PRIMA CARTE A LUI SAMUEL

1 Era un bărbat din Ramataim-Țofim*,+ din regiunea muntoasă a lui Efraim,+ al cărui nume era Elcana.+ El era fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efraimit*. 2 Și el avea două soții: numele uneia era Ana, iar al celeilalte, Penina. Penina avea copii, însă Ana nu avea copii. 3 Bărbatul acesta urca an de an din orașul său la Șilo ca să se închine* lui Iehova al armatelor și să-i aducă jertfe.+ Acolo slujeau ca preoți ai lui Iehova+ cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas.+

4 Într-o zi, când Elcana a adus o jertfă, le-a dat porții soției sale Penina și tuturor fiilor și fiicelor ei.+ 5 Însă Anei i-a dat o porție specială, pentru că pe Ana o iubea; dar Iehova nu-i dăduse acesteia copii*. 6 Mai mult, rivala ei o necăjea fără încetare ca s-o mâhnească pentru că Iehova nu-i dăduse copii. 7 Așa făcea an de an; ori de câte ori Ana urca la casa lui Iehova,+ rivala ei o necăjea atât de mult, încât ea plângea și nu mânca. 8 Dar Elcana, soțul ei, i-a zis: „Ana, de ce plângi și de ce nu mănânci? De ce ți-e inima întristată? Nu sunt eu pentru tine mai bun decât zece fii?”.

9 După ce au terminat de mâncat și de băut la Șilo, Ana s-a ridicat. Preotul Eli stătea pe scaun lângă ușorul ușii templului*+ lui Iehova. 10 Ana era plină de amărăciune* și a început să se roage lui Iehova,+ plângând foarte mult. 11 Și ea a făcut următoarea promisiune solemnă: „O, Iehova al armatelor, dacă vei privi spre necazul slujitoarei tale și-ți vei aduce aminte de mine, dacă n-o vei uita pe slujitoarea ta și-i vei da slujitoarei tale un fiu,+ i-l voi da lui Iehova pentru toate zilele vieții lui, iar briciul nu va trece peste capul lui”.+

12 În timp ce ea se ruga îndelung înaintea lui Iehova, Eli se uita cu atenție la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei; numai buzele îi tremurau, dar vocea nu i se auzea. De aceea, Eli a crezut că era beată. 14 Și Eli i-a zis: „Până când vei fi beată? Nu mai bea vin!”. 15 Atunci Ana a răspuns: „Nu, domnul meu! Eu sunt o femeie adânc mâhnită*. N-am băut vin și nici vreo altă băutură alcoolică, ci îmi vărs sufletul* înaintea lui Iehova.+ 16 N-o lua pe slujitoarea ta drept o femeie de nimic, fiindcă din cauza marii mele îngrijorări și dureri am vorbit până acum”. 17 Și Eli a răspuns: „Mergi în pace, și Dumnezeul Israelului să îndeplinească cererea pe care i-ai făcut-o”.+ 18 Atunci ea i-a zis: „Să găsească slujitoarea ta favoare în ochii tăi!”. Și femeia s-a dus pe drumul ei, a mâncat și fața nu i-a mai fost abătută.

19 După aceea, ei s-au sculat dis-de-dimineață și s-au plecat înaintea lui Iehova, iar apoi s-au întors la casa lor, în Rama.+ Elcana a avut relații intime cu soția sa Ana și Iehova și-a adus aminte de* ea.+ 20 În cursul anului*, Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele+ Samuel*, fiindcă zicea: „Lui Iehova i l-am cerut”.

21 După un timp, Elcana a urcat cu toată casa lui să-i aducă lui Iehova jertfa anuală+ și ofranda lui pentru o promisiune solemnă. 22 Dar Ana nu a urcat,+ căci i-a spus soțului ei: „De îndată ce băiatul va fi înțărcat, îl voi duce; atunci el se va prezenta înaintea lui Iehova și va rămâne acolo”.+ 23 Și Elcana, soțul ei, i-a zis: „Fă ce este bine în ochii tăi. Rămâi acasă până când îl vei înțărca. Fie ca Iehova să împlinească ce ai spus”. Femeia a rămas deci acasă și și-a alăptat fiul până când l-a înțărcat.

24 Îndată ce l-a înțărcat, l-a dus la Șilo, împreună cu un taur de trei ani, o efă* de făină și un urcior mare cu vin.+ A venit la casa lui Iehova, la Șilo,+ și a adus băiatul cu ea. 25 Apoi au înjunghiat taurul și au dus băiatul la Eli. 26 Atunci ea a zis: „Iartă-mă, domnul meu! Viu ești tu*, domnul meu, că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, ca să se roage lui Iehova.+ 27 Pentru băiatul acesta mă rugam, iar Iehova a îndeplinit cererea pe care i-am făcut-o.+ 28 De aceea, și eu i-l dăruiesc* lui Iehova. În toate zilele vieții lui, el va fi dăruit lui Iehova”.

Și el* s-a plecat acolo, înaintea lui Iehova.

2 Ana s-a rugat și a zis:

11 Apoi Elcana s-a dus la casa lui, în Rama, iar băiatul a devenit slujitor al lui Iehova+ înaintea preotului Eli.

12 Fiii lui Eli erau niște netrebnici;+ ei nu aveau respect față de Iehova. 13 Iată ce făceau cu privire la ce li se cuvenea preoților din partea poporului:+ Ori de câte ori cineva aducea o jertfă, un slujitor al preotului venea cu o furculiță cu trei dinți când fierbea carnea 14 și o băga în lighean sau în oala cu două toarte sau în cazan sau în oala cu o toartă. Tot ce prindea el cu furculița, lua preotul pentru sine. Așa făceau cu toți israeliții care veneau la Șilo. 15 Mai mult, înainte chiar ca grăsimea să fie pusă să fumege,+ un slujitor al preotului venea și îi zicea omului care aducea jertfa: „Dă-i preotului niște carne de fript. El nu va lua de la tine carne fiartă, ci doar crudă”. 16 Când omul îi spunea: „Să se pună mai întâi să fumege grăsimea,+ apoi ia tot ce dorești*”, el zicea: „Nu! Dă-mi-o acum. Dacă nu, o voi lua cu forța!”. 17 Astfel, păcatul acestor slujitori a ajuns să fie foarte mare înaintea lui Iehova,+ căci bărbații aceștia disprețuiau ofranda lui Iehova.

18 Și Samuel slujea+ înaintea lui Iehova, purtând* un efod de in,+ deși era doar un copil. 19 Iar mama lui îi făcea o tunică fără mâneci mică și i-o aducea în fiecare an, când urca împreună cu soțul ei ca să ofere jertfa anuală.+ 20 Și Eli i-a binecuvântat pe Elcana și pe soția lui zicând: „Iehova să-ți dea un copil prin această soție în locul celui care i-a fost dăruit lui Iehova”.+ După aceea, ei s-au întors acasă. 21 Iehova și-a îndreptat atenția spre Ana, astfel că ea a putut să rămână însărcinată;+ și a mai avut trei fii și două fiice. Și băiatul Samuel creștea înaintea lui Iehova.+

22 Eli era foarte bătrân și auzise tot ce făceau fiii săi+ față de întregul Israel și că se culcau cu femeile care slujeau la intrarea în cortul întâlnirii.+ 23 El le zicea: „De ce faceți asemenea lucruri? Căci lucrurile pe care le aud despre voi de la tot poporul sunt rele. 24 Nu, fiii mei, nu este bine ce aud că se vorbește în poporul lui Iehova. 25 Dacă un om păcătuiește împotriva altui om, cineva îl poate implora pe Iehova pentru el*, dar, dacă un om păcătuiește împotriva lui Iehova,+ cine se poate ruga pentru el?”. Dar ei n-au vrut să asculte de tatăl lor, căci Iehova hotărâse să-i omoare.+ 26 În acest timp, băiatul Samuel creștea și era din ce în ce mai plăcut atât în ochii lui Iehova, cât și în ochii oamenilor.+

27 Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli și i-a zis: „Iată ce spune Iehova: «Nu m-am dezvăluit eu oare casei strămoșului tău în timp ce erau sclavi în Egipt, în casa faraonului?+ 28 Și el a fost ales dintre toate triburile Israelului+ ca să-mi slujească drept preot și să aducă jertfe pe altarul meu,+ să ofere tămâie* și să poarte un efod înaintea mea; și am dat casei strămoșului tău toate ofrandele prin foc ale israeliților*.+ 29 De ce disprețuiți* jertfa mea și ofranda mea, cu privire la care am poruncit să fie în locuința mea?+ De ce îi onorezi pe fiii tăi mai mult decât pe mine îngrășându-vă cu ce este mai bun din toate ofrandele poporului meu, Israel?+

30 De aceea, iată cuvântul lui Iehova, Dumnezeul Israelului: „Am spus: Casa ta și casa strămoșului tău îmi vor sluji* pentru totdeauna”.+ Dar acum Iehova declară: „Acest lucru nu se va mai întâmpla, fiindcă pe cei ce mă onorează îi voi onora,+ dar cei ce mă disprețuiesc vor fi tratați cu dispreț”. 31 Iată! Vin zile când voi tăia brațul* tău și brațul casei strămoșului tău, astfel că niciun bărbat din casa ta nu va mai trăi până la bătrânețe.+ 32 În mijlocul tuturor lucrurilor bune care-i sunt făcute Israelului, tu nu vei vedea decât un dușman în locuința mea+ și niciodată nu va mai fi un bătrân în casa ta. 33 Acela dintre ai tăi pe care nu-l voi îndepărta de la altarul meu va face să ți se stingă ochii și îți va aduce suferință*, dar cei mai mulți din casa ta vor muri loviți de sabia oamenilor.+ 34 Și ceea ce li se va întâmpla celor doi fii ai tăi, Hofni și Fineas, va fi un semn pentru tine: vor muri amândoi în aceeași zi.+ 35 Apoi voi ridica pentru mine un preot fidel.+ El va acționa după dorința inimii mele*. Îi voi zidi o casă trainică și el va sluji întotdeauna ca preot pentru unsul meu*. 36 Atunci cine va mai rămâne din casa ta va veni și se va pleca înaintea lui pentru o plată în bani și pentru o bucată de pâine și va spune: „Te rog, numește-mă în unul dintre serviciile preoțești ca să mănânc o bucată de pâine”»”.+

3 În tot acest timp, băiatul Samuel îi slujea+ lui Iehova înaintea lui Eli. În zilele acelea, rareori venea un cuvânt de la Iehova și viziunile+ nu erau prea răspândite.

2 Într-o zi, Eli era culcat la locul lui. Ochii începuseră să-i slăbească și nu mai vedea.+ 3 Lampa lui Dumnezeu+ nu fusese încă stinsă, iar Samuel era culcat în templul*+ lui Iehova, unde era Arca lui Dumnezeu. 4 Atunci Iehova l-a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!”. 5 Apoi a alergat la Eli și a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat!”. Dar el a spus: „Nu te-am chemat. Culcă-te la loc”. Și el s-a dus și s-a culcat. 6 Iehova l-a chemat din nou: „Samuel!”. Și Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli și a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat!”. Dar el a spus: „Nu te-am chemat, fiule. Culcă-te la loc”. 7 (Samuel nu ajunsese încă să-l cunoască pe Iehova, iar cuvântul lui Iehova nu-i fusese încă dezvăluit.)+ 8 Și Iehova l-a chemat din nou, a treia oară: „Samuel!”. Și el s-a sculat, s-a dus la Eli și a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat!”.

Atunci Eli a înțeles că Iehova îl chema pe băiat. 9 De aceea, Eli i-a zis lui Samuel: „Du-te, culcă-te și, dacă te va mai chema, să spui: «Vorbește, Iehova, căci slujitorul tău ascultă!»”. Samuel s-a dus deci la locul lui și s-a culcat.

10 Iehova a venit, a stat acolo și l-a chemat ca în celelalte dăți: „Samuel, Samuel!”. Atunci Samuel a zis: „Vorbește, căci slujitorul tău ascultă!”. 11 Iehova i-a spus lui Samuel: „Iată că fac în Israel un lucru la auzul căruia tuturor le vor țiui urechile.+ 12 În ziua aceea voi împlini față de Eli tot ce am spus despre casa lui, de la început până la sfârșit.+ 13 Să-i spui că judec pentru totdeauna casa lui din cauza păcatului despre care a știut,+ deoarece fiii lui îl blestemă pe Dumnezeu,+ dar el nu i-a mustrat.+ 14 De aceea, am jurat casei lui Eli că păcatul casei lui Eli nu va fi niciodată ispășit prin jertfe sau prin ofrande”.+

15 Samuel a dormit până dimineață; atunci a deschis ușile casei lui Iehova. Samuel se temea să-i povestească lui Eli despre viziune. 16 Dar Eli l-a chemat pe Samuel: „Samuel, fiul meu!”. Și el a zis: „Iată-mă!”. 17 Eli a întrebat: „Ce ți-a spus? Te rog, să nu-mi ascunzi nimic! Așa să-ți facă Dumnezeu, ba chiar mai rău, dacă-mi vei ascunde vreun cuvânt din tot ce ți-a spus!”. 18 Samuel i-a spus deci tot, nu i-a ascuns nimic. Eli a zis: „Este Iehova. Să facă ce este bine în ochii săi!”.

19 Samuel creștea, iar Iehova era cu el+ și n-a lăsat neîmplinit* niciunul dintre cuvintele sale. 20 Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Șeba, a știut că Samuel fusese numit profet al lui Iehova. 21 Și Iehova a continuat să se arate la Șilo, căci Iehova i se dezvăluia lui Samuel la Șilo prin cuvântul lui Iehova.+

4 Și cuvântul lui Samuel a ajuns la tot Israelul.

Israeliții au ieșit la luptă împotriva filistenilor. Ei și-au așezat tabăra lângă Eben-Ezer, iar filistenii erau cu tabăra la Afec. 2 Filistenii s-au așezat în formație de luptă împotriva Israelului. Lupta a fost grea, iar Israelul a fost înfrânt de filisteni, care au ucis aproximativ 4 000 de bărbați din linia de bătaie de pe câmp. 3 Când soldații s-au întors în tabără, bătrânii Israelului au zis: „De ce a permis Iehova să fim înfrânți* astăzi de filisteni?+ Să luăm de la Șilo arca legământului lui Iehova,+ ca să fie cu noi și să ne salveze din mâna dușmanilor noștri”. 4 Și poporul a trimis niște bărbați la Șilo și ei au adus de acolo arca legământului lui Iehova al armatelor, care stă pe tron deasupra* heruvimilor.+ Cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas,+ erau și ei acolo cu arca legământului adevăratului Dumnezeu.

5 De îndată ce arca legământului lui Iehova a intrat în tabără, toți israeliții au izbucnit în strigăte puternice, astfel că s-a zguduit pământul. 6 Când filistenii au auzit zgomotul strigătelor, au zis: „Ce înseamnă aceste strigăte puternice în tabăra evreilor?”. În cele din urmă au aflat că Arca lui Iehova ajunsese în tabără. 7 Filistenilor li s-a făcut frică, fiindcă ziceau: „Dumnezeu a intrat în tabără!”.+ De aceea, au zis: „Vai de noi, căci așa ceva nu s-a întâmplat niciodată până acum! 8 Vai de noi! Cine ne va salva din mâna acestui Dumnezeu măreț? Acesta este Dumnezeul care a lovit Egiptul cu tot felul de plăgi în pustiu.+ 9 Filisteni, fiți curajoși și fiți bărbați, ca să nu le slujiți evreilor, așa cum v-au slujit ei!+ Fiți bărbați și luptați!”. 10 Și filistenii au luptat, iar Israelul a fost înfrânt+ și fiecare a fugit la cortul lui. A fost un măcel foarte mare; au căzut 30 000 de pedeștri din Israel. 11 Mai mult, Arca lui Dumnezeu a fost capturată, iar cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, au murit.+

12 Un bărbat din Beniamin a alergat de pe câmpul de luptă și a ajuns la Șilo în ziua aceea cu hainele sfâșiate și cu țărână pe cap.+ 13 Când bărbatul a sosit, Eli stătea pe scaun la marginea drumului și aștepta, fiindcă inima îi tremura pentru Arca adevăratului Dumnezeu.+ Bărbatul a intrat în oraș ca să aducă vestea și tot orașul a început să strige. 14 Eli a auzit strigătele și a întrebat: „Ce înseamnă vuietul acesta?”. Bărbatul a intrat în grabă și i-a adus lui Eli vestea. 15 (Eli avea 98 de ani, privea în gol și nu mai vedea.)+ 16 Atunci bărbatul i-a spus lui Eli: „Vin de pe câmpul de luptă. Chiar astăzi am fugit de pe câmpul de luptă”. Și Eli a întrebat: „Ce s-a întâmplat, fiul meu?”. 17 Atunci cel ce a adus vestea i-a răspuns: „Israelul a fugit dinaintea filistenilor și poporul a suferit o mare înfrângere.+ Au murit și cei doi fii ai tăi, Hofni și Fineas,+ iar Arca adevăratului Dumnezeu a fost capturată”.+

18 Când el a amintit de Arca adevăratului Dumnezeu, Eli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă, și-a rupt gâtul și a murit, fiindcă era bătrân și greu. El judecase Israelul 40 de ani. 19 Nora lui, soția lui Fineas, era însărcinată și aproape să nască. Auzind vestea că Arca adevăratului Dumnezeu fusese capturată și că socrul ei și soțul ei muriseră, ea s-a încovoiat și, pe neașteptate, au apucat-o durerile și a născut. 20 În timp ce era pe moarte, femeile care stăteau lângă ea i-au spus: „Nu te teme, căci ai născut un fiu”. Dar ea n-a răspuns și n-a dat atenție* la ce i se spunea. 21 Și i-a pus băiatului numele Icabod*,+ zicând: „S-a dus gloria din Israel în exil”,+ referindu-se la capturarea Arcei adevăratului Dumnezeu și la ce se întâmplase cu socrul ei și cu soțul ei.+ 22 Ea a zis: „S-a dus gloria din Israel în exil, fiindcă Arca adevăratului Dumnezeu a fost capturată”.+

5 Când filistenii au capturat Arca+ adevăratului Dumnezeu, au dus-o de la Eben-Ezer la Asdod. 2 Filistenii au luat Arca adevăratului Dumnezeu, au dus-o în casa* lui Dagon și au pus-o lângă Dagon.+ 3 A doua zi, dimineață devreme, când asdodiții s-au sculat, iată că Dagon era căzut cu fața la pământ înaintea Arcei lui Iehova.+ Atunci l-au luat pe Dagon și l-au pus înapoi la locul lui.+ 4 În ziua următoare, când s-au sculat dis-de-dimineață, iată că Dagon era căzut cu fața la pământ înaintea Arcei lui Iehova. Capul lui Dagon și palmele de la ambele mâini erau pe prag, tăiate. Numai partea în formă de pește* mai rămăsese din el. 5 De aceea, până în ziua de azi, preoții lui Dagon și toți cei care intră în casa lui Dagon nu calcă pe pragul lui Dagon, în Asdod.

6 Mâna lui Iehova apăsa greu asupra asdodiților și el i-a pustiit lovind Asdodul și teritoriile lui cu hemoroizi.+ 7 Când au văzut ce se întâmpla, bărbații din Asdod au zis: „Să nu mai rămână la noi Arca Dumnezeului Israelului, căci mâna lui apasă greu asupra noastră și asupra lui Dagon, dumnezeul nostru”. 8 De aceea, au trimis să-i adune pe toți domnitorii filistenilor și i-au întrebat: „Ce să facem cu Arca Dumnezeului Israelului?”. Ei au răspuns: „Arca Dumnezeului Israelului să fie dusă la Gat”.+ Astfel, au dus Arca Dumnezeului Israelului acolo.

9 După ce au dus-o acolo, mâna lui Iehova a fost împotriva acelui oraș, provocând o mare panică. El i-a lovit pe oamenii din oraș, de la mic la mare, și au început să le apară hemoroizi.+ 10 De aceea, au trimis Arca adevăratului Dumnezeu la Ecron.+ Dar, de îndată ce Arca adevăratului Dumnezeu a ajuns la Ecron, ecroniții au început să strige: „Au adus Arca Dumnezeului Israelului la noi ca să ne omoare, pe noi și poporul nostru!”.+ 11 Atunci au trimis să-i adune pe toți domnitorii filistenilor și au zis: „Trimiteți de-aici Arca Dumnezeului Israelului; să se întoarcă la locul ei, pentru ca noi și poporul nostru să nu murim”. Căci groaza de moarte se răspândise în tot orașul și mâna adevăratului Dumnezeu apăsa cu putere.+ 12 Oamenii care n-au murit au fost loviți cu hemoroizi și strigătul de ajutor al orașului s-a ridicat până la ceruri.

6 Arca+ lui Iehova a fost pe teritoriul filistenilor șapte luni. 2 Filistenii i-au chemat pe preoți și pe ghicitori+ și i-au întrebat: „Ce să facem cu Arca lui Iehova? Spuneți-ne cum s-o trimitem înapoi la locul ei”. 3 Ei au răspuns: „Dacă trimiteți arca legământului lui Iehova, Dumnezeul Israelului, să n-o trimiteți înapoi fără o ofrandă. Să dați neapărat o ofrandă pentru vină.+ Numai atunci veți fi vindecați și veți ști de ce nu s-a îndepărtat mâna lui de la voi”. 4 Și ei au întrebat: „Ce ofrandă pentru vină să-i trimitem?”. Ei au zis: „Cinci hemoroizi de aur și cinci șoareci de aur, după numărul domnitorilor filistenilor,+ căci aceeași plagă v-a lovit pe voi toți și pe domnitorii voștri. 5 Faceți niște reprezentări ale hemoroizilor voștri și niște reprezentări ale acestor șoareci ai voștri,+ care pustiesc țara, și onorați-l pe Dumnezeul Israelului. Poate că mâna lui nu va mai apăsa atât de greu asupra voastră, asupra dumnezeului vostru și asupra țării voastre.+ 6 De ce să vă împietriți inima, așa cum și-au împietrit inima egiptenii și faraonul?+ Când El s-a purtat aspru cu ei,+ ei au fost nevoiți să le dea drumul israeliților, iar aceștia au plecat.+ 7 Acum, faceți un car nou și luați două vaci care alăptează și care n-au fost puse niciodată la jug. Apoi înjugați vacile la car, dar duceți vițeii lor înapoi acasă. 8 Luați Arca lui Iehova și puneți-o în car, iar lângă ea, într-o cutie, puneți obiectele de aur pe care i le trimiteți ca ofrandă pentru vină.+ Apoi lăsați-o să plece 9 și priviți: Dacă urcă pe drumul spre Bet-Șemeș,+ spre teritoriul ei, atunci el este cel care ne-a făcut acest mare rău. Dacă nu, vom ști că nu mâna lui ne-a lovit, ci că totul a fost o întâmplare”.

10 Oamenii aceia așa au făcut. Au luat două vaci care alăptau și le-au înjugat la car, iar vițeii i-au dus acasă, în țarc. 11 Apoi au pus în car Arca lui Iehova, precum și cutia cu șoarecii de aur și cu reprezentările hemoroizilor. 12 Și vacile au luat-o drept înainte, pe drumul spre Bet-Șemeș.+ Au ținut drumul cel mare, mugind în timp ce mergeau. Nu s-au abătut nici la dreapta, nici la stânga. În tot acest timp, domnitorii filistenilor au mers în urma lor până la granița Bet-Șemeșului. 13 Oamenii din Bet-Șemeș strângeau recolta de grâu în vale. Când și-au ridicat ochii și au văzut Arca, s-au bucurat foarte mult la vederea ei. 14 Carul a ajuns în ogorul lui Iosua, bet-șemeșitul, și s-a oprit acolo, lângă o piatră mare. Ei au crăpat lemnele carului și au adus vacile+ ca ofrandă arsă pentru Iehova.

15 Leviții+ au dat jos Arca lui Iehova și cutia care era lângă ea și în care se aflau obiectele de aur, apoi le-au pus pe piatra cea mare. Și, în ziua aceea, bărbații din Bet-Șemeș+ au adus ofrande arse și i-au oferit jertfe lui Iehova.

16 Când au văzut acest lucru, cei cinci domnitori ai filistenilor s-au întors în ziua aceea la Ecron. 17 Aceștia sunt hemoroizii de aur pe care filistenii i-au trimis ca ofrandă pentru vină lui Iehova:+ unul pentru Asdod,+ unul pentru Gaza, unul pentru Ascalon, unul pentru Gat+ și unul pentru Ecron.+ 18 Iar numărul șoarecilor de aur corespundea numărului tuturor orașelor filistenilor care le aparțineau celor cinci domnitori, de la orașele fortificate până la satele de pe câmp.

Piatra cea mare pe care au pus Arca lui Iehova servește drept mărturie și în ziua de azi în ogorul lui Iosua, bet-șemeșitul. 19 Dar Dumnezeu i-a lovit pe bărbații din Bet-Șemeș fiindcă priviseră Arca lui Iehova. El a lovit 50 070 de bărbați* din popor, iar poporul a început să plângă fiindcă Iehova îi lovise, omorându-i pe atât de mulți dintre ei.+ 20 De aceea, bărbații din Bet-Șemeș au întrebat: „Cine va putea să stea în picioare înaintea lui Iehova, acest Dumnezeu sfânt,+ și la cine se va duce el de la noi?”.+ 21 Atunci ei au trimis niște mesageri la locuitorii Chiriat-Iearimului+ ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi Arca lui Iehova. Coborâți și urcați-o la voi!”.+

7 Oamenii din Chiriat-Iearim au venit, au urcat Arca lui Iehova și au pus-o în casa lui Abinadab,+ pe deal, iar pe Eleazar, fiul lui, l-au sfințit ca să păzească Arca lui Iehova.

2 A trecut mult timp, în total 20 de ani, din ziua în care Arca a ajuns la Chiriat-Iearim, iar toată casa lui Israel a început să-l caute pe* Iehova.+ 3 Și Samuel a spus întregii case a lui Israel: „Dacă vă întoarceți la Iehova cu toată inima voastră,+ îndepărtați dumnezeii străini+ și chipurile lui Aștoret+ din mijlocul vostru și îndreptați-vă cu hotărâre inima spre Iehova. Slujiți-i numai lui+ și el vă va scăpa din mâna filistenilor”.+ 4 Atunci israeliții au îndepărtat Baalii și chipurile lui Aștoret și i-au slujit numai lui Iehova.+

5 Apoi Samuel a zis: „Adunați tot Israelul la Mițpa,+ iar eu mă voi ruga lui Iehova pentru voi”.+ 6 Ei s-au adunat la Mițpa, au scos apă și au vărsat-o înaintea lui Iehova* și au ținut post în ziua aceea.+ Acolo au spus: „Am păcătuit împotriva lui Iehova”.+ Și Samuel a început să slujească în calitate de judecător+ peste israeliți la Mițpa.

7 Filistenii au auzit că israeliții se adunaseră la Mițpa. Atunci domnitorii filistenilor+ au urcat împotriva Israelului. Când israeliții au auzit lucrul acesta, s-au temut de filisteni. 8 De aceea, israeliții i-au zis lui Samuel: „Nu înceta să strigi către Iehova, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute+ și să ne salveze din mâna filistenilor”. 9 Samuel a luat un miel de lapte și l-a adus ca ofrandă arsă+ lui Iehova. Și Samuel a strigat către Iehova după ajutor pentru Israel, iar Iehova i-a răspuns.+ 10 În timp ce Samuel aducea ofranda arsă, filistenii au înaintat ca să lupte împotriva Israelului. În ziua aceea, Iehova a făcut să tune cu putere+ împotriva filistenilor și a provocat învălmășeală în rândurile lor,+ iar ei au fost înfrânți înaintea Israelului.+ 11 Atunci bărbații Israelului au ieșit din Mițpa, i-au urmărit pe filisteni și i-au bătut până la sud de Bet-Car. 12 Apoi Samuel a luat o piatră,+ a pus-o între Mițpa și Ieșana și a numit-o Eben-Ezer*, căci a spus: „Până acum Iehova ne-a ajutat”.+ 13 Astfel, filistenii au fost învinși și n-au mai intrat pe teritoriul Israelului.+ Iar mâna lui Iehova a fost în continuare împotriva filistenilor în toate zilele lui Samuel.+ 14 În plus, orașele pe care filistenii le luaseră Israelului, de la Ecron până la Gat, au fost înapoiate Israelului. Și Israelul a recuperat teritoriul acestora din mâna filistenilor.

De asemenea, a fost pace între israeliți și amoriți.+

15 Samuel a continuat să judece Israelul în toate zilele vieții lui.+ 16 În fiecare an, el făcea o călătorie la Betel,+ la Ghilgal+ și la Mițpa+ și judeca Israelul în toate aceste locuri. 17 Dar se întorcea la Rama,+ fiindcă acolo era casa lui și acolo judeca Israelul. El i-a construit acolo un altar lui Iehova.+

8 Când a îmbătrânit, Samuel i-a numit pe fiii săi judecători peste Israel. 2 Numele fiului său întâi născut era Ioel, iar numele celui de-al doilea, Abiia.+ Ei erau judecători la Beer-Șeba. 3 Fiii lui însă nu umblau pe căile sale; căutau să obțină câștig necinstit,+ luau mită+ și făceau judecată nedreaptă.+

4 După un timp, toți bătrânii Israelului s-au adunat și au venit la Samuel, la Rama. 5 Ei i-au zis: „Iată că tu ai îmbătrânit, iar fiii tăi nu umblă pe căile tale. Acum numește peste noi un rege, cum au toate celelalte națiuni, ca să ne judece”.+ 6 Dar lui Samuel nu i-a plăcut* când ei au spus: „Dă-ne un rege ca să ne judece”. Atunci Samuel s-a rugat lui Iehova, 7 iar Iehova i-a zis lui Samuel: „Ascultă tot ce-ți spune poporul; căci nu pe tine te resping ei, ci pe mine mă resping, ca să nu mai fiu regele lor.+ 8 Așa au făcut din ziua în care i-am scos din Egipt până în ziua aceasta: M-au părăsit+ și le-au slujit altor dumnezei.+ Și așa fac și cu tine. 9 Acum ascultă de ei. Dar să-i avertizezi în mod serios și să le spui ce drepturi va avea asupra lor regele care va domni peste ei”.

10 Samuel a spus deci poporului care îi cerea un rege toate cuvintele lui Iehova. 11 El a zis: „Iată ce drepturi va avea asupra voastră regele care va domni peste voi:+ El îi va lua pe fiii voștri,+ îi va pune la carele lui+ și îi va face călăreții lui,+ iar unii dintre ei vor trebui să alerge în fața carelor lui. 12 Îi va numi căpetenii peste mii+ și căpetenii peste cincizeci+ și unii îi vor ara ogorul,+ îi vor strânge recolta+ și îi vor face arme de război și echipament pentru care.+ 13 Le va lua pe fiicele voastre ca să-i facă amestecuri de uleiuri parfumate, mâncare și pâine.+ 14 Va lua cele mai bune dintre ogoarele voastre, dintre viile voastre și dintre livezile voastre de măslini+ și le va da slujitorilor lui. 15 Va lua a zecea parte din recolta voastră de cereale și din viile voastre și le-o va da demnitarilor lui de la curte și slujitorilor lui. 16 Îi va lua pe servitorii voștri și pe servitoarele voastre, precum și cele mai bune cirezi ale voastre și măgarii voștri și îi va folosi pentru lucrările lui.+ 17 Va lua a zecea parte din turmele voastre,+ iar voi veți ajunge slujitorii lui. 18 Și va veni ziua în care veți striga din cauza regelui pe care vi l-ați ales,+ dar Iehova nu vă va răspunde în ziua aceea”.

19 Însă poporul a refuzat să asculte de Samuel și a zis: „Nu, ci vrem să fie un rege peste noi! 20 Atunci vom fi și noi ca toate celelalte națiuni, iar regele nostru ne va judeca, ne va conduce și va lupta pentru noi!”. 21 După ce a ascultat toate cuvintele poporului, Samuel le-a repetat în auzul lui Iehova. 22 Iehova i-a zis lui Samuel: „Ascultă de ei și numește un rege ca să domnească peste ei”.+ Atunci Samuel le-a spus bărbaților Israelului: „Întoarceți-vă fiecare în orașul său”.

9 Era un bărbat din Beniamin, pe nume Chiș,+ fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, un beniaminit,+ un bărbat foarte bogat. 2 El avea un fiu pe nume Saul,+ care era tânăr și frumos; niciun bărbat dintre israeliți nu era mai frumos decât el. Era mai înalt cu un cap decât tot poporul.

3 Când măgărițele lui Chiș, tatăl lui Saul, s-au pierdut, Chiș i-a zis lui Saul, fiul său: „Ia-l cu tine, te rog, pe unul dintre slujitori și du-te să cauți măgărițele”. 4 Ei au trecut prin regiunea muntoasă a lui Efraim și prin ținutul Șalișei, dar nu le-au găsit. S-au dus și prin ținutul Șaalimului, dar măgărițele nu erau nici acolo. Au trecut prin întregul ținut al beniaminiților, dar tot nu le-au găsit.

5 Au ajuns în ținutul Țufului și Saul i-a zis slujitorului care era cu el: „Hai să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu să înceapă să se îngrijoreze mai degrabă pentru noi decât pentru măgărițe”.+ 6 Dar slujitorul i-a zis: „Uite, în orașul acesta este un om al lui Dumnezeu, un om respectat. Tot ce spune el se împlinește negreșit.+ Hai acum să mergem acolo. Poate că ne va spune pe ce drum s-o luăm”. 7 Atunci Saul i-a zis slujitorului său: „Dacă vom merge, ce-i putem duce acestui om? Pâinea din traistă ni s-a terminat și nu avem nimic să-i ducem în dar omului adevăratului Dumnezeu. Ce mai avem la noi?”. 8 Slujitorul i-a răspuns din nou lui Saul: „Iată că am în mână un sfert de siclu* de argint. O să i-l dau omului adevăratului Dumnezeu, iar el o să ne spună pe ce drum s-o luăm”. 9 (Odinioară, în Israel, așa spunea omul care se ducea să-l caute pe Dumnezeu: „Haideți să mergem la văzător!”.+ Căci profetul de astăzi era numit odinioară văzător.) 10 Atunci Saul i-a zis slujitorului său: „E bine ce ai spus. Hai să mergem!”. S-au dus deci spre orașul unde era omul adevăratului Dumnezeu.

11 În timp ce urcau panta spre oraș, au întâlnit niște fete care ieșeau să scoată apă și le-au zis: „Este aici văzătorul?”.+ 12 Ele au răspuns: „Da. Iată, este chiar înaintea voastră! Grăbiți-vă! Chiar astăzi a venit în oraș, căci poporul aduce astăzi o jertfă+ pe locul înalt.+ 13 De îndată ce veți intra în oraș, îl veți găsi înainte ca el să urce la locul înalt să mănânce. Poporul nu va mânca înainte să vină el, fiindcă el este cel care binecuvântează jertfa. După aceea, invitații pot să mănânce. Urcați chiar acum și-l veți găsi!”. 14 Și ei au urcat. În timp ce intrau în oraș, iată că Samuel le-a ieșit înainte ca să meargă împreună la locul înalt.

15 Cu o zi înainte să vină Saul, Iehova îi spusese* lui Samuel: 16 „Mâine, pe vremea aceasta, voi trimite la tine un om din ținutul lui Beniamin.+ Să-l ungi conducător peste poporul meu, Israel.+ El va salva poporul meu din mâna filistenilor, căci am văzut asuprirea poporului meu și strigătul lor a ajuns la mine”.+ 17 Când Samuel l-a văzut pe Saul, Iehova i-a zis: „Iată omul despre care ți-am spus: «Acesta va conduce* poporul meu»”.+

18 Atunci Saul s-a apropiat de Samuel la poarta orașului și a zis: „Spune-mi, te rog, unde este casa văzătorului?”. 19 Samuel i-a răspuns lui Saul: „Eu sunt văzătorul. Urcă înaintea mea la locul înalt și astăzi veți mânca împreună cu mine.+ Te voi lăsa să pleci dimineață și îți voi spune tot ce vrei să știi*. 20 Cât despre măgărițele care s-au pierdut acum trei zile,+ nu te mai îngrijora pentru ele, fiindcă au fost găsite. Și cui îi aparține tot ce este mai de preț în Israel? Oare nu ție și întregii case a tatălui tău?”.+ 21 Saul a răspuns: „Nu sunt eu un beniaminit din cel mai mic dintre triburile Israelului+ și nu este familia mea cea mai neînsemnată dintre toate familiile tribului lui Beniamin? De ce-mi spui asemenea lucruri?”.

22 Atunci Samuel i-a luat pe Saul și pe slujitorul lui, i-a dus la sala de mese și le-a dat locul cel mai de seamă printre ceilalți invitați; erau în jur de 30 de oameni. 23 Samuel i-a spus bucătarului: „Adu porția pe care ți-am dat-o și despre care ți-am zis: «Pune-o deoparte»”. 24 Atunci bucătarul a luat pulpa și tot ce era pe ea și a pus-o înaintea lui Saul. Și Samuel a zis: „Ce a fost păstrat a fost pus înaintea ta. Mănâncă, fiindcă pentru ocazia aceasta ți-a fost păstrată. Căci le-am spus: «Am invitați»”. Astfel, Saul a mâncat în ziua aceea împreună cu Samuel. 25 După aceea au coborât de la locul înalt+ în oraș și el a vorbit în continuare cu Saul pe acoperișul casei. 26 Ei s-au trezit devreme și, când s-au ivit zorile, Samuel l-a chemat pe Saul, care era pe acoperișul casei, zicând: „Pregătește-te și o să te las să pleci”. Saul s-a pregătit, iar el și Samuel au ieșit afară. 27 În timp ce coborau spre marginea orașului, Samuel i-a zis lui Saul: „Spune-i slujitorului+ să treacă înaintea noastră”. Și el a trecut înainte. „Dar tu oprește-te acum ca să-ți fac cunoscut cuvântul lui Dumnezeu.”

10 Samuel a luat atunci urciorul cu ulei și l-a turnat pe capul lui Saul.+ Apoi l-a sărutat și a zis: „Iehova te-a uns într-adevăr conducător+ peste moștenirea sa.+ 2 Astăzi, când vei pleca de la mine, vei găsi doi oameni lângă mormântul Rahelei,+ în teritoriul lui Beniamin, la Țelțah. Și ei îți vor spune: «Măgărițele pe care te-ai dus să le cauți au fost găsite, însă acum tatăl tău nu se mai gândește la măgărițe,+ ci este îngrijorat din cauza voastră, zicând: „Ce să fac pentru fiul meu?”». 3 De acolo mergi mai departe până vei ajunge la copacul cel mare din Tabor, unde vei întâlni trei oameni care urcă la adevăratul Dumnezeu, la Betel,+ unul ducând trei iezi, unul ducând trei pâini și unul ducând un urcior mare cu vin. 4 Ei te vor întreba dacă ești bine și îți vor da două pâini. Primește-le de la ei. 5 După aceea vei ajunge la colina adevăratului Dumnezeu, unde este o garnizoană a filistenilor. Când vei ajunge în oraș, vei întâlni un grup de profeți coborând de la locul înalt. Și niște oameni vor cânta la liră, la tamburină, la flaut și la harpă înaintea lor în timp ce ei vor profeți. 6 Spiritul lui Iehova va acționa asupra ta,+ iar tu vei profeți împreună cu ei și vei fi schimbat, devenind alt om.+ 7 Când semnele acestea se vor împlini, să faci tot ce va găsi mâna ta să facă, pentru că adevăratul Dumnezeu este cu tine. 8 După aceea să cobori înaintea mea la Ghilgal.+ Eu voi coborî la tine acolo ca să ofer jertfe arse și jertfe de comuniune. Să aștepți șapte zile până voi veni la tine. Apoi îți voi arăta ce să faci”.

9 De îndată ce Saul s-a întors și a plecat de la Samuel, Dumnezeu a început să-i schimbe inima și toate aceste semne s-au împlinit în ziua aceea. 10 De acolo s-au dus la colină și un grup de profeți i-a ieșit înainte. Imediat, spiritul lui Dumnezeu a început să acționeze asupra lui,+ iar el a început să profețească+ în mijlocul lor. 11 Când toți cei care îl cunoșteau dinainte l-au văzut profețind împreună cu profeții, și-au zis unul altuia: „Ce s-a întâmplat cu fiul lui Chiș? Este și Saul printre profeți?”. 12 Atunci un om de-acolo a zis: „Dar cine este tatăl lor?”. De aici zicala*: „Este și Saul printre profeți?”.+

13 Când a terminat de profețit, el a venit la locul înalt. 14 Mai târziu, fratele tatălui lui Saul le-a zis lui și slujitorului său: „Unde ați fost?”. Și el a spus: „Să căutăm măgărițele.+ Dar nu le-am găsit, astfel că ne-am dus la Samuel”. 15 Unchiul lui Saul a întrebat: „Zi-mi, te rog: Ce v-a spus Samuel?”. 16 Saul i-a răspuns unchiului său: „Ne-a spus că măgărițele au fost deja găsite”. Dar Saul nu i-a zis ce îi spusese Samuel despre domnie.

17 Samuel a convocat apoi poporul înaintea lui Iehova, la Mițpa,+ 18 și le-a zis israeliților: „Iată ce spune Iehova, Dumnezeul Israelului: «Eu am scos Israelul din Egipt. Eu v-am scăpat din mâna Egiptului+ și din mâna tuturor regatelor care vă oprimau. 19 Dar voi l-ați respins astăzi pe Dumnezeul vostru,+ care v-a salvat din toate nenorocirile și din toate necazurile voastre, și ați zis: „Nu, ci numește un rege peste noi!”. Acum, stați înaintea lui Iehova după triburile voastre și după miile* voastre»”.

20 Samuel a pus deci toate triburile Israelului să se apropie+ și a fost ales tribul lui Beniamin.+ 21 Apoi a pus să se apropie tribul lui Beniamin după familiile lui și a fost aleasă familia matriților. În cele din urmă a fost ales Saul, fiul lui Chiș.+ Dar, când l-au căutat, nu l-au găsit nicăieri. 22 De aceea, l-au întrebat pe Iehova:+ „A venit omul acesta aici?”. Iehova a răspuns: „Este aici, se ascunde printre bagaje”. 23 Au alergat și l-au adus de acolo. Când a stat în mijlocul poporului, era mai înalt cu un cap decât tot poporul.+ 24 Samuel a spus întregului popor: „Îl vedeți pe cel pe care l-a ales Iehova?+ Nu este niciunul ca el în tot poporul!”. Și tot poporul a început să strige: „Trăiască regele!”.

25 Samuel a vorbit poporului despre drepturile regelui,+ le-a scris într-o carte și a așezat-o înaintea lui Iehova. Apoi Samuel a lăsat tot poporul să plece, fiecare la casa lui. 26 Saul s-a dus și el acasă, la Ghibea, însoțit de războinicii cărora Iehova le mișcase inima. 27 Dar niște oameni netrebnici au zis: „Cum ne va salva acesta?”.+ L-au disprețuit și nu i-au adus niciun dar.+ Însă el n-a spus nimic.*

11 Apoi Nahaș, amonitul,+ a urcat și și-a așezat tabăra în fața Iabeșului+ din Galaad. Toți bărbații din Iabeș i-au zis lui Nahaș: „Fă un legământ* cu noi și îți vom sluji”. 2 Nahaș, amonitul, le-a zis: „Voi face un legământ cu voi cu condiția să vă scot la toți ochiul drept. Voi face aceasta ca să umilesc întregul Israel”. 3 Bătrânii din Iabeș i-au răspuns: „Dă-ne răgaz șapte zile ca să trimitem mesageri în tot teritoriul Israelului. Apoi, dacă nu va fi nimeni care să ne salveze, ne vom preda ție”. 4 După un timp, mesagerii au ajuns la Ghibea+ lui Saul și au spus aceste cuvinte în auzul poporului, iar tot poporul a plâns în hohote.

5 Dar Saul venea de la câmp în urma cirezii. Și Saul a zis: „Ce s-a întâmplat cu poporul? De ce plânge?”. Atunci i-au spus cuvintele bărbaților din Iabeș. 6 Când Saul a auzit aceste cuvinte, spiritul lui Dumnezeu a început să acționeze asupra lui+ și el s-a aprins de mânie. 7 A luat o pereche de tauri, i-a tăiat în bucăți și a trimis bucățile în tot teritoriul Israelului prin intermediul unor mesageri, care au zis: „Așa li se va face vitelor aceluia care nu va ieși să-i urmeze pe Saul și pe Samuel!”. Și frica de Iehova a cuprins poporul, astfel că ei au ieșit ca un singur om. 8 El i-a numărat la Bezec și din Israel au fost 300 000 de bărbați, iar din Iuda, 30 000 de bărbați. 9 Ei le-au zis mesagerilor care veniseră: „Iată ce să le spuneți bărbaților din Iabeșul din Galaad: «Mâine, când va începe să ardă soarele, veți fi salvați»”. Mesagerii au plecat și i-au înștiințat pe bărbații din Iabeș, iar ei s-au bucurat foarte mult. 10 Atunci bărbații din Iabeș au zis: „Mâine ne vom preda vouă și veți putea să ne faceți ce este bine în ochii voștri”.+

11 A doua zi, Saul a împărțit soldații în trei cete. În timpul străjii de dimineață*, ei au pătruns în mijlocul taberei și, până să înceapă arșița zilei, i-au doborât pe amoniți.+ Cei care au supraviețuit s-au împrăștiat, astfel că n-au mai rămas nici măcar doi dintre ei împreună. 12 Apoi poporul i-a spus lui Samuel: „Cine zicea: «Saul să fie rege peste noi?»?”.+ Dați-ni-i pe oamenii aceia ca să-i omorâm!”. 13 Dar Saul a zis: „Niciun om nu va fi omorât în ziua aceasta,+ fiindcă astăzi Iehova a salvat Israelul”.

14 Mai târziu, Samuel a zis poporului: „Haideți să mergem la Ghilgal+ ca să confirmăm domnia!”.+ 15 Astfel, tot poporul s-a dus la Ghilgal și l-au făcut pe Saul rege înaintea lui Iehova, la Ghilgal. Apoi au adus acolo jertfe de comuniune înaintea lui Iehova,+ iar Saul și toți bărbații Israelului au sărbătorit cu mare bucurie.+

12 În cele din urmă, Samuel a spus întregului Israel: „Iată că am făcut* tot ce mi-ați cerut și am numit un rege ca să domnească peste voi.+ 2 Acum, iată-l pe regele care vă conduce*!+ Eu am îmbătrânit și am încărunțit și fiii mei sunt cu voi.+ Eu v-am condus din tinerețea mea până în ziua de azi.+ 3 Iată-mă! Mărturisiți împotriva mea în fața lui Iehova și în fața unsului său:+ Cui i-am luat taurul sau măgarul?+ Pe cine am păgubit sau pe cine am asuprit? Din mâna cui am primit mită* ca să închid ochii?+ Dacă am făcut așa ceva, vă voi da înapoi”.+ 4 Ei au zis: „Nu ne-ai păgubit, nu ne-ai asuprit și nici n-ai primit nimic din mâna nimănui”. 5 Atunci el le-a zis: „Iehova este martor împotriva voastră și unsul său este martor astăzi că n-ați găsit nimic de care să mă acuzați*”. Și ei au spus: „El este martor”.

6 Samuel a zis poporului: „Iehova, care i-a folosit pe Moise și pe Aaron și care i-a scos pe strămoșii voștri din țara Egiptului,+ este martor. 7 Și acum, stați aici și vă voi judeca înaintea lui Iehova pe baza tuturor faptelor drepte pe care le-a făcut Iehova față de voi și față de strămoșii voștri.

8 De îndată ce Iacob a venit în Egipt+ și strămoșii voștri au strigat către Iehova după ajutor,+ Iehova i-a trimis pe Moise+ și pe Aaron ca să-i scoată pe strămoșii voștri din Egipt și să-i aducă să locuiască în locul acesta.+ 9 Dar ei l-au uitat pe Iehova, Dumnezeul lor, iar el i-a dat*+ în mâna lui Sisera,+ comandantul armatei Hațorului, în mâna filistenilor+ și în mâna regelui Moabului,+ și aceștia au luptat împotriva lor. 10 Atunci ei au strigat către Iehova după ajutor+ și au spus: «Am păcătuit,+ căci l-am părăsit pe Iehova ca să le slujim Baalilor+ și chipurilor lui Aștoret.+ Acum, scapă-ne din mâna dușmanilor noștri ca să-ți slujim!». 11 Și Iehova i-a trimis pe Ierubaal,+ pe Bedan, pe Iefta+ și pe Samuel+ și v-a scăpat din mâna dușmanilor din jurul vostru ca să puteți locui în siguranță.+ 12 Când ați văzut că Nahaș,+ regele amoniților, a venit împotriva voastră, mi-ați zis: «Nu, ci vrem să fie un rege peste noi!»,+ cu toate că Iehova, Dumnezeul vostru, este Regele vostru.+ 13 Și acum, iată regele pe care l-ați ales și pe care l-ați cerut! Iată că Iehova a numit un rege peste voi.+ 14 Dacă vă veți teme de Iehova,+ dacă îi veți sluji+ și veți asculta de glasul său+ și nu vă veți răzvrăti împotriva poruncii lui Iehova și dacă atât voi, cât și regele care domnește peste voi îl veți urma pe Iehova, Dumnezeul vostru, atunci vă va fi bine. 15 Dar, dacă nu veți asculta de glasul lui Iehova și vă veți răzvrăti împotriva poruncii lui Iehova, atunci mâna lui Iehova va fi împotriva voastră și a părinților voștri.+ 16 Și acum, stați aici și priviți lucrul acesta mare pe care Iehova îl face sub ochii voștri. 17 Nu este astăzi secerișul grâului? Eu voi striga către Iehova ca să dea tunete și ploaie. Atunci veți ști și veți înțelege ce lucru rău ați făcut în ochii lui Iehova cerând un rege pentru voi”.+

18 Apoi Samuel a strigat către Iehova și Iehova a dat tunete și ploaie în ziua aceea, astfel că întregul popor s-a temut foarte mult de Iehova și de Samuel. 19 Și tot poporul i-a zis lui Samuel: „Roagă-te lui Iehova, Dumnezeul tău, pentru slujitorii tăi,+ fiindcă nu vrem să murim. Căci la toate păcatele noastre am mai adăugat un rău cerând un rege”.

20 Atunci Samuel a zis poporului: „Nu vă temeți! Ați făcut într-adevăr tot răul acesta. Numai nu încetați să-l urmați pe Iehova,+ ci slujiți-i lui Iehova cu toată inima.+ 21 Nu vă abateți ca să urmați niște deșertăciuni,+ care nu sunt de niciun folos+ și care nu pot salva, fiindcă sunt niște deșertăciuni. 22 De dragul numelui său cel mare,+ Iehova nu-și va părăsi poporul,+ întrucât Iehova a hotărât să facă din voi poporul său.+ 23 În ce mă privește, departe de mine gândul să păcătuiesc împotriva lui Iehova încetând să mă rog pentru voi. Voi continua să vă învăț calea cea bună și dreaptă. 24 Numai temeți-vă de Iehova+ și slujiți-i cu fidelitate* și cu toată inima, căci vedeți ce lucruri mărețe a făcut pentru voi!+ 25 Dar, dacă veți face cu nerușinare ce este rău, veți pieri+ atât voi, cât și regele vostru”.+

13 Saul avea . . .* ani când a devenit rege.+ După ce a domnit doi ani peste Israel, 2 Saul a ales 3 000 de oameni din Israel. Dintre aceștia, 2 000 erau cu Saul la Micmaș și în regiunea muntoasă a Betelului, iar 1 000 erau cu Ionatan+ la Ghibea+ din Beniamin. Pe ceilalți oameni i-a lăsat să plece, pe fiecare la cortul lui. 3 Atunci Ionatan a înfrânt garnizoana filistenilor+ care era la Gheba+ și filistenii au auzit despre acest lucru. Și Saul a pus să se sune din corn+ în toată țara, zicând: „Să audă evreii!”. 4 Tot Israelul a auzit vestea: „Saul a înfrânt o garnizoană a filistenilor, iar acum Israelul a ajuns să fie urât de filisteni”. Astfel, poporul a fost chemat să-l urmeze pe Saul la Ghilgal.+

5 Filistenii s-au adunat și ei ca să lupte împotriva Israelului, având 30 000 de care de război, 6 000 de călăreți, precum și soldați mulți ca firele de nisip de pe țărmul mării.+ Ei au urcat și și-au așezat tabăra la Micmaș, la est de Bet-Aven.+ 6 Bărbații Israelului au văzut că erau în dificultate, fiindcă erau împresurați. De aceea, ei s-au ascuns în peșteri,+ în grote, în stânci, în pivnițe și în rezervoare de apă. 7 Unii evrei chiar au trecut Iordanul în ținutul lui Gad și în ținutul Galaadului.+ Dar Saul era încă la Ghilgal și toți bărbații care erau cu el tremurau. 8 El a așteptat șapte zile, până la timpul hotărât de Samuel, dar Samuel n-a ajuns la Ghilgal, iar bărbații se împrăștiau de lângă el. 9 În cele din urmă, Saul a zis: „Aduceți-mi aici jertfa arsă și jertfele de comuniune”. Și a oferit jertfa arsă.+

10 Dar, de îndată ce a terminat de oferit jertfa arsă, a sosit Samuel. Și Saul i-a ieșit în întâmpinare ca să-l salute*. 11 Atunci Samuel a zis: „Ce-ai făcut?”. Saul a răspuns: „Am văzut că bărbații pleacă de lângă mine,+ că tu n-ai venit la timpul hotărât și că filistenii s-au adunat la Micmaș.+ 12 De aceea, mi-am zis: «Acum filistenii vor coborî împotriva mea la Ghilgal, iar eu n-am cerut sprijinul* lui Iehova». Așa că m-am simțit obligat să ofer jertfa arsă”.

13 Atunci Samuel i-a zis lui Saul: „Ai acționat nebunește. N-ai respectat porunca pe care ți-a dat-o Iehova, Dumnezeul tău.+ Dacă ai fi respectat-o, Iehova ți-ar fi întărit domnia peste Israel pentru totdeauna. 14 Dar acum domnia ta nu va dura.+ Iehova își va găsi un om după inima lui+ și Iehova îl va numi conducător peste poporul său,+ fiindcă n-ai respectat ce ți-a poruncit Iehova”.+

15 Apoi Samuel s-a ridicat și a urcat de la Ghilgal la Ghibea din Beniamin. Iar Saul i-a numărat pe cei care rămăseseră cu el; erau aproximativ 600 de bărbați.+ 16 Saul, fiul său Ionatan și cei care mai erau cu ei stăteau la Gheba+ din Beniamin, iar filistenii își așezaseră tabăra la Micmaș.+ 17 Și din tabăra filistenilor obișnuiau să iasă trei cete de prădători. O ceată o lua pe drumul spre Ofra, înspre ținutul Șualului, 18 altă ceată o lua pe drumul Bet-Horonului,+ iar a treia ceată o lua pe drumul care duce la hotarul din fața văii Țeboim, spre pustiu.

19 În toată țara lui Israel nu se găsea niciun fierar, fiindcă filistenii ziseseră: „Nu cumva evreii să-și facă vreo sabie sau vreo suliță”. 20 Și toți israeliții trebuiau să coboare la filisteni ca să-și ascută brăzdarele, săpăligile, securile sau secerile. 21 Prețul pentru ascuțit era de un pim* pentru brăzdare, pentru săpăligi, pentru uneltele cu trei dinți, pentru securi și pentru fixarea vârfului la țepușe. 22 De aceea, în ziua bătăliei, niciunul dintre bărbații care erau cu Saul și cu Ionatan nu avea în mână sabie sau suliță.+ Doar Saul și fiul său Ionatan aveau arme.

23 Și o garnizoană* a filistenilor a ieșit în defileul de la Micmaș.+

14 Într-o zi, Ionatan,+ fiul lui Saul, i-a zis slujitorului care îi purta armele: „Hai să trecem la avanpostul filistenilor, aflat pe partea cealaltă”. Dar nu i-a spus nimic tatălui său. 2 Saul stătea la marginea Ghibeei,+ sub rodiul din Migron, și cu el erau aproximativ 600 de bărbați.+ 3 (Și Ahia, fiul lui Ahitub,+ fratele lui Icabod,+ fiul lui Fineas,+ fiul lui Eli,+ care era preotul lui Iehova la Șilo,+ purta efodul.)+ Soldații nu știau că Ionatan plecase. 4 Una dintre trecătorile prin care Ionatan încerca să treacă pentru a ajunge la avanpostul filistenilor avea o stâncă în formă de dinte de-o parte și o stâncă în formă de dinte de cealaltă parte. Numele uneia era Boțeț, iar numele celeilalte era Sene. 5 O stâncă se înălța ca un stâlp la nord, în fața Micmașului, iar cealaltă, la sud, în fața Ghebei.+

6 Ionatan i-a zis scutierului său: „Hai să trecem la avanpostul acestor necircumciși.+ Poate că Iehova va acționa în folosul nostru, căci nimic nu-l poate împiedica pe Iehova să salveze prin mulți sau prin puțini”.+ 7 Și scutierul său i-a spus: „Fă tot ce te îndeamnă inima. Îndreaptă-te oriunde vrei și eu te voi urma oriunde te îndeamnă inima să mergi”. 8 Atunci Ionatan a zis: „Vom trece la oamenii aceia și ne vom arăta lor. 9 Dacă ne vor zice: «Stați pe loc până când venim la voi!», vom sta unde suntem și nu vom urca la ei. 10 Dar, dacă ne vor zice: «Urcați la noi!», atunci vom urca, fiindcă Iehova îi va da în mâna noastră. Acesta va fi semnul pentru noi”.+

11 Atunci amândoi li s-au arătat celor din avanpostul filistenilor. Și filistenii au zis: „Iată că evreii ies din găurile în care s-au ascuns”.+ 12 Apoi oamenii din avanpost le-au zis lui Ionatan și scutierului său: „Urcați la noi și v-arătăm noi vouă!”.+ Ionatan i-a zis imediat scutierului său: „Urmează-mă, fiindcă Iehova îi va da în mâna Israelului”.+ 13 Și Ionatan s-a cățărat cu mâinile și cu picioarele, iar scutierul său era în urma lui. Și filistenii cădeau sub loviturile lui Ionatan, iar scutierul său îi omora în urma lui. 14 În primul atac al lui Ionatan și al scutierului său au fost uciși aproximativ 20 de oameni pe o suprafață de aproape o jumătate de pogon de pământ*.

15 Atunci groaza i-a cuprins pe cei din tabăra de pe câmp și pe toți oamenii din avanpost. Chiar și cetele de prădători+ s-au îngrozit. Pământul s-a cutremurat și Dumnezeu i-a făcut să se îngrozească. 16 Străjerii lui Saul care erau în Ghibea+ din Beniamin s-au uitat și iată: era haos în toată tabăra inamică.+

17 Saul le-a spus soldaților care erau cu el: „Faceți, vă rog, numărătoarea și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru”. Când au făcut numărătoarea, au văzut că Ionatan și scutierul său lipseau. 18 Saul i-a spus atunci lui Ahia:+ „Adu aici Arca adevăratului Dumnezeu!”. (Căci Arca adevăratului Dumnezeu era la vremea* aceea la israeliți.) 19 Și, în timp ce Saul îi vorbea preotului, haosul din tabăra filistenilor devenea tot mai mare. Atunci Saul i-a zis preotului: „Oprește-te din ce faci!”*. 20 Astfel, Saul și toți soldații care erau cu el s-au adunat și s-au dus la locul luptei. Acolo au văzut că filistenii își întorseseră sabia unii împotriva altora și că era o învălmășeală foarte mare. 21 În plus, evreii care mai înainte li se alăturaseră filistenilor și urcaseră împreună cu ei în tabără treceau de partea Israelului, care era condus de Saul și de Ionatan. 22 Și toți bărbații Israelului care se ascunseseră+ în regiunea muntoasă a lui Efraim au auzit că filistenii o luaseră la fugă și au pornit și ei să-i urmărească în luptă. 23 Astfel, Iehova a salvat Israelul în ziua aceea,+ iar lupta s-a întins până la Bet-Aven.+

24 Bărbații Israelului erau epuizați în ziua aceea, pentru că Saul îi pusese să jure: „Blestemat este omul care va mânca ceva* înainte de a se însera și înainte de a mă răzbuna pe dușmanii mei!”. Astfel, nimeni n-a mâncat nimic.+

25 Toți soldații* au intrat în pădure, unde era miere pe pământ. 26 Când au intrat în pădure, ei au văzut mierea curgând, dar nimeni nu a luat din ea să mănânce, fiindcă se temeau din cauza jurământului. 27 Dar Ionatan nu auzise când tatăl său îi pusese pe soldați să jure,+ astfel că a întins vârful toiagului care era în mâna sa și l-a înmuiat într-un fagure de miere. Când și-a dus mâna înapoi la gură, ochii i s-au luminat. 28 Atunci cineva a zis: „Tatăl tău a pus soldații sub jurământ și a spus: «Blestemat este omul care va mânca astăzi ceva!».+ Iată de ce soldații sunt atât de obosiți”. 29 Însă Ionatan a zis: „Tatăl meu a adus o mare nenorocire asupra țării. Uitați-vă cum mi s-au luminat ochii fiindcă am gustat un pic de miere! 30 Ar fi fost mult mai bine dacă soldații ar fi mâncat+ astăzi din prada pe care au găsit-o la dușmanii lor! Atunci măcelul în rândul filistenilor ar fi fost și mai mare”.

31 În ziua aceea, ei i-au bătut pe filisteni de la Micmaș până la Aialon.+ Și soldații erau foarte obosiți. 32 Atunci ei s-au repezit cu lăcomie asupra prăzii. Au luat oi, vite și viței și le-au înjunghiat pe pământ și au început să mănânce carne cu sânge.+ 33 Saul a fost înștiințat: „Iată, soldații păcătuiesc împotriva lui Iehova mâncând carne cu sânge”.+ Atunci el a zis: „Ați fost infideli. Rostogoliți imediat la mine o piatră mare!”. 34 După aceea, Saul a zis: „Treceți printre soldați și spuneți-le: «Aduceți-vă fiecare taurul și oaia, înjunghiați-le aici și apoi mâncați! Și nu păcătuiți împotriva lui Iehova mâncând carne cu sânge»”.+ Astfel, în noaptea aceea, fiecare a adus taurul pe care îl avea și l-a înjunghiat acolo. 35 Și Saul i-a construit un altar lui Iehova.+ Acesta a fost primul altar pe care i l-a construit lui Iehova.

36 Mai târziu, Saul a spus: „Să coborâm noaptea pe urmele filistenilor și să-i jefuim până se va lumina de ziuă. Nu vom lăsa pe nimeni în viață!”. Și ei au zis: „Fă tot ce este bine în ochii tăi”. Atunci preotul a spus: „Să ne apropiem aici de adevăratul Dumnezeu”.+ 37 Și Saul l-a întrebat pe Dumnezeu: „Să cobor pe urmele filistenilor?+ Îi vei da în mâna Israelului?”. Dar Dumnezeu nu i-a răspuns în ziua aceea. 38 Atunci Saul a zis: „Veniți aici, toate căpeteniile armatei! Cercetați și aflați ce păcat s-a comis astăzi. 39 Căci viu este Iehova, care a salvat Israelul, că, dacă însuși fiul meu Ionatan ar fi cel care a păcătuit, el va trebui să moară”. Dar nimeni nu i-a răspuns. 40 Apoi el le-a spus israeliților: „Voi veți fi de-o parte, iar eu și fiul meu Ionatan vom fi de cealaltă parte”. Atunci ei i-au zis lui Saul: „Fă ce este bine în ochii tăi”.

41 Și Saul i-a spus lui Iehova: „O, Dumnezeul Israelului, răspunde-ne prin Tumim!”.+ Atunci au fost aleși Ionatan și Saul, iar ceilalți au scăpat. 42 Apoi Saul a zis: „Aruncați sorții+ între mine și fiul meu Ionatan”. Și a fost ales Ionatan. 43 Atunci Saul i-a zis lui Ionatan: „Spune-mi, ce-ai făcut?”. Și Ionatan i-a răspuns: „Am gustat puțină miere de pe vârful toiagului care este în mâna mea.+ Iată-mă! Sunt gata să mor!”.

44 Atunci Saul a zis: „Așa să facă Dumnezeu, ba chiar mai rău, dacă nu vei muri, Ionatan!”.+ 45 Dar soldații i-au zis lui Saul: „Să moară Ionatan, care a adus această mare victorie*+ pentru Israel? Nici gând! Viu este Iehova că nici măcar un fir de păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci Dumnezeu l-a ajutat în tot ce a făcut astăzi”.+ Soldații l-au scăpat astfel pe Ionatan și el nu a murit.

46 Saul nu i-a mai urmărit pe filisteni, iar filistenii s-au dus în teritoriul lor.

47 Saul și-a întărit domnia peste Israel și a luptat împotriva tuturor dușmanilor săi de jur împrejur: împotriva moabiților,+ a amoniților,+ a edomiților,+ a regilor Țobei+ și a filistenilor;+ și oriunde mergea, era învingător. 48 El a luptat cu vitejie, i-a înfrânt pe amaleciți+ și a scăpat Israelul din mâna jefuitorilor săi.

49 Fiii lui Saul erau Ionatan, Ișvi și Malchi-Șua.+ El avea și două fiice; numele celei mai mari era Merab,+ iar numele celei mai mici, Mical.+ 50 Numele soției lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaț. Numele comandantului armatei sale era Abner,+ fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51 Chiș+ era tatăl lui Saul, iar Ner,+ tatăl lui Abner, era fiul lui Abiel.

52 În toate zilele lui Saul s-au purtat lupte crâncene împotriva filistenilor.+ Când Saul vedea vreun bărbat puternic sau curajos, îl lua în armata sa.+

15 Atunci Samuel i-a zis lui Saul: „Iehova m-a trimis să te ung rege peste poporul său, Israel.+ Acum ascultă ce are Iehova de spus.+ 2 Iată ce spune Iehova al armatelor: «Îi voi trage la răspundere pe amaleciți pentru ce le-au făcut israeliților când li s-au împotrivit pe drum în timp ce ieșeau din Egipt.+ 3 Acum du-te, înfrânge-i pe amaleciți+ și nimicește-i*+ împreună cu tot ce au. Să nu-i cruți.* Să omori+ pe bărbat și pe femeie, pe copil și pe sugar, taurul și oaia, cămila și măgarul»”.+ 4 Saul a chemat soldații și i-a numărat la Telaim. Erau 200 000 de pedeștri și 10 000 de bărbați din Iuda.+

5 Saul a înaintat până la orașul amaleciților și a pus oameni la pândă în vale*. 6 Apoi Saul le-a spus cheniților:+ „Duceți-vă, plecați din mijlocul amaleciților ca să nu vă nimicesc odată cu ei!+ Căci voi ați manifestat iubire loială față de tot poporul lui Israel+ când a ieșit din Egipt”. Atunci cheniții au plecat din mijlocul amaleciților. 7 După aceea, Saul i-a bătut pe amaleciți+ de la Havila+ până la Șur,+ care este lângă Egipt. 8 L-a prins de viu pe Agag,+ regele Amalecului, dar pe toți ceilalți din popor i-a nimicit* cu sabia.+ 9 Totuși, Saul și oamenii săi l-au cruțat pe* Agag, precum și ce era mai bun din turmă, din cireadă și dintre animalele îngrășate, berbecii și tot ce era bun.+ N-au vrut să le distrugă*. Însă au distrus tot ce era fără valoare și de niciun folos.

10 Atunci cuvântul lui Iehova a venit la Samuel: 11 „Îmi pare rău* că l-am făcut rege pe Saul, deoarece a încetat să mă urmeze și nu a împlinit cuvintele mele”.+ Samuel s-a întristat foarte mult și a strigat toată noaptea către Iehova.+ 12 Când Samuel s-a sculat dimineață devreme ca să se întâlnească cu Saul, Samuel a fost înștiințat: „Saul s-a dus la Carmel+ și acolo și-a ridicat un monument.+ Apoi s-a întors și a coborât la Ghilgal”. 13 În cele din urmă, Samuel a ajuns la Saul, iar Saul i-a spus: „Iehova să te binecuvânteze! Am împlinit cuvântul lui Iehova”. 14 Dar Samuel a zis: „Atunci ce este acest behăit de turmă care ajunge la urechile mele și mugetul de cireadă pe care-l aud?”.+ 15 Și Saul a zis: „Au fost aduse de la amaleciți, fiindcă soldații au cruțat* ce era mai bun din turmă și din cireadă ca să-i aducă jertfă lui Iehova, Dumnezeul tău. Dar restul am distrus*”. 16 Atunci Samuel i-a zis lui Saul: „Oprește-te! Îți voi spune ce mi-a zis Iehova azi-noapte”.+ El i-a spus: „Vorbește!”.

17 Samuel a continuat: „Nu erai tu neînsemnat în ochii tăi+ când ai fost făcut căpetenie a triburilor Israelului și când Iehova te-a uns rege peste Israel?+ 18 Mai târziu, Iehova te-a trimis într-o misiune și a zis: «Du-te și nimicește-i* pe amaleciții aceia păcătoși!+ Luptă împotriva lor până îi vei nimici de tot!».+ 19 Atunci de ce n-ai ascultat de glasul lui Iehova? De ce te-ai repezit cu lăcomie asupra prăzii+ și ai făcut ce este rău în ochii lui Iehova?”.

20 Dar Saul i-a spus lui Samuel: „Ba am ascultat de glasul lui Iehova! M-am dus în misiunea în care m-a trimis Iehova. L-am adus aici pe Agag, regele Amalecului, și i-am nimicit* pe amaleciți.+ 21 Însă soldații au luat oi și vite din pradă, ce era mai bun din lucrurile dedicate distrugerii*, ca să le aducă jertfă lui Iehova, Dumnezeul tău, la Ghilgal”.+

22 Atunci Samuel a zis: „Îi plac lui Iehova ofrandele arse și jertfele+ la fel de mult ca ascultarea de glasul lui Iehova? Iată că ascultarea este mai bună decât jertfele+ și luarea-aminte, mai bună decât grăsimea+ berbecilor; 23 căci răzvrătirea+ este ca păcatul ghicirii+ și a o lua înainte cu înfumurare este ca folosirea puterii magice și ca idolatria*. Fiindcă ai respins cuvântul lui Iehova,+ și el te-a respins ca rege”.+

24 Atunci Saul i-a zis lui Samuel: „Am păcătuit. Am încălcat porunca lui Iehova și cuvintele tale fiindcă m-am temut de popor și am ascultat de glasul lui. 25 Acum, te rog, iartă-mi păcatul și întoarce-te cu mine ca să mă plec înaintea lui Iehova”.+ 26 Dar Samuel i-a spus lui Saul: „Nu mă voi întoarce cu tine, căci ai respins cuvântul lui Iehova, iar Iehova te-a respins și nu vei mai fi rege peste Israel”.+ 27 Pe când Samuel se întorcea să plece, Saul l-a apucat de poala tunicii fără mâneci și ea s-a rupt. 28 Atunci Samuel i-a zis: „Astăzi Iehova a rupt regatul Israelului de la tine și îl va da unui semen al tău care este mai bun decât tine.+ 29 Mai mult, Cel ce este gloria Israelului+ nu-și va lua cuvântul înapoi,+ nici nu se va răzgândi*, căci El nu este om ca să se răzgândească*”.+

30 Atunci el a zis: „Am păcătuit. Totuși, onorează-mă, te rog, în fața bătrânilor poporului meu și în fața Israelului. Întoarce-te cu mine, iar eu mă voi pleca înaintea lui Iehova, Dumnezeul tău”.+ 31 Samuel s-a întors deci cu Saul, iar Saul s-a plecat înaintea lui Iehova. 32 Și Samuel a spus: „Aduceți-mi-l aici pe Agag, regele Amalecului”. Atunci Agag s-a dus spre el șovăind*, căci Agag își zisese: „Cu siguranță, pericolul* morții a trecut deja”. 33 Dar Samuel a zis: „Așa cum sabia ta a lăsat femei fără copii, așa să fie lăsată și mama ta între femei”. Și Samuel l-a tăiat în bucăți pe Agag înaintea lui Iehova, la Ghilgal.+

34 Apoi Samuel s-a dus la Rama, iar Saul a urcat la casa lui, la Ghibea lui Saul. 35 Samuel nu l-a mai văzut pe Saul până în ziua morții sale, fiindcă Samuel era mâhnit din cauza lui Saul.+ Și lui Iehova i-a părut rău că-l făcuse pe Saul rege peste Israel.+

16 În cele din urmă, Iehova i-a zis lui Samuel: „Până când vei fi mâhnit din cauza lui Saul,+ din moment ce eu l-am respins ca să nu mai fie rege peste Israel?+ Umple-ți cornul cu ulei+ și du-te. Te voi trimite la Iese,+ betleemitul, fiindcă mi-am ales un rege dintre fiii lui”.+ 2 Dar Samuel a spus: „Cum să mă duc? Când Saul va auzi aceasta, mă va omorî”.+ Iehova i-a răspuns: „Să iei cu tine o juncană și să zici: «Am venit să-i aduc o jertfă lui Iehova». 3 Să-l chemi pe Iese la jertfă și eu îți voi spune ce să faci. Să-l ungi pentru mine pe cel pe care ți-l voi arăta”.+

4 Samuel a făcut ce i-a spus Iehova. Când a sosit la Betleem,+ bătrânii orașului l-au întâmpinat tremurând și au zis: „Venirea ta înseamnă pace?”. 5 Și el a zis: „Înseamnă pace. Am venit să-i aduc o jertfă lui Iehova. Sfințiți-vă și veniți cu mine la jertfă”. Atunci el i-a sfințit pe Iese și pe fiii lui, apoi i-a chemat la jertfă. 6 În timp ce intrau, l-a zărit pe Eliab+ și a zis: „Cu siguranță, acesta este unsul lui Iehova”. 7 Dar Iehova i-a spus lui Samuel: „Nu te uita la înfățișarea lui și la înălțimea lui,+ fiindcă l-am respins. Căci Dumnezeu nu vede așa cum vede omul. Omul vede ce izbește ochiul, însă Iehova vede ce este în inimă”.+ 8 Atunci Iese l-a chemat pe Abinadab+ și l-a pus să treacă prin fața lui Samuel, însă el a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Iehova”. 9 Iese l-a prezentat apoi pe Șamah,+ dar el a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Iehova”. 10 Astfel, Iese i-a pus să treacă prin fața lui Samuel pe șapte dintre fiii săi, dar Samuel i-a zis lui Iese: „Iehova nu l-a ales pe niciunul dintre aceștia”.

11 În cele din urmă, Samuel i-a zis lui Iese: „Aceștia sunt toți băieții tăi?”. Și el a răspuns: „A mai rămas cel mai mic;+ el paște oile”.+ Atunci Samuel i-a spus lui Iese: „Trimite după el, fiindcă nu ne vom așeza la masă până nu vine aici”. 12 A trimis deci după el și l-a adus. El era rumen*, cu ochi frumoși și plăcut la înfățișare.+ Și Iehova a zis: „Ridică-te și unge-l, căci el este!”.+ 13 Astfel, Samuel a luat cornul cu ulei+ și l-a uns în prezența fraților săi. Și, din ziua aceea, spiritul lui Iehova a început să acționeze asupra lui David.+ Apoi Samuel s-a ridicat și s-a dus la Rama.+

14 Iehova și-a retras spiritul de la Saul+ și Iehova a permis ca el să fie chinuit de un spirit rău*.+ 15 Slujitorii lui Saul i-au spus: „Iată că Dumnezeu permite să fii chinuit de un spirit rău. 16 Te rugăm, să poruncească domnul nostru slujitorilor tăi care sunt înaintea ta să caute un om care cântă bine la harpă.+ Și, când Dumnezeu va permite ca un spirit rău să pună stăpânire pe tine, el va cânta la harpă și te vei simți mai bine”. 17 Atunci Saul le-a zis slujitorilor lui: „Găsiți-mi, vă rog, un om care știe să cânte bine și aduceți-l la mine”.

18 Unul dintre servitori a zis: „Iată! Am văzut că un fiu al lui Iese, betleemitul, cântă bine. El este un războinic curajos și puternic.+ Știe cum să vorbească, este frumos+ și Iehova este cu el”.+ 19 Atunci Saul a trimis niște mesageri la Iese și a spus: „Trimite-l la mine pe fiul tău David, care este cu turma”.+ 20 Și Iese a pus pe un măgar pâine, un burduf cu vin și un ied și i le-a trimis lui Saul prin fiul său David. 21 Astfel, David a venit la Saul și a început să-i slujească.+ Saul a ajuns să-l îndrăgească foarte mult, iar el a devenit scutierul său. 22 Saul a trimis să i se spună lui Iese: „Lasă-l, te rog, pe David să rămână în serviciul meu, căci a găsit favoare în ochii mei”. 23 Când Dumnezeu permitea ca un spirit rău să pună stăpânire pe Saul, David lua harpa și cânta. Saul se liniștea și se simțea mai bine, iar spiritul rău se îndepărta de la el.+

17 Și filistenii+ și-au adunat armatele* pentru război. S-au adunat la Soco,+ care ține de Iuda, și și-au așezat tabăra între Soco și Azeca,+ la Efes-Damim.+ 2 Saul și bărbații Israelului s-au adunat, și-au așezat tabăra în valea Ela+ și s-au așezat în formație de luptă împotriva filistenilor. 3 Filistenii stăteau pe o parte a muntelui, iar israeliții stăteau pe cealaltă parte a muntelui, valea fiind între ei.

4 Atunci a ieșit un luptător* din taberele filistenilor. El se numea Goliat+ și era din Gat.+ Înălțimea lui era de șase coți și o palmă*. 5 Pe cap avea un coif de aramă și purta o cămașă de zale așezate în solzi. Cămașa lui de zale, care era de aramă,+ cântărea 5 000 de sicli*. 6 Avea niște apărători de aramă de la genunchi în jos și o lance+ de aramă îi atârna între umeri. 7 Coada de lemn a suliței lui era ca sulul de urzeală al țesătorilor,+ iar vârful de fier al suliței lui cântărea 600 de sicli*. Cel care îi purta scutul mergea înaintea lui. 8 Și Goliat s-a oprit și a strigat spre linia de bătaie a Israelului:+ „De ce ați ieșit să vă așezați în formație de luptă? Nu sunt eu filistean, iar voi, slujitori ai lui Saul? Alegeți-vă un om, și el să coboare la mine. 9 Dacă este în stare să se lupte cu mine și să mă omoare, atunci noi vom fi slujitorii voștri. Dar, dacă eu îl înving și-l omor, atunci voi veți fi slujitorii noștri și ne veți sluji”. 10 Și filisteanul a mai zis: „Eu sfidez* astăzi linia de bătaie a Israelului.+ Dați-mi un om ca să mă lupt cu el!”.

11 Când au auzit cuvintele filisteanului, Saul și tot Israelul s-au îngrozit și i-a cuprins o mare frică.

12 Și David era fiul acelui efratit+ din Betleemul+ lui Iuda, pe nume Iese,+ care avea opt fii+ și care, în zilele lui Saul, era deja bătrân. 13 Cei trei fii mai mari ai lui Iese îl urmaseră pe Saul la război.+ Numele celor trei fii ai săi care au mers la război erau: Eliab,+ întâiul născut, Abinadab,+ al doilea fiu al său, și Șamah,+ al treilea. 14 David era cel mai mic,+ iar cei trei fii mai mari l-au urmat pe Saul.

15 David se ducea la Saul și se întorcea de la el la Betleem ca să păzească oile+ tatălui său. 16 Și filisteanul ieșea în față dimineața și seara și stătea acolo; el a făcut așa 40 de zile.

17 Într-o zi, Iese i-a zis fiului său David: „Ia, te rog, această efă* de cereale prăjite și aceste zece pâini și du-le repede fraților tăi în tabără. 18 Și du-i aceste zece bucăți de brânză* căpeteniei peste o mie. Vezi și dacă frații tăi sunt bine și adu-mi vești* de la ei”. 19 Ei erau cu Saul și cu ceilalți bărbați ai Israelului în valea Ela+ ca să lupte împotriva filistenilor.+

20 David s-a sculat dis-de-dimineață și a lăsat oile în grija unui păzitor. Apoi și-a luat lucrurile și a plecat, așa cum îi poruncise Iese. Când a ajuns la marginea taberei, armata ieșea la linia de bătaie, scoțând un strigăt de luptă. 21 Israeliții și filistenii s-au așezat față în față în linie de bătaie. 22 David și-a lăsat imediat lucrurile în grija celui ce păzea bagajele și a alergat la linia de bătaie. Când a ajuns, a întrebat dacă frații lui erau bine.+

23 În timp ce el vorbea cu ei, luptătorul pe nume Goliat,+ filisteanul din Gat, a ieșit din rândurile filistenilor și a spus aceleași cuvinte ca mai înainte.+ Și David l-a auzit. 24 Când l-au văzut pe Goliat, toți bărbații Israelului au fugit dinaintea lui îngroziți.+ 25 Bărbații Israelului ziceau: „L-ați văzut pe omul acesta care iese? El iese ca să sfideze* Israelul.+ Regele îi va da mari bogății bărbatului care-l va omorî, i-o va da pe fiica lui de soție+ și va scuti de obligații casa tatălui său în Israel”.

26 David le-a spus oamenilor care stăteau lângă el: „Cum va fi răsplătit omul care îl va omorî pe filisteanul acesta și va îndepărta batjocura de peste Israel? Fiindcă cine este filisteanul acesta necircumcis ca să sfideze* linia de bătaie a Dumnezeului celui viu?”.+ 27 Atunci oamenii i-au zis ceea ce spuseseră mai înainte: „Așa și așa i se va face omului care-l va omorî”. 28 Când Eliab,+ fratele lui cel mai mare, l-a auzit vorbind cu oamenii, s-a înfuriat pe David și i-a zis: „De ce-ai coborât aici? Și în grija cui ai lăsat acele puține oi în pustiu?+ Îți cunosc bine înfumurarea și intențiile rele*. Ai coborât doar ca să vezi lupta”. 29 Atunci David a zis: „Ce-am făcut acum? Am pus și eu o întrebare!”. 30 Apoi s-a întors de la el spre altcineva și a întrebat același lucru ca mai înainte,+ iar oamenii i-au răspuns la fel.+

31 Ei au auzit cuvintele pe care le spusese David și i le-au făcut cunoscute lui Saul, iar acesta a trimis după el. 32 David i-a zis lui Saul: „Să nu-și piardă nimeni curajul* din cauza acestui bărbat! Slujitorul tău va merge și se va lupta cu filisteanul acesta”.+ 33 Dar Saul i-a spus lui David: „Tu nu ești în stare să mergi să te lupți cu acest filistean, căci ești doar un copil,+ iar el este războinic din tinerețe”. 34 Atunci David i-a zis lui Saul: „Slujitorul tău era păstor al turmei tatălui său. Și a venit un leu+, iar altă dată un urs și fiecare a dus o oaie din turmă. 35 Eu am ieșit după el, l-am doborât și am scăpat oaia din gura lui. Când s-a ridicat împotriva mea, l-am apucat de falcă*, l-am doborât și l-am ucis. 36 Slujitorul tău a omorât și leul, și ursul. Filisteanul acesta necircumcis va ajunge ca unul dintre ei, căci a sfidat* linia de bătaie a Dumnezeului celui viu”.+ 37 Și David a adăugat: „Iehova, care m-a scăpat din ghearele leului și ale ursului, mă va scăpa și din mâna acestui filistean”.+ Atunci Saul i-a zis lui David: „Du-te, și Iehova să fie cu tine!”.

38 Atunci Saul l-a îmbrăcat pe David cu veșmintele sale de luptă. I-a pus pe cap un coif de aramă și l-a îmbrăcat cu o cămașă de zale. 39 Apoi David și-a încins sabia peste veșminte și a încercat să meargă, dar n-a putut, fiindcă nu era obișnuit cu ele. David i-a spus lui Saul: „Nu pot să merg cu lucrurile acestea pe mine, căci nu sunt obișnuit cu ele”. Atunci David și le-a dat jos. 40 Apoi și-a luat toiagul în mână, și-a ales din albia pârâului* cinci pietre netede și le-a pus în buzunarul traistei lui de păstor, iar în mână ținea praștia.+ Și a pornit spre filistean.

41 Filisteanul s-a apropiat tot mai mult de David, iar cel care îi purta scutul era înaintea lui. 42 Când filisteanul s-a uitat și l-a văzut pe David, l-a disprețuit, fiindcă nu era decât un copil rumen* și frumos.+ 43 Și filisteanul i-a zis lui David: „Sunt eu câine+ de vii la mine cu toiege?”. Atunci filisteanul l-a blestemat pe David în numele dumnezeilor săi. 44 Filisteanul i-a zis lui David: „Vino tu la mine, și voi da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor câmpului!”.

45 David i-a răspuns filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu lance,+ dar eu vin împotriva ta în numele lui Iehova al armatelor,+ Dumnezeul liniei de bătaie a Israelului, pe care l-ai sfidat*.+ 46 Chiar azi Iehova te va da în mâna mea.+ Te voi doborî și-ți voi tăia capul. Astăzi voi da cadavrele din tabăra filistenilor păsărilor cerului și fiarelor pământului. Și oamenii de pe tot pământul vor ști că este un Dumnezeu în Israel.+ 47 Și toți cei adunați aici* vor ști că Iehova nu salvează nici prin sabie, nici prin suliță,+ căci lupta este a lui Iehova+ și el vă va da pe toți în mâna noastră”.+

48 Atunci filisteanul s-a apropiat tot mai mult de David, iar David a fugit repede spre linia de bătaie în întâmpinarea filisteanului. 49 David și-a băgat mâna în traistă, a luat din ea o piatră, a aruncat-o cu praștia și l-a lovit pe filistean în frunte. Piatra s-a înfipt în fruntea lui și el a căzut cu fața la pământ.+ 50 Astfel, David l-a înfrânt pe filistean cu o praștie și cu o piatră. L-a doborât pe filistean și l-a omorât, deși David n-avea sabie în mână.+ 51 David a alergat mai departe și s-a oprit lângă filistean. I-a luat sabia,+ a scos-o din teacă și, ca să fie sigur că era mort, i-a tăiat capul cu ea. Când au văzut că viteazul lor murise, filistenii au luat-o la fugă.+

52 Atunci bărbații Israelului și ai lui Iuda s-au ridicat, au început să strige și i-au urmărit pe filisteni până în vale+ și până la porțile Ecronului.+ Filistenii uciși zăceau pe drum, de la Șaaraim+ până la Gat și până la Ecron. 53 După ce i-au urmărit cu înverșunare pe filisteni, israeliții s-au întors și le-au prădat taberele.

54 David a luat capul filisteanului și l-a adus la Ierusalim, dar armele acestuia le-a pus în cortul său.+

55 Când Saul l-a văzut pe David ieșind înaintea filisteanului, i-a zis lui Abner,+ comandantul armatei: „Al cui fiu este băiatul acesta,+ Abner?”. Abner a răspuns: „Viu ești tu*, o, rege, că nu știu!”. 56 Regele a zis: „Află al cui fiu este tânărul acesta”. 57 Astfel, când David s-a întors, după ce l-a doborât pe filistean, Abner l-a luat și l-a dus înaintea lui Saul. Și David avea în mână capul filisteanului.+ 58 Saul i-a zis: „Al cui fiu ești, băiete?”. Iar David a răspuns: „Fiul slujitorului tău Iese,+ betleemitul”.+

18 După ce David a terminat de vorbit cu Saul, între Ionatan+ și David s-a legat o prietenie strânsă* și Ionatan l-a iubit ca pe sine*.+ 2 Din ziua aceea, Saul l-a ținut pe David la el și nu l-a mai lăsat să se întoarcă la casa tatălui său.+ 3 Și Ionatan și David au făcut un legământ,+ fiindcă Ionatan îl iubea ca pe sine*.+ 4 Ionatan și-a scos tunica fără mâneci pe care o purta și i-a dat-o lui David împreună cu veșmintele de luptă, sabia, arcul și brâul lui. 5 David a început să iasă la luptă și, oriunde îl trimitea Saul, avea succes*.+ De aceea, Saul l-a pus peste războinicii lui,+ iar lucrul acesta a fost pe placul întregului popor și al slujitorilor lui Saul.

6 Când David și ceilalți se întorceau victorioși din lupta cu filistenii, femeile ieșeau din toate orașele Israelului ca să-l întâmpine pe regele Saul cu bucurie, cu cântece,+ cu dansuri, cu tamburine+ și cu lăute. 7 Femeile care sărbătoreau cântau:

8 Atunci Saul s-a înfuriat foarte tare+ și nu i-a plăcut acest cântec, fiindcă zicea: „Lui David i-au dat zecile de mii, iar mie mi-au dat miile. Nu rămâne decât să-i dea și domnia!”.+ 9 Din ziua aceea, Saul l-a privit cu suspiciune pe David.

10 În ziua următoare, Dumnezeu a permis ca un spirit rău* să pună stăpânire pe Saul,+ iar el a început să se comporte ciudat* în casă. În acest timp, David cânta la harpă+ ca în alte dăți. Saul avea o suliță în mână+ 11 și a aruncat sulița,+ zicându-și: „Îl voi țintui pe David de perete!”. Dar David a fugit dinaintea lui de două ori. 12 Și lui Saul îi era frică de David, fiindcă Iehova era cu David,+ dar nu mai era cu el.+ 13 De aceea, Saul l-a îndepărtat de lângă el și l-a numit căpetenie peste o mie. Și David conducea armata în luptă.*+ 14 El a continuat să aibă succes*+ în tot ce făcea și Iehova era cu el.+ 15 Când Saul a văzut că David avea atât de mult succes, i-a fost și mai frică de el. 16 Dar tot Israelul și Iuda îl iubeau pe David, fiindcă el îi conducea în luptă.

17 Mai târziu, Saul i-a zis lui David: „Iat-o pe fiica mea cea mare, Merab.+ Ți-o voi da de soție,+ numai să continui să-mi slujești în mod curajos și să porți războaiele lui Iehova”.+ Fiindcă Saul își zicea: „Să nu vină mâna mea asupra lui, ci mâna filistenilor să vină asupra lui”.+ 18 Atunci David i-a zis lui Saul: „Cine sunt eu și cine sunt rudele mele, familia tatălui meu, în Israel, ca să devin ginerele regelui?”.+ 19 Dar, când a venit timpul ca Merab, fiica lui Saul, să-i fie dată lui David, ea îi fusese deja dată de soție lui Adriel,+ meholatitul.

20 Însă Mical,+ fiica lui Saul, era îndrăgostită de David. Saul a aflat lucrul acesta și i-a plăcut. 21 Și Saul a zis: „I-o voi da lui ca ea să fie o cursă pentru el și, astfel, mâna filistenilor să vină asupra lui”.+ Saul i-a spus deci lui David a doua oară: „Astăzi îmi vei fi ginere*”. 22 Apoi Saul le-a poruncit slujitorilor săi: „Vorbiți-i lui David în secret și spuneți-i: «Iată! Regele este mulțumit de tine și toți slujitorii lui te îndrăgesc. Acum deci fii ginerele regelui!»”. 23 Când slujitorii lui Saul i-au spus lui David aceste cuvinte, David a zis: „Vi se pare un lucru mărunt să devin ginerele regelui, când eu nu sunt decât un om sărac și neînsemnat?”.+ 24 Atunci slujitorii i-au zis lui Saul: „Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus David”.

25 Astfel, Saul a zis: „Iată ce să-i spuneți lui David: «Regele nu dorește alt preț de mireasă+ decât 100 de prepuțuri+ ale filistenilor, ca să se răzbune pe dușmanii regelui»”. Căci Saul plănuia ca David să cadă lovit de mâna filistenilor. 26 Slujitorii lui i-au spus lui David aceste cuvinte și lui David i-a plăcut ideea să devină ginerele regelui.+ Înainte de timpul hotărât, 27 David a plecat cu oamenii lui și a ucis 200 de filisteni. Apoi David a adus prepuțurile lor și i le-a dat pe toate regelui ca să devină ginerele său. Și Saul i-a dat-o de soție pe fiica sa Mical.+ 28 Saul și-a dat seama că Iehova era cu David+ și că fiica sa Mical îl iubea.+ 29 De aceea, lui Saul i-a fost și mai frică de David și Saul a fost tot restul vieții sale dușmanul lui David.+

30 Prinții filistenilor ieșeau la luptă, dar, ori de câte ori ieșeau, David avea mai mult succes* decât toți slujitorii lui Saul.+ Și numele lui a ajuns să fie foarte onorat.+

19 Mai târziu, Saul le-a spus fiului său Ionatan și tuturor slujitorilor săi că voia să-l omoare pe David.+ 2 Dar Ionatan, fiul lui Saul, ținea mult la David.+ De aceea, Ionatan i-a zis lui David: „Saul, tatăl meu, vrea să te omoare. Te rog, ai grijă mâine dimineață! Du-te într-un loc secret și rămâi ascuns. 3 Eu voi ieși și voi sta alături de tatăl meu pe câmpul unde vei fi tu. Voi vorbi cu tatăl meu despre tine și, dacă voi afla ceva, te voi înștiința negreșit”.+

4 Ionatan l-a vorbit deci de bine pe David+ lui Saul, tatăl său. El i-a zis: „Să nu păcătuiască regele împotriva slujitorului său David, căci nici el n-a păcătuit împotriva ta și faptele lui au fost spre binele tău. 5 El și-a riscat viața* omorându-l pe filistean,+ astfel că Iehova a adus o mare victorie* pentru tot Israelul. Tu ai văzut asta și ai fost foarte bucuros. De ce să păcătuiești și să verși sânge nevinovat omorându-l pe David fără motiv?”.+ 6 Saul a ascultat de Ionatan și a jurat: „Viu este Iehova că nu va fi omorât!”. 7 După aceea, Ionatan l-a chemat pe David și i-a spus toate aceste lucruri. Și Ionatan l-a dus pe David la Saul și el a continuat să-i slujească la fel ca înainte.+

8 După un timp, a izbucnit din nou un război. David a ieșit, a luptat împotriva filistenilor și i-a înfrânt, făcând un mare măcel, iar ei au fugit dinaintea lui.

9 Într-o zi, Iehova a permis ca un spirit rău* să pună stăpânire pe Saul+ când el stătea în casa lui cu sulița în mână, iar David cânta la harpă.+ 10 Saul a încercat să-l țintuiască pe David cu sulița de perete, dar el s-a ferit de Saul, iar acesta a lovit cu sulița în perete. David a fugit și a scăpat în noaptea aceea. 11 Mai târziu, Saul a trimis niște oameni la casa lui David ca s-o supravegheze, iar dimineață să-l omoare.+ Dar Mical, soția lui David, i-a zis: „Dacă nu fugi* în noaptea aceasta, mâine vei fi mort”. 12 Mical l-a coborât imediat pe David pe fereastră, pentru ca el să fugă și să scape. 13 Mical a luat terafimul* și l-a așezat în pat, a pus o plasă din păr de capră în locul unde trebuia să fie capul lui David și l-a acoperit cu un veșmânt.

14 Când Saul și-a trimis oamenii ca să-l prindă pe David, Mical a zis: „Este bolnav”. 15 Atunci Saul i-a trimis înapoi pe oameni ca să-l vadă pe David și le-a zis: „Aduceți-l la mine cu pat cu tot ca să fie omorât”.+ 16 Când oamenii au intrat, pe pat era terafimul* și o plasă din păr de capră în locul unde trebuia să fie capul lui David. 17 Saul i-a zis lui Mical: „De ce m-ai înșelat în felul acesta și i-ai dat drumul dușmanului meu+ ca să poată scăpa?”. Mical i-a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: «Dă-mi drumul! Dacă nu, te omor!»”.

18 Și David a fugit și a scăpat. S-a dus la Samuel, la Rama,+ și i-a povestit tot ce-i făcuse Saul. Apoi el și Samuel au plecat și au locuit la Naiot.+ 19 După un timp, i s-a dat de veste lui Saul: „Iată! David este la Naiot, în Rama”. 20 Saul a trimis îndată niște oameni ca să-l prindă pe David. Când oamenii lui Saul au văzut că profeții mai în vârstă profețeau și că Samuel stătea acolo, fiind în fruntea lor, spiritul lui Dumnezeu a venit peste ei și au început și ei să se comporte ca niște profeți.

21 Când i s-a povestit lucrul acesta lui Saul, el a trimis imediat alți oameni, dar și ei au început să se comporte ca niște profeți. Atunci Saul a trimis din nou oameni, al treilea grup, dar și ei au început să se comporte ca niște profeți. 22 În cele din urmă, s-a dus și el la Rama. Când a ajuns la marele rezervor de la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel și David?”. Și i s-a spus: „Sunt la Naiot,+ în Rama”. 23 În timp ce Saul și-a continuat drumul spre Naiot, în Rama, spiritul lui Dumnezeu a venit și peste el, iar el a mers mai departe comportându-se ca un profet până când a ajuns la Naiot, în Rama. 24 S-a dezbrăcat și el de veșminte și s-a comportat și el ca un profet în fața lui Samuel. A stat culcat gol* toată ziua aceea și toată noaptea aceea. Iată de ce se spune: „Este și Saul printre profeți?”.+

20 Atunci David a fugit de la Naiot, din Rama. Și el s-a dus la Ionatan și i-a spus: „Ce-am făcut?+ Cu ce-am greșit și ce păcat am comis împotriva tatălui tău de caută să-mi ia viața*?”. 2 El a răspuns: „Nici gând!+ Nu vei muri. Iată că tatăl meu nu face niciun lucru, mare sau mic, fără să mi-l dezvăluie. De ce mi-ar ascunde tatăl meu aceasta? Așa ceva nu se va întâmpla!”. 3 Însă David a zis și a jurat: „Sigur tatăl tău știe că am găsit favoare în ochii tăi+ și a spus: «Să nu știe Ionatan de asta, ca să nu se mâhnească». Dar viu este Iehova și viu ești tu* că doar un pas mă desparte de moarte!”.+

4 Atunci Ionatan i-a zis lui David: „Tot ce vei spune* voi face pentru tine”. 5 David i-a spus lui Ionatan: „Mâine va fi lună nouă+ și ar trebui să stau să mănânc cu regele. Lasă-mă să plec ca să mă ascund pe câmp până poimâine seară. 6 Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să spui: «David m-a rugat mult să-l las să dea o fugă până în orașul lui, Betleem,+ fiindcă acolo se aduce o jertfă anuală pentru toată familia».+ 7 Dacă va zice: «Bine!», aceasta va însemna pace pentru slujitorul tău. Dar, dacă se va mânia, poți fi sigur că este hotărât să-mi facă rău. 8 Arată iubire loială față de slujitorul tău,+ căci ai făcut un legământ cu slujitorul tău înaintea lui Iehova.+ Dar, dacă sunt vinovat,+ omoară-mă tu! De ce să mă dai pe mâna tatălui tău?”.

9 Atunci Ionatan a zis: „Nici să nu te gândești la așa ceva! Dacă voi afla că tatăl meu a hotărât să-ți facă rău, nu te voi înștiința eu oare?”.+ 10 Atunci David i-a zis lui Ionatan: „Cine mă va înștiința dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime?”. 11 Ionatan i-a spus lui David: „Vino, să ieșim pe câmp!”. Și au ieșit amândoi pe câmp. 12 Ionatan i-a spus lui David: „Iehova, Dumnezeul Israelului, să fie martor că mâine pe vremea asta sau poimâine îl voi iscodi pe tatăl meu. Dacă el este bine intenționat față de tine, nu-ți voi trimite eu vorbă și nu-ți voi dezvălui lucrul acesta? 13 Însă, dacă tatăl meu intenționează să-ți facă rău, așa să-mi facă Iehova, ba chiar mai rău, dacă nu-ți voi dezvălui lucrul acesta și dacă nu te voi lăsa să pleci în pace. Iehova să fie cu tine,+ așa cum a fost cu tatăl meu!+ 14 Și nu vei arăta tu față de mine o iubire loială ca a lui Iehova cât timp voi fi în viață și chiar și după moartea mea?+ 15 Să nu-ți retragi niciodată iubirea loială de la casa mea,+ nici chiar atunci când Iehova îi va nimici pe toți dușmanii tăi de pe fața pământului!”. 16 Astfel, Ionatan a făcut un legământ cu casa lui David și a zis: „Iehova să-i tragă la răspundere pe dușmanii lui David!”. 17 Astfel, Ionatan l-a pus pe David să jure din nou pe iubirea sa față de el, căci îl iubea ca pe sine*.+

18 Apoi Ionatan i-a spus: „Mâine va fi lună nouă+ și se va observa lipsa ta, fiindcă locul tău va rămâne gol. 19 Poimâine se va observa și mai mult lipsa ta. Vino în locul acesta, unde te-ai ascuns data trecută*, și rămâi aici, lângă piatra aceasta. 20 Eu voi trage trei săgeți într-o parte a ei, ca și când aș trage la țintă. 21 Când îl voi trimite pe slujitor, voi zice: «Du-te și găsește săgețile!». Dacă îi voi spune slujitorului: «Iată că săgețile sunt dincoace de tine. Adu-le!», atunci poți să te întorci, căci viu este Iehova că aceasta înseamnă pace pentru tine și nu este niciun pericol. 22 Dar, dacă îi voi spune tânărului: «Iată că săgețile sunt dincolo de tine!», atunci du-te, căci Iehova te trimite. 23 Cât despre promisiunea pe care ne-am făcut-o,+ Iehova să fie martor între noi pe veșnicie!”.+

24 Și David s-a ascuns pe câmp. Când a venit luna nouă, regele s-a așezat la masă ca să mănânce.+ 25 Regele stătea pe locul lui, lângă perete. Ionatan era în fața lui, iar Abner+ stătea alături de Saul, dar locul lui David era gol. 26 Saul n-a spus nimic în ziua aceea, căci își zicea: „S-a întâmplat ceva cu el și nu este curat.+ Da, sigur este necurat”. 27 A doua zi, ziua după luna nouă, locul lui David era tot gol. Atunci Saul i-a zis fiului său Ionatan: „De ce n-a venit fiul lui Iese+ la masă nici ieri, nici astăzi?”. 28 Ionatan i-a răspuns lui Saul: „David m-a rugat mult să-l las să se ducă până la Betleem.+ 29 El a zis: «Lasă-mă să plec, te rog, fiindcă avem de adus o jertfă a familiei în oraș și chiar fratele meu mi-a poruncit să merg. Dacă am găsit deci favoare în ochii tăi, lasă-mă, te rog, să plec pe neobservate, ca să-mi văd frații». De aceea n-a venit la masa regelui”. 30 Atunci Saul s-a înfuriat pe Ionatan și i-a zis: „Fiu de femeie răzvrătită! Crezi că eu nu știu că alegi să fii de partea fiului lui Iese, spre propria ta rușine și spre rușinea mamei tale*? 31 Cât timp va trăi fiul lui Iese pe pământ, nu vei fi întărit nici tu, nici domnia ta.+ Acum, trimite pe cineva să-l aducă la mine, căci trebuie să moară*!”.+

32 Însă Ionatan i-a zis tatălui său, Saul: „De ce să fie omorât?+ Ce-a făcut?”. 33 Atunci Saul a aruncat sulița spre el ca să-l lovească.+ Astfel, Ionatan a înțeles că tatăl său era hotărât să-l omoare pe David.+ 34 Ionatan s-a ridicat imediat de la masă, cuprins de mânie, și n-a mâncat nimic a doua zi după luna nouă, fiindcă era mâhnit pentru David+ și fiindcă propriul său tată îl umilise.

35 Ionatan a ieșit dimineață pe câmp pentru a se întâlni cu David și împreună cu el era un slujitor tânăr.+ 36 El i-a zis slujitorului său: „Aleargă, te rog, și găsește săgețile pe care le trag”. Slujitorul a alergat, iar Ionatan a tras o săgeată dincolo de el. 37 Când slujitorul a ajuns la locul în care căzuse săgeata trasă de Ionatan, Ionatan a strigat către slujitor: „Nu cumva săgeata este dincolo de tine?”. 38 Ionatan a strigat către slujitor: „Grăbește-te! Du-te repede! Nu întârzia!”. Slujitorul lui Ionatan a adunat săgețile și s-a întors la stăpânul său. 39 Slujitorul nu știa nimic, numai Ionatan și David știau ce însemna lucrul acesta. 40 După aceea, Ionatan i-a dat armele sale slujitorului său și i-a zis: „Du-te și du-le în oraș!”.

41 Când slujitorul a plecat, David s-a ridicat din locul unde se ascundea, aflat în apropiere, spre sud. Apoi a căzut cu fața la pământ și s-a plecat de trei ori. S-au sărutat unul pe altul și au plâns unul pentru altul, dar David a plâns cel mai mult. 42 Ionatan i-a zis lui David: „Mergi în pace, căci amândoi am jurat+ în numele lui Iehova spunând: «Iehova să fie martor între mine și tine și între urmașii mei* și urmașii tăi* pe veșnicie!»”.+

Atunci David s-a ridicat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în oraș.

21 Mai târziu, David s-a dus la Nob,+ la preotul Ahimelec. Și Ahimelec a început să tremure când l-a întâlnit pe David și i-a zis: „De ce ești singur? De ce nu este nimeni cu tine?”.+ 2 David i-a răspuns preotului Ahimelec: „Regele mi-a poruncit să fac ceva, dar mi-a zis: «Nimeni să nu știe nimic despre misiunea în care te trimit și despre instrucțiunile pe care ți le-am dat». Și am stabilit cu tinerii mei să ne întâlnim într-un anumit loc. 3 Acum dă-mi, dacă ai la îndemână, cinci pâini sau orice altceva”. 4 Dar preotul i-a răspuns lui David: „Nu am la îndemână pâine obișnuită, ci pâine sfântă;+ tinerii o pot mânca numai dacă au stat departe de femei*”.+ 5 David i-a răspuns preotului: „Femeile au fost ținute departe de noi ca în celelalte ocazii când am ieșit la luptă.+ Corpurile tinerilor sunt sfinte chiar și când misiunea este obișnuită, cu atât mai mult sunt sfinte astăzi!”. 6 Atunci preotul i-a dat pâinea sfântă,+ fiindcă nu se găsea acolo altă pâine decât pâinea de prezentare, care fusese luată dinaintea lui Iehova ca să fie înlocuită cu pâine proaspătă în aceeași zi în care a fost luată.

7 Însă în ziua aceea se afla acolo unul dintre slujitorii lui Saul, care era închis* înaintea lui Iehova. Numele lui era Doeg,+ edomitul,+ căpetenia păstorilor lui Saul.

8 David i-a mai zis lui Ahimelec: „N-ai aici o suliță sau o sabie? Căci nu mi-am luat nici sabia, nici armele, fiindcă misiunea regelui era urgentă”. 9 Atunci preotul a spus: „Sabia lui Goliat,+ filisteanul, pe care l-ai doborât în valea Ela,+ este aici, înfășurată într-o pânză, în spatele efodului.+ Dacă vrei s-o iei cu tine, ia-o, fiindcă este singura de-aici”. David a zis: „Nu este alta ca ea! Dă-mi-o!”.

12 David a luat aminte la aceste cuvinte și i s-a făcut foarte frică+ de Achiș, regele Gatului. 13 De aceea, s-a prefăcut în prezența lor că nu este sănătos la minte+ și s-a comportat ca un nebun în mijlocul lor*. Mâzgălea canaturile porții și lăsa să-i curgă saliva pe barbă. 14 În cele din urmă, Achiș le-a zis slujitorilor săi: „Nu vedeți că acest om este nebun? De ce l-ați adus la mine? 15 Duc eu lipsă de nebuni de mi-ați mai adus unul? Să intre acest om în casa mea?”.

22 Și David a plecat de acolo+ și a fugit în peștera din Adulam.+ Când frații săi și toată casa tatălui său au auzit aceasta, au coborât la el. 2 Și toți cei care erau în nevoie și care aveau datorii sau vreo nemulțumire* s-au adunat la el, iar el a devenit căpetenia lor. Cu el erau în jur de 400 de bărbați.

3 Mai târziu, David a plecat de acolo la Mițpa, în Moab, și i-a spus regelui Moabului:+ „Lasă-i, te rog, pe tatăl meu și pe mama mea să locuiască la voi până când voi ști ce va face Dumnezeu cu mine”. 4 El i-a lăsat cu regele Moabului, iar ei au locuit la el tot timpul cât David a stat în refugiu.+

5 După un timp, profetul Gad+ i-a spus lui David: „Nu mai sta în refugiu. Pleacă de acolo în țara lui Iuda”.+ Astfel, David a plecat și s-a dus în pădurea Heret.

6 Saul a auzit că David și bărbații care erau cu el fuseseră descoperiți. Saul stătea în Ghibea,+ sub tamarisca de pe locul înalt, cu sulița în mână, și toți slujitorii lui stăteau în jurul lui. 7 Atunci Saul le-a zis slujitorilor care stăteau în jurul lui: „Beniaminiți, ascultați, vă rog! Vă va da și fiul lui Iese+ ogoare și vii tuturor? Vă va numi el pe voi toți căpetenii peste mii și căpetenii peste sute?+ 8 Toți ați complotat împotriva mea! Nimeni nu mi-a dezvăluit că fiul meu a făcut un legământ cu fiul lui Iese!+ Nu este niciunul printre voi care să aibă milă de mine și să-mi dezvăluie că fiul meu l-a instigat pe slujitorul meu împotriva mea ca să mă pândească, așa cum se întâmplă acum”.

9 Atunci Doeg,+ edomitul, care era pus peste slujitorii lui Saul, a răspuns:+ „L-am văzut pe fiul lui Iese venind la Nob, la Ahimelec, fiul lui Ahitub.+ 10 Și Ahimelec l-a întrebat pe Iehova pentru el și i-a dat provizii. I-a dat chiar și sabia lui Goliat, filisteanul”.+ 11 Regele a trimis imediat să fie chemați Ahimelec, fiul preotului Ahitub, și toți preoții din casa tatălui său, care erau în Nob. Și toți au venit la rege.

12 Atunci Saul a zis: „Ascultă, te rog, fiu al lui Ahitub!”. Și el a spus: „Iată-mă, domnul meu!”. 13 Saul i-a zis: „De ce ați complotat împotriva mea, tu și fiul lui Iese? I-ai dat pâine și sabie și l-ai întrebat pe Dumnezeu pentru el. El mi se împotrivește și mă pândește, așa cum se întâmplă acum”. 14 Atunci Ahimelec i-a răspuns regelui: „Care dintre toți slujitorii tăi este la fel de demn de încredere* ca David?+ El este ginerele regelui,+ șef al gărzii tale personale și onorat în casa ta.+ 15 Oare a fost prima oară când l-am întrebat pe Dumnezeu pentru el?+ Departe de mine gândul de a complota împotriva ta! Să nu aducă regele nicio învinuire slujitorului său și întregii case a tatălui meu, căci slujitorul tău n-a știut nimic despre toate acestea”.+

16 Dar regele a zis: „Vei muri negreșit,+ Ahimelec, tu și toată casa tatălui tău!”.+ 17 Și regele le-a spus gărzilor* care stăteau în jurul lui: „Întoarceți-vă și omorâți-i pe preoții lui Iehova, fiindcă i-au luat partea lui David! Au știut că era fugar, dar nu mi-au dezvăluit lucrul acesta!”. Însă slujitorii regelui n-au vrut să-și ridice mâna ca să-i lovească pe preoții lui Iehova. 18 Atunci regele i-a spus lui Doeg:+ „Întoarce-te tu și lovește-i pe preoți!”. Imediat, Doeg, edomitul,+ s-a dus și i-a lovit pe preoți. El a omorât în ziua aceea 85 de bărbați care purtau efodul de in.+ 19 A trecut prin ascuțișul sabiei și Nobul,+ orașul preoților; a omorât cu sabia bărbat și femeie, copil și sugar, taur, măgar și oaie.

20 Totuși, un fiu al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, al cărui nume era Abiatar,+ a scăpat și a fugit ca să-l urmeze pe David. 21 Abiatar i-a spus lui David: „Saul i-a omorât pe preoții lui Iehova”. 22 Atunci David i-a zis lui Abiatar: „Am știut eu în ziua aceea+ că Doeg, edomitul, care era acolo, îi va spune lui Saul. Eu sunt răspunzător de moartea tuturor celor* din casa tatălui tău. 23 Rămâi cu mine și nu te teme, fiindcă cine caută să-ți ia ție viața* caută să-mi ia și mie viața*; eu te voi ocroti”.+

23 După un timp, David a fost înștiințat: „Filistenii luptă împotriva Cheilei+ și jefuiesc ariile de treierat”. 2 Și David l-a întrebat pe Iehova:+ „Să mă duc și să-i bat pe filistenii aceștia?”. Iehova i-a spus lui David: „Du-te, bate-i pe filisteni și salvează Cheila”. 3 Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că nouă ne este frică și aici, în Iuda;+ cu atât mai mult dacă am merge la Cheila împotriva armatei filistenilor!”.+ 4 Atunci David l-a întrebat din nou pe Iehova.+ Și Iehova i-a răspuns: „Scoală-te și coboară la Cheila, fiindcă îi voi da pe filisteni în mâna ta”.+ 5 David s-a dus deci cu oamenii săi la Cheila și a luptat împotriva filistenilor. Le-a luat animalele, iar pe ei i-a omorât, făcând un mare măcel. Astfel, David i-a salvat pe locuitorii Cheilei.+

6 Când Abiatar,+ fiul lui Ahimelec, a fugit la David, la Cheila, avea cu el un efod. 7 Saul a fost înștiințat: „David a venit la Cheila”. Atunci Saul a zis: „Dumnezeu l-a dat* în mâna mea,+ căci s-a închis singur intrând într-un oraș cu porți și zăvoare”. 8 Și Saul și-a chemat toți soldații la război ca să coboare la Cheila și să-i împresoare pe David și pe oamenii lui. 9 Când David a aflat că Saul plănuia să-i facă rău, i-a spus preotului Abiatar: „Adu aici efodul!”.+ 10 Apoi David a zis: „O, Iehova, Dumnezeul Israelului, slujitorul tău a auzit că Saul vrea să vină la Cheila ca să distrugă orașul din cauza mea.+ 11 Mă vor da căpeteniile* din Cheila în mâna lui? Va coborî Saul, așa cum a auzit slujitorul tău? O, Iehova, Dumnezeul Israelului, spune-i, te rog, slujitorului tău!”. Și Iehova a zis: „Va coborî”. 12 David a întrebat: „Ne vor da căpeteniile din Cheila pe mine și pe oamenii mei în mâna lui Saul?”. Iehova a răspuns: „Vă vor da”.

13 Imediat, David și oamenii săi, aproximativ 600 de bărbați,+ s-au ridicat și au ieșit din Cheila și s-au dus dintr-un loc în altul, pe unde au putut. Când Saul a fost înștiințat că David fugise din Cheila, nu s-a mai dus după el. 14 David a stat în pustiu, în locuri greu accesibile, în regiunea muntoasă din pustiul Zifului.+ Saul l-a căutat fără încetare,+ dar Iehova nu l-a dat în mâna lui. 15 David știa că* Saul ieșise ca să-i ia viața*. David era pe atunci în pustiul Zifului, la Horeș.

16 Ionatan, fiul lui Saul, s-a dus la David, la Horeș, și i-a întărit încrederea* în Iehova.+ 17 El i-a zis: „Nu-ți fie frică, fiindcă tatăl meu, Saul, nu te va găsi. Tu vei fi rege peste Israel,+ iar eu voi fi al doilea după tine. Și tatăl meu, Saul, știe că așa va fi”.+ 18 Atunci au făcut amândoi un legământ+ înaintea lui Iehova. David a rămas la Horeș, iar Ionatan s-a dus acasă.

19 Mai târziu, oamenii din Zif au urcat la Saul, la Ghibea,+ și au zis: „Nu se ascunde David aproape de noi,+ în locurile greu accesibile de la Horeș,+ pe dealul Hachila,+ care se află la sud* de Ieșimon*?+ 20 Oricând dorești* să cobori, coboară, o, rege! Și noi îl vom preda în mâna regelui”.+ 21 Atunci Saul a zis: „Iehova să vă binecuvânteze, căci ați avut milă de mine! 22 Duceți-vă, vă rog, și încercați să aflați unde este și cine l-a văzut acolo, fiindcă mi s-a spus că este foarte viclean. 23 Cercetați cu atenție unde sunt toate ascunzătorile lui și întoarceți-vă la mine când știți ceva sigur. Apoi voi merge cu voi și, dacă este în țară, îl voi căuta printre toate miile* lui Iuda”.

24 Ei au plecat deci și s-au dus la Zif,+ înaintea lui Saul, în timp ce David și oamenii lui se aflau în pustiul Maonului,+ în Araba,+ la sud de Ieșimon. 25 Atunci Saul a venit cu oamenii lui să-l caute.+ Când i s-a dat de veste lui David, el a coborât îndată la o stâncă+ din pustiul Maonului și a rămas acolo. Auzind aceasta, Saul a pornit în urmărirea lui David în pustiul Maonului. 26 Saul a ajuns pe o parte a muntelui, iar David și oamenii lui erau pe cealaltă parte a muntelui. David se grăbea să scape+ de Saul, dar Saul și oamenii lui se apropiau tot mai mult de David și de oamenii lui ca să-i prindă.+ 27 Însă un mesager a venit la Saul și a zis: „Vino repede, căci filistenii au năvălit în țară!”. 28 Atunci Saul nu l-a mai urmărit pe David,+ ci a plecat să-i înfrunte pe filisteni. Iată de ce locul acela a fost numit Stânca Separării.

29 După aceea, David a urcat de acolo și a stat în locurile greu accesibile din En-Ghedi.+

24 Când Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor, i s-a spus: „Iată că David este în pustiul En-Ghedi”.+

2 Atunci Saul a luat 3 000 de bărbați aleși din tot Israelul și a plecat să-i caute pe David și pe oamenii lui pe stâncile caprelor-de-munte. 3 Saul a ajuns la staulele de piatră, care erau de-a lungul drumului. Acolo era o peșteră, iar Saul a intrat să-și facă nevoile*; David și oamenii lui stăteau în partea din spate a peșterii.+ 4 Oamenii lui David i-au zis: „Aceasta este ziua în care Iehova îți spune: «Iată că ți-l dau în mână pe dușmanul tău.+ Fă-i ce este bine în ochii tăi»”. Atunci David s-a ridicat și a tăiat pe furiș marginea mantiei lui Saul. 5 Dar apoi inima* lui David a început să-l condamne+ pentru că tăiase marginea mantiei lui Saul. 6 El le-a spus oamenilor săi: „Judecând din punctul de vedere al lui Iehova, departe de mine gândul să-i fac așa ceva domnului meu, unsul lui Iehova, ridicându-mi mâna asupra lui, căci este unsul lui Iehova!”.+ 7 Cu aceste cuvinte, David i-a oprit* pe oamenii săi și nu le-a permis să-l atace pe Saul. Și Saul s-a ridicat, a ieșit din peșteră și a mers mai departe.

8 După aceea, David s-a ridicat, a ieșit din peșteră și a strigat după Saul: „Domnul și regele meu!”.+ Atunci Saul a privit în urma lui, iar David s-a plecat cu fața la pământ și s-a prosternat. 9 David i-a spus lui Saul: „De ce asculți cuvintele oamenilor care zic: «Iată că David îți vrea răul»?+ 10 În ziua aceasta, ochii tăi au văzut cum Iehova te-a dat în mâna mea în peșteră. Cineva a zis să te omor,+ dar eu am avut milă de tine și am spus: «Nu-mi voi ridica mâna asupra domnului meu, căci este unsul lui Iehova».+ 11 Iată, părintele meu, da, iată în mâna mea marginea mantiei tale, căci, atunci când am tăiat marginea mantiei tale, nu te-am omorât. Poți să vezi și să înțelegi că nu vreau să-ți fac rău sau să mă răzvrătesc și că n-am păcătuit împotriva ta.+ Totuși, tu mă urmărești ca să-mi iei viața*.+ 12 Iehova să judece între mine și tine+ și Iehova să mă răzbune pentru ceea ce mi-ai făcut,+ dar mâna mea nu se va ridica împotriva ta.+ 13 Așa cum spune proverbul din bătrâni: «Răul de la cei răi vine», dar mâna mea nu se va ridica împotriva ta. 14 Și după cine a ieșit regele Israelului? Pe cine urmărești tu? Un câine mort, un biet purice?+ 15 Iehova să fie judecătorul și el să judece între mine și tine! El va vedea, îmi va apăra cauza,+ mă va judeca și mă va elibera din mâna ta”.

16 Când David a terminat de spus aceste cuvinte, Saul a zis: „Este glasul tău, fiul meu David?”.+ Și Saul a început să plângă în hohote. 17 El i-a zis lui David: „Tu ești mai drept decât mine, căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ți-am făcut rău.+ 18 Astăzi, tu mi-ai dezvăluit binele pe care mi l-ai făcut, pentru că nu m-ai omorât, deși Iehova mă dăduse în mâna ta.+ 19 Căci, dacă un om îl găsește pe dușmanul său, îl va lăsa el să plece în pace? Iehova te va răsplăti cu bine+ pentru ce ai făcut tu astăzi față de mine. 20 Și acum, iată, știu sigur că tu vei domni+ și că regatul Israelului va dăinui în mâna ta. 21 Jură-mi deci pe Iehova+ că nu-i vei nimici pe urmașii mei* după mine și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu”.+ 22 Atunci David i-a jurat lui Saul, după care Saul s-a dus acasă,+ iar David și oamenii lui au urcat la refugiu.+

25 După un timp, Samuel+ a murit și tot Israelul s-a adunat ca să-l jelească. L-au înmormântat lângă casa lui din Rama.+ Și David s-a ridicat și a coborât în pustiul Paran.

2 Și iată că era un om din Maon,+ care avea turmele la Carmel*.+ El era foarte bogat; avea 3 000 de oi și 1 000 de capre și tocmai își tundea oile la Carmel. 3 Numele acestui om era Nabal,+ iar numele soției lui era Abigail.+ Soția lui era o femeie înțeleaptă și frumoasă, dar soțul ei, un calebit,+ era aspru și se purta rău.+ 4 David a auzit în pustiu că Nabal își tundea oile. 5 Atunci David a trimis la el zece tineri și le-a spus: „Urcați la Carmel și, când ajungeți la Nabal, întrebați-l de sănătate în numele meu. 6 Și spuneți-i: «Să trăiești! Sănătate* ție, casei tale și la tot ce este al tău! 7 Am auzit că tunzi oile. Când păstorii tăi au fost cu noi, nu le-am făcut niciun rău+ și, în tot timpul cât au fost în Carmel, nu le-a dispărut nimic. 8 Întreabă-i pe tinerii tăi și ei îți vor spune. Să găsească tinerii mei favoare în ochii tăi, fiindcă am venit într-un timp de bucurie*. Dă-le, te rog, slujitorilor tăi și fiului tău David ce crezi de cuviință»”.+

9 Tinerii lui David s-au dus și i-au spus lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David. Când au terminat de vorbit, 10 Nabal le-a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David și cine este fiul lui Iese? În ziua de azi sunt mulți slujitori care fug de la stăpânul lor.+ 11 Să-mi iau eu pâinea, apa și carnea pe care am tăiat-o pentru cei ce-mi tund oile și să le dau unor oameni despre care nici nu știu de unde vin?”.

12 Atunci tinerii lui David s-au întors și i-au spus toate aceste cuvinte. 13 David le-a zis imediat oamenilor săi: „Fiecare să-și încingă sabia!”.+ Și toți și-au încins săbiile, iar David și-a încins și el sabia; și în jur de 400 de oameni au urcat cu David, în timp ce 200 au rămas la bagaje.

14 Între timp, unul dintre slujitori a înștiințat-o pe Abigail, soția lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustiu niște mesageri ca să-i facă urări de bine stăpânului nostru, dar el a țipat la ei și i-a insultat.+ 15 Oamenii aceia au fost foarte buni cu noi. Nu ne-au făcut niciun rău și, în tot timpul cât am fost cu ei pe câmp, nu ne-a dispărut nimic.+ 16 Ei au fost ca un zid în jurul nostru, zi și noapte, în tot timpul cât am fost cu ei și am păscut turma. 17 Acum vezi ce ai de făcut, căci a fost hotărâtă o nenorocire împotriva stăpânului nostru și împotriva întregii lui case.+ El este atât de netrebnic,+ că nu se poate vorbi cu el”.

18 Atunci Abigail+ a luat repede 200 de pâini, 2 urcioare mari cu vin, 5 oi pregătite, 5 sea* de cereale prăjite, 100 de turte de stafide și 200 de turte de smochine presate și le-a pus pe măgari.+ 19 Apoi le-a zis slujitorilor ei: „Mergeți înaintea mea. Eu voi veni în urma voastră”. Dar nu i-a spus nimic soțului ei, Nabal.

20 În timp ce ea cobora muntele călare pe măgar, fără să poată fi văzută, David și oamenii lui coborau și ei, venind spre ea. Și ea i-a întâlnit. 21 David zisese: „Degeaba am păzit în pustiu tot ce-i aparține acestui om. Nu i-a dispărut nimic din tot ce este al lui,+ iar el mă răsplătește cu rău pentru bine.+ 22 Așa să le facă Dumnezeu dușmanilor lui David*, ba chiar mai rău, dacă dintre toți bărbații* lui voi mai lăsa în viață vreunul până dimineață”.

23 Când l-a zărit pe David, Abigail a coborât repede de pe măgar și a căzut cu fața la pământ, plecându-se înaintea lui David. 24 Apoi s-a aruncat la picioarele lui și a zis: „A mea să fie vina, domnul meu! Îngăduie-i slujitoarei tale să-ți vorbească și ascultă cuvintele slujitoarei tale! 25 Te rog, să nu țină seama domnul meu de acest om netrebnic, Nabal,+ căci, așa cum îi este numele, așa este și el. Nabal* îi este numele și nebunia este în el. Însă eu, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe tinerii pe care i-a trimis domnul meu. 26 Și acum, viu este Iehova și viu ești tu*, domnul meu, că Iehova te-a împiedicat+ să-ți atragi vină de sânge+ și să te răzbuni* cu propria mână. Fie ca dușmanii tăi și cei care îi vor răul domnului meu să ajungă ca Nabal! 27 Iar acest dar*+ adus de slujitoarea ta domnului meu să fie dat tinerilor care îl urmează pe domnul meu.+ 28 Iartă, te rog, fărădelegea slujitoarei tale, căci Iehova îi va face negreșit o casă trainică+ domnului meu, fiindcă domnul meu poartă războaiele lui Iehova+ și nu s-a găsit nimic rău la tine în toate zilele tale.+ 29 Dacă se va scula cineva să te urmărească și va căuta să-ți ia viața*, atunci viața* domnului meu va fi păstrată în siguranță în săculețul vieții la Iehova, Dumnezeul tău. El va arunca însă viața* dușmanilor tăi ca piatra din praștie*. 30 Și, când Iehova va face pentru domnul meu toate lucrurile bune pe care le-a promis și te va numi conducător al Israelului,+ 31 nu vei avea nicio remușcare și niciun regret* în inima ta că ai vărsat sânge fără motiv și că domnul meu s-a răzbunat*+ cu propria mână. Când Iehova îi va face bine domnului meu, adu-ți aminte de slujitoarea ta!”.

32 Atunci David i-a spus lui Abigail: „Lăudat să fie Iehova, Dumnezeul Israelului, care te-a trimis astăzi înaintea mea! 33 Binecuvântată să fie chibzuința ta și binecuvântată să fii tu pentru că m-ai oprit astăzi să-mi atrag vină de sânge+ și să mă răzbun* cu propria mână. 34 Dar viu este Iehova, Dumnezeul Israelului, care m-a împiedicat să-ți fac rău,+ că lui Nabal nu i-ar mai fi rămas până dimineață niciunul dintre bărbați*+ dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea”.+ 35 Apoi David a primit de la ea ceea ce-i adusese și i-a zis: „Urcă în pace la casa ta. Iată că te-am ascultat și voi ține seama de rugămintea ta”.

36 Mai târziu, Abigail s-a întors la Nabal, care dădea în casa lui un ospăț regesc. Nabal* se simțea bine și era beat mort. Ea nu i-a spus nimic până la lumina dimineții. 37 Dimineață, când lui Nabal îi trecuse beția, soția lui i-a spus cele întâmplate. Atunci el a devenit ca un om mort* și a rămas ca o stană de piatră. 38 Cam după zece zile, Iehova l-a lovit pe Nabal și el a murit.

39 Când a auzit că Nabal murise, David a zis: „Lăudat să fie Iehova, care mi-a apărat cauza+ în batjocura pe care mi-a adus-o Nabal!+ Iehova l-a împiedicat pe slujitorul său să facă vreun lucru rău+ și a întors răutatea lui Nabal asupra capului său”. Apoi David a trimis la Abigail să-i spună că o cere de soție. 40 Și slujitorii lui David au venit la Abigail, în Carmel, și i-au zis: „David ne-a trimis la tine să te luăm ca să-i fii soție”. 41 Ea s-a ridicat imediat, s-a plecat cu fața la pământ și a zis: „Iată că sclava ta este ca o slujitoare care spală picioarele+ slujitorilor domnului meu”. 42 Apoi Abigail+ s-a ridicat repede și a încălecat pe măgar, iar cinci slujitoare au urmat-o. Ea i-a însoțit pe mesagerii lui David și a devenit soția lui.

43 David se căsătorise și cu Ahinoam+ din Izreel.+ Amândouă au fost soțiile sale.+

44 Dar Saul o dăduse pe fiica sa Mical,+ soția lui David, lui Palti,+ fiul lui Lais, din Galim.

26 După un timp, oamenii din Zif+ au venit la Saul, la Ghibea,+ zicând: „Nu se ascunde oare David pe dealul Hachila, care este față în față cu Ieșimonul*?”.+ 2 Atunci Saul s-a ridicat și a coborât în pustiul Zifului împreună cu 3 000 de bărbați aleși ai Israelului ca să-l caute pe David în pustiul Zifului.+ 3 Saul și-a așezat tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, care este față în față cu Ieșimonul. David era atunci în pustiu și a aflat că Saul venise după el în pustiu. 4 Și David a trimis niște spioni ca să verifice dacă Saul venise într-adevăr. 5 Mai târziu, David s-a dus la locul unde își așezase Saul tabăra. Și David a văzut locul unde dormeau Saul și Abner,+ fiul lui Ner, comandantul armatei sale. Saul dormea în mijlocul taberei, iar armata era campată în jurul lui. 6 Atunci David le-a zis lui Ahimelec, hetitul,+ și lui Abișai,+ fiul Țeruiei+ și fratele lui Ioab: „Cine va coborî cu mine la Saul în tabără?”. Abișai a răspuns: „Eu voi coborî cu tine”. 7 Astfel, David și Abișai s-au dus în tabără noaptea și l-au găsit pe Saul dormind în mijlocul taberei. Sulița era înfiptă în pământ la capul lui, iar Abner și soldații erau culcați în jurul lui.

8 Abișai i-a zis atunci lui David: „Dumnezeu l-a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta.+ Acum îngăduie-mi, te rog, să-l țintuiesc la pământ cu sulița o singură dată și nu va trebui s-o fac a doua oară!”. 9 Însă David i-a zis lui Abișai: „Nu-i face niciun rău! Căci cine poate să-și ridice mâna asupra unsului lui Iehova+ și să rămână nevinovat?”.+ 10 David a mai zis: „Viu este Iehova că însuși Iehova îl va lovi+ sau îi va veni ziua+ când va muri sau va intra în luptă și va pieri.+ 11 Judecând din punctul de vedere al lui Iehova, departe de mine gândul să-mi ridic mâna asupra unsului lui Iehova!+ Și acum ia, te rog, sulița care este la capul lui și urciorul cu apă și să plecăm”. 12 David a luat deci sulița și urciorul cu apă de la capul lui Saul și au plecat. Nimeni nu i-a văzut,+ nimeni nu i-a simțit și nimeni nu s-a trezit. Toți dormeau, căci un somn adânc de la Iehova căzuse peste ei. 13 Atunci David a trecut de cealaltă parte și a stat pe vârful muntelui, între ei fiind o mare distanță.

14 David a strigat către armată și către Abner,+ fiul lui Ner, zicând: „Abner, nu răspunzi?”. Abner a răspuns: „Cine ești tu, care strigi către rege?”. 15 David i-a spus lui Abner: „Nu ești tu bărbat? Cine este ca tine în Israel? Atunci de ce n-ai vegheat asupra domnului tău, regele? Fiindcă un soldat a intrat să-l omoare pe domnul tău, regele.+ 16 Nu este bine ce-ai făcut. Viu este Iehova că meritați moartea, fiindcă n-ați vegheat asupra domnului vostru, unsul lui Iehova!+ Acum uită-te în jur: Unde sunt sulița regelui și urciorul cu apă+ de la capul lui?”.

17 Atunci Saul a recunoscut glasul lui David și a zis: „Este glasul tău, fiul meu David?”.+ David a răspuns: „Este glasul meu, domnul și regele meu”. 18 El a adăugat: „De ce-l urmărește domnul meu pe slujitorul său?+ Ce-am făcut și ce vină am?+ 19 Te rog, să asculte domnul și regele meu cuvintele slujitorului său: Dacă Iehova este cel care te-a instigat împotriva mea, să primească* ofranda mea de cereale! Dar, dacă oamenii te-au instigat împotriva mea,+ blestemați să fie înaintea lui Iehova, fiindcă m-au alungat astăzi din moștenirea* lui Iehova,+ zicând: «Du-te și slujește-le altor dumnezei!». 20 Și acum, să nu cadă sângele meu pe pământ, departe de fața lui Iehova, căci regele Israelului a ieșit să caute un biet purice,+ ca și cum ar urmări o potârniche în munți”.

21 Atunci Saul a zis: „Am păcătuit.+ Întoarce-te, fiul meu David! Nu-ți voi mai face rău, fiindcă viața* mea a fost prețioasă astăzi în ochii tăi.+ Da, m-am purtat nebunește și am făcut o mare greșeală”. 22 David a răspuns: „Iată sulița regelui! Să vină unul dintre tineri și s-o ia. 23 Iehova îl va răsplăti pe fiecare pentru dreptatea+ și fidelitatea lui, fiindcă Iehova te-a dat astăzi în mâna mea, dar eu n-am vrut să-mi ridic mâna asupra unsului lui Iehova.+ 24 Și, așa cum viața* ta a fost prețioasă astăzi în ochii mei, tot așa viața* mea să fie prețioasă în ochii lui Iehova și el să mă scape din orice necaz”.+ 25 Saul i-a răspuns lui David: „Fii binecuvântat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari și, cu siguranță, vei avea succes”.+ Atunci David s-a dus pe drumul lui, iar Saul s-a întors la locul lui.+

27 Însă David a zis în sinea lui: „Într-o zi voi pieri de mâna lui Saul. Cel mai bine ar fi să fug+ în țara filistenilor. Atunci Saul va renunța să mă caute pe tot teritoriul Israelului+ și voi scăpa de mâna lui”. 2 Și David s-a ridicat cu cei 600 de oameni+ care erau cu el și a trecut la Achiș,+ fiul lui Maoc, regele Gatului. 3 David a locuit la Achiș, în Gat, el și oamenii lui, fiecare cu familia lui. Cu David erau cele două soții ale sale, Ahinoam,+ din Izreel, și Abigail,+ din Carmel, văduva lui Nabal. 4 Când a fost înștiințat că David fugise la Gat, Saul nu s-a mai dus să-l caute.+

5 Atunci David i-a spus lui Achiș: „Dacă am găsit favoare în ochii tăi, să mi se dea un loc în unul dintre orașele țării, ca să locuiesc acolo. De ce să locuiască slujitorul tău cu tine, în orașul regal?”. 6 Astfel, Achiș i-a dat în ziua aceea Țiclagul.+ Iată de ce Țiclagul le aparține regilor lui Iuda și în ziua de azi.

7 Perioada* în care David a locuit în ținutul filistenilor a fost de un an și patru luni.+ 8 David urca împreună cu oamenii lui ca să facă incursiuni pe teritoriul gheșuriților,+ al ghirziților și al amaleciților;+ căci aceștia locuiau în țara care se întindea de la Telam până la Șur+ și, în jos, până la țara Egiptului. 9 Când ataca țara, David nu cruța viața niciunui bărbat și a niciunei femei.+ El lua însă oile, vitele, măgarii, cămilele și veșmintele, după care se întorcea la Achiș. 10 Achiș îl întreba: „Unde ați făcut incursiuni astăzi?”. David îi răspundea: „În partea de sud a* lui Iuda”+ sau „În partea de sud a ținutului ierahmeeliților”+ sau „În partea de sud a ținutului cheniților”.+ 11 David nu cruța viața niciunui bărbat și a niciunei femei ca nu cumva aceștia să fie aduși la Gat, căci spunea: „Ca să nu povestească despre noi și să zică: «Așa a făcut David»”. (Și el a făcut aceasta tot timpul cât a locuit în ținutul filistenilor.) 12 Achiș l-a crezut pe David și și-a spus: „Fără îndoială că el a ajuns să fie urât de poporul său, Israel. Astfel, va fi mereu slujitorul meu”.

28 În zilele acelea, filistenii și-au adunat armatele ca să poarte război împotriva Israelului.+ Astfel, Achiș i-a zis lui David: „Știi bine că tu și oamenii tăi veți ieși cu mine la luptă”.+ 2 Și David i-a spus lui Achiș: „Atunci tu știi ce va face slujitorul tău”. Achiș i-a zis lui David: „Tocmai de aceea te numesc garda mea de corp permanentă*”.+

3 Samuel murise și tot Israelul îl jelise și îl înmormântase în orașul său, Rama.+ Saul îndepărtase din țară mediumurile și prezicătorii.+

4 Filistenii s-au adunat, s-au dus și și-au așezat tabăra la Sunem.+ Și Saul a adunat tot Israelul și și-au așezat tabăra la Ghilboa.+ 5 Când a văzut tabăra filistenilor, lui Saul i s-a făcut frică și inima a început să-i tremure foarte tare.+ 6 Cu toate că Saul îl întreba pe Iehova,+ Iehova nu-i răspundea niciodată, nici prin vise, nici prin Urim,+ nici prin profeți. 7 În cele din urmă, Saul le-a spus slujitorilor săi: „Căutați-mi o femeie care este medium+ ca să mă duc la ea și s-o consult”. Slujitorii săi i-au zis: „Iată că în En-Dor+ se află o femeie care este medium”.

8 Saul s-a deghizat, îmbrăcându-se cu alte veșminte, și s-a dus la femeia aceea noaptea cu doi dintre oamenii săi. El a zis: „Ghicește-mi, te rog, folosindu-ți puterea de medium+ și cheamă pe cine îți voi spune”. 9 Însă femeia i-a zis: „Sigur știi ce a făcut Saul, cum a înlăturat din țară mediumurile și prezicătorii.+ Atunci de ce încerci să mă prinzi* în capcană ca să fiu omorâtă?”.+ 10 Dar Saul i-a jurat pe Iehova zicând: „Viu este Iehova că prin aceasta nu te vei face vinovată de nimic!”. 11 Atunci femeia a spus: „Pe cine să chem?”. El i-a răspuns: „Cheamă-l pe Samuel”. 12 Când femeia l-a văzut pe „Samuel”*,+ a scos un țipăt puternic și i-a zis lui Saul: „De ce m-ai înșelat? Tu ești Saul!”. 13 Regele i-a spus: „Nu-ți fie frică! Ce vezi?”. Femeia i-a răspuns lui Saul: „Văd pe cineva asemenea unui dumnezeu ridicându-se din pământ”. 14 Saul a întrebat-o imediat: „Cum arată?”. Și ea a răspuns: „Cel care se ridică este un om bătrân, îmbrăcat cu o tunică fără mâneci”.+ Atunci Saul și-a dat seama că era „Samuel” și s-a plecat cu fața la pământ, prosternându-se.

15 Atunci „Samuel” i-a spus lui Saul: „De ce m-ai tulburat chemându-mă?”. Saul a răspuns: „Sunt într-o situație foarte grea. Filistenii luptă împotriva mea, iar Dumnezeu s-a îndepărtat de mine și nu-mi mai răspunde nici prin profeți, nici prin vise.+ De aceea te-am chemat, ca să-mi spui ce să fac”.+

16 Și „Samuel” a spus: „De ce mă întrebi pe mine acum, când Iehova s-a îndepărtat de tine+ și a devenit dușmanul tău? 17 Iehova va face așa cum a prezis prin mine: Iehova va lua regatul din mâna ta și-l va da unui semen al tău, lui David.+ 18 Fiindcă n-ai ascultat de glasul lui Iehova și n-ai făcut să vină mânia sa aprinsă asupra amaleciților,+ de aceea îți face Iehova astăzi lucrul acesta. 19 De asemenea, Iehova vă va da pe tine și Israelul în mâna filistenilor,+ iar mâine tu+ și fiii tăi+ veți fi cu mine. Iehova va da și armata Israelului în mâna filistenilor”.+

20 Îndată, Saul a căzut la pământ cât era de lung și s-a înfricoșat foarte tare din cauza cuvintelor lui „Samuel”. Și nu mai avea nicio putere, fiindcă nu mâncase nimic toată ziua și toată noaptea. 21 Când femeia a venit la Saul și a văzut că era foarte tulburat, i-a spus: „Iată că slujitoarea ta a ascultat de glasul tău. Mi-am riscat viața*+ și am făcut ce mi-ai spus. 22 Acum, ascultă, te rog, de slujitoarea ta. Îngăduie-mi să-ți pun înainte o bucată de pâine ca să mănânci, să prinzi putere și să poți pleca la drum”. 23 Dar el a refuzat și a zis: „Nu voi mânca”. Totuși, slujitorii lui și femeia au insistat. În cele din urmă, el a ascultat de ei, s-a ridicat de jos și s-a așezat pe pat. 24 Femeia avea pe lângă casă un vițel îngrășat. L-a tăiat* imediat, a luat făină, a frământat și a copt pâine nedospită. 25 Li le-a oferit lui Saul și slujitorilor lui și ei au mâncat. Apoi s-au ridicat și au plecat în noaptea aceea.+

29 Filistenii+ și-au adunat toate armatele la Afec, în timp ce israeliții și-au așezat tabăra lângă izvorul din Izreel.+ 2 Domnitorii filistenilor treceau cu sutele și cu miile lor, iar David și oamenii lui mărșăluiau în urma lor cu Achiș.+ 3 Dar prinții filistenilor au zis: „Ce caută evreii aceștia aici?”. Achiș le-a răspuns prinților filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, regele Israelului, și este cu mine de mai bine de un an.+ Eu n-am găsit nimic rău la el din ziua în care a venit la mine până azi”. 4 Dar prinții filistenilor s-au aprins de mânie împotriva lui și i-au zis: „Trimite-l înapoi pe omul acesta!+ Să se întoarcă la locul pe care i l-ai dat! Să nu meargă cu noi la luptă ca să nu se întoarcă împotriva noastră în timpul luptei.+ Căci cum ar putea mai bine să câștige bunăvoința domnului său dacă nu cu capetele oamenilor noștri? 5 Nu este acesta David, pentru care se cânta și se dansa, zicându-se:

6 Achiș+ l-a chemat deci pe David și i-a zis: „Viu este Iehova că tu ești un om drept și este bine în ochii mei să mergi la război cu armata mea,+ fiindcă n-am găsit nimic rău la tine din ziua în care ai venit la mine până azi.+ Dar domnitorii nu au încredere în tine.+ 7 De aceea, întoarce-te în pace și nu face nimic rău în ochii domnitorilor filistenilor”. 8 Însă David i-a spus lui Achiș: „De ce? Ce-am făcut și ce lucru rău ai găsit la slujitorul tău din ziua în care am venit la tine până azi? De ce nu pot să merg cu tine și să lupt împotriva dușmanilor domnului și regelui meu?”. 9 Achiș i-a răspuns lui David: „Din punctul meu de vedere, tu ești bun ca un înger al lui Dumnezeu.+ Dar prinții filistenilor au spus: «Să nu meargă cu noi la luptă!». 10 Și acum, scoală-te dis-de-dimineață cu oamenii* care au venit cu tine. Sculați-vă și plecați dis-de-dimineață, de îndată ce se va lumina”.

11 David și oamenii lui s-au sculat deci dimineață devreme ca să se întoarcă în țara filistenilor. Și filistenii au urcat la Izreel.+

30 David și oamenii lui au ajuns la Țiclag+ a treia zi. Amaleciții+ năvăliseră în partea de sud* și în Țiclag, atacaseră Țiclagul și îi dăduseră foc. 2 Luaseră prizonieri femeile+ și pe toți cei ce erau în el, de la cel mai mic până la cel mai mare. Nu omorâseră pe nimeni, ci îi luaseră cu ei și se duseseră pe drumul lor. 3 Când David și oamenii lui au ajuns în oraș, au văzut că i se dăduse foc și că soțiile, fiii și fiicele lor fuseseră luați prizonieri. 4 Atunci David și oamenii care erau cu el au început să plângă amarnic până n-au mai avut putere să plângă. 5 Cele două soții ale lui David, Ahinoam, izreelita, și Abigail, văduva lui Nabal, carmelitul, fuseseră luate și ele prizoniere.+ 6 David era foarte tulburat, fiindcă oamenii vorbeau să-l omoare cu pietre, pentru că toți* erau plini de amărăciune din cauza fiilor și a fiicelor lor. Dar David s-a întărit cu ajutorul lui Iehova, Dumnezeul său.+

7 David i-a spus atunci preotului Abiatar,+ fiul lui Ahimelec: „Te rog, adu aici efodul”.+ Și Abiatar a adus efodul la David. 8 David l-a întrebat pe Iehova:+ „Să urmăresc această ceată de jefuitori? Îi voi ajunge din urmă?”. Și El i-a răspuns: „Du-te în urmărirea lor, căci în mod sigur îi vei ajunge din urmă și vei lua înapoi totul”.+

9 David a pornit imediat la drum cu cei 600 de oameni+ care erau cu el și ei s-au dus până la valea* Besor, iar unii dintre oameni s-au oprit acolo. 10 David a continuat urmărirea cu 400 de oameni, dar cei 200 de oameni care erau prea obosiți ca să treacă valea* Besor au rămas acolo.+

11 Și au găsit pe câmp un egiptean și l-au adus la David. I-au dat ceva de mâncare și apă să bea, 12 precum și o bucată de turtă de smochine presate și două turte de stafide. După ce a mâncat, și-a recăpătat puterile*, pentru că de trei zile și trei nopți nu mâncase nimic și nu băuse apă. 13 David l-a întrebat: „Al cui ești și de unde ești?”, iar el a răspuns: „Sunt un servitor egiptean, sclavul unui amalecit, dar stăpânul meu m-a abandonat, fiindcă acum trei zile m-am îmbolnăvit. 14 Noi am năvălit în sudul* ținutului cheretiților,+ în ținutul lui Iuda și în sudul* ținutului lui Caleb+ și am dat foc Țiclagului”. 15 Atunci David i-a zis: „Vrei să mă conduci la această ceată de jefuitori?”. El a răspuns: „Dacă îmi juri pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda stăpânului meu, te voi conduce la această ceată de jefuitori”.

16 El l-a condus deci în locul unde erau aceștia; ei erau risipiți în tot ținutul și mâncau, beau și sărbătoreau datorită prăzii mari pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. 17 Și David i-a lovit din zori până seara următoare. Niciunul dintre ei n-a scăpat,+ în afară de 400 de oameni care au fugit pe cămile. 18 David a recuperat tot ce luaseră amaleciții+ și le-a salvat pe cele două soții ale sale. 19 Nu lipsea nimic din ce era al lor, de la cel mai mic până la cel mai mare. Ei și-au recuperat fiii, fiicele și prada.+ David a recuperat tot ce li se luase. 20 Astfel, David le-a luat toate turmele și cirezile, iar oamenii săi le-au mânat înaintea animalelor lor. Ei au zis: „Aceasta este prada lui David!”.

21 Apoi David a ajuns la cei 200 de oameni care fuseseră prea obosiți ca să mai meargă cu el și care rămăseseră lângă valea* Besor.+ Ei au ieșit în întâmpinarea lui David și a oamenilor care erau cu el. Când a ajuns la ei, David i-a întrebat ce mai fac. 22 Dar toți oamenii răi și netrebnici dintre cei care merseseră cu David au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, nu le vom da nimic din prada pe care am recuperat-o, ci fiecare să-și ia doar soția și fiii și să plece”. 23 Dar David a spus: „Frații mei, nu trebuie să faceți așa cu ceea ce ne-a dat Iehova. El ne-a ocrotit și ne-a dat în mână ceata de jefuitori care a venit împotriva noastră.+ 24 Cine credeți că va fi de acord cu voi în privința aceasta? Partea celui care a coborât la luptă va fi aceeași cu partea celui care a rămas la bagaje.+ Toți vor avea aceeași parte”.+ 25 Și, din ziua aceea, el a făcut ca acest lucru să fie o dispoziție și o regulă pentru Israel până în ziua de azi.

26 Când s-a întors la Țiclag, David le-a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda care erau prietenii săi, zicând: „Acesta este un dar* pentru voi din prada luată de la dușmanii lui Iehova”. 27 Le-a trimis darul celor din Betel,+ celor din Ramotul din Neghev*, celor din Iatir,+ 28 celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eștemoa,+ 29 celor din Racal, celor din orașele ierahmeeliților,+ celor din orașele cheniților,+ 30 celor din Horma,+ celor din Borașan, celor din Atac, 31 celor din Hebron+ și celor din toate locurile pe unde umblaseră David și oamenii lui.

31 Filistenii au luptat împotriva Israelului.+ Și bărbații Israelului au fugit dinaintea filistenilor și mulți au căzut uciși pe muntele Ghilboa.+ 2 Filistenii i-au urmărit îndeaproape pe Saul și pe fiii lui. Și filistenii i-au ucis pe Ionatan,+ pe Abinadab și pe Malchi-Șua, fiii lui Saul.+ 3 Lupta împotriva lui Saul s-a întețit, astfel că arcașii l-au găsit și l-au rănit grav.+ 4 Atunci Saul i-a zis scutierului său: „Scoate-ți sabia și străpunge-mă cu ea, ca să nu vină acești necircumciși+ să mă străpungă și să se poarte fără milă cu mine*”. Dar scutierul n-a vrut, căci îi era foarte frică. Atunci Saul a luat sabia și s-a aruncat în ea.+ 5 Când scutierul a văzut că Saul murise,+ s-a aruncat și el în sabia lui și a murit împreună cu el. 6 Astfel, Saul, cei trei fii ai săi, scutierul său și toți oamenii săi au murit împreună în ziua aceea.+ 7 Când israeliții care erau în ținutul din vale și în regiunea Iordanului au văzut că bărbații Israelului fugiseră și că Saul și fiii săi muriseră, și-au părăsit orașele și au fugit.+ După aceea, filistenii au venit și le-au ocupat.

8 A doua zi, când au venit să-i jefuiască pe cei uciși, filistenii i-au găsit pe Saul și pe cei trei fii ai săi zăcând pe muntele Ghilboa.+ 9 I-au tăiat lui Saul capul și i-au scos armura, după care au trimis mesageri în toată țara filistenilor ca să dea de veste+ în casele* idolilor lor+ și în popor. 10 Apoi i-au pus armura în casa chipurilor lui Aștoret și i-au atârnat cadavrul pe zidul Bet-Șanului.+ 11 Când locuitorii Iabeș-Galaadului+ au auzit ce-i făcuseră filistenii lui Saul, 12 toți războinicii s-au ridicat, au călătorit toată noaptea și au luat trupurile lui Saul și ale fiilor săi de pe zidul Bet-Șanului. Apoi s-au întors în Iabeș și le-au ars acolo. 13 După aceea au luat oasele lor+ și le-au îngropat sub tamarisca din Iabeș+ și au postit șapte zile.