasă să cadă,+
o revarsă peste oameni.
37 De aceea, inima îmi bate cu putere
și sare din locul ei.
2 Ascultați cu atenție vuietul glasului său
și tunetul care iese din gura lui.
4 Apoi se aude un zgomot, ca un răcnet;
el tună cu glasul său măreț+
și nu-și oprește fulgerul când i se aude glasul.
5 Dumnezeu tună cu glasul său+ într-un mod minunat,
face lucruri mari, pe care noi nu le putem înțelege.+
6 Căci el spune zăpezii: «Cazi pe pământ»+
și ploii torențiale: «Revarsă-te cu putere».+
8 Animalele sălbatice intră în vizuinile lor
și stau ascunse în culcușurile lor.
11 Da, el încarcă norii cu umezeală
și își împrăștie fulgerul+ în nori.
12 Ei se învârt, ajungând oriunde îi trimite,
13 El îi folosește fie pentru a pedepsi*,+ fie pentru a uda pământul,
fie pentru a-și arăta iubirea loială.+
16 Știi tu cum plutesc norii?+
Acestea sunt lucrările minunate ale Celui perfect în cunoștință.+
19 Spune-ne ce ar trebui să-i zicem;
nu putem răspunde pentru că suntem în întuneric.
20 Trebuie oare să i se spună că vreau să vorbesc?
Sau a spus cineva vreun lucru care ar trebui să-i fie adus la cunoștință?+
21 Oamenii nu pot nici măcar să vadă lumina*,
chiar dacă ea strălucește pe cer,
decât după ce trece vântul și alungă norii.
23 Noi nu putem să-l înțelegem pe Cel Atotputernic.+
El este măreț în putere+
și nu nesocotește niciodată justiția+ și dreptatea sa cea mare.+
24 De aceea, să se teamă oamenii de el,+
căci el nu-i favorizează pe cei care se cred înțelepți*”.+
38 Atunci Iehova i-a răspuns lui Iov din mijlocul vijeliei:+
3 Încinge-te, te rog, ca un bărbat;
eu te voi întreba, iar tu mă vei învăța.
4 Unde erai tu când am întemeiat pământul?+
Spune-mi, dacă ai pricepere.
5 Cine i-a stabilit măsurile, dacă știi,
sau cine a întins peste el sfoara de măsurat?
6 În ce au fost înfipte postamentele lui
sau cine i-a pus piatra unghiulară,+
8 Cine a stăvilit cu porți marea+
când a ieșit țâșnind din pântecele mamei,
9 când i-am pus norul ca veșmânt
și am înfășurat-o* în beznă adâncă,
10 când i-am stabilit hotarele
și i-am pus zăvoare și porți+
11 și am zis: «Până aici poți să vii, nu trece mai departe;
aici este hotarul mândrelor tale valuri»?+
12 Ai dat tu vreodată* porunci dimineții
sau ai făcut tu zorile să-și cunoască locul,+
13 ca să apuce marginile pământului
și să-i scuture pe cei răi de pe el?+
14 Pământul se transformă ca lutul sub sigiliu*
și toate de pe el ies în evidență precum modelele de pe o haină.
15 Dar lumina celor răi este luată de la ei,
iar brațul lor ridicat este rupt.
18 Ai cuprins tu cu mintea întinderea pământului?+
Spune, dacă știi toate acestea.
19 Unde este calea spre locuința luminii?+
21 Știi tu aceasta pentru că erai deja născut
și pentru că zilele tale sunt multe la număr?
22 Ai intrat tu în cămările zăpezii+
sau ai văzut tu cămările grindinei,+
23 pe care le-am păstrat pentru timpul de necaz,
pentru ziua de luptă și de război?+
25 Cine a deschis un canal pentru puhoaiele cerului
și a croit un drum pentru norul de furtună și pentru tunet,+
26 ca să aducă ploaia peste ținutul unde nu trăiește nimeni,
peste pustiul în care nu este niciun om,+
27 ca să sature locurile devastate și sterpe
și să facă să răsară iarba?+
29 Din al cui pântece a ieșit gheața
și cine a adus pe lume bruma cerului?+
30 Cine ascunde apele ca sub o piatră
și îngheață suprafața adâncului de ape?+
35 Poți tu să trimiți fulgere?
Vor veni ele și îți vor spune: «Iată-ne!»?
37 Cine este atât de înțelept, încât să numere norii
sau cine poate vărsa urcioarele de apă ale cerului+
38 când țărâna se preface în noroi
și bulgării de pământ se lipesc unii de alții?
39 Poți tu să vânezi prada pentru leu
sau să potolești foamea leilor tineri+
40 când se ghemuiesc în culcușuri
sau când stau la pândă în vizuini?
41 Cine pregătește hrana pentru corb+
când puii lui strigă către Dumnezeu după ajutor
și rătăcesc fiindcă nu este nimic de mâncare?
39 Știi tu oare timpul când nasc caprele-de-munte?+
Ai văzut tu cum își nasc căprioarele puii?+
2 Numeri tu lunile pe care trebuie să le împlinească?
Știi tu timpul când nasc?
3 Ele se încovoaie când își aduc puii pe lume
și scapă de dureri.
4 Puii lor ajung puternici și cresc pe câmp;
pleacă și nu se mai întorc la ele.
6 I-am dat drept casă câmpia aridă
și pământul sărat, drept locuință.
7 El râde de zarva din cetate,
nu aude strigătele celui ce mână animalele.
8 Cutreieră dealurile ca să găsească pășune
și caută tot felul de plante verzi.
9 Oare vrea taurul sălbatic să te slujească+
sau va înnopta el în grajdul* tău?
10 Vei lega tu taurul sălbatic cu o frânghie ca să tragă brazde
sau va veni el în urma ta ca să are* valea?
11 Te vei încrede în puterea lui cea mare
și vei lăsa în seama lui munca ta grea?
14 Căci ea își lasă ouăle pe pământ
și le ține calde în țărână.
15 Uită că piciorul cuiva le-ar putea zdrobi
sau că un animal sălbatic ar putea călca pe ele.
16 Se poartă aspru cu puii ei, ca și cum n-ar fi ai ei;+
nu se teme că osteneala i-ar putea fi în zadar.
18 Dar, când se ridică și bate din aripi,
ea râde de cal și de călărețul lui.
și îi îmbraci tu gâtul cu o coamă fluturândă?
20 Poți tu să-l faci să sară ca o lăcustă?
Fornăitul său măreț este înspăimântător.+
22 Își bate joc de frică și nu se teme de nimic.+
Nu dă înapoi din cauza sabiei.
23 Tolba cu săgeți zornăie pe el,
sulița și lancea scânteiază.
24 Tropăind de nerăbdare, o ia din loc și aleargă mâncând pământul;
nu are astâmpăr când* se aude sunetul cornului.
25 De îndată ce sună cornul, el nechează cu putere.
De departe simte mirosul bătăliei
și aude glasul ca de tunet al comandanților și strigătul de luptă.+
26 Oare prin priceperea ta își ia zborul șoimul
și își întinde aripile spre sud?
27 Sau la porunca ta se înalță acvila+
și își face cuibul sus?+
28 Ea își petrece noaptea pe stâncă
și locuiește în fortăreața ei, pe un pisc*.
40 Iehova i-a mai zis lui Iov:
2 „Poate să se certe cu Cel Atotputernic omul care critică?+
Să răspundă cel care vrea să-l mustre pe Dumnezeu”.+
3 Iov i-a răspuns lui Iehova:
Ce să-ți răspund?
Îmi pun mâna la gură.+
5 Am vorbit o dată, dar nu voi mai răspunde,
de două ori, dar nu voi mai adăuga nimic”.
6 Atunci Iehova i-a răspuns lui Iov din mijlocul vijeliei:+
8 Îmi vei pune tu la îndoială* dreptatea?
Mă vei condamna ca să ai tu dreptate?+
9 Ai tu un braț la fel de puternic ca al adevăratului Dumnezeu?+
Sau poate să tune glasul tău ca al lui?+
10 Împodobește-te, te rog, cu glorie și măreție,
îmbracă-te cu demnitate și splendoare!
11 Revarsă-ți mânia năvalnică;
privește-l pe fiecare om trufaș și înjosește-l!
12 Privește-l pe fiecare om trufaș și umilește-l
și calcă-i în picioare pe cei răi acolo unde sunt!
13 Ascunde-i pe toți în țărână,
leagă-i* în locul ascuns.
14 Atunci chiar eu voi recunoaște*
că dreapta ta poate să te salveze.
15 Iată behemotul*, pe care l-am făcut ca și pe tine!
El mănâncă iarbă ca taurul.
16 Uite ce tărie are în șolduri
și ce putere, în mușchii pântecelui!
17 Coada lui e tare ca un cedru;
tendoanele coapsei lui se întrețes.
18 Oasele lui sunt niște tuburi de aramă,
picioarele lui sunt ca niște drugi de fier.
19 El este cel mai de seamă* între lucrările lui Dumnezeu;
numai Făuritorul lui se poate apropia de el cu sabia.
20 Căci munții îi dau hrană
și toate animalele sălbatice se joacă acolo.
21 El se culcă sub lotuși,
la adăpostul trestiilor din mlaștină.
23 Dacă râul se învolburează, el nu se îngrozește.
Stă liniștit, chiar dacă Iordanul+ se năpustește spre gura lui.
3 Îți va face el multe implorări
sau îți va vorbi el cu blândețe?
4 Va încheia el un legământ cu tine
ca să-l faci sclavul tău pe viață?
5 Te vei juca tu cu el ca și cu o pasăre
sau îl vei lega tu în lesă pentru fetele tale?
6 Îl vor da negustorii la schimb?
Îl vor împărți ei între comercianți?
8 Pune-ți mâna pe el!
Îți vei aduce aminte de lupta cu el și nu vei mai face aceasta niciodată!
9 Orice speranță de a-l prinde este deșartă.
Numai să-l vezi și te îngrozești*!
10 Nimeni nu se încumetă să-l întărâte.
Atunci cine mi se poate împotrivi?+
11 Cine mi-a dat ceva mai întâi, ca să trebuiască să-l răsplătesc?+
Tot ce se află sub ceruri este al meu.+
12 Nu voi tăcea cu privire la membrele lui
sau cu privire la puterea lui și la trupul său armonios.
13 Cine l-a dezbrăcat de veșmântul său?
Cine va intra între fălcile lui?
14 Cine poate deschide cu forța ușile gurii* lui?
Dinții lui, de jur împrejur, sunt înspăimântători.
16 Sunt atât de apropiați unul de altul,
încât nici aerul nu poate pătrunde printre ei.
17 Sunt lipiți unul de altul,
se țin laolaltă și nu pot fi despărțiți.
18 Strănutul lui face să strălucească lumina,
iar ochii lui sunt ca razele zorilor.
19 Din gura lui ies fulgere;
el scapără scântei de foc.
20 Din nările lui iese fum,
ca dintr-un cuptor în care ard pipirigi.
21 Suflarea lui aprinde cărbunii
și flăcări ies din gura lui.
22 Gâtul lui are multă forță
și înaintea lui se răspândește groaza.
23 Faldurile cărnii lui sunt strâns legate unele de altele,
sunt ca turnate pe el, neclintite.
24 Inima lui este tare ca piatra,
da, tare ca piatra de moară de dedesubt.
25 Când el se ridică, chiar și cei puternici se îngrozesc;
mișcările lui provoacă spaimă.
27 Pentru el, fierul este un pai,
arama, un lemn putred.
28 Săgeata nu-l pune pe fugă;
pietrele din praștie sunt ca pleava pentru el.
29 Socotește ciomagul un pai din miriște
și râde la șuieratul lăncii.
30 Pântecele lui arată ca niște cioburi de lut ascuțite;
el lasă urme în noroi ca o sanie de treierat.+
31 Face adâncul să fiarbă ca o oală,
agită marea ca pe o oală pentru uleiuri.
32 El lasă o urmă strălucitoare pe apă,
și adâncul pare să aibă plete albe.
33 Nu este altul ca el pe pământ,
făcut să nu se teamă de nimic.
34 El privește disprețuitor tot ce este semeț.
Este regele tuturor fiarelor puternice”.
42 Atunci Iov i-a răspuns lui Iehova:
3 Tu ai spus: «Cine este acesta care îmi întunecă sfatul fără să aibă cunoștință?».+
Da, am vorbit, dar fără să înțeleg,
despre lucruri prea minunate pentru mine, pe care nu le cunosc.+
4 Tu ai spus: «Ascultă, te rog, și eu voi vorbi.
Eu te voi întreba, iar tu mă vei învăța».+
5 Urechea mea auzise despre tine,
dar acum ochiul meu te vede.
7 După ce Iehova i-a spus aceste cuvinte lui Iov, Iehova i-a zis lui Elifaz, temanitul:
„M-am aprins de mânie împotriva ta și a celor doi prieteni ai tăi,+ pentru că n-ați spus adevărul despre mine,+ așa cum a făcut slujitorul meu Iov. 8 Acum luați șapte tauri și șapte berbeci, duceți-vă la slujitorul meu Iov și aduceți pentru voi o jertfă arsă, iar slujitorul meu Iov se va ruga pentru voi.+ Eu voi asculta negreșit cererea lui* și nu vă voi face după nebunia voastră, pentru că n-ați spus adevărul despre mine, așa cum a făcut slujitorul meu Iov”.
9 Atunci Elifaz, temanitul, Bildad, șuhitul, și Țofar, naamatitul, s-au dus și au făcut ce le spusese Iehova. Iar Iehova a ascultat rugăciunea lui Iov.
10 După ce Iov s-a rugat pentru prietenii lui,+ Iehova a pus capăt necazului său+ și i-a redat lui Iov tot ce fusese al lui*. Iehova i-a dat de două ori mai mult decât avusese înainte.+ 11 Toți frații și surorile lui și toți prietenii lui de altădată+ au venit la el și au luat masa cu el, în casa lui. L-au compătimit și l-au consolat pentru toată nenorocirea pe care Iehova o lăsase să vină peste el. Fiecare i-a dat o chesita* și un inel de aur.
12 Și Iehova l-a binecuvântat pe Iov în ultima parte a vieții sale mai mult decât la început,+ astfel că Iov a ajuns să aibă 14 000 de oi, 6 000 de cămile, 1 000 de perechi de vite și 1 000 de măgărițe.+ 13 De asemenea, a mai avut șapte fii și trei fiice.+ 14 El i-a pus celei dintâi fiice numele Iemima, celei de-a doua Cheția și celei de-a treia Cheren-Hapuc. 15 În toată țara nu erau femei atât de frumoase ca fiicele lui Iov. Și tatăl lor le-a dat o moștenire printre frații lor.
16 După aceea, Iov a mai trăit 140 de ani și a ajuns să-și vadă copiii și nepoții: patru generații. 17 În cele din urmă, Iov a murit, după o viață lungă și fericită*.
Însemnând, posibil, „Ținta dușmăniei”.
Sau „ireproșabil și drept”.
Lit. „500 de perechi de vite”.
Expresie idiomatică ebraică, folosită cu referire la fiii îngerești ai lui Dumnezeu.
Sau „Împotrivitorul”. În ebraică, hasSatán. Articolul hotărât în ebraică arată că Satan este o persoană.
Lit. „Ți-ai îndreptat inima spre”.
Sau „ireproșabil și drept”.
Sau „sub controlul tău”.
Lit. „dinaintea feței”.
Sau, posibil, „un trăsnet”.
Sau „în pământ”.
Sau „nu i-a atribuit nimic rău lui Dumnezeu”.
Expresie idiomatică ebraică, folosită cu referire la fiii îngerești ai lui Dumnezeu.
Lit. „Ți-ai îndreptat inima spre”.
Sau „ireproșabil și drept”.
Lit. „să-l înghit”.
Sau „sufletul”.
Sau „sub controlul tău”.
Sau „sufletul”.
Lit. „dinaintea feței”.
Sau „ulcere grave”.
Sau „cunoștințe”.
Lit. „să-și blesteme ziua”.
Sau „întunericul și umbra morții”.
Din câte se pare, se referă la crocodil sau la alt animal acvatic mare și puternic.
Sau, posibil, „care și-au construit locuri pustii”.
Sau „celor cu sufletul plin de amărăciune”.
Lit. „tu obosești”.
Sau „uneltesc”.
Sau „mesagerilor”.
Sau „nedreptățiți”.
Probabil cu referire la bunurile nebunului și ale fiilor lui.
Sau „pietrele câmpului vor avea un legământ (o înțelegere) cu tine”.
Lit. „Vei ști că pacea este cortul tău”.
Sau „Sufletul meu”.
Sau „ca să-mi prelungesc viața (sufletul)”.
Sau „negustorii voiajori sabeeni”.
Lit. „răscumpărat”.
Sau „l-ați da la schimb”.
Sau „dreptatea mea este încă aici”.
Lit. „binele”.
Sau „Șeol”. Vezi Glosarul, „Mormânt”.
Sau „în amărăciunea sufletului meu”.
Sau „sufletul meu ar alege”.
Lit. „decât oasele mele”.
Lit. „inima”.
Lit. „el i-a dat în mâna răzvrătirii lor”.
Sau „s-ar ridica pentru tine”.
Sau „și nu vor scoate cuvinte din inima lor”.
Lit. „Așa sunt cărările”.
Sau „apostatului”.
Lit. „casa”.
Sau „el se uită la o casă de pietre”.
Sau „înghițit”.
Sau „calea lui”.
Sau „cei ireproșabili”.
Lit. „nu-i va lua de mână”.
Sau „să meargă cu El la judecată”.
Sau „înlătură”.
Posibil, constelația Ursa-Mare (Carul-Mare).
Posibil, constelația Orion.
Posibil, grupul de stele Pleiadele, din constelația Taurul.
Lit. „încăperile”.
Posibil, un monstru marin.
Sau, posibil, „cel cu care mă judec”.
Lit. „mă poate chema”.
Sau „Chiar dacă sunt nevinovat”.
Lit. „necinstit”.
Sau „Chiar dacă sunt nevinovat”.
Sau „nu-mi cunosc sufletul”.
Sau „disprețuiesc”, „resping”.
Sau „cel ce rămâne integru”.
Lit. „fețele”.
Lit. „rău”.
Sau „potasă”.
Sau „niciun mediator”.
Lit. „să-și pună mâna peste amândoi”.
Lit. „și-ar îndepărta toiagul de deasupra mea”.
Sau „Sufletul meu este dezgustat”.
Sau „în amărăciunea sufletului meu”.
Sau „și să aprobi”.
Sau „suflarea”, „viața”.
Lit. „Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta”.
Sau „ca să mă înveselesc puțin”.
Sau „țara întunericului și a umbrei morții”.
Sau „va avea dreptate un lăudăros”.
Sau „să afli limita Celui Atotputernic”.
Adică înțelepciunea.
Sau „Șeolul”. Vezi Glosarul, „Mormânt”.
Sau „când măgarul sălbatic se va naște om”.
Sau „va fi ca sufletul lor să-și dea ultima suflare”.
Lit. „voi sunteți poporul”.
Lit. „inimă”.
Sau „alunecă”.
Sau, posibil, „vorbește cu”.
Sau „sufletul a tot ce are viață”.
Sau „suflarea”.
Lit. „oricărei cărni omenești”.
Lit. „cerul gurii”.
Sau „goi”.
Lit. „slăbește centura celor puternici”.
Lit. „inima”.
Sau „Veți fi părtinitori cu el”.
Sau „memorabile”.
Lit. „întăriturile scuturilor voastre”.
Lit. „De ce-mi port carnea în dinți”.
Lit. „sufletul în palmă”.
Sau „căile”.
Sau „niciun apostat”.
Sau, posibil, „Dacă va putea cineva să facă aceasta, voi tăcea și voi muri!”.
Lit. „Numai două lucruri să nu-mi faci”.
Sau „acuzații grave”.
Lit. „el”; posibil cu referire la Iov.
Sau „și este plin de neliniște”.
Sau, posibil, „și este tăiat”.
Lit. „mă”.
Sau „Șeol”. Vezi Glosarul, „Mormânt”.
Sau „muncii mele obligatorii”.
Sau „alinarea”.
Sau „sufletul lui”.
Sau „cu o cunoștință care nu este decât vânt”.
Sau „îți instruiește gura”.
Sau „încearcă să se înalțe mai presus de”.
Lit. „cu întăriturile groase ale scutului său”.
Adică orice speranță de restabilire.
Lit. „sale”.
Sau „înainte de ziua lui”.
Sau „apostaților”.
Sau „Dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu”.
Sau „i-a pustiit pe toți cei ce se adunau cu mine”.
Sau „puterea”. Lit. „cornul”.
Sau „umbra morții”.
Sau, posibil, „privește neobosit spre”.
Sau „Să arbitreze”.
Sau „să stăruie asupra”.
Lit. „un proverb”, „o zicală”.
Sau „apostatului”.
Sau „Șeolul”. Vezi Glosarul, „Mormânt”.
Adică speranța mea.
Sau „Șeolului”. Vezi Glosarul, „Mormânt”.
Posibil cu referire la Iov și la cei care erau ca el sau erau de acord cu el.
Sau, posibil, „necurați”.
Sau „ți-ai sfâșia sufletul”.
Sau „să șchiopăteze”.
Lit. „întâiul născut al morții”.
Adică are parte de o moarte groaznică.
Lit. „ce nu este al lui”.
Lit. „nu va mai avea niciun nume”.
Sau „locul șederii sale temporare”.
Vezi Glosarul.
Sau „m-ați insultat”.
Sau „este problema mea”.
Sau „Rudele mele”.
Lit. „fiii pântecelui meu”, adică pântecele care m-a purtat.
Sau „și abia scap cu viață”.
Lit. „și nu vă mai săturați cu carnea mea”.
Sau „răscumpărătorul”.
Lit. „deasupra țărânei”.
Sau „în carne”.
Sau „Rinichii mi-au slăbit înăuntrul meu”.
Lit. „un spirit din priceperea mea”.
Sau „oamenii”, „Adam”.
Sau „apostatului”.
Adică vigoarea lui.
Lit. „limba”.
Lit. „și nu va înghiți”.
Lit. „el”.
Lit. „sale”.
Sau „nu și-ar pierde spiritul meu”.
Sau „puternici”.
Sau „buni pentru reproducere”.
Sau „fluierului”.
Sau „într-o clipă”, adică mor subit și fără chinuri.
Sau „Șeol”. Vezi Glosarul, „Mormânt”.
Sau „Sfaturile”, „Planurile”.
Sau „este înjumătățit”.
Sau „cunoștința”.
Lit. „măduva oaselor îi este plină de sevă”.
Sau „cu sufletul amărât”.
Sau, posibil, „ca să acționați cu violență împotriva mea”.
Lit. „semnele”.
Sau „ued”. Vezi Glosarul.
Lit. „și îi va trage pe toți oamenii după el”.
Sau „Găsește Cel Atotputernic vreo plăcere”.
Lit. „îi dezbraci de haine pe cei goi”.
Lit. „capcane pentru păsări”.
Sau „cercul”.
Sau „a căror viață a fost curmată”.
Lit. „râu”.
Sau „bucățile de aur nativ”.
Sau „uedurile”. Vezi Glosarul.
Sau „bucățile de aur nativ”.
Sau „cel cu ochii plecați”.
Sau „plângerea mea este răzvrătire”.
Sau „decât ce s-a stabilit pentru mine”.
Sau „sufletul lui”.
Adică ziua lui de judecată.
Sau, posibil, „seceră nutrețul de pe câmp”.
Sau, posibil, „Fac ulei între zidurile teraselor”.
Sau „sufletele celor răniți”.
Sau, posibil, „Dumnezeu nu condamnă pe nimeni”.
Lit. „El este iute pe suprafața apelor”.
Sau „Șeolul”. Vezi Glosarul, „Mormânt”.
Lit. „de pântece”.
Lit. „El”.
Lit. „sunt asupra căilor lor”.
Lit. „în înălțimile sale”.
Sau „curat”.
Sau „judecata sănătoasă”.
Lit. „și a cui suflare (spirit) a ieșit din tine”.
Sau „Șeolul”. Vezi Glosarul, „Mormânt”.
Lit. „înaintea lui”.
Sau „Abadonul”.
Sau „cerul de la nord”.
Lit. „peste gol”.
Lit. „un cerc”.
Lit. „rahavul”.
Sau „vântul”.
Sau „alunecos”.
Lit. „proverbul”.
Sau „mi-a amărât sufletul”.
Sau „nu voi îndepărta de la mine”, „voi păstra”.
Sau „nu mă va dojeni pentru niciuna dintre zilele mele”.
Sau „apostatul”.
Sau „sufletul”.
Sau, posibil, „prin mâna”.
Sau, posibil, „Oamenii vor bate din palme cu dispreț după el și îl vor fluiera din locul lor”.
Lit. „turnată”.
Lit. „piatră”.
Din câte se pare, se referă la exploatările miniere.
Lit. „greutatea”.
Lit. „proverbul”.
Sau „slujitorii”.
Lit. „pașii”.
Lit. „se ascundeau”.
Lit. „în cuibul meu”.
Lit. „picurau”.
Sau, posibil, „și nu-mi întunecau lumina de pe față”.
Sau „uedurilor”. Vezi Glosarul.
Lit. „scoși cu biciul”.
Lit. „un proverb”, „o zicală”.
Lit. „mi-a slăbit coarda arcului”.
Sau, posibil, „nu-i ajută nimeni”.
Sau „sufletul”.
Lit. „oasele îmi sunt găurite”.
Este posibil să se refere la piele.
Sau, posibil, „Marea mea suferință mă schimonosește”.
Sau, posibil, „mă faci să dispar cu trosnet”.
Lit. „un morman de ruine”.
Sau „care avea o zi grea”.
Sau „Nu se întrista sufletul meu”.
Sau, posibil, „din cauza febrei”.
Sau „fluierul”.
Sau, posibil, „cu oamenii mincinoși”.
Lit. „în balanța dreptății”.
Sau „urmașii mei să fie dezrădăcinați”.
Sau „să aibă relații sexuale cu ea”.
Lit. „ar mânca (ar devora) până la distrugere”.
Sau „dezrădăcinând”.
Sau „se judecau cu mine”.
Lit. „se va ridica”.
Lit. „în pântece”.
Lit. „am făcut să se stingă”.
Lit. „din pântecele mamei mele”.
Lit. „ea”.
Lit. „coapsele lui”.
Sau, posibil, „când am văzut că aveam sprijin la poarta orașului”.
Sau „omoplatul”.
Sau „din încheietură”, „din osul de deasupra”.
Lit. „lumina”.
Sau „cerându-i sufletul”.
Lit. „carne”.
Sau „locuitor străin”.
Sau „Iată semnătura mea!”.
Sau „sufletul proprietarilor lui”.
Sau „pentru că el era drept în ochii săi”.
Sau „sufletul său”.
Lit. „mic în zile”.
Lit. „zilele”.
Sau „Zilele multe”.
Sau „să-l mustre pe Iov”.
Sau „nu voi conferi un titlu onorific”.
Lit. „limba mea și cerul gurii mele”.
Lit. „pune un sigiliu pe”.
Sau „viața”.
Sau „de o armă (suliță)”.
Lit. „viața”.
Sau „sufletul lui”.
Sau „rămân goale”.
Sau „Viața”.
Sau „înger”.
Sau „mai sănătoasă”.
Lit. „le va cânta”.
Sau, posibil, „și aceasta nu mi-a adus niciun folos”.
Sau „viața”.
Sau „să-i aducă sufletul”.
Lit. „cerul gurii”.
Lit. „inimă”.
Sau „pământul locuit”.
Lit. „inima”.
Lit. „toată carnea”.
Sau „nu-l favorizează pe cel nobil în dauna celui de condiție umilă”.
Sau „apostatul”.
Lit. „inimă”.
Sau, posibil, „Tată, Iov să fie încercat”.
Se referă, probabil, la Dumnezeu.
Lit. „brațul”.
Sau „o minciună”.
Sau „el este măreț în puterea inimii”.
Sau, posibil, „întronează regi”.
Sau „de o armă (suliță)”.
Sau „Apostații”.
Sau „Sufletul lor moare”.
Sau, posibil, „sfârșindu-și viața”.
Lit. „El”.
Sau „să nu te facă să bați din palme cu dușmănie”.
Sau, posibil, „i-a criticat”, „l-a tras la răspundere pentru”.
Sau „cercetat”.
Lit. „coliba”.
Lit. „lumina”.
Lit. „rădăcinile”.
Sau, posibil, „apără cauza”.
Sau, posibil, „ce”.
Lit. „pune un sigiliu pe mâna tuturor oamenilor”.
Sau „solului roditor al pământului”.
Lit. „ca nuia”.
Sau „poruncește”.
Sau „să bați”.
Adică lumina soarelui.
Sau „inspiră o teamă reverențioasă”.
Lit. „care sunt înțelepți cu inima”.
Expresie idiomatică ebraică, folosită cu referire la fiii îngerești ai lui Dumnezeu.
Sau „am înfășat-o”.
Lit. „în zilele tale”.
Din câte se pare, se referă la momentul în care lumina dimineții face vizibile formele și culorile de pe pământ.
Sau „umbrei morții”.
Sau, posibil, „fulgerul”.
Posibil, grupul de stele Pleiadele, din constelația Taurul.
Posibil, constelația Orion.
Lit. „Mazarotul”. În 2Re 23:5, termenul înrudit, aflat la plural, se referă la constelațiile zodiacului.
Posibil, constelația Ursa-Mare (Carul-Mare).
Sau, posibil, „Lui”.
Sau, posibil, „în om”.
Sau, posibil, „minții”.
Sau „onagrul”.
Sau „ieslea”.
Sau „să grăpeze”.
Lit. „sămânța”.
Lit. „a făcut-o să uite”.
Lit. „iese ca să înfrunte armele”.
Sau, posibil, „nu crede că”.
Lit. „pe dintele unei stânci”.
Sau „Îmi vei anula tu”.
Lit. „leagă-le fețele”.
Sau „te voi lăuda”.
Posibil, hipopotamul.
Lit. „El este începutul”.
Sau „ued”. Vezi Glosarul.
Lit. „o capcană”.
Posibil, crocodilul.
Lit. „un pipirig”.
Lit. „spin”.
Sau „cazi la pământ”.
Lit. „feței”.
Sau, posibil, „Mândria lui sunt șirurile lui de solzi”.
Lit. „Eu voi ridica negreșit fața lui”.
Lit. „Iehova a întors captivitatea lui Iov”.
Unitate monetară din vechime, cu valoare necunoscută.
Lit. „bătrân și plin de zile”.