GENEZA

1 La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul.+

2 Pământul era fără formă și pustiu*, iar deasupra adâncului de ape*+ era întuneric; și forța activă+ a lui Dumnezeu* se mișca pe deasupra apelor.+

3 Și Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!”. Și a fost lumină.+ 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună și Dumnezeu a început să separe lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”.+ Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâi.

6 Apoi Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere+ între ape și să se separe apele de ape!”.+ 7 Și Dumnezeu a făcut întinderea și a separat apele care erau dedesubtul întinderii de apele care erau deasupra întinderii.+ Și așa a fost. 8 Dumnezeu a numit întinderea „cer”. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a doua.

9 Apoi Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele de sub cer și să apară uscatul!”.+ Și așa a fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul „pământ”,+ iar apele adunate le-a numit „mări”.+ Și Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.+ 11 Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul iarbă, plante cu sămânță și pomi fructiferi, care fac fructe cu sămânță, după felul lor!”. Și așa a fost. 12 Pământul a început să dea iarbă, plante cu sămânță+ și pomi care fac fructe cu sămânță, după felul lor. Și Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13 Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a treia.

14 Apoi Dumnezeu a zis: „Să fie luminători+ pe întinderea cerului ca să separe ziua de noapte;+ ei vor servi drept semne care vor indica anotimpurile, zilele și anii.+ 15 Ei vor străluci pe întinderea cerului ca să lumineze pământul”. Și așa a fost. 16 Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari, luminătorul mai mare ca să stăpânească ziua+ și luminătorul mai mic ca să stăpânească noaptea, precum și stelele.+ 17 Astfel, Dumnezeu i-a pus pe întinderea cerului ca să lumineze pământul, 18 ca să stăpânească în timpul zilei și al nopții și ca să separe lumina de întuneric.+ Și Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19 Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a patra.

20 Apoi Dumnezeu a zis: „Să mișune în ape viețuitoare* și să zboare păsări* deasupra pământului, pe întinderea cerului!”.+ 21 Și Dumnezeu a creat viețuitoarele marine uriașe* și toate viețuitoarele* care mișună în ape, după felul lor, și toate viețuitoarele înaripate care zboară, după felul lor. Și Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 22 Atunci Dumnezeu le-a binecuvântat zicând: „Înmulțiți-vă și deveniți numeroase și umpleți apele mării,+ iar păsările* să devină numeroase pe pământ!”. 23 Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a cincea.

24 Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul viețuitoare* după felul lor: animale domestice, animale târâtoare* și animale sălbatice, după felul lor!”.+ Și așa a fost. 25 Dumnezeu a făcut animalele sălbatice după felul lor, animalele domestice după felul lor și toate animalele târâtoare după felul lor. Și Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem+ om după chipul+ și asemănarea+ noastră; ei să stăpânească peste peștii mării, peste păsările* cerului, peste animalele domestice, peste tot pământul și peste toate animalele târâtoare care se mișcă pe pământ”.+ 27 Și Dumnezeu a creat omul după chipul său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; i-a creat bărbat și femeie.+ 28 Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Înmulțiți-vă și deveniți numeroși, umpleți pământul+ și supuneți-l;+ și stăpâniți+ peste peștii mării, peste păsările* cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ!”.

29 Apoi Dumnezeu a zis: „Iată că vă dau toate plantele cu sămânță de pe întregul pământ și toți pomii care fac fructe cu sămânță. Să vă servească drept hrană.+ 30 Și tuturor animalelor sălbatice de pe pământ, tuturor păsărilor* cerului și tuturor viețuitoarelor care se mișcă pe pământ și în care este viață* le dau ca hrană+ toate plantele verzi”. Și așa a fost.

31 Dumnezeu a văzut tot ce făcuse și iată că totul era foarte bun.+ Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a șasea.

2 Astfel au fost terminate cerurile și pământul și toată armata* lor.+ 2 Până în ziua a șaptea, Dumnezeu a terminat lucrarea sa* și în ziua a șaptea a început să se odihnească de toată lucrarea pe care o făcuse.+ 3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a declarat-o sfântă, pentru că în această zi Dumnezeu se odihnește de toată lucrarea sa de creare, de tot ce a hotărât să facă.

4 Aceasta este istoria cerurilor și a pământului din timpul când au fost create, din ziua în care Iehova* Dumnezeu a făcut pământul și cerul.+

5 Pe pământ nu era încă niciun arbust și nu încolțise nicio plantă, pentru că Iehova Dumnezeu nu făcuse să plouă pe pământ și nu era niciun om care să cultive pământul. 6 Ci un abur se ridica din pământ și uda toată suprafața pământului.

7 Și Iehova Dumnezeu l-a făcut pe om din țărâna+ pământului, i-a suflat în nări suflare de viață+ și omul a devenit o ființă* vie.+ 8 De asemenea, Iehova Dumnezeu a făcut o grădină în Eden,+ spre răsărit, și l-a pus acolo pe omul pe care îl crease.+ 9 Și Iehova Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și cu rod bun de mâncat, precum și pomul vieții+ în mijlocul grădinii și pomul cunoașterii binelui și răului.+

10 Un fluviu izvora din Eden ca să ude grădina și de acolo se despărțea în patru fluvii*. 11 Numele primului fluviu este Pison; acesta înconjoară tot ținutul Havila, unde există aur. 12 Aurul din acel ținut este bun. Acolo există și rășină de bdeliu și piatră de onix. 13 Numele celui de-al doilea fluviu este Ghihon; acesta înconjoară tot ținutul Cuș. 14 Numele celui de-al treilea fluviu este Hidechel*;+ acesta curge la est de Asiria.+ Cel de-al patrulea fluviu este Eufratul.+

15 Iehova Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului ca să o cultive și să o îngrijească.+ 16 De asemenea, Iehova Dumnezeu i-a dat omului următoarea poruncă: „Din orice pom din grădină poți să mănânci pe săturate.+ 17 Dar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, în mod sigur vei muri”.+

18 Apoi Iehova Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să rămână singur. Îi voi face un ajutor care să i se potrivească”.+ 19 Iehova Dumnezeu făcuse din pământ fiecare animal sălbatic și fiecare pasăre* a cerului și a început să le aducă la om ca să vadă cum le va numi; și cum numea omul fiecare viețuitoare*, așa îi rămânea numele.+ 20 Omul a pus deci nume tuturor animalelor domestice, păsărilor* cerului și tuturor animalelor sălbatice, dar pentru om nu era niciun ajutor care să i se potrivească. 21 Astfel, Iehova Dumnezeu a făcut ca omul să cadă într-un somn adânc și, în timp ce acesta dormea, a luat una dintre coastele lui și apoi a închis carnea la loc. 22 Și, din coasta pe care a luat-o de la om, Iehova Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om.+

23 Atunci omul a zis:

24 Iată de ce bărbatul îi va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de* soția sa, iar ei vor deveni o singură carne.+ 25 Și amândoi, omul și soția lui, erau goi,+ dar nu se rușinau.

3 Șarpele+ era cel mai prudent* dintre toate animalele sălbatice, pe care le făcuse Iehova Dumnezeu. El i-a zis femeii: „A spus într-adevăr Dumnezeu să nu mâncați din toți pomii din grădină?”.+ 2 Femeia i-a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină.+ 3 Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii,+ Dumnezeu a spus: «Să nu mâncați din el, nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți»”. 4 Atunci șarpele i-a zis femeii: „În mod sigur nu veți muri.+ 5 Căci Dumnezeu știe că, în ziua în care veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”.+

6 Atunci femeia a văzut că pomul avea rod bun de mâncat și că încânta ochii, da, că pomul era plăcut la vedere. A luat deci din rodul lui și a mâncat.+ Apoi, când a fost împreună cu soțul ei, i-a dat și lui, iar el a mâncat.+ 7 Atunci li s-au deschis ochii amândurora și și-au dat seama că erau goi. Ei au prins* laolaltă frunze de smochin și și-au acoperit coapsele.+

8 Mai târziu au auzit glasul lui Iehova Dumnezeu, care umbla prin grădină în acea parte a zilei când adia vântul. Și omul și soția lui s-au ascuns de Iehova Dumnezeu printre pomii din grădină. 9 Și Iehova Dumnezeu a continuat să-l cheme pe om și să-i zică: „Unde ești?”. 10 În cele din urmă, el a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină, dar mi-a fost frică pentru că eram gol și m-am ascuns”. 11 Atunci Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că erai gol?+ Nu cumva ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit să nu mănânci?”.+ 12 Și omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o, ea mi-a dat din rodul pomului și am mâncat”. 13 Atunci Iehova Dumnezeu i-a zis femeii: „Ce-ai făcut?”. Și femeia a răspuns: „Șarpele m-a amăgit și am mâncat”.+

14 Și Iehova Dumnezeu i-a spus șarpelui:+ „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat să fii între toate animalele domestice și între toate animalele sălbatice! Pe pântece te vei târî și vei mânca țărână în toate zilele vieții tale! 15 Voi pune dușmănie+ între tine+ și femeie,+ între descendența* ta+ și descendența* ei.+ El îți va zdrobi capul+ și tu îi vei zdrobi* călcâiul”.+

16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult durerea din timpul sarcinii tale. În dureri vei naște copii și vei tânji după soțul tău, iar el te va domina”.

17 Și lui Adam* i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul cu privire la care ți-am poruncit:+ «Să nu mănânci din el», blestemat este pământul din cauza ta!+ Cu trudă* îi vei mânca roadele în toate zilele vieții tale.+ 18 Îți va da spini și mărăcini și vei mânca plantele câmpului. 19 Cu sudoarea frunții îți vei mânca pâinea* până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat.+ Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce”.+

20 După aceea, Adam i-a pus soției lui numele Eva*, pentru că ea avea să fie mama tuturor celor vii.+ 21 Și Iehova Dumnezeu a făcut veșminte lungi de piele pentru Adam și pentru soția lui ca să-i îmbrace.+ 22 Apoi Iehova Dumnezeu a zis: „Iată că omul a devenit ca unul dintre noi, cunoscând binele și răul.+ Acum, ca nu cumva să-și întindă mâna și să ia și din rodul pomului vieții,+ să mănânce și să trăiască veșnic . . .”. 23 Și Iehova Dumnezeu l-a dat afară din grădina Edenului,+ ca să cultive pământul din care fusese luat.+ 24 L-a alungat deci pe om, iar la estul grădinii Edenului a pus heruvimi+ și lama în flăcări a unei săbii care se rotea încontinuu ca să păzească drumul spre pomul vieții.

4 Adam a avut relații intime cu soția sa, Eva, și ea a rămas însărcinată.+ Când l-a născut pe Cain,+ ea a zis: „Am născut* un băiat cu ajutorul lui Iehova”. 2 Mai târziu, ea a născut din nou: pe Abel,+ fratele lui Cain.

Abel era păstor, iar Cain cultiva pământul. 3 După un timp, Cain i-a adus lui Iehova o ofrandă din roadele pământului. 4 Abel a adus câțiva dintre întâii născuți ai turmei sale,+ cu grăsimea lor. Iehova a privit cu plăcere spre Abel și spre ofranda lui,+ 5 însă nu a privit deloc cu plăcere spre Cain și spre ofranda lui. Și Cain s-a aprins de mânie și s-a posomorât*. 6 Atunci Iehova i-a zis lui Cain: „De ce te-ai mâniat și de ce te-ai posomorât? 7 Dacă te îndrepți și faci binele, nu vei avea din nou favoarea mea*? Dar, dacă nu te îndrepți și nu faci binele, păcatul pândește la ușă și vrea să pună stăpânire pe tine. Tu însă îl vei învinge?”.

8 După aceea, Cain i-a zis lui Abel, fratele său: „Hai să mergem pe câmp!”. Și, când erau pe câmp, Cain l-a atacat pe Abel, fratele său, și l-a omorât.+ 9 Mai târziu, Iehova l-a întrebat pe Cain: „Unde este Abel, fratele tău?”. Cain a răspuns: „Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?”. 10 Atunci Dumnezeu a zis: „Ce-ai făcut? Ascultă! Sângele fratelui tău strigă din pământ către mine.+ 11 Acum ești blestemat și alungat de pe pământul care și-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău.+ 12 Când vei cultiva pământul, acesta nu-ți va da roade*. Vei fi rătăcitor și fugar pe pământ”. 13 Atunci Cain i-a spus lui Iehova: „Pedeapsa pentru nelegiuirea mea este prea mare ca să o pot suporta. 14 Azi tu mă alungi din locul acesta* și nu voi mai fi înaintea feței tale. Voi fi rătăcitor și fugar pe pământ, iar cine mă va întâlni mă va omorî cu siguranță”. 15 Atunci Iehova i-a zis: „De aceea, cine îl va omorî pe Cain va suferi răzbunarea de șapte ori”.

Și Iehova a stabilit un semn cu privire la Cain, pentru ca oricine îl va întâlni să nu-l omoare. 16 Cain a plecat apoi dinaintea lui Iehova și s-a stabilit în ținutul Nod*, la est de Eden.+

17 După aceea, Cain a avut relații intime cu soția lui,+ iar ea a rămas însărcinată și l-a născut pe Enoh. Apoi el a construit un oraș și a numit orașul Enoh, după numele fiului său. 18 Mai târziu, lui Enoh i s-a născut Irad. Lui Irad i s-a născut Mehuiael, lui Mehuiael i s-a născut Metușael, iar lui Metușael i s-a născut Lameh.

19 Lameh și-a luat două soții. Prima se numea Ada, iar a doua se numea Țila. 20 Ada l-a născut pe Iabal. El a fost strămoșul celor care locuiesc în corturi și au turme și cirezi. 21 Numele fratelui său era Iubal. El a fost strămoșul tuturor celor care cântă la harpă și la fluier*. 22 Țila a născut și ea, pe Tubal-Cain, care a făurit tot felul de unelte de aramă și de fier. Sora lui Tubal-Cain era Naama. 23 Și Lameh a compus pentru soțiile sale, Ada și Țila, aceste versuri:

25 Adam a avut din nou relații intime cu soția sa și ea a născut un fiu. Ea i-a pus numele Set*,+ fiindcă a zis: „Dumnezeu mi-a dat* alt fiu* în locul lui Abel, deoarece Cain l-a omorât”.+ 26 Și i s-a născut și lui Set un fiu, iar el i-a pus numele Enos.+ În timpul acela, oamenii au început să cheme numele lui Iehova.

5 Aceasta este istoria* lui Adam. În ziua în care l-a creat pe Adam, Dumnezeu l-a făcut după asemănarea sa.+ 2 El i-a creat bărbat și femeie.+ În ziua în care au fost creați,+ el i-a binecuvântat și i-a numit „oameni”*.

3 Când Adam avea 130 de ani, i s-a născut un fiu, după chipul și asemănarea sa, și i-a pus numele Set.+ 4 După ce i s-a născut Set, Adam a mai trăit 800 de ani. Și a avut fii și fiice. 5 Astfel, Adam a trăit 930 de ani, apoi a murit.+

6 Când Set avea 105 ani, i s-a născut Enos.+ 7 După ce i s-a născut Enos, Set a mai trăit 807 ani. Și a avut fii și fiice. 8 Astfel, Set a trăit 912 ani, apoi a murit.

9 Când Enos avea 90 de ani, i s-a născut Chenan. 10 După ce i s-a născut Chenan, Enos a mai trăit 815 ani. Și a avut fii și fiice. 11 Astfel, Enos a trăit 905 ani, apoi a murit.

12 Când Chenan avea 70 de ani, i s-a născut Mahalalel.+ 13 După ce i s-a născut Mahalalel, Chenan a mai trăit 840 de ani. Și a avut fii și fiice. 14 Astfel, Chenan a trăit 910 ani, apoi a murit.

15 Când Mahalalel avea 65 de ani, i s-a născut Iared.+ 16 După ce i s-a născut Iared, Mahalalel a mai trăit 830 de ani. Și a avut fii și fiice. 17 Astfel, Mahalalel a trăit 895 de ani, apoi a murit.

18 Când Iared avea 162 de ani, i s-a născut Enoh.+ 19 După ce i s-a născut Enoh, Iared a mai trăit 800 de ani. Și a avut fii și fiice. 20 Astfel, Iared a trăit 962 de ani, apoi a murit.

21 Când Enoh avea 65 de ani, i s-a născut Metusala.+ 22 După ce i s-a născut Metusala, Enoh a continuat să umble cu adevăratul Dumnezeu* 300 de ani. Și a avut fii și fiice. 23 Astfel, Enoh a trăit 365 de ani. 24 Și Enoh a umblat cu adevăratul Dumnezeu.+ Apoi n-a mai fost, pentru că Dumnezeu l-a luat.+

25 Când Metusala avea 187 de ani, i s-a născut Lameh.+ 26 După ce i s-a născut Lameh, Metusala a mai trăit 782 de ani. Și a avut fii și fiice. 27 Astfel, Metusala a trăit 969 de ani, apoi a murit.

28 Când Lameh avea 182 de ani, i s-a născut un fiu. 29 El i-a pus numele Noe*,+ zicând: „El ne va aduce alinare* în ce privește munca noastră grea și truda* mâinilor noastre, de care avem parte din cauza pământului blestemat de Iehova”.+ 30 După ce i s-a născut Noe, Lameh a mai trăit 595 de ani. Și a avut fii și fiice. 31 Astfel, Lameh a trăit 777 de ani, apoi a murit.

32 Noe a ajuns la vârsta de 500 de ani; apoi i s-au născut Sem,+ Ham+ și Iafet.+

6 Când oamenii au început să crească la număr pe pământ și li s-au născut fiice, 2 fiii adevăratului Dumnezeu*+ au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase. Și le-au luat de soții pe toate acelea pe care le-au ales. 3 Atunci Iehova a zis: „Spiritul meu nu va tolera la nesfârșit omul,+ căci el nu este decât carne*. De aceea, el va mai trăi 120 de ani”.+

4 Nefilimii* erau pe pământ în acele zile, precum și după aceea. În tot acest timp, fiii adevăratului Dumnezeu au continuat să aibă relații sexuale cu fiicele oamenilor, iar ele le-au născut fii. Aceștia au fost puternicii din vechime, bărbații cu renume.

5 Iehova a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că orice înclinație a gândurilor și a inimii lui* era tot timpul numai spre rău.+ 6 Și lui Iehova i-a părut rău că-i făcuse pe oameni* pe pământ și s-a mâhnit în inima lui.+ 7 Astfel, Iehova a zis: „Am să-i șterg de pe fața pământului pe oamenii pe care i-am creat – și, împreună cu oamenii, animalele domestice, târâtoarele și păsările* cerului – , fiindcă îmi pare rău că i-am făcut”. 8 Dar Noe a găsit favoare în ochii lui Iehova.

9 Aceasta este istoria lui Noe.

Noe era un om drept.+ El era ireproșabil printre oamenii din vremea sa*. Noe umbla cu adevăratul Dumnezeu.+ 10 Cu timpul, lui Noe i s-au născut trei fii: Sem, Ham și Iafet.+ 11 Dar pământul era degradat în ochii adevăratului Dumnezeu și plin de violență. 12 Da, Dumnezeu s-a uitat spre pământ și a văzut că se degradase;+ toți oamenii* de pe pământ aveau un mod de viață degradat.+

13 Apoi Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Am hotărât să-i nimicesc pe toți oamenii*, căci pământul s-a umplut de violență din cauza lor; de aceea, voi aduce distrugerea asupra omului și a pământului.+ 14 Fă-ți o arcă* din lemn de arbore rășinos.+ Arca să o faci cu compartimente și să o acoperi cu catran*+ pe dinăuntru și pe dinafară. 15 Iată cum să o faci: lungimea arcei să fie de 300 de coți*, lățimea de 50 de coți și înălțimea de 30 de coți. 16 Să faci arcei o fereastră* la un cot de la acoperiș. Intrarea arcei să fie pe partea laterală+ și arca să aibă un nivel inferior, un al doilea nivel și un al treilea nivel.

17 Și eu voi aduce un potop de ape+ pe pământ ca să nimicesc de sub ceruri orice ființă* care are suflare de viață*. Tot ce este pe pământ va muri.+ 18 Dar cu tine închei un legământ; să intri în arcă împreună cu fiii tăi, cu soția ta și cu soțiile fiilor tăi.+ 19 În arcă să aduci câte două viețuitoare+ de orice fel, un mascul și o femelă,+ ca să rămână în viață împreună cu tine; 20 dintre păsări* după felul lor, dintre animalele domestice după felul lor și dintre toate târâtoarele după felul lor, vor veni la tine câte două și vor intra în arcă pentru a rămâne în viață.+ 21 Iar tu să aduni hrană de orice fel+ și să o iei cu tine, ca să aveți ce să mâncați și tu, și animalele”.

22 Și Noe a făcut tot ce îi poruncise Dumnezeu. A făcut întocmai.+

7 Apoi Iehova i-a zis lui Noe: „Intră în arcă, tu și toată casa ta, căci am văzut că ești drept înaintea mea, în mijlocul acestei generații.+ 2 Din fiecare animal curat să iei cu tine șapte*,+ mascul și femelă, din fiecare animal necurat, doar două, mascul și femelă, 3 iar dintre păsările* cerului, câte șapte*, mascul și femelă, pentru ca aceste viețuitoare să continue să existe pe întregul pământ.+ 4 Căci peste numai 7 zile voi face să plouă+ pe pământ 40 de zile și 40 de nopți+ și voi șterge de pe fața pământului toate ființele pe care le-am făcut”.+ 5 Și Noe a făcut tot ce-i poruncise Iehova.

6 Noe avea 600 de ani când a venit potopul pe pământ.+ 7 Noe, împreună cu fiii lui, cu soția lui și cu soțiile fiilor lui, a intrat în arcă înainte de venirea apelor potopului.+ 8 Din fiecare animal curat, din fiecare animal necurat, dintre păsări* și din tot ce se mișcă pe pământ+ 9 au intrat în arcă, la Noe, două câte două, mascul și femelă, așa cum îi poruncise Dumnezeu lui Noe. 10 Șapte zile mai târziu au venit apele potopului pe pământ.

11 În al 600-lea an al vieții lui Noe, în luna a doua, în a 17-a zi a lunii, în ziua aceea s-au rupt toate izvoarele cerurilor* și s-au deschis stăvilarele cerurilor.+ 12 Și a plouat torențial pe pământ 40 de zile și 40 de nopți. 13 Chiar în ziua aceea, Noe a intrat în arcă împreună cu fiii săi, Sem, Ham și Iafet,+ cu soția sa și cu cele trei soții ale fiilor săi.+ 14 Cu ei au intrat animale sălbatice de tot felul, animale domestice de tot felul, târâtoare de tot felul și viețuitoare zburătoare de tot felul, adică orice pasăre și orice altă viețuitoare înaripată. 15 Și au venit în arcă, la Noe, două câte două, din fiecare fel de viețuitoare* care are suflare de viață*. 16 Astfel, acestea au intrat în arcă, mascul și femelă din fiecare fel de viețuitoare*, așa cum îi poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Iehova a închis ușa după el.

17 Apele potopului au căzut pe pământ 40 de zile. Apele creșteau și au ridicat arca, iar ea plutea cu mult deasupra pământului. 18 Apele au ajuns foarte mari și continuau să crească pe pământ, dar arca plutea pe suprafața apelor. 19 Și apele au crescut pe pământ atât de mult, încât toți munții înalți de sub cer au fost acoperiți.+ 20 Apele s-au ridicat cu 15 coți* deasupra munților.

21 Astfel, au murit toate ființele* care se mișcau pe pământ:+ păsările*, animalele domestice, animalele sălbatice, viețuitoarele care mișunau pe pământ și toți oamenii.+ 22 Tot ce era pe uscat și avea în nări suflare de viață* a murit.+ 23 Dumnezeu a nimicit deci de pe fața pământului tot ce avea viață: atât omul, cât și animalele, chiar și târâtoarele și păsările* cerului. Toate au fost nimicite de pe pământ;+ doar Noe și ființele care erau cu el în arcă au supraviețuit.+ 24 Și apele au fost mari pe pământ 150 de zile.+

8 Dar Dumnezeu și-a îndreptat atenția spre* Noe și spre toate animalele sălbatice și domestice care erau cu el în arcă+ și Dumnezeu a făcut să sufle un vânt peste pământ, iar apele au început să se retragă. 2 Izvoarele cerurilor* și stăvilarele cerurilor au fost închise, astfel că ploaia a încetat*.+ 3 Apoi apele au început să descrească treptat. La sfârșitul celor 150 de zile, apele scăzuseră. 4 În luna a șaptea, în a 17-a zi a lunii, arca s-a oprit pe munții Ararat. 5 Și apele au continuat să scadă până în luna a zecea. În luna a zecea, în prima zi a lunii, au apărut vârfurile munților.+

6 După 40 de zile, Noe a deschis fereastra+ pe care o făcuse arcei 7 și a dat drumul unui corb. Corbul a zburat afară și s-a întors; și a tot ieșit și s-a întors până când suprafața pământului s-a uscat.

8 Mai târziu, Noe a dat drumul unui porumbel ca să vadă dacă apele se retrăseseră de pe suprafața pământului. 9 Porumbelul n-a găsit niciun loc unde să se așeze* și s-a întors la el, fiindcă apele acopereau încă suprafața întregului pământ.+ Atunci el și-a întins mâna și l-a adus în arcă. 10 A mai așteptat șapte zile și din nou i-a dat drumul porumbelului din arcă. 11 Spre seară, când porumbelul s-a întors, el a văzut că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de puțin timp. Astfel, Noe a știut că apele se retrăseseră.+ 12 A mai așteptat șapte zile și apoi a dat drumul porumbelului, dar acesta nu s-a mai întors la el.

13 În al 601-lea an al vieții lui Noe,+ în prima lună, în prima zi a lunii, apele se scurseseră de pe suprafața pământului. Noe a deschis partea de deasupra a arcei și a văzut că suprafața pământului se usca. 14 În luna a doua, în a 27-a zi a lunii, pământul era uscat.

15 Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe: 16 „Ieși din arcă împreună cu soția ta, cu fiii tăi și cu soțiile fiilor tăi.+ 17 Scoate afară cu tine toate viețuitoarele, de orice fel*:+ păsările*, animalele și toate târâtoarele, pentru ca ele să se răspândească* pe pământ, să se înmulțească și să devină numeroase pe pământ”.+

18 Și Noe a ieșit din arcă împreună cu fiii lui,+ cu soția lui și cu soțiile fiilor lui. 19 Toate viețuitoarele, toate târâtoarele și toate păsările*, tot ce se mișcă pe pământ, au ieșit din arcă după familiile lor.+ 20 Apoi Noe i-a construit un altar+ lui Iehova și a luat câteva dintre animalele curate și dintre păsările curate+ și a adus pe altar ofrande arse.+ 21 Și Iehova a simțit o mireasmă plăcută*. Iehova a zis atunci în inima sa: „Niciodată nu voi mai blestema pământul+ din cauza omului, căci inima omului este înclinată spre rău* din tinerețea lui,+ și niciodată nu voi mai nimici tot ce este viu, așa cum am făcut.+ 22 De acum înainte nu vor înceta niciodată pe pământ semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea”.+

9 Dumnezeu i-a binecuvântat pe Noe și pe fiii lui și le-a zis: „Înmulțiți-vă, deveniți numeroși și umpleți pământul.+ 2 Să continue să se teamă și să se îngrozească de voi toate viețuitoarele de pe pământ și toate păsările* cerului, tot ce se mișcă pe pământ și toți peștii mării. Acestea sunt acum în mâna voastră*.+ 3 Toate viețuitoarele, tot ce se mișcă și are viață, să vă servească drept hrană.+ Vi le dau pe toate, așa cum v-am dat și plantele verzi.+ 4 Numai carnea cu viața* ei, adică sângele+ ei, să n-o mâncați.+ 5 De asemenea, voi cere socoteală pentru sângele vostru, care este viața voastră*. Voi cere socoteală oricărei viețuitoare; și voi cere socoteală oricărui om pentru viața fratelui său.+ 6 Dacă cineva varsă sângele vreunui om, și sângele lui va fi vărsat de om,+ căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul său.+ 7 Iar voi înmulțiți-vă și deveniți numeroși, răspândiți-vă și umpleți pământul”.+

8 Apoi Dumnezeu le-a zis lui Noe și fiilor lui, care erau cu el: 9 „Închei acum un legământ cu voi+ și cu urmașii voștri 10 și cu orice viețuitoare* care este cu voi, păsări, animale și toate viețuitoarele de pe pământ care sunt cu voi, toate care au ieșit din arcă – cu orice viețuitoare de pe pământ.+ 11 Da, închei un legământ cu voi: Niciodată nu vor mai fi nimicite toate ființele* prin apele unui potop și niciodată nu va mai fi un potop care să distrugă pământul”.+

12 Și Dumnezeu a adăugat: „Acesta este semnul legământului pe care îl închei cu voi și cu toate viețuitoarele* care sunt cu voi, pentru toate generațiile viitoare: 13 Pun curcubeul meu în nor și el va fi un semn al legământului dintre mine și pământ. 14 Când voi aduce un nor deasupra pământului și curcubeul va apărea în nor, 15 îmi voi aduce aminte de legământul pe care l-am încheiat cu voi și cu viețuitoarele de orice fel*, iar apele nu vor mai deveni niciodată un potop care să distrugă tot ce are viață*.+ 16 Când curcubeul va apărea în nor, îl voi vedea și îmi voi aduce aminte de legământul veșnic dintre Dumnezeu și orice ființă de orice fel* de pe pământ”.

17 Și Dumnezeu i-a repetat lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care îl închei cu toate ființele* de pe pământ”.+

18 Fiii lui Noe, care au ieșit din arcă, au fost Sem, Ham și Iafet.+ Mai târziu, lui Ham i s-a născut Canaan.+ 19 Aceștia trei au fost fiii lui Noe și prin ei a fost populat întregul pământ.+

20 Noe a început să cultive pământul și a plantat o vie. 21 Când a băut vin, s-a îmbătat și s-a dezgolit în cortul său. 22 Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său și le-a spus celor doi frați ai lui, care erau afară. 23 Atunci Sem și Iafet au luat o mantie, au pus-o amândoi pe umeri și au intrat cu spatele. L-au acoperit pe tatăl lor stând cu fețele întoarse, astfel că nu i-au văzut goliciunea.

24 Când s-a trezit din amețeala vinului și a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai mic, 25 Noe a zis:

„Blestemat să fie Canaan!+

Să fie ultimul între sclavii fraților lui!”.+

26 Și a adăugat:

Canaan să-i fie sclav și lui!”.

28 Noe a mai trăit 350 de ani după Potop.+ 29 Astfel, Noe a trăit 950 de ani, apoi a murit.

10 Aceasta este istoria fiilor lui Noe, a lui Sem,+ Ham și Iafet.

După Potop li s-au născut fii.+ 2 Fiii lui Iafet au fost Gomer,+ Magog,+ Madai, Iavan, Tubal,+ Meșec+ și Tiras.+

3 Fiii lui Gomer au fost Așchenaz,+ Rifat și Togarma.+

4 Fiii lui Iavan au fost Elișa,+ Tarsis,+ Chitim+ și Dodanim.

5 Din aceștia au provenit cei care s-au stabilit pe insule* după limbile lor, după familiile lor și după națiunile lor.

6 Fiii lui Ham au fost Cuș, Mițraim,+ Put+ și Canaan.+

7 Fiii lui Cuș au fost Seba,+ Havila, Sabta, Raema+ și Sabteca.

Fiii lui Raema au fost Șeba și Dedan.

8 Lui Cuș i s-a născut și Nimrod. Acesta a fost primul care a ajuns puternic pe pământ. 9 El a devenit un vânător puternic în opoziție cu Iehova. De aceea se zice: „Ca Nimrod, un vânător puternic în opoziție cu Iehova”. 10 La început, regatul lui cuprindea* Babelul,+ Erecul,+ Acadul și Calne, în ținutul Șinearului.+ 11 Din acest ținut, el s-a dus în Asiria+ și a construit Ninive,+ Rehobot-Irul, Calahul 12 și Resenul, între Ninive și Calah: acesta* este marele oraș.

13 Lui Mițraim i s-au născut Ludim,+ Anamim, Lehabim, Naftuhim,+ 14 Patrusim,+ Casluhim (din care au provenit filistenii+) și Caftorim.+

15 Canaan a devenit tatăl lui Sidon,+ întâiul său născut, și al lui Het,+ 16 precum și al iebusiților,+ al amoriților,+ al ghirgasiților, 17 al heviților,+ al archiților, al siniților, 18 al arvadiților,+ al țemariților și al hamatiților.+ Apoi familiile canaaniților s-au răspândit. 19 Astfel, granița canaaniților se întindea de la Sidon până la Gherar,+ de lângă Gaza,+ și până la Sodoma, Gomora,+ Adma și Țeboim,+ de lângă Lașa. 20 Aceștia au fost fiii lui Ham după familiile lor și după limbile lor, după ținuturile lor și după națiunile lor.

21 Și i s-au născut fii și lui Sem, strămoșul tuturor fiilor lui Eber+ și fratele lui Iafet, care era cel mai mare*. 22 Fiii lui Sem au fost Elam,+ Asur,+ Arpacșad,+ Lud și Aram.+

23 Fiii lui Aram au fost Uț, Hul, Gheter și Maș.

24 Lui Arpacșad i s-a născut Șelah,+ iar lui Șelah i s-a născut Eber.

25 Lui Eber i s-au născut doi fii. Numele unuia era Peleg*,+ pentru că în timpul vieții lui a fost împărțit pământul*. Numele fratelui său era Ioctan.+

26 Lui Ioctan i s-au născut Almodad, Șelef, Hațarmavet, Ierah,+ 27 Hadoram, Uzal, Dicla, 28 Obal, Abimael, Șeba, 29 Ofir,+ Havila și Iobab. Toți aceștia au fost fiii lui Ioctan.

30 Ținutul în care locuiau se întindea de la Meșa până la Sefar, regiunea muntoasă a Răsăritului.

31 Aceștia au fost fiii lui Sem după familiile lor și după limbile lor, după ținuturile lor și după națiunile lor.+

32 Acestea au fost familiile fiilor lui Noe după liniile lor genealogice și după națiunile lor. Din acestea s-au răspândit națiunile pe pământ după Potop.+

11 Tot pământul* avea o singură limbă și aceleași cuvinte*. 2 Mergând spre est, oamenii au descoperit o câmpie în ținutul Șinearului+ și s-au stabilit acolo. 3 Și și-au zis unii altora: „Să facem cărămizi și să le ardem”. Astfel, ei au folosit cărămizi în loc de piatră și bitum ca mortar. 4 Apoi au zis: „Să ne construim un oraș și un turn cu vârful până la cer și să ne facem un nume, ca să nu fim răspândiți pe toată suprafața pământului”.+

5 Atunci Iehova a coborât* să vadă orașul și turnul pe care fiii oamenilor începuseră să le construiască. 6 Și Iehova a zis: „Sunt un singur popor cu o singură limbă.+ Și iată ce-au început să facă! Acum nimic din ce-și pun în gând nu le va fi imposibil. 7 Să coborâm*+ și să le încurcăm limba ca să nu-și mai înțeleagă limba unii altora”. 8 Astfel, Iehova i-a risipit de acolo pe toată suprafața pământului+ și, în cele din urmă, ei au încetat să construiască orașul. 9 De aceea, orașul a fost numit Babel*,+ pentru că acolo Iehova a încurcat limba întregului pământ* și de acolo Iehova i-a risipit pe toată suprafața pământului.

10 Aceasta este istoria lui Sem.+

Sem avea 100 de ani când i s-a născut Arpacșad,+ la doi ani după Potop. 11 După ce i s-a născut Arpacșad, Sem a mai trăit 500 de ani. Și a avut fii și fiice.+

12 Când Arpacșad avea 35 de ani, i s-a născut Șelah.+ 13 După ce i s-a născut Șelah, Arpacșad a mai trăit 403 ani. Și a avut fii și fiice.

14 Când Șelah avea 30 de ani, i s-a născut Eber.+ 15 După ce i s-a născut Eber, Șelah a mai trăit 403 ani. Și a avut fii și fiice.

16 Când Eber avea 34 de ani, i s-a născut Peleg.+ 17 După ce i s-a născut Peleg, Eber a mai trăit 430 de ani. Și a avut fii și fiice.

18 Când Peleg avea 30 de ani, i s-a născut Reu.+ 19 După ce i s-a născut Reu, Peleg a mai trăit 209 ani. Și a avut fii și fiice.

20 Când Reu avea 32 de ani, i s-a născut Serug. 21 După ce i s-a născut Serug, Reu a mai trăit 207 ani. Și a avut fii și fiice.

22 Când Serug avea 30 de ani, i s-a născut Nahor. 23 După ce i s-a născut Nahor, Serug a mai trăit 200 de ani. Și a avut fii și fiice.

24 Când Nahor avea 29 de ani, i s-a născut Terah.+ 25 După ce i s-a născut Terah, Nahor a mai trăit 119 ani. Și a avut fii și fiice.

26 După ce Terah a ajuns la 70 de ani, i s-au născut Avram,+ Nahor+ și Haran.

27 Aceasta este istoria lui Terah.

Lui Terah i s-au născut Avram, Nahor și Haran. Lui Haran i s-a născut Lot.+ 28 Când tatăl său, Terah, era încă în viață, Haran a murit în țara sa natală, în orașul Ur+ al caldeenilor.+ 29 Avram și Nahor și-au luat soții. Numele soției lui Avram era Sarai,+ iar numele soției lui Nahor era Milca,+ fiica lui Haran. Haran a fost tatăl Milcăi și al Iscăi. 30 Sarai era sterilă,+ nu avea copii.

31 După aceea, Terah i-a luat pe Avram, fiul său, pe Lot, nepotul său,+ fiul lui Haran, și pe Sarai, nora sa și soția lui Avram, iar ei au plecat cu el din orașul Ur al caldeenilor spre țara Canaanului.+ După câtva timp au ajuns în Haran+ și au rămas acolo. 32 Terah a trăit 205 ani și a murit în Haran.

12 Și Iehova i-a zis lui Avram: „Ieși din țara ta, lasă-ți rudele și casa tatălui tău și du-te în țara pe care ți-o voi arăta.+ 2 Voi face din tine o națiune mare, te voi binecuvânta și îți voi face un nume mare; și vei fi o binecuvântare pentru alții.+ 3 Îi voi binecuvânta pe cei ce te binecuvântează și îl voi blestema pe cel ce te blestemă+ și prin tine vor fi binecuvântate* toate familiile pământului”.+

4 Astfel, Avram a plecat, așa cum îi spusese Iehova, și a mers și Lot cu el. Avram avea 75 de ani când a plecat din Haran.+ 5 Avram i-a luat pe Sarai,+ soția sa, și pe Lot, fiul fratelui său,+ precum și toate bunurile pe care le strânseseră+ și slujitorii* pe care îi dobândiseră în Haran și au pornit spre țara Canaanului.+ Când au ajuns în țara Canaanului, 6 Avram a călătorit prin țară până la locul numit Sihem,+ lângă copacii mari ai lui More.+ În timpul acela, în țară erau canaaniții. 7 Iehova i s-a arătat apoi lui Avram și i-a zis: „Această țară+ o voi da descendenței*+ tale”. Și el i-a construit acolo un altar lui Iehova, care i se arătase. 8 Mai târziu a plecat de acolo în regiunea muntoasă de la est de Betel+ și și-a așezat cortul în așa fel încât Betelul era la vest și Aiul,+ la est. Acolo i-a construit un altar lui Iehova+ și a început să cheme numele lui Iehova.+ 9 După aceea, Avram și-a ridicat tabăra și a mers spre Neghev,+ mutându-și tabăra dintr-un loc în altul.

10 Și peste țară s-a abătut o foamete.+ Întrucât foametea era mare în țară, Avram a pornit spre Egipt ca să locuiască un timp acolo*.+ 11 Înainte de a intra în Egipt, el i-a zis soției sale, Sarai: „Ascultă, te rog! Știu că ești o femeie foarte frumoasă.+ 12 Când te vor vedea egiptenii, sigur vor zice: «Aceasta este soția lui». Și pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa în viață. 13 Spune, te rog, că ești sora mea, pentru ca ei să se poarte bine cu mine datorită ție și să mă lase în viață*”.+

14 De îndată ce Avram a intrat în Egipt, egiptenii au văzut că femeia era foarte frumoasă. 15 Au văzut-o și demnitarii faraonului și au început să o laude în fața faraonului, astfel că femeia a fost dusă la casa faraonului. 16 Acesta s-a purtat bine cu Avram datorită ei și i-a dat oi, vite, măgari, cămile, slujitori și slujitoare.+ 17 Atunci Iehova i-a lovit pe faraon și pe cei din casa lui cu plăgi mari din cauza lui Sarai, soția lui Avram.+ 18 De aceea, faraonul l-a chemat pe Avram și i-a zis: „Ce mi-ai făcut? De ce nu mi-ai spus că este soția ta? 19 De ce ai spus: «Este sora mea»?+ Era cât pe ce să o iau de soție. Iată-ți soția! Ia-o și du-te!”. 20 Și faraonul le-a dat oamenilor săi porunci cu privire la el, iar aceștia l-au condus afară din Egipt, pe el împreună cu soția lui și cu tot ce avea.+

13 Și Avram a urcat din Egipt în Neghev+ cu soția lui și cu tot ce avea, precum și cu Lot. 2 Avram avea foarte multe animale și foarte mult argint și aur.+ 3 Din Neghev el a mers spre Betel, mutându-și tabăra dintr-un loc în altul, până a ajuns la locul unde fusese cortul lui, între Betel și Ai,+ 4 unde construise un altar. Acolo Avram a chemat numele lui Iehova.

5 Lot, care călătorea cu Avram, avea și el oi, vite și corturi. 6 Astfel, locul a devenit neîncăpător pentru ei; bunurile lor se înmulțiseră atât de mult, încât ei nu mai puteau să locuiască împreună. 7 De aceea, între oamenii care păzeau animalele lui Avram și cei care păzeau animalele lui Lot a izbucnit o ceartă. (În timpul acela, în țară locuiau canaaniții și fereziții.)+ 8 Atunci Avram i-a zis lui Lot:+ „Te rog, să nu mai fie ceartă între mine și tine și între oamenii care păzesc animalele mele și cei care păzesc animalele tale, căci suntem frați. 9 Nu ai toată țara la dispoziție? Te rog, să ne despărțim. Dacă tu vei merge la stânga, eu voi merge la dreapta, iar dacă tu vei merge la dreapta, eu voi merge la stânga”. 10 Lot s-a uitat în jur și a văzut că tot ținutul Iordanului+ până la Țoar+ era o regiune bine udată (înainte ca Iehova să distrugă Sodoma și Gomora), era ca grădina lui Iehova*,+ ca țara Egiptului. 11 Atunci Lot și-a ales tot ținutul Iordanului și și-a mutat tabăra spre est. Astfel, s-au despărțit unul de celălalt. 12 Avram a locuit în țara Canaanului, iar Lot a locuit în apropierea orașelor din ținutul Iordanului.+ În cele din urmă, Lot și-a așezat cortul lângă Sodoma. 13 Bărbații din Sodoma erau răi și păcătuiau grav împotriva lui Iehova.+

14 Și Iehova i-a zis lui Avram după ce Lot s-a despărțit de el: „Ridică-ți ochii, te rog, și, din locul în care ești, privește spre nord, spre sud, spre est și spre vest, 15 fiindcă toată țara pe care o vezi ți-o voi da ție și descendenței* tale ca proprietate permanentă.+ 16 Voi face ca descendenții* tăi să fie ca firele de praf de pe pământ. Așa cum firele de praf de pe pământ nu pot fi numărate, tot așa nici descendenții* tăi nu vor putea fi numărați.+ 17 Ridică-te, străbate țara în lung și-n lat, căci ție ți-o voi da”. 18 Astfel, Avram a continuat să locuiască în corturi. Mai târziu s-a dus să locuiască lângă copacii mari din Mamre,+ care sunt în Hebron,+ și acolo i-a construit lui Iehova un altar.+

14 În acele zile, Amrafel, regele Șinearului,+ Arioc, regele Elasarului, Chedorlaomer,+ regele Elamului,+ și Tidal, regele Goiimului, 2 au purtat război cu Bera, regele Sodomei,+ cu Birșa, regele Gomorei,+ cu Șinab, regele Admei, cu Șemeber, regele Țeboimului,+ și cu regele Belei, adică al Țoarului. 3 Aceștia s-au adunat în valea Sidim,+ adică Marea Sărată*.+

4 Ei îi slujiseră lui Chedorlaomer 12 ani, dar în al 13-lea an s-au răsculat. 5 Astfel, în al 14-lea an, Chedorlaomer și regii care s-au aliat cu el au venit și i-au înfrânt pe refaimiți la Așterot-Carnaim, pe zuzimi la Ham, pe emimi+ la Șave-Chiriataim 6 și pe horiți+ pe muntele lor Seir,+ până la El-Paran, care este la marginea pustiului. 7 Apoi s-au întors, au mers la En-Mișpat, adică la Cades,+ și au cucerit tot ținutul amaleciților+ și i-au înfrânt și pe amoriții+ care locuiau în Hațațon-Tamar.+

8 Atunci regele Sodomei, regele Gomorei, regele Admei, regele Țeboimului și regele Belei, adică al Țoarului, au pornit în marș și s-au așezat în formație de luptă împotriva lor în valea Sidim, 9 adică împotriva lui Chedorlaomer, regele Elamului, a lui Tidal, regele Goiimului, a lui Amrafel, regele Șinearului, și a lui Arioc, regele Elasarului+ – patru regi împotriva celor cinci. 10 Valea Sidim era plină de gropi de bitum. Regii Sodomei și Gomorei, încercând să scape, au căzut în ele; ceilalți au fugit în regiunea muntoasă. 11 Atunci regii învingători au luat toate bunurile din Sodoma și Gomora și toată hrana.+ 12 L-au luat și pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma,+ precum și bunurile lui, și și-au continuat drumul.

13 După aceea, un om care scăpase a venit și i-a spus lui Avram, evreul, ce s-a întâmplat. Avram locuia* pe atunci lângă copacii mari ai lui Mamre, amoritul,+ fratele lui Eșcol și al lui Aner.+ Acești bărbați erau aliați ai lui Avram. 14 Astfel, Avram a aflat că nepotul*+ său fusese luat captiv. Atunci și-a mobilizat oamenii instruiți pentru luptă, 318 slujitori născuți în casa lui, și a mers în urmărirea regilor învingători până la Dan.+ 15 În timpul nopții, el și-a împărțit oamenii, apoi el și slujitorii săi i-au atacat și i-au înfrânt. El i-a urmărit până la Hoba, care este la nord de Damasc. 16 A adus înapoi toate bunurile și i-a adus înapoi și pe Lot, nepotul său, cu bunurile sale, precum și pe femei și pe ceilalți captivi.

17 După ce Avram i-a înfrânt pe Chedorlaomer și pe regii care erau cu acesta, regele Sodomei a ieșit în întâmpinarea lui Avram în valea Șave, adică Valea Regelui.+ 18 Și Melchisedec,+ regele Salemului,+ a adus pâine și vin. El era preot al Dumnezeului Preaînalt.+

19 Și el l-a binecuvântat și a zis:

Și Avram i-a dat a zecea parte din toate.+

21 Apoi regele Sodomei i-a zis lui Avram: „Dă-mi mie oamenii*, iar bunurile ia-le tu”. 22 Dar Avram i-a spus regelui Sodomei: „Îmi ridic mâna și jur înaintea lui Iehova, Dumnezeul Preaînalt, Cel care a făcut cerul și pământul, 23 că nu voi lua nimic din ce este al tău, nici măcar un fir de ață sau o curea de sanda, ca să nu zici: «Eu l-am îmbogățit pe Avram». 24 Nu iau nimic în afară de ceea ce au mâncat deja tinerii mei. Cât despre oamenii care au mers cu mine, Aner, Eșcol și Mamre,+ ei să-și ia partea lor”.

15 După aceea, Iehova i-a spus lui Avram într-o viziune: „Nu te teme,+ Avram! Eu sunt scutul tău.+ Răsplata ta va fi foarte mare”.+ 2 Atunci Avram a zis: „Domn Suveran Iehova, ce răsplată îmi vei da? Căci nu am copii, iar casa mea o va moșteni Eliezer, un om din Damasc”.+ 3 Și Avram a adăugat: „Nu mi-ai dat un urmaș*,+ iar moștenitorul meu va fi un slujitor* din casa mea”. 4 Dar Iehova i-a răspuns: „Nu omul acesta va fi moștenitorul tău, ci fiul tău va fi moștenitorul tău”.+

5 Apoi l-a dus afară și i-a zis: „Ridică-ți, te rog, privirea spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri!”. Și i-a mai zis: „Așa vor fi descendenții* tăi”.+ 6 Avram a avut credință în Iehova+ și, de aceea, El l-a considerat drept*.+ 7 Apoi a mai spus: „Eu sunt Iehova, care te-am scos din orașul Ur al caldeenilor ca să-ți dau în stăpânire această țară”.+ 8 Atunci Avram a zis: „Domn Suveran Iehova, de unde voi ști că o voi lua în stăpânire?”. 9 El i-a răspuns: „Ia pentru mine o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea și un pui de porumbel”. 10 El a luat toate acestea, le-a tăiat în două și a pus jumătățile una în dreptul celeilalte, dar păsările nu le-a tăiat. 11 Și păsările de pradă au început să coboare asupra animalelor moarte, însă Avram le alunga.

12 Înainte ca soarele să apună, Avram a căzut într-un somn adânc, iar un întuneric mare și înspăimântător s-a lăsat peste el. 13 Și Dumnezeu i-a spus lui Avram: „Să știi că descendenții* tăi vor fi străini într-o țară care nu va fi a lor și că poporul acela îi va înrobi și îi va asupri 400 de ani.+ 14 Însă eu voi judeca națiunea căreia îi vor sluji+ și, după aceea, ei vor ieși de acolo cu multe bunuri.+ 15 Tu vei muri* în pace și vei fi înmormântat la o vârstă înaintată.+ 16 Dar ei se vor întoarce aici+ la a patra generație, căci nelegiuirea amoriților n-a ajuns încă la culme”.+

17 După ce soarele a apus și s-a făcut foarte întuneric, a apărut un cuptor fumegând, iar o torță aprinsă a trecut printre bucățile de carne. 18 În ziua aceea, Iehova a făcut un legământ cu Avram+ zicând: „Această țară+ o voi da descendenței* tale, de la râul Egiptului până la fluviul cel mare, fluviul Eufrat:+ 19 teritoriul cheniților,+ al cheniziților, al cadmoniților, 20 al hetiților,+ al fereziților,+ al refaimiților,+ 21 al amoriților, al canaaniților, al ghirgasiților și al iebusiților”.+

16 Sarai, soția lui Avram, nu-i născuse copii.+ Dar ea avea o servitoare egipteană, pe nume Agar.+ 2 Și Sarai i-a zis lui Avram: „Iehova nu m-a lăsat să am copii. Te rog, culcă-te cu servitoarea mea. Poate că voi avea copii prin ea”.+ Avram a ascultat de Sarai. 3 Astfel, după ce Avram locuise zece ani în țara Canaanului, Sarai, soția lui Avram, a luat-o pe Agar, servitoarea ei egipteană, și i-a dat-o soțului ei, Avram, de soție. 4 El a avut relații intime cu Agar și ea a rămas însărcinată. Când a văzut că era însărcinată, ea a început să-și disprețuiască stăpâna.

5 Atunci Sarai i-a spus lui Avram: „Răul care mi s-a făcut este din vina ta. Eu însămi am pus-o pe servitoarea mea în brațele tale*, dar, când a văzut că este însărcinată, a început să mă disprețuiască. Iehova să judece între mine și tine”. 6 Și Avram i-a zis lui Sarai: „Este servitoarea ta! Fă-i ce crezi tu că este mai bine”. Atunci Sarai a umilit-o, iar Agar a fugit de la ea.

7 Mai târziu, îngerul lui Iehova a găsit-o în pustiu, la un izvor, izvorul de pe drumul spre Șur.+ 8 Și el a zis: „Agar, servitoarea lui Sarai, de unde vii și unde te duci?”. Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea, Sarai”. 9 Atunci îngerul lui Iehova i-a zis: „Întoarce-te la stăpâna ta și umilește-te sub mâna ei”. 10 Și îngerul lui Iehova a mai spus: „Îți voi înmulți foarte mult urmașii*; ei vor fi atât de numeroși, încât nu vor putea fi numărați”.+ 11 Apoi îngerul lui Iehova a zis: „Iată că ești însărcinată și vei naște un fiu; să-i pui numele Ismael*, pentru că Iehova ți-a auzit necazul. 12 El va fi asemenea unui măgar sălbatic*. Mâna lui va fi împotriva tuturor și mâna tuturor va fi împotriva lui. El va locui aproape de toți frații lui*”.

13 Atunci ea a chemat numele lui Iehova, cel care îi vorbea, și a zis: „Tu ești un Dumnezeu care vede”,+ pentru că a spus: „Nu l-am văzut eu aici pe cel care mă vede?”. 14 De aceea, fântâna a fost numită Beer-Lahai-Roi*. (Ea este între Cades și Bered.) 15 Și Agar i-a născut lui Avram un fiu, iar Avram i-a pus fiului său, pe care îl născuse Agar, numele Ismael.+ 16 Avram avea 86 de ani când Agar i l-a născut pe Ismael.

17 Când Avram avea 99 de ani, Iehova i s-a arătat și i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Atotputernic. Umblă pe căile mele* și fii ireproșabil! 2 Voi întări legământul meu cu tine+ și îți voi înmulți foarte mult urmașii”.+

3 Atunci Avram a căzut cu fața la pământ, iar Dumnezeu i-a mai spus: 4 „Iată că am făcut un legământ cu tine+ și tu vei deveni tatăl multor națiuni.+ 5 Numele tău nu va mai fi Avram*; numele tău va fi Avraam* pentru că te voi face tatăl multor națiuni. 6 Îți voi da foarte mulți urmași, voi face din tine națiuni și din tine vor ieși regi.+

7 Voi respecta legământul meu cu tine+ și cu descendența* ta, din generație în generație, ca pe un legământ veșnic, ca să fiu Dumnezeul tău și al descendenței* tale. 8 Vă voi da ție și descendenței* tale țara în care ai locuit ca străin,+ toată țara Canaanului, ca proprietate permanentă; și voi fi Dumnezeul lor”.+

9 Și Dumnezeu i-a mai zis lui Avraam: „Iar tu trebuie să respecți legământul meu, tu și descendența* ta, din generație în generație. 10 Iată legământul meu, dintre mine și voi, pe care îl veți respecta tu și descendența* ta: toți cei de sex bărbătesc din mijlocul vostru să se circumcidă.+ 11 Să vă circumcideți*, iar lucrul acesta să servească drept semn al legământului dintre mine și voi.+ 12 În toate generațiile voastre, toți cei de sex bărbătesc din mijlocul vostru care au opt zile să fie circumciși,+ toți cei născuți în casa ta și toți cei care nu sunt din descendența* ta și sunt cumpărați de la un străin. 13 Toți bărbații născuți în casa ta și toți bărbații cumpărați cu banii tăi să fie circumciși,+ iar legământul circumciziei* să fie un legământ permanent. 14 Dacă cineva* necircumcis nu se va circumcide, el* trebuie nimicit din poporul său. A încălcat legământul meu”.

15 Apoi Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Iar pe Sarai*,+ soția ta, să n-o mai numești Sarai, fiindcă numele ei va fi Sara*. 16 O voi binecuvânta și îți voi da prin ea un fiu.+ O voi binecuvânta și din ea vor ieși națiuni. Din ea vor ieși regi ai popoarelor”. 17 Atunci Avraam a căzut cu fața la pământ și a început să râdă, zicând în sinea lui:+ „I se va naște oare un copil unui om de 100 de ani și va naște oare Sara, o femeie de 90 de ani?”.+

18 Și Avraam i-a spus adevăratului Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea ta!”.+ 19 Atunci Dumnezeu a zis: „Sara, soția ta, îți va naște cu siguranță un fiu și îi vei pune numele Isaac*.+ Și eu voi încheia legământul meu cu el, ca legământ veșnic pentru descendența* lui.+ 20 Dar și în ce-l privește pe Ismael te-am auzit. Iată că îl voi binecuvânta, îl voi face să aibă urmași și îi voi înmulți foarte mult urmașii. El va fi tatăl a 12 căpetenii și din el voi face o națiune mare.+ 21 Totuși, legământul meu îl voi încheia cu Isaac,+ pe care Sara ți-l va naște la anul, pe vremea aceasta”.+

22 Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu a plecat de la el. 23 Atunci Avraam i-a luat pe Ismael, fiul lui, și pe toți bărbații născuți în casa lui și pe toți cei pe care îi cumpărase cu bani, pe toți cei de sex bărbătesc din casa lui Avraam, și i-a circumcis chiar în ziua aceea, așa cum îi spusese Dumnezeu.+ 24 Avraam avea 99 de ani când a fost circumcis.+ 25 Ismael, fiul lui, avea 13 ani când a fost circumcis.+ 26 Chiar în ziua aceea a fost circumcis Avraam și, la fel, Ismael, fiul lui. 27 Și toți bărbații din casa lui, cei născuți în casa lui și cei cumpărați de la un străin, au fost circumciși odată cu el.

18 După aceea, Iehova+ i s-a arătat la copacii mari din Mamre,+ când el stătea la intrarea cortului, în arșița zilei. 2 Avraam și-a ridicat privirea și a văzut trei bărbați stând la o oarecare distanță de el.+ Când i-a văzut, a alergat de la intrarea cortului în întâmpinarea lor și s-a plecat până la pământ. 3 Și a zis: „Iehova, dacă am găsit favoare în ochii tăi, te rog, nu-l ocoli pe slujitorul tău! 4 Permiteți să se aducă puțină apă și să vi se spele picioarele.+ Apoi odihniți-vă sub copac. 5 Și, fiindcă ați venit pe aici, pe la slujitorul vostru, permiteți-mi să aduc o bucată de pâine ca să prindeți putere*. După aceea puteți merge mai departe”. Atunci ei au zis: „Bine. Fă cum ai spus!”.

6 Avraam s-a dus repede la cort, la Sara, și a zis: „Grăbește-te! Ia trei măsuri* de făină fină, frământă aluatul și fă pâini”. 7 Apoi Avraam a alergat la cireadă, a ales un taur tânăr, cu carnea fragedă și bună, și i l-a dat slujitorului, care s-a dus repede să-l pregătească. 8 A luat apoi unt și lapte, precum și taurul tânăr pe care-l pregătise și le-a pus înaintea lor. Și, în timp ce ei mâncau, a stat în picioare lângă ei, sub copac.+

9 Ei l-au întrebat: „Unde este Sara, soția ta?”.+ El a răspuns: „Aici, în cort”. 10 Și unul dintre ei a mai spus: „La anul, pe vremea aceasta, mă voi întoarce la tine, iar Sara, soția ta, va avea un fiu”.+ Sara asculta la intrarea cortului, care era în spatele bărbatului. 11 Avraam și Sara erau înaintați în vârstă.+ Sara trecuse de vârsta la care putea să aibă copii*.+ 12 De aceea, Sara a râs în sinea ei, zicând: „Acum, că am îmbătrânit, iar domnul meu este și el bătrân, să am oare această bucurie?”.+ 13 Atunci Iehova i-a spus lui Avraam: „De ce a râs Sara și a zis: «Să nasc eu acum, când sunt bătrână?». 14 Este oare ceva imposibil pentru Iehova?+ La anul, la timpul fixat, mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu”. 15 Dar Sara a negat, zicând: „N-am râs!”, căci se temea. Însă el a spus: „Ba da, ai râs!”.

16 Apoi bărbații s-au ridicat să plece. Ei s-au uitat în jos, spre Sodoma.+ Avraam mergea cu ei, ca să-i conducă. 17 Și Iehova a zis: „Să țin eu ascuns de Avraam ce voi face?+ 18 Avraam va deveni o națiune mare și puternică și prin el vor fi binecuvântate* toate națiunile pământului.+ 19 Căci îl cunosc bine și știu că le va porunci fiilor lui și tuturor urmașilor lui să respecte calea lui Iehova, făcând ce este drept și corect,+ pentru ca Iehova să împlinească ceea ce a promis cu privire la Avraam”.

20 Apoi Iehova a zis: „Strigătul împotriva Sodomei și a Gomorei este, într-adevăr, puternic,+ iar păcatul lor este foarte grav*.+ 21 Voi coborî să văd dacă se poartă potrivit strigătului care a ajuns până la mine. Și, dacă nu, voi ști”.+

22 Și bărbații au plecat de acolo și s-au îndreptat spre Sodoma, dar Iehova+ a rămas cu Avraam. 23 Atunci Avraam s-a apropiat și a spus: „Îl vei nimici oare pe cel drept împreună cu cel rău?+ 24 Să zicem că în oraș sunt 50 de oameni drepți. Îi vei nimici și nu vei ierta locul pentru cei 50 de oameni drepți care sunt în el? 25 Este imposibil ca tu să acționezi așa: să-l omori pe cel drept împreună cu cel rău și, astfel, să se întâmple cu cel drept ca și cu cel rău!+ Este imposibil!+ Nu va face Judecătorul întregului pământ ce este drept?”.+ 26 Atunci Iehova a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma 50 de oameni drepți, voi ierta tot locul datorită lor”. 27 Însă Avraam a mai spus: „Te rog, iartă-mă că, deși sunt țărână și cenușă, îndrăznesc să-i vorbesc lui Iehova. 28 Să zicem că din cei 50 de oameni drepți lipsesc 5. Vei distruge întregul oraș din cauza celor 5?”. Atunci el a zis: „Nu-l voi distruge dacă voi găsi acolo 45”.+

29 Dar Avraam i-a spus din nou: „Să zicem că acolo se găsesc 40”. Și el a răspuns: „Nu-l voi distruge datorită celor 40”. 30 Însă Avraam a continuat: „Te rog, Iehova, nu te aprinde de mânie,+ ci lasă-mă să mai vorbesc: Să zicem că acolo se găsesc doar 30”. El a răspuns: „Nu-l voi distruge dacă voi găsi acolo 30”. 31 Dar Avraam a continuat: „Te rog, iartă-mă că îndrăznesc să-i vorbesc lui Iehova: Să zicem că acolo se găsesc doar 20”. El a răspuns: „Nu-l voi distruge datorită celor 20”. 32 În cele din urmă, Avraam a zis: „Te rog, Iehova, nu te aprinde de mânie, ci lasă-mă să mai vorbesc numai de data aceasta: Să zicem că acolo se găsesc doar 10”. El a răspuns: „Nu-l voi distruge datorită celor 10”. 33 Când a terminat de vorbit cu Avraam, Iehova a plecat,+ iar Avraam s-a întors acolo unde locuia.

19 Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara. Lot stătea la poarta Sodomei. Când i-a văzut, Lot s-a ridicat să-i întâmpine și s-a plecat cu fața la pământ.+ 2 Și a zis: „Vă rog, domnii mei, veniți în casa slujitorului vostru, rămâneți peste noapte și vi se vor spăla picioarele. Apoi vă veți trezi devreme și vă veți continua drumul”. Dar ei au spus: „Nu, vom înnopta în piața publică”. 3 Însă el a insistat atât de mult, încât s-au dus la el acasă. Apoi a pregătit un ospăț pentru ei și a copt pâine nedospită, iar ei au mâncat.

4 Nici nu apucaseră să se culce, că bărbații din oraș – toți bărbații din Sodoma, de la băiat până la bătrân, ca o gloată – au și înconjurat casa. 5 Și strigau la Lot și-i ziceau: „Unde sunt bărbații care au venit la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară ca să avem relații sexuale cu ei”.+

6 Atunci Lot a ieșit la ei, în pragul casei, și a închis ușa în urma lui. 7 Și a spus: „Vă rog, frații mei, nu faceți nelegiuirea asta. 8 Iată că am două fiice, care n-au avut niciodată relații sexuale cu vreun bărbat. Lăsați-mă, vă rog, să le aduc afară la voi ca să faceți cu ele ce credeți voi că este bine. Numai să nu le faceți nimic acestor bărbați, căci au venit la adăpostul* acoperișului meu”.+ 9 Însă ei au spus: „Dă-te la o parte!”. Și au mai zis: „Străinul ăsta retras a venit să locuiască aici și îndrăznește și să ne judece! Acum ție îți vom face mai rău decât lor”. Și s-au năpustit spre* Lot vrând să spargă ușa. 10 Atunci bărbații din casă și-au întins mâna, l-au tras pe Lot înăuntru și au închis ușa. 11 Iar pe bărbații de la intrarea casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, astfel că ei au obosit tot încercând să găsească intrarea.

12 Apoi bărbații din casă i-au zis lui Lot: „Mai ai pe cineva aici? Gineri, fii sau fiice – ia-i pe toți cei din oraș care sunt ai tăi și scoate-i din locul acesta! 13 Căci vom distruge locul acesta, fiindcă strigătul împotriva locuitorilor lui este foarte puternic înaintea lui Iehova+ și Iehova ne-a trimis să distrugem orașul”. 14 Lot s-a dus deci și le-a vorbit ginerilor lui, care urmau să se căsătorească cu fiicele lui; și le zicea: „Haideți! Ieșiți din locul acesta, pentru că Iehova o să distrugă orașul!”. Dar ginerii săi au luat în glumă cuvintele lui.+

15 La ivirea zorilor, îngerii au început să-l grăbească pe Lot, spunându-i: „Haide! Ia-ți soția și cele două fiice, care sunt aici cu tine, ca să nu mori din cauza nelegiuirii orașului!”.+ 16 Dar el întârzia. Atunci, datorită îndurării lui Iehova față de el,+ bărbații aceia i-au apucat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice ale lui, i-au scos de acolo și i-au lăsat în afara orașului.+ 17 Imediat ce i-au scos la marginea orașului, unul dintre ei a zis: „Scapă-ți viața*! Nu te uita în urmă+ și nu te opri nicăieri în ținutul Iordanului!+ Fugi în regiunea muntoasă, ca să nu mori!”.

18 Atunci Lot le-a zis: „Nu acolo, Iehova, te rog! 19 Slujitorul tău a găsit favoare în ochii tăi și tu îmi arăți o mare bunătate* păstrându-mă* în viață,+ dar nu pot fugi în regiunea muntoasă, căci mă tem că mă va ajunge nenorocirea și voi muri.+ 20 Te rog! Orașul acesta este aproape și pot să fug acolo; și este doar un oraș mic. Aș putea, te rog, să fug acolo? Este doar un oraș mic. Așa, voi rămâne în viață*”. 21 Atunci el i-a zis: „Foarte bine, voi ține seama de tine+ și în această privință și nu voi distruge orașul despre care vorbești.+ 22 Grăbește-te! Fugi acolo, căci nu pot face nimic până nu ajungi acolo!”.+ De aceea, orașul a fost numit Țoar*.+

23 Soarele se ridicase deasupra țării când Lot a ajuns la Țoar. 24 Atunci Iehova a făcut să plouă peste Sodoma și Gomora cu sulf și cu foc; ploaia venea de la Iehova, din ceruri.+ 25 Și el a distrus aceste orașe, da, întregul ținut al Iordanului, cu toți locuitorii orașelor și vegetația de acolo.+ 26 Soția lui Lot, care era în urma lui, s-a uitat înapoi și s-a transformat într-un stâlp de sare.+

27 Avraam s-a trezit dis-de-dimineață și s-a dus la locul unde stătuse înaintea lui Iehova.+ 28 Când s-a uitat în jos, spre Sodoma și Gomora și spre tot ținutul Iordanului, a văzut ridicându-se de pe pământ un fum gros, ca fumul gros al unui cuptor!+ 29 Astfel, când a distrus orașele din ținutul Iordanului, Dumnezeu și-a adus aminte de Avraam și l-a scos pe Lot din orașele pe care le-a distrus, orașele din regiunea în care locuise Lot.+

30 Mai târziu, Lot a plecat din Țoar cu cele două fiice ale lui și s-a stabilit în regiunea muntoasă,+ căci se temea să locuiască în Țoar.+ Astfel, a locuit într-o peșteră împreună cu cele două fiice ale lui. 31 Și cea întâi născută i-a spus celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân, iar în ținutul acesta nu este niciun bărbat care să aibă relații sexuale cu noi, după obiceiul întregului pământ. 32 Hai să-i dăm tatălui nostru să bea vin și să ne culcăm cu el ca să avem urmași de la tatăl nostru”.

33 Astfel, în noaptea aceea i-au dat tatălui lor să bea mult vin. Apoi cea întâi născută a intrat și s-a culcat cu tatăl ei, însă el n-a știut nici când ea s-a culcat, nici când s-a sculat. 34 A doua zi, cea întâi născută i-a spus celei mai mici: „Iată că eu m-am culcat cu tatăl meu noaptea trecută. Să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta. Apoi intră tu și culcă-te cu el ca să avem urmași de la tatăl nostru”. 35 Așadar, și în noaptea aceea i-au dat tatălui lor să bea mult vin. Apoi cea mică s-a dus și s-a culcat cu el, însă el n-a știut nici când ea s-a culcat, nici când s-a sculat. 36 Și cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate de la tatăl lor. 37 Cea întâi născută a dat naștere unui fiu și i-a pus numele Moab.+ El este tatăl moabiților de astăzi.+ 38 Cea mică a născut și ea un fiu și i-a pus numele Ben-Ami. El este tatăl amoniților+ de astăzi.

20 Avraam și-a mutat tabăra+ și a mers în ținutul Neghevului, stabilindu-se între Cades+ și Șur.+ În timp ce locuia* în Gherar,+ 2 Avraam a zis din nou despre Sara, soția lui: „Este sora mea”.+ Atunci Abimelec*, regele Gherarului, a trimis să-i fie adusă Sara.+ 3 Noaptea, Dumnezeu i s-a arătat lui Abimelec în vis și i-a zis: „Iată că ești ca și mort din cauza femeii pe care ai luat-o,+ fiindcă ea este soția altui bărbat*”.+ 4 Dar Abimelec nu se apropiase de ea*. De aceea, a zis: „Iehova, vei omorî tu o națiune nevinovată*? 5 Nu mi-a spus el: «Este sora mea»? Și n-a spus și ea: «Este fratele meu»? Cu inimă cinstită și cu mâini nevinovate am făcut lucrul acesta”. 6 Atunci adevăratul Dumnezeu i-a spus în vis: „Știu că ai făcut lucrul acesta cu inimă cinstită și de aceea te-am împiedicat să păcătuiești împotriva mea și nu ți-am permis s-o atingi. 7 Acum dă-i înapoi acestui bărbat soția, căci este profet,+ iar el va face implorări pentru tine+ și vei rămâne în viață. Dar, dacă nu i-o dai înapoi, să știi că vei muri, tu și toți ai tăi”.

8 Abimelec s-a sculat dis-de-dimineață, i-a chemat pe toți slujitorii săi și le-a spus toate acestea; și ei s-au înfricoșat. 9 Apoi Abimelec l-a chemat pe Avraam și i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Cu ce am păcătuit împotriva ta de-ai adus asupra mea și asupra regatului meu un păcat așa de mare? N-a fost corect ce mi-ai făcut”. 10 Și Abimelec i-a mai zis lui Avraam: „De ce-ai făcut lucrul acesta?”.+ 11 Avraam a spus: „Pentru că mi-am zis: «În mod sigur, în locul acesta nu există teamă de Dumnezeu și mă vor omorî din cauza soției mele».+ 12 Și-apoi, ea este într-adevăr sora mea, fiica tatălui meu, însă nu și fiica mamei mele; și a devenit soția mea.+ 13 Iar când Dumnezeu m-a făcut să rătăcesc departe de casa tatălui meu,+ i-am zis: «Iată cum să arăți iubire loială față de mine: Oriunde vom merge, să spui despre mine: „Este fratele meu”»”.+

14 Atunci Abimelec a luat oi și vite, servitori și servitoare și i le-a dat lui Avraam; și i-a dat-o înapoi pe Sara, soția lui. 15 Apoi Abimelec a zis: „Iată că ai țara mea la dispoziție. Locuiește unde-ți va plăcea”. 16 Și Sarei i-a spus: „Îi dau fratelui tău+ 1 000 de arginți*. Ei sunt dovada nevinovăției tale* înaintea tuturor celor ce sunt cu tine și a tuturor celorlalți oameni și, astfel, ești curățată de dezonoare”. 17 Și Avraam l-a implorat pe adevăratul Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a însănătoșit pe Abimelec, pe soția lui și pe sclavele lui și ele au avut copii; 18 căci Iehova făcuse ca toate femeile din casa lui Abimelec să fie sterile* din cauza Sarei, soția lui Avraam.+

21 Iehova și-a îndreptat atenția spre Sara, așa cum spusese, și Iehova a făcut pentru Sara ceea ce promisese.+ 2 Astfel, Sara a rămas însărcinată+ și i-a născut lui Avraam un fiu în zilele bătrâneții lui, la timpul fixat, așa cum promisese Dumnezeu.+ 3 Avraam i-a pus fiului său nou-născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.+ 4 Și Avraam l-a circumcis pe fiul său Isaac când acesta avea opt zile, așa cum îi poruncise Dumnezeu.+ 5 Avraam avea 100 de ani când i s-a născut Isaac, fiul său. 6 Atunci Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut să râd. Oricine va auzi lucrul acesta va râde cu mine*”. 7 Și a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să-i spună lui Avraam: «Sara va alăpta copii»? Și totuși i-am născut un fiu în zilele bătrâneții lui”.

8 Copilul a crescut și a fost înțărcat. Și, în ziua în care Isaac a fost înțărcat, Avraam a dat un mare ospăț. 9 Dar Sara a văzut că fiul lui Agar,+ egipteanca, pe care aceasta i-l născuse lui Avraam, își bătea joc de Isaac.+ 10 De aceea, i-a spus lui Avraam: „Alungă-i pe sclava aceasta și pe fiul ei, căci fiul acestei sclave nu va fi moștenitor cu fiul meu, cu Isaac!”.+ 11 Dar ceea ce a spus ea despre fiul lui n-a fost deloc pe placul lui Avraam.+ 12 Atunci Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Să nu te întristeze ceea ce îți spune Sara despre băiat și despre sclava ta. Ascultă de ea*, căci ceea ce se va numi «descendența* ta» va veni prin Isaac.+ 13 Cât despre fiul sclavei,+ voi face și din el o națiune,+ fiindcă este descendentul* tău”.

14 Astfel, Avraam s-a sculat dis-de-dimineață, a luat pâine și un burduf cu apă și i le-a dat lui Agar. I le-a pus pe umăr și a trimis-o de acolo, împreună cu băiatul.+ Și ea a plecat și a rătăcit prin pustiul Beer-Șebei.+ 15 În cele din urmă, apa din burduf s-a terminat și ea a împins băiatul sub un arbust. 16 Apoi s-a dus mai departe, la o aruncătură de săgeată, și s-a așezat acolo singură, fiindcă zicea: „Nu vreau să văd băiatul murind”. S-a așezat deci mai încolo și a început să strige și să plângă.

17 Atunci Dumnezeu a auzit glasul băiatului+ și îngerul lui Dumnezeu a strigat-o din ceruri pe Agar și i-a zis:+ „Ce-i cu tine, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul băiatului. 18 Scoală-te, ridică băiatul și sprijină-l cu mâna ta, căci voi face din el o națiune mare”.+ 19 Apoi Dumnezeu i-a deschis ochii și ea a văzut o fântână; s-a dus, a umplut burduful cu apă și i-a dat băiatului să bea. 20 Și Dumnezeu a fost cu băiatul+ în timp ce acesta creștea. Băiatul a locuit în pustiu și a devenit arcaș. 21 El s-a stabilit în pustiul Paran+ și mama lui i-a luat o soție din țara Egiptului.

22 În timpul acela, Abimelec, împreună cu Ficol, comandantul armatei sale, i-a zis lui Avraam: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci.+ 23 Acum deci, jură-mi aici, pe Dumnezeu, că nu te vei purta necinstit nici cu mine, nici cu fiii mei, nici cu fiii fiilor mei și că vei arăta față de mine și față de locuitorii țării în care locuiești aceeași iubire loială pe care am arătat-o și eu față de tine”.+ 24 Atunci Avraam a zis: „Jur”.

25 Totuși, Avraam i s-a plâns lui Abimelec cu privire la fântâna pe care slujitorii lui Abimelec puseseră stăpânire cu forța.+ 26 Și Abimelec a zis: „Nu știu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai spus și nici eu n-am auzit nimic despre asta până azi”. 27 Atunci Avraam a luat oi și vite și i le-a dat lui Abimelec și cei doi au făcut un legământ. 28 Și Avraam a pus deoparte șapte mielușele din turmă, 29 iar Abimelec i-a zis lui Avraam: „De ce ai pus deoparte aceste șapte mielușele?”. 30 El a răspuns: „Primește din mâna mea cele șapte mielușele ca mărturie că eu am săpat această fântână”. 31 Astfel, a numit locul acela Beer-Șeba*,+ deoarece acolo au făcut amândoi un jurământ. 32 Au făcut deci un legământ+ la Beer-Șeba, apoi Abimelec împreună cu Ficol, comandantul armatei sale, s-au întors în țara filistenilor.+ 33 După aceea, Avraam a plantat o tamariscă la Beer-Șeba și a chemat acolo numele lui Iehova,+ Dumnezeul cel veșnic.+ 34 Și Avraam a rămas* în țara filistenilor mult timp*.+

22 Apoi adevăratul Dumnezeu l-a pus pe Avraam la încercare.+ El i-a zis: „Avraam!”, iar Avraam a răspuns: „Iată-mă!”. 2 Atunci el a zis: „Ia-l, te rog, pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești mult,+ pe Isaac.+ Du-te în ținutul Moria+ și adu-l ca ofrandă arsă pe unul dintre munții de acolo, pe care ți-l voi arăta”.

3 Astfel, Avraam s-a sculat dis-de-dimineață, a pus șaua pe măgar și i-a luat cu el pe doi dintre slujitorii săi și pe Isaac, fiul său. A spart lemnele pentru ofranda arsă și apoi a pornit la drum către locul unde îi spusese adevăratul Dumnezeu să meargă. 4 A treia zi, Avraam și-a ridicat privirea și a văzut locul de departe. 5 Atunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Voi rămâneți aici cu măgarul, iar eu și băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm; apoi ne vom întoarce la voi”.

6 Și Avraam a luat lemnele pentru ofranda arsă și le-a pus pe umărul lui Isaac, fiul său. Apoi a luat focul și cuțitul* și amândoi și-au continuat drumul împreună. 7 Și Isaac i-a zis tatălui său, Avraam: „Tată!”. Avraam a răspuns: „Da, fiule!”. Și el a continuat: „Avem focul și lemnele, dar unde este oaia pentru ofranda arsă?”. 8 Atunci Avraam a spus: „Dumnezeu însuși va da oaia pentru ofranda arsă,+ fiul meu”. Și amândoi au mers împreună mai departe.

9 În cele din urmă au ajuns la locul unde îi spusese adevăratul Dumnezeu să meargă. Avraam a construit acolo un altar și a aranjat lemnele pe el. L-a legat pe fiul său Isaac de mâini și de picioare și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.+ 10 Apoi Avraam a întins mâna și a luat cuțitul* ca să-și omoare fiul.+ 11 Însă îngerul lui Iehova l-a strigat din ceruri: „Avraam! Avraam!”, iar el a răspuns: „Iată-mă!”. 12 Și îngerul a zis: „Nu te atinge de băiat și nu-i face nimic rău, căci acum știu că te temi de Dumnezeu, fiindcă n-ai ezitat să mi-l dai pe fiul tău, pe singurul tău fiu”.+ 13 Atunci Avraam și-a ridicat privirea și a văzut în apropiere un berbec prins cu coarnele într-un tufiș. Avraam s-a dus, a luat berbecul și l-a adus ca ofrandă arsă în locul fiului său. 14 Și Avraam a pus acelui loc numele Iehova-Iire*. De aceea se spune și astăzi: „Pe muntele său, Iehova va da”.+

15 Și îngerul lui Iehova l-a strigat din ceruri pe Avraam a doua oară 16 și a spus: „«Pe mine însumi jur», zice Iehova,+ «că, întrucât ai făcut lucrul acesta și n-ai ezitat să mi-l dai pe fiul tău, pe singurul tău fiu,+ 17 în mod sigur te voi binecuvânta și îți voi înmulți descendenții* ca stelele cerurilor și ca firele de nisip de pe țărmul mării+ și descendența* ta va lua în stăpânire orașele* dușmanilor săi.+ 18 Prin descendența* ta+ vor obține o binecuvântare toate națiunile pământului, pentru că ai ascultat de glasul meu»”.+

19 Apoi Avraam s-a întors la slujitorii lui și împreună au plecat la Beer-Șeba.+ Și Avraam a locuit în continuare la Beer-Șeba.

20 După aceea, Avraam a primit următoarea veste: „Milca i-a născut și ea fii fratelui tău Nahor:+ 21 pe Uț, întâiul lui născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram, 22 pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Iidlaf și pe Betuel”.+ 23 Lui Betuel i s-a născut Rebeca.+ Milca i-a născut acești opt fii lui Nahor, fratele lui Avraam. 24 Concubina lui Nahor, pe nume Reuma, a născut și ea fii: pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaș și pe Maaca.

23 Sara a trăit 127 de ani; aceștia au fost anii vieții Sarei.+ 2 Sara a murit în Chiriat-Arba,+ adică Hebron,+ în țara Canaanului,+ și Avraam a început să o jelească și să o plângă pe Sara. 3 Apoi Avraam s-a ridicat de lângă soția lui moartă și le-a spus hetiților:+ 4 „Eu sunt străin și locuitor temporar printre voi.+ Dați-mi o proprietate ca loc de înmormântare în mijlocul vostru ca să-mi înmormântez soția acolo”. 5 Atunci hetiții i-au răspuns lui Avraam: 6 „Ascultă-ne, domnul nostru! Tu ești printre noi o căpetenie a lui Dumnezeu*.+ Poți să-ți înmormântezi soția în cel mai bun dintre locurile noastre de înmormântare. Niciunul dintre noi nu va refuza să-ți dea locul lui de înmormântare, împiedicându-te să-ți înmormântezi soția”.

7 Atunci Avraam s-a ridicat și s-a plecat înaintea locuitorilor țării, înaintea hetiților,+ 8 și le-a spus: „Dacă voi* sunteți de acord să-mi înmormântez soția aici, ascultați-mă și rugați-l pe Efron, fiul lui Țohar, 9 să-mi vândă peștera Macpela, care este a lui; ea se află la marginea terenului său. Să mi-o vândă în prezența voastră la prețul întreg în argint,+ ca să am o proprietate ca loc de înmormântare”.+

10 Și Efron stătea în mijlocul hetiților. Atunci Efron, hetitul, i-a răspuns lui Avraam în auzul hetiților și înaintea tuturor celor aflați la poarta orașului său:+ 11 „Nu, domnul meu! Ascultă-mă! Îți dau și terenul, și peștera de pe el. Ți le dau în prezența fiilor poporului meu. Înmormântează-ți soția”. 12 Atunci Avraam s-a plecat înaintea locuitorilor țării 13 și i-a zis lui Efron în auzul poporului: „Ascultă-mă, te rog! Îți voi da pentru teren prețul întreg în argint. Primește-l de la mine, ca să-mi înmormântez soția acolo”.

14 Atunci Efron i-a răspuns lui Avraam: 15 „Domnul meu, ascultă-mă! Terenul valorează 400 de sicli* de argint, dar nu aceasta contează. Înmormântează-ți deci soția”. 16 Avraam a fost de acord cu Efron și i-a cântărit argintul pe care acesta îl menționase în auzul hetiților: 400 de sicli* de argint, potrivit greutății folosite de negustori.+ 17 Așa s-a confirmat că terenul lui Efron de la Macpela, care era față în față cu Mamre – terenul, peștera de pe el și toți copacii aflați între hotarele terenului –, 18 a devenit proprietatea lui Avraam, cumpărată în prezența hetiților și înaintea tuturor celor aflați la poarta orașului. 19 După aceea, Avraam a înmormântat-o pe Sara, soția lui, în peștera de pe terenul Macpela, față în față cu Mamre, adică Hebron, în țara Canaanului. 20 Astfel, terenul și peștera de pe el au trecut de la hetiți în proprietatea lui Avraam ca loc de înmormântare.+

24 Avraam era bătrân, înaintat în vârstă. Și Iehova îl binecuvântase pe Avraam în toate.+ 2 Avraam i-a zis celui mai bătrân slujitor din casa lui, care administra tot ce avea el:+ „Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea 3 și jură-mi pe Iehova, Dumnezeul cerurilor și Dumnezeul pământului, că nu-i vei lua fiului meu o soție dintre fiicele canaaniților, în mijlocul cărora locuiesc,+ 4 ci vei merge în țara mea și îi vei lua fiului meu Isaac o soție dintre rudele mele”.+

5 Dar slujitorul i-a zis: „Și dacă femeia nu va vrea să vină cu mine în țara aceasta? Atunci să-l duc pe fiul tău în țara din care ai venit?”.+ 6 Avraam i-a răspuns: „Ai grijă să nu-l duci pe fiul meu acolo.+ 7 Iehova, Dumnezeul cerurilor, care m-a luat din casa tatălui meu și din țara rudelor mele,+ care a vorbit cu mine și mi-a jurat:+ «Această țară+ o voi da descendenței* tale»,+ îl va trimite pe îngerul său înaintea ta+ și cu siguranță îi vei lua de acolo o soție fiului meu.+ 8 Dar, dacă femeia nu va vrea să vină cu tine, vei fi dezlegat de acest jurământ. Numai să nu-l duci pe fiul meu acolo”. 9 Slujitorul și-a pus atunci mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul lui, și i-a jurat că așa va face.+

10 Și slujitorul a luat zece dintre cămilele stăpânului său și a plecat, ducând cu el tot felul de lucruri de preț de la stăpânul său. Astfel, a călătorit până în Mesopotamia, până la orașul lui Nahor. 11 Și el a lăsat cămilele să îngenuncheze lângă o fântână de la marginea orașului. Era pe înserate, pe vremea când femeile ieșeau să scoată apă. 12 Și a zis: „Iehova, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, te rog, ajută-mă să reușesc astăzi și arată iubire loială față de stăpânul meu Avraam. 13 Iată că stau lângă un izvor și fiicele oamenilor din oraș ies să scoată apă. 14 Fie ca tânăra căreia îi voi spune: «Pleacă-ți, te rog, vasul de apă ca să beau!» și care va răspunde: «Bea și îți voi adăpa și cămilele!» să fie cea pe care o vei alege pentru slujitorul tău Isaac. Prin aceasta fă-mă să știu că ai arătat iubire loială față de stăpânul meu”.

15 Nici n-a terminat bine de vorbit, că din oraș a ieșit Rebeca, fiica lui Betuel,+ fiul Milcăi,+ soția lui Nahor,+ fratele lui Avraam, cu un vas de apă pe umăr. 16 Tânăra era foarte frumoasă, era fecioară; niciun bărbat nu avusese relații intime cu ea. Ea a coborât la izvor, și-a umplut urciorul cu apă și a urcat înapoi. 17 Slujitorul a alergat imediat spre ea și a zis: „Dă-mi, te rog, o gură de apă din urciorul tău!”. 18 Ea a spus: „Bea, domnul meu!”. Și și-a dat repede urciorul jos de pe umăr și i l-a ținut să bea. 19 După ce i-a dat să bea, a zis: „Voi scoate apă și pentru cămilele tale, ca să bea pe săturate”. 20 Astfel, și-a golit repede urciorul în adăpătoare și a alergat de multe ori la fântână ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui. 21 În tot acest timp, omul o privea uimit, în tăcere, ca să vadă dacă Iehova îl făcuse să reușească în călătoria sa.

22 Când cămilele au terminat de băut, omul i-a dat un inel de aur pentru nas, care cântărea o jumătate de siclu*, și două brățări de aur, care cântăreau zece sicli*, 23 și a zis: „Spune-mi, te rog, a cui fiică ești? Este loc în casa tatălui tău ca să înnoptăm?”. 24 Ea a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel,+ fiul Milcăi, pe care aceasta i l-a născut lui Nahor”.+ 25 Și a mai spus: „Avem paie și mult nutreț și este și loc pentru înnoptat”. 26 Atunci omul s-a plecat și s-a prosternat înaintea lui Iehova 27 și a zis: „Lăudat să fie Iehova, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, pentru că n-a încetat să arate iubire loială și fidelitate față de stăpânul meu. Iehova m-a condus la casa fraților stăpânului meu”.

28 Atunci tânăra a alergat ca să le povestească aceste lucruri celor din casa mamei sale. 29 Rebeca avea un frate, pe nume Laban.+ Și Laban a alergat la omul care era în afara orașului, la izvor. 30 El văzuse inelul pentru nas și brățările de pe mâinile surorii lui și auzise cuvintele Rebecăi, sora lui, care zisese: „Așa mi-a vorbit omul acela!”. Astfel, s-a dus la omul acela, care era încă acolo și stătea în picioare lângă cămile, la izvor. 31 Și Laban i-a zis: „Vino, tu, care ești binecuvântat de Iehova! De ce stai afară? Am pregătit casa și un loc pentru cămile”. 32 Atunci omul a intrat în casă, iar el* a scos șaua de pe cămile și a dat paie și nutreț cămilelor; de asemenea, a dat apă ca să fie spălate picioarele lui și picioarele oamenilor care erau cu el. 33 Totuși, când i s-a pus înainte ceva să mănânce, el a zis: „Nu voi mânca până nu vă voi spune ce am de zis”. Laban a spus: „Vorbește!”.

34 Atunci el a zis: „Eu sunt slujitorul lui Avraam.+ 35 Iehova l-a binecuvântat foarte mult pe stăpânul meu și a făcut ca el să devină foarte bogat, dându-i oi și vite, argint și aur, servitori și servitoare, cămile și măgari.+ 36 Sara, soția stăpânului meu, i-a născut la bătrânețe+ un fiu stăpânului meu și lui îi va da el tot ce are.+ 37 Și stăpânul meu m-a pus să jur, zicând: «Să nu-i iei fiului meu o soție dintre fiicele canaaniților, în a căror țară locuiesc.+ 38 Nu, ci să te duci la casa tatălui meu și la familia mea+ și să-i iei de acolo o soție fiului meu».+ 39 Dar eu l-am întrebat pe stăpânul meu: «Și dacă femeia nu va vrea să vină cu mine?».+ 40 El mi-a răspuns: «Iehova, căruia îi slujesc*,+ îl va trimite pe îngerul+ său cu tine și în mod sigur te va face să reușești în călătoria ta. Să-i iei fiului meu o soție din familia mea și din casa tatălui meu.+ 41 Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi l-ai făcut dacă vei merge la familia mea și ei nu ți-o vor da. Atunci vei fi dezlegat de jurământul+ pe care l-ai făcut».

42 Astăzi, când am ajuns la izvor, am zis: «Iehova, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă mă vei face să reușesc în călătoria mea, să se întâmple așa: 43 Iată că eu stau lângă un izvor; când o tânără+ va ieși să scoată apă, îi voi spune: „Te rog, lasă-mă să beau puțină apă din urciorul tău!”. 44 Dacă îmi va răspunde: „Bea și voi scoate apă și pentru cămilele tale!”, atunci ea să fie femeia pe care Iehova a ales-o pentru fiul stăpânului meu».+

45 Nici n-am terminat bine de vorbit în inima mea, că din oraș a ieșit Rebeca, cu urciorul pe umăr; ea a coborât la izvor și a început să scoată apă. Atunci i-am spus: «Dă-mi, te rog, să beau!».+ 46 Ea și-a dat repede urciorul jos de pe umăr și a zis: «Bea+ și îți voi adăpa și cămilele!». Eu am băut și ea a adăpat și cămilele. 47 Apoi am întrebat-o: «A cui fiică ești?», iar ea a răspuns: «Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a născut Milca». Atunci i-am pus inelul în nas și brățările pe mâini.+ 48 Și m-am plecat și m-am prosternat înaintea lui Iehova și l-am lăudat pe Iehova, Dumnezeul stăpânului meu Avraam+ și cel care m-a condus pe drumul bun ca s-o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul său. 49 Și acum, dacă vreți să arătați iubire loială și fidelitate față de stăpânul meu, spuneți-mi; iar dacă nu, spuneți-mi, ca să știu încotro să mă îndrept*”.+

50 Atunci Laban și Betuel au răspuns: „Lucrul acesta vine de la Iehova. Noi nu putem să-ți spunem nici da, nici nu*. 51 Iată că Rebeca este înaintea ta. Ia-o și du-te și ea să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum a spus Iehova!”. 52 Când slujitorul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a plecat imediat până la pământ înaintea lui Iehova. 53 Și slujitorul a scos obiecte de argint și de aur și veșminte și i le-a dat Rebecăi, apoi le-a dat lucruri de preț fratelui și mamei ei. 54 După aceea, el și oamenii care erau cu el au mâncat și au băut și au înnoptat acolo.

Dimineață, când s-a sculat, el a zis: „Lăsați-mă să plec la stăpânul meu”. 55 Fratele și mama ei au spus: „Să mai rămână tânăra cu noi măcar zece zile. Apoi poate să plece”. 56 Dar el le-a zis: „Nu mă rețineți, pentru că Iehova a făcut să reușesc în călătoria mea. Lăsați-mă să plec, ca să mă duc la stăpânul meu”. 57 Atunci ei au spus: „Să o chemăm pe tânără și să o întrebăm pe ea”. 58 Au chemat-o deci pe Rebeca și au întrebat-o: „Vrei să mergi cu omul acesta?”. Și ea a răspuns: „Da, vreau”.

59 Atunci ei au lăsat-o pe Rebeca*+ să plece împreună cu doica* ei,+ cu slujitorul lui Avraam și cu oamenii lui. 60 Și au binecuvântat-o pe Rebeca și i-au spus: „Sora noastră, din tine să iasă de mii de ori zece mii* și descendenții* tăi să ia în stăpânire orașele* celor ce îi urăsc!”.+ 61 Apoi Rebeca și slujitoarele ei s-au ridicat, au încălecat pe cămile și l-au urmat pe omul acela. Astfel, slujitorul a pornit la drum, luând-o cu el pe Rebeca.

62 Isaac venise dinspre Beer-Lahai-Roi,+ căci locuia în ținutul Neghevului,+ 63 și, la lăsarea serii, ieșise pe câmp ca să mediteze.+ Când și-a ridicat privirea, a văzut că veneau niște cămile. 64 Când Rebeca și-a ridicat privirea, l-a văzut pe Isaac și imediat s-a dat jos de pe cămilă. 65 Apoi l-a întrebat pe slujitor: „Cine este omul acela care vine pe câmp în întâmpinarea noastră?”. Slujitorul a răspuns: „Este stăpânul meu”. Atunci ea și-a luat vălul și s-a acoperit. 66 Și slujitorul i-a spus lui Isaac tot ce făcuse. 67 După aceea, Isaac a dus-o în cortul Sarei, mama lui.+ Astfel, el a luat-o pe Rebeca de soție. Isaac s-a îndrăgostit de ea+ și a găsit mângâiere după pierderea mamei lui.+

25 Și Avraam și-a luat din nou o soție, pe nume Chetura. 2 Ea i i-a născut pe Zimran, pe Iocșan, pe Medan, pe Madian,+ pe Ișbac și pe Șuah.+

3 Lui Iocșan i s-au născut Șeba și Dedan.

Fiii lui Dedan au fost așurimii, letușimii și leumimii.

4 Fiii lui Madian au fost Efa, Efer, Hanoc, Abida și Eldaa.

Toți aceștia au fost fiii* Cheturei.

5 Mai târziu, Avraam i-a dat lui Isaac tot ce avea,+ 6 iar fiilor concubinelor sale Avraam le-a dat daruri. Apoi, în timp ce era încă în viață, i-a trimis departe de Isaac, fiul lui,+ spre est, în țara Răsăritului. 7 Avraam a trăit 175 de ani. 8 Apoi Avraam și-a dat ultima suflare și a murit mulțumit, la o vârstă înaintată, după o viață lungă și fericită; și a fost adăugat la poporul lui*. 9 Fiii săi, Isaac și Ismael, l-au înmormântat în peștera Macpela, pe terenul lui Efron, fiul lui Țohar, hetitul, teren care este față în față cu Mamre+ 10 și pe care Avraam îl cumpărase de la hetiți. Acolo a fost înmormântat Avraam, alături de Sara, soția lui.+ 11 După moartea lui Avraam, Dumnezeu a continuat să-l binecuvânteze pe Isaac, fiul lui.+ Și Isaac locuia lângă Beer-Lahai-Roi.+

12 Aceasta este istoria lui Ismael,+ fiul lui Avraam, pe care i l-a născut Agar,+ egipteanca, servitoarea Sarei.

13 Iată numele fiilor lui Ismael, descendenții lui: Nebaiot,+ întâiul născut al lui Ismael, apoi Chedar,+ Adbeel, Mibsam,+ 14 Mișma, Duma, Masa, 15 Hadad, Tema, Ietur, Nafiș și Chedma. 16 Aceștia sunt fiii lui Ismael și acestea sunt numele lor, după așezările lor și după taberele lor*, 12 căpetenii potrivit familiilor* lor.+ 17 Ismael a trăit 137 de ani. Apoi și-a dat ultima suflare și a murit; și a fost adăugat la poporul lui*. 18 Și ei* s-au stabilit în regiunea aflată între Havila,+ de lângă Șur+ – care este în apropiere de Egipt – , și Asiria. Ei s-au stabilit aproape de toți frații lor*.+

19 Aceasta este istoria lui Isaac, fiul lui Avraam.+

Lui Avraam i s-a născut Isaac. 20 Isaac avea 40 de ani când a luat-o de soție pe Rebeca, fiica lui Betuel,+ arameeanul din Padan-Aram, și sora lui Laban, arameeanul. 21 Și Isaac îl implora pe Iehova pentru soția lui, căci era sterilă. Iehova a răspuns la implorările lui, iar Rebeca, soția lui, a rămas însărcinată. 22 Fiii din pântecele ei au început să se lovească unul pe celălalt;+ de aceea, ea a zis: „Dacă este așa, de ce să mai trăiesc?”. Astfel, ea l-a întrebat pe Iehova de ce se întâmpla lucrul acesta. 23 Iehova i-a zis: „Două națiuni sunt în pântecele tău+ și două popoare vor ieși din tine;+ o națiune va fi mai puternică decât cealaltă,+ iar cel mai mare îi va sluji celui mai mic”.+

24 Când a sosit timpul ca ea să nască, iată că în pântecele ei erau gemeni. 25 Primul care s-a născut era complet roșu și păros de parcă avea pe el un veșmânt de păr,+ astfel că i s-a pus numele Esau*.+ 26 Apoi s-a născut fratele lui, care se ținea cu mâna de călcâiul lui Esau,+ astfel că i s-a pus numele Iacob*.+ Isaac avea 60 de ani când a născut soția lui.

27 Și băieții s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător iscusit,+ un om al câmpului. Iacob era un bărbat ireproșabil, care locuia în corturi.+ 28 Isaac îl iubea pe Esau, fiindcă îi plăcea vânatul pe care îl aducea el, însă Rebeca îl iubea pe Iacob.+ 29 Odată, în timp ce Iacob fierbea o tocană, Esau s-a întors foarte obosit de pe câmp. 30 Și Esau i-a zis lui Iacob: „Repede, te rog, dă-mi niște* tocană roșie de-acolo*, căci sunt sleit de puteri*!”. De aceea i s-a pus și numele Edom*.+ 31 Iacob a spus: „Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut!”.+ 32 Esau a răspuns: „Iată că sunt pe moarte! La ce-mi folosește dreptul de întâi născut?”. 33 Iacob a adăugat: „Mai întâi jură-mi!”. Și el i-a jurat și i-a vândut lui Iacob dreptul său de întâi născut.+ 34 Atunci Iacob i-a dat lui Esau pâine și tocană de linte, iar acesta a mâncat și a băut. Apoi s-a ridicat și a plecat. Astfel, Esau și-a disprețuit dreptul de întâi născut.

26 Și peste țară s-a abătut o foamete, alta decât foametea dintâi, din zilele lui Avraam,+ astfel că Isaac s-a dus la Abimelec, regele filistenilor, la Gherar. 2 Atunci Iehova i s-a arătat și a zis: „Nu coborî în Egipt. Locuiește în țara pe care ți-o voi arăta. 3 Locuiește ca străin în țara aceasta,+ iar eu voi fi cu tine și te voi binecuvânta, căci ție și descendenței* tale vă voi da toate aceste ținuturi+ și voi împlini jurământul pe care i l-am făcut lui Avraam, tatăl tău:+ 4 «Îți voi înmulți descendenții* ca stelele cerurilor,+ voi da descendenței* tale toate aceste ținuturi+ și prin descendența* ta vor obține o binecuvântare toate națiunile pământului»,+ 5 pentru că Avraam a ascultat de glasul meu și a respectat mereu cerințele, poruncile, dispozițiile și legile mele”.+ 6 Astfel, Isaac a rămas în Gherar.+

7 Când bărbații din locul acela îl întrebau despre soția lui, el zicea: „Este sora mea”.+ Îi era teamă să spună că este soția lui, ca nu cumva bărbații din locul acela să-l omoare din cauza Rebecăi, fiindcă era frumoasă.+ 8 Și a trecut un timp. Într-o zi, Abimelec, regele filistenilor, se uita pe fereastră și l-a văzut pe Isaac arătându-și afecțiunea față de* Rebeca, soția lui.+ 9 Imediat Abimelec l-a chemat pe Isaac și a zis: „În mod sigur este soția ta! De ce-ai spus: «Este sora mea»?”. Isaac i-a răspuns: „Am spus așa ca să nu mor din cauza ei”.+ 10 Dar Abimelec a continuat: „Ce ne-ai făcut?+ Cineva din popor s-ar fi putut culca cu soția ta și ne-ai fi făcut vinovați!”.+ 11 Atunci Abimelec a poruncit întregului popor: „Cine se atinge de omul acesta și de soția lui va fi omorât negreșit!”.

12 Apoi Isaac a început să semene pământul în țara aceea și, în acel an, a strâns însutit, fiindcă Iehova îl binecuvânta.+ 13 Isaac s-a îmbogățit și a strâns din ce în ce mai multe bogății până a ajuns foarte bogat. 14 Avea turme de oi, cirezi de vite și mulți slujitori;+ și filistenii au început să-l invidieze.

15 De aceea, filistenii au luat pământ și au astupat toate fântânile pe care slujitorii lui Avraam, tatăl său, le săpaseră în timpul vieții sale.+ 16 Și Abimelec i-a spus lui Isaac: „Pleacă de la noi, deoarece ai devenit mult mai puternic decât noi”. 17 Isaac a plecat din acel loc, și-a așezat tabăra în valea* Gherar+ și a locuit acolo. 18 Și Isaac a săpat din nou fântânile care fuseseră săpate în timpul vieții lui Avraam, tatăl său, dar pe care filistenii le astupaseră după moartea lui Avraam,+ și le-a dat aceleași nume pe care li le dăduse tatăl său.+

19 În timp ce săpau în vale*, slujitorii lui Isaac au găsit o fântână cu apă dulce. 20 Dar păstorii din Gherar s-au luat la ceartă cu păstorii lui Isaac și ziceau: „Apa este a noastră!”. Astfel, Isaac a pus fântânii numele Esec*, pentru că se certaseră cu el. 21 Apoi au săpat altă fântână și s-au luat la ceartă și pentru ea. De aceea, el i-a pus numele Sitna*. 22 Mai târziu a plecat de acolo și a săpat încă o fântână, dar nu s-au mai certat pentru ea. Astfel, i-a pus numele Rehobot* și a zis: „Pentru că acum Iehova ne-a dat mult spațiu și ne-a făcut să devenim numeroși în țară”.+

23 Apoi a urcat de acolo la Beer-Șeba.+ 24 Iehova i s-a arătat în acea noapte și a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam.+ Nu te teme,+ căci eu sunt cu tine; te voi binecuvânta și îți voi înmulți descendența* datorită slujitorului meu Avraam”.+ 25 Astfel, el a construit acolo un altar și a chemat numele lui Iehova.+ Isaac și-a așezat cortul în acel loc,+ iar slujitorii lui au săpat acolo o fântână.

26 Mai târziu, Abimelec a venit din Gherar la el, cu Ahuzat, sfătuitorul său, și cu Ficol, comandantul armatei sale.+ 27 Atunci Isaac le-a zis: „De ce-ați venit la mine? Nu voi m-ați urât și m-ați trimis de la voi?”. 28 Ei au răspuns: „Am văzut clar că Iehova este cu tine.+ De aceea, am zis: «Te rugăm, să fie un jurământ între noi și tine și să încheiem un legământ cu tine+ 29 că nu ne vei face niciun rău, așa cum nici noi nu ți-am făcut niciun rău, ci ți-am făcut numai bine, întrucât te-am trimis în pace. Tu ești cel pe care Iehova îl binecuvântează»”. 30 Atunci el a pregătit un ospăț pentru ei și au mâncat și au băut. 31 Dimineață s-au sculat devreme și și-au făcut un jurământ unul altuia.+ Apoi Isaac i-a lăsat să plece și ei au plecat de la el în pace.

32 În ziua aceea, slujitorii lui Isaac au venit și l-au înștiințat cu privire la fântâna pe care o săpaseră,+ zicându-i: „Am găsit apă!”. 33 Astfel, el i-a pus numele Șiba. De aceea, numele orașului este Beer-Șeba+ până în ziua de azi.

34 Când avea 40 de ani, Esau le-a luat de soții pe Iudita, fiica lui Beeri, hetitul, și pe Basemat, fiica lui Elon, hetitul.+ 35 Ele le-au adus multă suferință* lui Isaac și Rebecăi.+

27 Când a îmbătrânit și vederea îi slăbise atât de mult, încât nu mai vedea, Isaac l-a chemat pe Esau,+ fiul său mai mare, și i-a zis: „Fiule!”. El i-a răspuns: „Da, tată!”. 2 Și Isaac a continuat: „Am îmbătrânit și nu știu cât o să mai trăiesc. 3 Acum ia-ți, te rog, armele, tolba cu săgeți și arcul, ieși pe câmp și vânează-mi ceva.+ 4 După aceea fă-mi o mâncare gustoasă, așa cum îmi place mie, și adu-mi-o. Apoi voi mânca și te voi binecuvânta* înainte să mor”.

5 Dar, în timp ce Isaac îi vorbea fiului său Esau, Rebeca asculta. Și Esau a ieșit pe câmp ca să prindă vânat și să-l aducă.+ 6 Atunci Rebeca i-a zis fiului ei Iacob:+ „Tocmai l-am auzit pe tatăl tău spunându-i fratelui tău, Esau: 7 «Adu-mi niște vânat și fă-mi o mâncare gustoasă. Apoi voi mânca și te voi binecuvânta în fața lui Iehova înainte să mor».+ 8 Și acum, fiul meu, ascultă-mă cu atenție și fă ce-ți spun.+ 9 Du-te, te rog, la turmă și adu-mi doi dintre cei mai buni iezi ca să pregătesc din ei o mâncare gustoasă pentru tatăl tău, așa cum îi place lui. 10 Apoi du-i-o tatălui tău să mănânce, iar el te va binecuvânta înainte să moară”.

11 Însă Iacob i-a zis Rebecăi, mama lui: „Dar fratele meu, Esau, este păros,+ iar eu nu sunt. 12 Dacă tatăl meu mă atinge?+ Atunci va crede că-mi bat joc de el și voi aduce asupra mea un blestem, nu o binecuvântare”. 13 Dar mama lui i-a zis: „Asupra mea să fie blestemul rostit împotriva ta, fiule! Tu fă ce-ți spun! Du-te și adu-mi iezii”.+ 14 El s-a dus, i-a prins și i-a adus mamei lui, iar ea a făcut o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui său. 15 După aceea, Rebeca a luat cele mai bune haine ale lui Esau, fiul ei mai mare, pe care le avea în casă, și l-a îmbrăcat cu ele pe Iacob, fiul ei mai mic.+ 16 De asemenea, i-a pus pieile iezilor pe mâini și pe partea fără păr a gâtului.+ 17 Apoi i-a dat fiului ei Iacob mâncarea gustoasă și pâinea pe care le făcuse.+

18 Atunci el s-a dus la tatăl său și a zis: „Tată!”, iar Isaac a răspuns: „Da, fiule! Cine ești?”. 19 Iacob i-a spus tatălui său: „Sunt Esau, întâiul tău născut.+ Am făcut așa cum mi-ai spus. Ridică-te puțin, te rog, mănâncă din vânatul meu și binecuvântează-mă*”.+ 20 Atunci Isaac i-a zis fiului său: „Cum de l-ai găsit atât de repede, fiule?”. El a răspuns: „Iehova, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale”. 21 Și Isaac i-a spus lui Iacob: „Fiule, te rog, apropie-te să te ating ca să știu dacă ești într-adevăr fiul meu Esau ori nu”.+ 22 Iacob s-a apropiat de tatăl său, Isaac, iar acesta l-a atins, după care a spus: „Vocea este a lui Iacob, dar mâinile sunt ale lui Esau”.+ 23 Și nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase ca mâinile fratelui său, Esau. Astfel, l-a binecuvântat.+

24 Apoi l-a întrebat: „Ești tu într-adevăr fiul meu Esau?”. „Eu sunt”, a răspuns el. 25 Atunci a zis: „Adu-mi să mănânc din vânat, fiul meu, iar după aceea te voi binecuvânta*”. El i-a adus și Isaac a mâncat; i-a adus și vin și Isaac a băut. 26 Apoi Isaac, tatăl lui, i-a zis: „Fiule, te rog, apropie-te și sărută-mă!”.+ 27 El s-a apropiat și l-a sărutat, iar Isaac a simțit mirosul hainelor lui.+ Și l-a binecuvântat zicând:

„Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului pe care l-a binecuvântat Iehova. 28 Să-ți dea adevăratul Dumnezeu roua cerurilor+ și pământ roditor,+ belșug de grâne și de vin nou!+ 29 Să-ți slujească popoare și înaintea ta să se plece națiuni! Să fii stăpân peste frații tăi și fiii mamei tale să se plece înaintea ta!+ Blestemat să fie oricine te blestemă și binecuvântat să fie oricine te binecuvântează!”.+

30 Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacob și acesta a plecat de la tatăl lui, s-a întors de la vânătoare Esau, fratele lui.+ 31 Și a pregătit și el o mâncare gustoasă, i-a dus-o tatălui său și i-a zis: „Ridică-te, tată, mănâncă din vânatul pe care ți l-am adus și binecuvântează-mă*”. 32 Dar Isaac, tatăl lui, l-a întrebat: „Cine ești?”. El a răspuns: „Sunt fiul tău, întâiul tău născut, Esau”.+ 33 Și Isaac a început să tremure foarte tare și a zis: „Atunci cine a fost cel care a prins vânatul și mi l-a adus? Am mâncat deja înainte să vii tu și l-am binecuvântat. Și el va fi cu siguranță binecuvântat!”.

34 Auzind cuvintele tatălui său, Esau a scos strigăte puternice și pline de amărăciune și i-a zis: „Binecuvântează-mă, binecuvântează-mă și pe mine, tată!”.+ 35 Însă el a spus: „Fratele tău a venit și m-a înșelat ca să primească el binecuvântarea care era pentru tine”. 36 Atunci Esau a zis: „Nu se numește el pe bună dreptate Iacob*? E a doua oară când îmi ia locul.+ Dreptul de întâi născut mi l-a luat deja+ și acum mi-a luat și binecuvântarea!”.+ Apoi a adăugat: „Mie nu mi-ai păstrat nicio binecuvântare?”. 37 Isaac i-a răspuns lui Esau: „Iată că l-am numit stăpân peste tine,+ iar pe toți frații lui i-am făcut slujitorii lui. I-am dat grâne și vin nou.+ Ce-aș mai putea face acum pentru tine, fiule?”.

38 Esau i-a zis tatălui său: „N-ai decât o singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă, binecuvântează-mă și pe mine, tată!”. Și Esau a început să plângă în hohote.+ 39 Tatăl său, Isaac, i-a răspuns astfel:

„Iată că vei locui departe de pământul roditor și departe de roua cerurilor.+ 40 Vei trăi din sabia ta+ și îi vei sluji fratelui tău.+ Dar, când nu vei mai putea suporta, vei rupe jugul lui de pe gâtul tău”.+

41 Esau îl ura pe Iacob din cauza binecuvântării pe care i-o dăduse tatăl său+ și Esau zicea în sinea lui: „Tatăl meu nu mai are mult de trăit.*+ După aceea o să-l omor pe fratele meu, Iacob”. 42 Când i s-a spus Rebecăi ce avea de gând să facă Esau, fiul ei mai mare, ea a trimis imediat să fie chemat Iacob, fiul ei mai mic, și i-a zis: „Iată că Esau, fratele tău, plănuiește să te omoare ca să se răzbune*. 43 Acum, fiule, fă ce-ți spun: Fugi la fratele meu, Laban, în Haran.+ 44 Locuiește la el un timp, până când va trece furia fratelui tău, 45 până când se va mai potoli mânia fratelui tău față de tine și el va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite după tine ca să te întorci. De ce să vă pierd pe amândoi într-o singură zi?”.

46 După aceea, Rebeca îi tot spunea lui Isaac: „M-am săturat de viață din cauza fiicelor lui Het.+ Dacă Iacob își ia cumva o soție dintre fiicele lui Het, o soție ca fetele din această țară, atunci ce rost are să mai trăiesc?”.+

28 Și Isaac l-a chemat pe Iacob, l-a binecuvântat și i-a poruncit: „Să nu-ți iei soție dintre canaanite!+ 2 Du-te în Padan-Aram, la casa lui Betuel, tatăl mamei tale, și ia-ți soție de acolo, dintre fiicele lui Laban,+ fratele mamei tale. 3 Dumnezeul Atotputernic te va binecuvânta, îți va da urmași, îți va înmulți urmașii și vei deveni o adunare de popoare*.+ 4 El îți va da binecuvântarea lui Avraam,+ ție și descendenței* tale, ca să iei în stăpânire țara în care locuiești ca străin și pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam”.+

5 Astfel, Isaac l-a trimis pe Iacob în Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, arameeanul,+ și fratele Rebecăi,+ mama lui Iacob și a lui Esau, iar el a plecat.

6 Esau a văzut că Isaac îl binecuvântase pe Iacob și îl trimisese în Padan-Aram ca să-și ia soție de acolo și că, atunci când îl binecuvântase, îi poruncise: „Să nu-ți iei soție dintre canaanite!”+ 7 și că Iacob ascultase de tatăl său și de mama sa și plecase spre Padan-Aram.+ 8 Atunci Esau și-a dat seama că tatălui său, Isaac, nu-i erau plăcute canaanitele.+ 9 De aceea, Esau s-a dus la Ismael* și, pe lângă celelalte soții pe care le avea, a luat-o de soție pe Mahalat, sora lui Nebaiot. Ea era fiica lui Ismael, fiul lui Avraam.+

10 Iacob a plecat din Beer-Șeba și a mers spre Haran.+ 11 După un timp a ajuns într-un anumit loc și s-a pregătit să înnopteze acolo, fiindcă soarele apusese. Astfel, a luat o piatră din locul acela ca să și-o pună sub cap și s-a culcat.+ 12 Apoi a avut un vis și a văzut o scară*, care pornea de pe pământ și ajungea până la ceruri. Și îngerii lui Dumnezeu urcau și coborau pe ea.+ 13 Și iată că deasupra ei stătea Iehova; el a zis:

„Eu sunt Iehova, Dumnezeul tatălui tău Avraam și Dumnezeul lui Isaac.+ Pământul pe care ești culcat ți-l voi da ție și descendenței* tale.+ 14 Descendenții* tăi vor fi la fel de numeroși ca firele de praf de pe pământ+ și se vor răspândi la vest și la est, la nord și la sud. Prin tine și prin descendența* ta vor fi binecuvântate* toate familiile pământului.+ 15 Eu sunt cu tine și te voi ocroti oriunde vei merge și te voi aduce înapoi în țara aceasta.+ Nu te voi părăsi până nu voi face ce ți-am promis”.+

16 Atunci Iacob s-a trezit din somn și a zis: „Iehova este cu adevărat în locul acesta, iar eu n-am știut”. 17 Și i s-a făcut teamă și a mai spus: „Câtă venerație inspiră locul acesta! Nu poate fi decât casa lui Dumnezeu+ și poarta cerurilor!”.+ 18 Astfel, Iacob s-a sculat dis-de-dimineață, a luat piatra pe care o avusese sub cap, a ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte și a turnat ulei peste ea.+ 19 Și a pus acelui loc numele Betel*; înainte, numele orașului era Luz.+

20 Iacob a făcut atunci o promisiune solemnă, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine în continuare și mă va ocroti în călătoria mea, dacă îmi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac 21 și dacă mă voi întoarce în pace la casa tatălui meu, atunci Iehova îmi va dovedi că este într-adevăr Dumnezeul meu. 22 Iar această piatră pe care am ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte va fi o casă a lui Dumnezeu.+ Și eu îți voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da”.

29 Iacob și-a continuat apoi călătoria și a mers în țara celor de la Răsărit*. 2 El a văzut pe câmp o fântână și trei turme de oi care stăteau culcate în apropiere, căci la fântâna aceea se adăpau turmele. Și pe gura fântânii era o piatră mare. 3 Când se adunau toate turmele acolo, păstorii rostogoleau piatra de pe gura fântânii și adăpau turmele, apoi puneau piatra la loc, pe gura fântânii.

4 Iacob i-a întrebat: „Frații mei, de unde sunteți?”, iar ei au spus: „Suntem din Haran”.+ 5 El le-a zis: „Îl cunoașteți pe Laban,+ nepotul lui Nahor?”.+ „Îl cunoaștem”, au răspuns ei. 6 Și i-a întrebat: „Este bine?”. Ei au spus: „Este bine. Iată că vine Rahela,+ fiica lui, cu oile!”. 7 El a mai zis: „Dar este încă miezul zilei. Nu este timpul să se strângă turmele. Adăpați oile, apoi duceți-vă să le pașteți”. 8 Dar ei au zis: „N-avem voie să facem asta până nu se strâng toate turmele și nu este rostogolită piatra de pe gura fântânii. Doar atunci adăpăm oile”.

9 În timp ce încă vorbea cu aceștia, a venit Rahela cu oile tatălui ei, căci era păstoriță. 10 Când a văzut-o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei lui, și oile lui Laban, Iacob s-a apropiat imediat, a rostogolit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui Laban. 11 Apoi Iacob a sărutat-o pe Rahela și a izbucnit în plâns. 12 Și Iacob i-a spus Rahelei că era rudă* cu tatăl ei și că era fiul Rebecăi. Atunci ea a alergat să-i spună lucrul acesta tatălui ei.

13 De îndată ce Laban+ a auzit că Iacob, fiul surorii lui, era acolo, a alergat în întâmpinarea lui. L-a îmbrățișat, l-a sărutat și l-a adus în casa lui, iar el i-a povestit lui Laban tot ce i se întâmplase. 14 Atunci Laban i-a zis: „Tu ești într-adevăr osul meu și carnea mea*”. Și Iacob a rămas la el o lună întreagă.

15 Apoi Laban i-a zis lui Iacob: „Doar pentru că ești ruda* mea,+ să-mi slujești degeaba? Spune-mi: Ce plată vrei?”.+ 16 Și Laban avea două fiice. Numele celei mari era Lea, iar numele celei mici, Rahela.+ 17 Ochii Leei nu aveau strălucire, în timp ce Rahela devenise o femeie foarte frumoasă și atrăgătoare. 18 Iacob se îndrăgostise de Rahela, astfel că a zis: „Sunt gata să-ți slujesc șapte ani pentru Rahela, fiica ta cea mică”.+ 19 Laban a răspuns: „Este mai bine să ți-o dau ție decât s-o dau altui bărbat. Rămâi la mine”. 20 Și Iacob a slujit șapte ani pentru Rahela,+ dar în ochii lui au părut doar câteva zile, pentru că o iubea.

21 Apoi Iacob i-a spus lui Laban: „Dă-mi soția, pentru că s-au încheiat zilele slujirii mele, ca să am relații intime cu ea”. 22 Atunci Laban i-a strâns pe toți oamenii din locul acela și a dat un ospăț. 23 Dar seara a luat-o pe fiica sa Lea și a adus-o la Iacob, ca să aibă relații intime cu ea. 24 Și Laban i-a dat-o Leei ca slujitoare pe Zilpa, slujitoarea lui.+ 25 Dimineață, Iacob a văzut că era Lea. Atunci i-a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ți-am slujit pentru Rahela? De ce m-ai înșelat?”.+ 26 Laban a răspuns: „Pe aici nu se obișnuiește să se dea cea mică înaintea celei întâi născute. 27 Petrece săptămâna cu această femeie. După aceea îți va fi dată și cealaltă femeie și, în schimb, îmi vei sluji încă șapte ani”.+ 28 Iacob a făcut așa și a petrecut săptămâna cu acea femeie. Apoi Laban i-a dat-o de soție pe Rahela, fiica lui. 29 Și Laban i-a dat-o Rahelei ca slujitoare pe Bilha,+ slujitoarea lui.+

30 Iacob a avut relații intime și cu Rahela. El o iubea pe Rahela mai mult decât pe Lea și i-a slujit lui Laban încă șapte ani.+ 31 Când Iehova a văzut că Lea nu era iubită*, a făcut ca ea să rămână însărcinată*.+ Rahela însă era sterilă.+ 32 Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben*,+ căci a zis: „Iehova a văzut suferința mea+ și de acum soțul meu mă va iubi”. 33 Și a rămas din nou însărcinată și a născut un fiu. Atunci a zis: „Iehova a ascultat, fiindcă nu eram iubită, așa că mi l-a dat și pe acesta”. Și i-a pus numele Simeon*.+ 34 Și a mai rămas o dată însărcinată și a născut un fiu. Atunci a zis: „De acum soțul meu se va atașa de mine, fiindcă i-am născut trei fii”. Astfel, i s-a pus numele Levi*.+ 35 Și a rămas încă o dată însărcinată și a născut un fiu. Atunci a zis: „De data aceasta îl voi lăuda pe Iehova”. Astfel, i-a pus numele Iuda*.+ După aceea nu a mai născut.

30 Când a văzut că nu-i născuse copii lui Iacob, Rahela a început s-o invidieze pe sora ei și îi spunea lui Iacob: „Dă-mi copii, altfel voi muri!”. 2 Atunci Iacob s-a aprins de mânie împotriva Rahelei și a zis: „Sunt eu în locul lui Dumnezeu, care a făcut să n-ai copii*?”. 3 Ea a spus: „Iat-o pe sclava mea, Bilha.+ Culcă-te cu ea ca să nască copii pentru mine* și prin ea să am și eu copii”. 4 Și i-a dat-o de soție pe Bilha, slujitoarea ei, iar Iacob a avut relații intime cu ea.+ 5 Bilha a rămas însărcinată și, după un timp, i-a născut lui Iacob un fiu. 6 Atunci Rahela a spus: „Dumnezeu a fost judecătorul meu, mi-a auzit glasul și mi-a dat un fiu”. De aceea, i-a pus numele Dan*.+ 7 Bilha, slujitoarea Rahelei, a rămas din nou însărcinată și, după un timp, i-a născut lui Iacob un al doilea fiu. 8 Atunci Rahela a spus: „M-am luptat cu îndârjire cu sora mea și am învins!”. Astfel, i-a pus numele Neftali*.+

9 Când Lea a văzut că nu mai dădea naștere la copii, a luat-o pe Zilpa, slujitoarea ei, și i-a dat-o de soție lui Iacob.+ 10 Și Zilpa, slujitoarea Leei, i-a născut lui Iacob un fiu. 11 Atunci Lea a zis: „Ce noroc!”. Și i-a pus numele Gad*.+ 12 Apoi Zilpa, slujitoarea Leei, i-a născut lui Iacob un al doilea fiu. 13 Atunci Lea a zis: „Ce fericită sunt! Fiicele mă vor numi fericită”.+ Și i-a pus numele Așer*.+

14 La vremea secerișului grâului, în timp ce se plimba, Ruben+ a găsit pe câmp niște mandragore. El i le-a dus mamei lui, Lea. Atunci Rahela i-a zis Leei: „Dă-mi, te rog, câteva dintre mandragorele fiului tău”. 15 Însă ea i-a răspuns: „Nu-i destul că mi-ai luat soțul?+ Vrei acum să iei și mandragorele fiului meu?”. „Foarte bine”, a spus Rahela. „Să se culce cu tine în noaptea aceasta în schimbul mandragorelor fiului tău.”

16 Seara, când Iacob se întorcea de la câmp, Lea i-a ieșit în întâmpinare și a zis: „Cu mine te vei culca, fiindcă am plătit pentru tine cu mandragorele fiului meu”. Astfel, în noaptea aceea s-a culcat cu ea. 17 Și Dumnezeu a auzit-o pe Lea și i-a răspuns. Ea a rămas însărcinată și, după un timp, i-a născut lui Iacob al cincilea fiu. 18 Atunci Lea a zis: „Dumnezeu mi-a dat plata* fiindcă i-am dat-o pe slujitoarea mea soțului meu”. Și i-a pus numele Isahar*.+ 19 Lea a rămas din nou însărcinată și i-a născut lui Iacob al șaselea fiu.+ 20 Atunci Lea a zis: „Dumnezeu mi-a făcut mie, da, mie, un cadou frumos. În sfârșit, soțul meu mă va accepta*,+ căci i-am născut șase fii”.+ Și i-a pus numele Zabulon*.+ 21 După aceea a născut o fiică și i-a pus numele Dina.+

22 În cele din urmă, Dumnezeu și-a îndreptat atenția spre* Rahela și Dumnezeu a auzit-o și i-a răspuns, făcând să rămână însărcinată*.+ 23 Ea a rămas însărcinată și a născut un fiu. Atunci a zis: „Dumnezeu mi-a înlăturat rușinea!”.+ 24 Și i-a pus numele Iosif*,+ zicând: „Iehova mi-a mai dat acum un fiu”.

25 De îndată ce Rahela l-a născut pe Iosif, Iacob i-a spus lui Laban: „Lasă-mă să mă duc acasă, în țara mea.+ 26 Dă-mi soțiile, pentru care ți-am slujit, și copiii ca să plec, fiindcă știi bine cum ți-am slujit”.+ 27 Atunci Laban i-a zis: „Dacă am găsit favoare în ochii tăi, nu pleca! Am înțeles din semnele prevestitoare* că Iehova mă binecuvântează datorită ție”. 28 Și a adăugat: „Stabilește plata pe care o vrei și eu ți-o voi da”.+ 29 Iacob i-a răspuns: „Tu știi bine cum ți-am slujit și cât de bine i-a fost turmei tale cu mine;+ 30 înainte de venirea mea aveai puțin, dar apoi turma ta a crescut mult și Iehova te-a binecuvântat de când am ajuns aici. Când o să fac ceva și pentru casa mea?”.+

31 Atunci Laban a zis: „Ce să-ți dau?”. Și Iacob a răspuns: „Nu-mi da nimic! Dacă vei face pentru mine ce-ți voi spune, voi continua să-ți pasc turma și să o păzesc.+ 32 Astăzi voi trece prin toată turma ta. Pune deoparte orice oaie pestriță și cu pete, orice berbec tânăr de culoare brună și orice capră cu pete și pestriță. Aceasta să fie de-acum încolo plata mea.+ 33 Și dreptatea* mea va vorbi pentru mine când vei veni să-mi verifici plata: orice capră care nu este pestriță și cu pete și orice berbec tânăr care nu este de culoare brună vor fi considerate furate dacă vor fi la mine”.

34 Laban a zis: „Foarte bine! Să fie așa cum ai zis”.+ 35 Și în ziua aceea a pus deoparte țapii vărgați și cu pete și toate caprele pestrițe și cu pete, toți berbecii tineri care erau cu alb și toți care erau de culoare brună și i-a dat în grija fiilor lui. 36 Apoi i-a dus într-un loc aflat la o distanță de trei zile de mers de Iacob. Și Iacob păștea restul turmelor lui Laban.

37 Iacob a luat nuiele de stirax, de migdal și de platan, încă verzi, și le-a descojit din loc în loc, lăsând să se vadă albul de pe nuiele. 38 Apoi a pus nuielele descojite în fața turmei, în jgheaburi, în adăpătorile unde veneau turmele să bea, pentru ca, atunci când veneau să bea, să intre în călduri.

39 Astfel, turmele intrau în călduri în fața nuielelor și animalele nășteau pui vărgați, pestriți și cu pete. 40 După aceea, Iacob a separat berbecii tineri și a întors animalele din turmele lui Laban cu fața spre cele vărgate și spre toate cele de culoare brună. Apoi a pus deoparte turmele lui, nelăsându-le împreună cu turmele lui Laban. 41 Ori de câte ori animalele viguroase intrau în călduri, Iacob punea nuielele în jgheaburi, sub ochii animalelor, pentru ca ele să intre în călduri lângă nuiele. 42 Dar, dacă animalele erau slabe, nu punea nuielele. Astfel, cele slabe ajungeau să fie ale lui Laban, iar cele viguroase, ale lui Iacob.+

43 Și acest om s-a îmbogățit foarte mult și a ajuns să aibă turme mari, slujitori și slujitoare, cămile și măgari.+

31 După un timp, el a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacob a luat tot ce era al tatălui nostru și a strâns toate aceste bogății din ceea ce era al tatălui nostru”.+ 2 Când Iacob s-a uitat la fața lui Laban, a văzut că nu-l mai privea ca înainte.+ 3 În cele din urmă, Iehova i-a zis lui Iacob: „Întoarce-te în țara părinților tăi și la rudele tale,+ iar eu voi fi cu tine”. 4 Atunci Iacob a trimis să fie chemate Rahela și Lea pe câmp, la turma lui; 5 și le-a zis:

„Am văzut că atitudinea tatălui vostru față de mine s-a schimbat.+ Însă Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.+ 6 Voi știți bine că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.+ 7 Tatăl vostru a încercat să mă înșele și mi-a schimbat plata de zece ori, însă Dumnezeu nu i-a permis să-mi facă rău. 8 Dacă el spunea: «Cele pestrițe vor fi plata ta», toate animalele nășteau pui pestriți, iar dacă spunea: «Cele vărgate vor fi plata ta», toate animalele nășteau pui vărgați.+ 9 Astfel, Dumnezeu lua animalele tatălui vostru și mi le dădea mie. 10 Odată, când turma a intrat în călduri, am văzut într-un vis că țapii care se împerecheau cu caprele erau vărgați, pestriți și cu pete.+ 11 Atunci îngerul adevăratului Dumnezeu m-a chemat în vis: «Iacob!». «Iată-mă!», am răspuns eu. 12 Și el a continuat: «Ridică-ți ochii, te rog, și privește: toți țapii care se împerechează cu caprele sunt vărgați, pestriți și cu pete, căci am văzut tot ce-ți face Laban.+ 13 Eu sunt adevăratul Dumnezeu, care ți s-a arătat la Betel,+ unde ai uns un stâlp de aducere-aminte și unde mi-ai făcut o promisiune solemnă.+ Acum, ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara ta natală!»”.+

14 Atunci Rahela și Lea i-au răspuns: „Mai avem noi vreo parte de moștenire în casa tatălui nostru? 15 Nu ne consideră el niște străine din moment ce ne-a vândut și a cheltuit banii pe care i-a primit pentru noi?+ 16 Toate bogățiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru sunt ale noastre și ale copiilor noștri.+ Acum deci, fă tot ce ți-a spus Dumnezeu”.+

17 Atunci Iacob și-a urcat copiii și soțiile pe cămile,+ 18 și-a luat toată turma, turma pe care o strânsese în Padan-Aram, și toate bunurile pe care le adunase,+ ca să plece la Isaac, tatăl lui, în țara Canaanului.+

19 Laban se dusese să-și tundă oile; și Rahela a furat terafimii*+ tatălui ei.+ 20 În plus, Iacob a acționat cu șiretenie față de Laban, arameeanul, plecând fără să-i spună. 21 A fugit și a trecut Fluviul*+ cu tot ce avea. Apoi s-a îndreptat spre regiunea muntoasă a Galaadului.+ 22 A treia zi, lui Laban i s-a spus că Iacob fugise. 23 Atunci Laban i-a luat cu el pe frații* lui, l-a urmărit cale de șapte zile și l-a ajuns în regiunea muntoasă a Galaadului. 24 Dumnezeu i s-a arătat lui Laban, arameeanul,+ noaptea în vis+ și i-a zis: „Ai grijă ce-i spui lui Iacob, fie bine, fie rău!*”.+

25 Laban s-a dus la Iacob după ce Iacob își așezase cortul pe munte; Laban împreună cu frații lui își așezaseră și ei tabăra în regiunea muntoasă a Galaadului. 26 Atunci Laban i-a zis lui Iacob: „Ce-ai făcut? De ce m-ai înșelat și le-ai dus pe fiicele mele ca pe niște prizoniere luate cu sabia? 27 De ce ai fugit pe ascuns? De ce m-ai înșelat și nu mi-ai spus? Dacă mi-ai fi spus, te-aș fi lăsat să pleci cu bucurie și cu cântări, în sunet de tamburină și de harpă. 28 Nu m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoții* și fiicele. Te-ai purtat nebunește! 29 Stă în puterea mea să vă fac rău, însă Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit azi-noapte, zicând: «Ai grijă ce-i spui lui Iacob, fie bine, fie rău!».+ 30 Înțeleg că ai plecat pentru că îți era dor de casa tatălui tău, dar de ce mi-ai furat dumnezeii?”.+

31 Iacob i-a răspuns lui Laban: „Am plecat pe ascuns pentru că mi-a fost frică; m-am gândit că le-ai putea lua cu forța pe fiicele tale de lângă mine. 32 Dar cel la care îți vei găsi dumnezeii să nu mai trăiască! În fața fraților noștri, caută printre lucrurile mele și ia ce este al tău”. Însă Iacob nu știa că Rahela îi furase. 33 Astfel, Laban a intrat în cortul lui Iacob, în cortul Leei și în cortul celor două sclave,+ dar nu i-a găsit. Apoi a ieșit din cortul Leei și a intrat în cortul Rahelei. 34 Între timp, Rahela luase terafimii, îi pusese în șaua* cămilei și stătea pe ei. Laban a căutat prin tot cortul, dar nu i-a găsit. 35 Atunci ea i-a spus tatălui ei: „Să nu te mânii, domnul meu, că nu pot să mă ridic în fața ta, fiindcă am ceea ce au în mod obișnuit femeile”.+ Și el a căutat cu atenție, dar n-a găsit terafimii.+

36 Atunci Iacob s-a mâniat și a început să-l acuze pe Laban. Iacob i-a zis apoi lui Laban: „Cu ce am greșit și ce păcat am făcut de mă urmărești cu înverșunare? 37 Acum, că ai căutat printre toate bunurile mele, ce-ai găsit din ceea ce aparține casei tale? Pune aici, în fața fraților mei și a fraților tăi, iar ei să hotărască între noi doi! 38 În acești 20 de ani în care am fost la tine, oile tale și caprele tale n-au avortat niciodată+ și niciodată n-am mâncat berbeci din turma ta. 39 Nu ți-am adus niciodată animalul care a fost sfâșiat de o fiară.+ Eu însumi am suportat pierderea lui. Indiferent că un animal era furat ziua sau că era furat noaptea, mie îmi cereai despăgubire. 40 Ziua mă chinuia căldura, iar noaptea, frigul, și somnul îmi fugea de la ochi.+ 41 Au trecut 20 de ani de când sunt în casa ta. Ți-am slujit 14 ani pentru cele două fiice ale tale și 6 ani pentru turma ta, iar tu de zece ori mi-ai schimbat plata.+ 42 Dacă Dumnezeul tatălui meu,+ Dumnezeul lui Avraam și Cel de care se teme Isaac*,+ n-ar fi fost de partea mea, acum m-ai fi trimis cu mâna goală. Dumnezeu a văzut necazul meu și truda mâinilor mele și de aceea te-a mustrat azi-noapte”.+

43 Atunci Laban i-a răspuns lui Iacob: „Fetele acestea sunt fetele mele, copiii aceștia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea și tot ce vezi este al meu și al fiicelor mele. Cum aș putea să le fac ceva rău lor sau copiilor lor? 44 Acum, vino să încheiem un legământ, eu și cu tine, și acesta să fie martor între noi”. 45 Astfel, Iacob a luat o piatră și a ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte.+ 46 Și Iacob le-a zis fraților lui: „Strângeți pietre!”. Ei au adus pietre și au făcut o movilă. Apoi au mâncat acolo, pe movila de pietre. 47 Și Laban a numit-o Iegar-Sahaduta*, iar Iacob a numit-o Galeed*.

48 Și Laban a zis: „Această movilă de pietre este astăzi martoră între mine și tine”. De aceea a fost numită Galeed+ 49 și Turnul de veghe, fiindcă el a zis: „Iehova să vegheze între mine și tine când nu ne vom vedea unul pe celălalt. 50 Dacă te vei purta rău cu fiicele mele și dacă îți vei lua și alte soții în afară de fiicele mele, amintește-ți că, deși nu este niciun om cu noi, Dumnezeu este martor între mine și tine!”. 51 Apoi Laban i-a spus lui Iacob: „Iată movila aceasta de pietre și stâlpul pe care le-am ridicat ca semn al legământului dintre mine și tine! 52 Movila aceasta de pietre este martoră și stâlpul depune mărturie+ că eu nu voi trece de această movilă ca să-ți fac rău și că tu nu vei trece de această movilă și de acest stâlp ca să-mi faci rău. 53 Dumnezeul lui Avraam+ și Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi!”. Și Iacob a jurat pe Cel de care se temea tatăl său, Isaac*.+

54 După aceea, Iacob a adus o jertfă pe munte și i-a invitat pe frații lui să mănânce pâine. Ei au mâncat și au înnoptat pe munte. 55 Laban s-a sculat dis-de-dimineață, și-a sărutat nepoții*+ și fiicele și i-a binecuvântat.+ Apoi Laban a plecat și s-a întors acasă.+

32 Iacob și-a continuat drumul și l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. 2 De îndată ce i-a văzut, Iacob a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!”. De aceea, a pus acelui loc numele Mahanaim*.

3 Apoi Iacob a trimis mesageri înaintea sa, la fratele său, Esau, în țara Seirului,+ teritoriul* lui Edom,+ 4 și le-a poruncit: „Așa să-i spuneți domnului meu, lui Esau: «Iată ce spune slujitorul tău Iacob: „Am locuit* la Laban mult timp, până acum.+ 5 Am tauri, măgari și oi, slujitori și slujitoare+ și trimit mesageri care să-l înștiințeze pe domnul meu cu privire la aceasta, ca să găsesc favoare în ochii tăi”»”.

6 După un timp, mesagerii s-au întors la Iacob și i-au zis: „L-am întâlnit pe fratele tău, Esau. Vine acum înaintea ta și cu el sunt 400 de bărbați”.+ 7 Atunci Iacob s-a înspăimântat și a fost cuprins de o mare îngrijorare.+ De aceea, a împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, precum și oile, vitele și cămilele. 8 Și a spus: „Dacă Esau atacă una dintre tabere, atunci cealaltă tabără va scăpa”.

9 Apoi Iacob a zis: „O, Dumnezeul tatălui meu Avraam și Dumnezeul tatălui meu Isaac, o, Iehova, care-mi spui: «Întoarce-te în țara ta și la rudele tale și te voi binecuvânta»,+ 10 eu nu merit iubirea loială și fidelitatea pe care le-ai arătat față de slujitorul tău,+ căci, atunci când am trecut Iordanul acesta, aveam doar toiagul, iar acum am două tabere.+ 11 Salvează-mă, te rog,+ din mâna fratelui meu, Esau, fiindcă mi-e frică de el, mi-e frică să nu vină și să ne atace pe mine,+ pe mame și pe copii. 12 Tu ai spus: «Te voi binecuvânta și îi voi face pe descendenții* tăi ca firele de nisip ale mării, care sunt prea multe ca să poată fi numărate»”.+

13 Și a rămas acolo în noaptea aceea. Apoi a luat dintre bunurile lui un dar pentru fratele său, Esau:+ 14 200 de capre și 20 de țapi, 200 de oi și 20 de berbeci, 15 30 de cămile care alăptau și puii lor, 40 de vaci și 10 tauri, 20 de măgărițe și 10 măgari.+

16 Le-a încredințat slujitorilor săi câte o turmă și le-a spus: „Treceți înaintea mea și lăsați distanță între turme”. 17 De asemenea, i-a poruncit primului slujitor: „Dacă fratele meu, Esau, te întâlnește și te întreabă: «Cine este stăpânul tău și unde te duci? Și a cui este turma aceasta dinaintea ta?», 18 să spui: «A slujitorului tău Iacob. Este un dar trimis domnului meu, lui Esau.+ Și iată că vine și el în urma noastră!»”. 19 Apoi le-a poruncit și celui de-al doilea, și celui de-al treilea, precum și tuturor slujitorilor care mergeau în urma turmelor: „Când îl veți întâlni pe Esau, să-i spuneți aceste cuvinte. 20 Și să-i mai spuneți: «Iată că slujitorul tău Iacob este în urma noastră!»”. Căci își zicea: „Dacă îl voi îmbuna trimițându-i un dar înaintea mea,+ s-ar putea să mă primească cu bunăvoință când îl voi întâlni”. 21 Astfel, slujitorii cărora le încredințase darul au trecut înaintea lui, iar el a rămas în noaptea aceea în tabără.

22 Mai târziu, în timpul nopții, s-a ridicat și le-a luat pe cele două soții ale sale,+ pe cele două slujitoare ale sale+ și pe cei 11 fii ai săi și a trecut vadul Iabocului.+ 23 I-a luat și i-a trecut de cealaltă parte a râului*, cu tot ce avea.

24 În cele din urmă, Iacob a rămas singur. Atunci un om s-a luptat corp la corp cu el până la ivirea zorilor.+ 25 Când a văzut că nu l-a învins pe Iacob, acesta i-a atins articulația șoldului, astfel că lui Iacob i s-a dislocat articulația șoldului în timp ce se lupta corp la corp cu el.+ 26 Apoi acesta a zis: „Lasă-mă să plec, căci se ivesc zorii”. Însă Iacob a spus: „Nu te las să pleci până nu mă binecuvântezi!”.+ 27 Și el l-a întrebat: „Care îți este numele?”. „Iacob”, a răspuns el. 28 Atunci acesta a spus: „Numele tău nu va mai fi Iacob, ci Israel*,+ pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu+ și cu oamenii și până la urmă ai învins”. 29 Iacob a întrebat: „Spune-mi, te rog, care este numele tău?”. Însă el a zis: „De ce întrebi care este numele meu?”.+ Și l-a binecuvântat acolo. 30 Astfel, Iacob a pus acelui loc numele Peniel*,+ pentru că a spus: „L-am văzut pe Dumnezeu față în față și totuși am scăpat cu viață*”.+

31 Și soarele s-a ridicat deasupra lui de îndată ce a trecut de Penuel*. El șchiopăta din cauza șoldului.+ 32 De aceea, până în ziua de azi, fiii lui Israel nu mănâncă tendonul coapsei*, care este la articulația șoldului, pentru că lui Iacob i-a fost atinsă articulația șoldului, lângă tendonul coapsei.

33 Iacob și-a ridicat privirea și l-a văzut pe Esau venind; cu el erau 400 de bărbați.+ Atunci a împărțit copiii între Lea, Rahela și cele două slujitoare.+ 2 Le-a pus în față pe slujitoare și pe copiii lor,+ după ele pe Lea și pe copiii ei+ și în urma lor pe Rahela+ și pe Iosif. 3 Apoi a mers înaintea lor și s-a plecat până la pământ de șapte ori, până s-a apropiat de fratele lui.

4 Dar Esau a alergat în întâmpinarea lui, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și amândoi au început să plângă. 5 Când Esau și-a ridicat privirea și a văzut femeile și copiii, a întrebat: „Cine sunt aceștia?”. El a răspuns: „Sunt copiii pe care Dumnezeu, în marea lui bunătate, i i-a dat slujitorului tău”.+ 6 Atunci slujitoarele cu copiii lor s-au apropiat și s-au plecat. 7 Lea s-a apropiat și ea cu copiii ei și s-au plecat. Apoi s-au apropiat Iosif și Rahela și s-au plecat.+

8 Și Esau a zis: „De ce ai trimis toată această mulțime pe care am întâlnit-o?”.+ El a răspuns: „Ca să găsesc favoare în ochii domnului meu”.+ 9 Atunci Esau a spus: „Eu am foarte multe bunuri, fratele meu.+ Păstrează ce-i al tău”. 10 Însă Iacob a zis: „Nu, te rog! Dacă am găsit favoare în ochii tăi, primește darul din mâna mea, deoarece ți l-am adus ca să-ți pot vedea fața. Și, când ți-am văzut fața, a fost ca și cum aș fi văzut fața lui Dumnezeu, fiindcă m-ai primit cu plăcere.+ 11 Primește, te rog, darul* pe care ți l-am adus,+ căci Dumnezeu mi-a arătat favoare și am de toate”.+ Și a insistat până când Esau l-a primit.

12 Mai târziu, Esau a zis: „Să pornim la drum, iar eu voi merge înaintea ta!”. 13 Însă Iacob a spus: „După cum știe domnul meu, copiii sunt plăpânzi+ și am în grijă oi și vite care își alăptează puii. Dacă acestea sunt mânate prea repede fie și numai o zi, va muri întreaga turmă. 14 Să meargă, te rog, domnul meu înaintea slujitorului său, iar eu îmi voi continua călătoria mai încet, în pas cu turma mea și cu copiii, până voi ajunge la domnul meu, în Seir”.+ 15 Atunci Esau a zis: „Permite-mi, te rog, să las câțiva dintre oamenii mei cu tine”. Însă el a zis: „De ce să faci asta? Mi-e de-ajuns să găsesc favoare în ochii domnului meu!”. 16 Astfel, Esau s-a întors în ziua aceea în Seir.

17 Iacob a călătorit până la Sucot,+ unde și-a construit o casă și a făcut adăposturi pentru turma sa. De aceea, a pus acelui loc numele Sucot*.

18 După călătoria de întoarcere din Padan-Aram,+ Iacob a ajuns cu bine la orașul Sihem,+ în țara Canaanului,+ și și-a așezat tabăra în apropierea orașului. 19 Apoi a cumpărat de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu 100 de chesita*,+ o bucată din terenul pe care își așezase cortul. 20 Acolo a ridicat un altar și l-a numit „Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel”.+

34 Dina, fiica lui Iacob, pe care i-o născuse Lea,+ obișnuia să iasă și să petreacă timp cu* tinerele din acea țară.+ 2 Când a văzut-o, Sihem, fiul lui Hamor, hevitul,+ o căpetenie a țării, a luat-o și a violat-o. 3 Și el* s-a atașat foarte mult de Dina, fiica lui Iacob. S-a îndrăgostit de tânără și îi vorbea cu tandrețe ca s-o cucerească*. 4 În cele din urmă, Sihem i-a spus tatălui său, Hamor:+ „Ia-mi-o pe tânăra aceasta de soție”.

5 Când Iacob a auzit că el o necinstise pe fiica sa Dina, fiii lui erau pe câmp cu turma lui. Și Iacob a tăcut până când s-au întors. 6 Mai târziu, Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus să vorbească cu Iacob. 7 Dar fiii lui Iacob au auzit ce se întâmplase și s-au întors imediat de pe câmp. Ei s-au simțit jigniți și s-au mâniat foarte tare, fiindcă Sihem adusese rușine asupra lui Israel culcându-se cu fiica lui Iacob,+ lucru care nu se cuvenea.+

8 Și Hamor le-a zis: „Sihem, fiul meu, este îndrăgostit de* fata voastră. Dați-i-o, vă rog, de soție 9 și înrudiți-vă* cu noi. Dați-ni-le pe fiicele voastre și luați-le pe fiicele noastre.+ 10 Puteți locui cu noi și veți avea țara la dispoziție. Locuiți în ea, faceți negoț aici și stabiliți-vă aici”. 11 Atunci Sihem le-a spus tatălui și fraților Dinei: „Să găsesc favoare în ochii voștri! Vă voi da orice-mi veți cere! 12 Puteți să-mi cereți un preț de mireasă foarte mare și orice dar vreți.+ Sunt gata să vă dau tot ce spuneți. Numai dați-mi tânăra de soție!”.

13 Fiii lui Iacob le-au răspuns cu viclenie lui Sihem și lui Hamor, tatăl lui, pentru că Sihem o necinstise pe Dina, sora lor. 14 Ei le-au zis: „Nu putem face așa ceva: s-o dăm pe sora noastră unui bărbat necircumcis,+ căci lucrul acesta ar fi o rușine pentru noi. 15 Putem fi de acord numai dacă deveniți ca noi și toți cei de sex bărbătesc din mijlocul vostru se circumcid.+ 16 Atunci vi le vom da pe fiicele noastre și le vom lua pe fiicele voastre și vom locui cu voi și vom deveni un singur popor. 17 Dar, dacă nu ne ascultați și nu vă circumcideți, ne vom lua fata și vom pleca”.

18 Cuvintele lor au fost pe placul lui Hamor+ și al lui Sihem, fiul lui Hamor.+ 19 Tânărul n-a întârziat să facă ce i se ceruse,+ căci o plăcea mult pe fiica lui Iacob. Și el era cel mai respectat din toată casa tatălui său.

20 Astfel, Hamor și Sihem, fiul lui, s-au dus la poarta orașului și le-au vorbit bărbaților din oraș+ astfel: 21 „Oamenii aceștia vor să fie în pace cu noi. Să locuiască deci în țară și să facă negoț în ea, căci țara este suficient de mare pentru a-i primi. Putem să le luăm de soții pe fiicele lor și putem să li le dăm pe fiicele noastre.+ 22 Dar ei sunt de acord să locuiască cu noi și să devenim un singur popor numai dacă toți cei de sex bărbătesc din mijlocul nostru se circumcid, așa cum sunt ei.+ 23 Și atunci nu vor fi oare ale noastre bunurile lor, averea lor și toate animalele lor? Așadar, să ne dăm acordul, ca ei să locuiască cu noi!”. 24 Toți cei ce treceau pe la poarta orașului său i-au ascultat pe Hamor și pe Sihem, fiul lui, și toți cei de sex bărbătesc s-au circumcis, toți cei ce treceau pe la poarta orașului.

25 Însă a treia zi, când ei aveau încă dureri, doi fii ai lui Iacob, Simeon și Levi, frații Dinei,+ și-au luat fiecare sabia, s-au dus în oraș, unde nimeni nu bănuia nimic, și i-au omorât pe toți bărbații.+ 26 I-au omorât cu sabia și pe Hamor și pe Sihem, fiul lui, apoi au luat-o pe Dina din casa lui Sihem și au plecat. 27 Ceilalți fii ai lui Iacob au venit, au văzut că bărbații fuseseră uciși și au jefuit orașul, fiindcă Sihem o necinstise pe sora lor.+ 28 Le-au luat oile, vitele, măgarii, tot ce era în oraș și tot ce era pe câmp. 29 De asemenea, le-au luat toate bunurile, i-au luat captivi pe toți copilașii lor și pe soțiile lor și au luat ca pradă tot ce era în case.

30 Atunci Iacob le-a zis lui Simeon și lui Levi:+ „Ați adus o mare nenorocire* asupra mea, făcându-mă să fiu urât de* locuitorii țării, de canaaniți și de fereziți. Eu am puțini oameni, iar ei se vor aduna împotriva mea ca să mă atace și mă vor omorî împreună cu casa mea”. 31 Dar ei au zis: „De ce să fie tratată sora noastră ca o prostituată?”.

35 După aceea, Dumnezeu i-a zis lui Iacob: „Ridică-te, urcă la Betel+ și locuiește acolo. Și fă-i acolo un altar adevăratului Dumnezeu, care ți s-a arătat când fugeai de fratele tău, Esau!”.+

2 Atunci Iacob le-a zis celor din casa lui și tuturor celor ce erau cu el: „Îndepărtați dumnezeii străini din mijlocul vostru,+ curățați-vă și schimbați-vă veșmintele 3 și să ne ridicăm și să urcăm la Betel. Acolo îi voi face un altar adevăratului Dumnezeu, care mi-a răspuns în ziua necazului meu și care a fost cu mine oriunde* am mers”.+ 4 Astfel, ei i-au dat lui Iacob toți dumnezeii străini pe care îi aveau și cerceii* din urechi, iar Iacob i-a îngropat* sub copacul cel mare de lângă Sihem.

5 Când au pornit la drum, Dumnezeu a făcut să se abată groaza peste orașele din jurul lor, astfel că fiii lui Iacob n-au fost urmăriți. 6 Iacob a ajuns în cele din urmă la Luz,+ adică la Betel, în țara Canaanului, împreună cu toți oamenii care erau cu el. 7 Acolo a construit un altar și a pus acelui loc numele El-Betel*, pentru că acolo i se dezvăluise adevăratul Dumnezeu când fugea de fratele său.+ 8 Mai târziu, Debora,+ doica Rebecăi, a murit și a fost înmormântată la poalele dealului pe care era situat Betelul, sub un stejar. De aceea, Iacob a pus stejarului numele Alon-Bacut*.

9 Dumnezeu i s-a arătat din nou lui Iacob când acesta se întorcea din Padan-Aram și l-a binecuvântat. 10 Și Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacob.+ Însă nu te vei mai numi Iacob, ci numele tău va fi Israel”. Și de atunci l-a numit Israel.+ 11 Și Dumnezeu i-a mai zis: „Eu sunt Dumnezeul Atotputernic.+ Îți voi înmulți urmașii, iar ei vor deveni numeroși. Din tine vor ieși națiuni*,+ da, multe națiuni, și regi se vor naște din tine*.+ 12 Cât despre țara pe care le-am dat-o lui Avraam și lui Isaac, țara aceea ți-o voi da ție și descendenței* tale”.+ 13 Apoi Dumnezeu a plecat de la el, înălțându-se din locul în care îi vorbise.

14 Atunci Iacob a ridicat un stâlp de aducere-aminte în locul în care îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră; a turnat pe el o ofrandă de băutură și a turnat pe el și ulei.+ 15 Și Iacob a continuat să numească locul în care îi vorbise Dumnezeu „Betel”.+

16 Apoi au plecat de la Betel. Mai aveau de mers până la Efrata, când a venit vremea ca Rahela să nască; și ea a avut o naștere grea. 17 Dar, în timp ce se chinuia să nască, moașa i-a zis: „Nu te teme, căci vei avea și acest fiu”.+ 18 Și, în ultimele clipe ale vieții ei* (pentru că era pe moarte), ea i-a pus numele Ben-Oni*, însă tatăl lui l-a numit Beniamin*.+ 19 Astfel, Rahela a murit și a fost înmormântată pe drumul spre Efrata, adică Betleem.+ 20 Și Iacob a ridicat un stâlp pe mormântul ei; acesta este stâlpul de la mormântul Rahelei până în ziua de azi.

21 După aceea, Israel a plecat și și-a așezat cortul dincolo de turnul Eder. 22 Odată, în timp ce Israel locuia în ținutul acela, Ruben s-a culcat cu Bilha, concubina tatălui său, iar Israel a auzit despre lucrul acesta.+

Iacob a avut 12 fii. 23 Fiii născuți de Lea au fost Ruben, întâiul născut al lui Iacob,+ apoi Simeon, Levi, Iuda, Isahar și Zabulon. 24 Fiii născuți de Rahela au fost Iosif și Beniamin. 25 Fiii născuți de Bilha, slujitoarea Rahelei, au fost Dan și Neftali. 26 Fiii născuți de Zilpa, slujitoarea Leei, au fost Gad și Așer. Aceștia sunt fiii lui Iacob, care i s-au născut în Padan-Aram.

27 În cele din urmă, Iacob a ajuns la tatăl său, Isaac, la Mamre,+ la Chiriat-Arba, adică Hebron, unde atât Avraam, cât și Isaac locuiseră ca străini.+ 28 Și Isaac a trăit 180 de ani.+ 29 Apoi Isaac și-a dat ultima suflare și a murit; și a fost adăugat la poporul său*, după o viață lungă și fericită*. Esau și Iacob, fiii lui, l-au înmormântat.+

36 Aceasta este istoria lui Esau, adică Edom.+

2 Esau și-a luat soții dintre canaanite: pe Ada,+ fiica lui Elon, hetitul,+ pe Oholibama,+ fiica lui Ana și nepoata lui Țibeon, hevitul, 3 și pe Basemat,+ fiica lui Ismael și sora lui Nebaiot.+

4 Ada i l-a născut lui Esau pe Elifaz, Basemat i l-a născut pe Reuel, 5 iar Oholibama i i-a născut pe Ieuș, pe Ialam și pe Core.+

Aceștia sunt fiii lui Esau, care i s-au născut în țara Canaanului. 6 După aceea, Esau le-a luat pe soțiile sale, pe fiii și pe fiicele sale și pe toți membrii* casei lui, turma și toate celelalte animale ale lui și toată averea pe care o strânsese+ în țara Canaanului și a plecat în altă țară, departe de fratele său, Iacob.+ 7 Căci bunurile lor deveniseră prea multe ca ei să mai poată locui împreună, iar țara în care locuiau* era neîncăpătoare pentru ei din cauza turmelor lor. 8 Astfel, Esau s-a stabilit în regiunea muntoasă a Seirului.+ Esau este numit și Edom.+

9 Aceasta este istoria lui Esau, tatăl edomiților, care locuiau în regiunea muntoasă a Seirului.+

10 Acestea sunt numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, soția lui Esau; Reuel, fiul lui Basemat, soția lui Esau.+

11 Fiii lui Elifaz au fost Teman,+ Omar, Țefo, Gatam și Chenaz.+ 12 Concubina lui Elifaz, fiul lui Esau, a fost Timna. După un timp, ea i l-a născut lui Elifaz pe Amalec.+ Aceștia sunt fiii Adei, soția lui Esau.

13 Aceștia sunt fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Șamah și Miza. Aceștia au fost fiii lui Basemat,+ soția lui Esau.

14 Aceștia au fost fiii Oholibamei, soția lui Esau, fiica lui Ana și nepoata lui Țibeon, pe care i i-a născut lui Esau: Ieuș, Ialam și Core.

15 Aceștia sunt șeicii* care au provenit din fiii lui Esau:+ Fiii lui Elifaz, întâiul născut al lui Esau: șeicul Teman, șeicul Omar, șeicul Țefo, șeicul Chenaz,+ 16 șeicul Core, șeicul Gatam și șeicul Amalec. Aceștia sunt șeicii din țara Edomului care au provenit din Elifaz.+ Aceștia sunt fiii Adei.

17 Aceștia sunt fiii lui Reuel, fiul lui Esau: șeicul Nahat, șeicul Zerah, șeicul Șamah și șeicul Miza. Aceștia sunt șeicii din țara Edomului+ care au provenit din Reuel. Aceștia sunt fiii lui Basemat, soția lui Esau.

18 Aceștia sunt fiii Oholibamei, soția lui Esau: șeicul Ieuș, șeicul Ialam și șeicul Core. Aceștia sunt șeicii născuți de Oholibama, fiica lui Ana și soția lui Esau.

19 Aceștia sunt fiii* lui Esau, adică Edom,+ și aceștia sunt șeicii care au provenit din el.

20 Iată fiii lui Seir, horitul, locuitorii originari ai țării:+ Lotan, Șobal, Țibeon, Ana,+ 21 Dișon, Ețer și Dișan.+ Aceștia sunt șeicii horiților, fiii lui Seir, din țara Edomului.

22 Fiii lui Lotan au fost Hori și Hemam; sora lui Lotan a fost Timna.+

23 Aceștia sunt fiii lui Șobal: Alvan, Manahat, Ebal, Șefo și Onam.

24 Aceștia sunt fiii lui Țibeon:+ Aia și Ana. Este acel Ana care a găsit izvoarele termale în pustiu în timp ce păzea măgarii tatălui său, Țibeon.

25 Aceștia sunt copiii lui Ana: Dișon și Oholibama, fiica lui Ana.

26 Aceștia sunt fiii lui Dișon: Hemdan, Eșban, Itran și Cheran.+

27 Aceștia sunt fiii lui Ețer: Bilhan, Zaavan și Akan.

28 Aceștia sunt fiii lui Dișan: Uț și Aran.+

29 Aceștia sunt șeicii horiților: șeicul Lotan, șeicul Șobal, șeicul Țibeon, șeicul Ana, 30 șeicul Dișon, șeicul Ețer și șeicul Dișan.+ Aceștia sunt șeicii horiților, din țara Seirului.

31 Aceștia sunt regii care au domnit în țara Edomului+ înainte ca peste israeliți* să domnească un rege:+ 32 Bela, fiul lui Beor, a domnit în Edom, iar numele orașului său era Dinhaba. 33 Când Bela a murit, în locul lui a început să domnească Iobab, fiul lui Zerah din Boțra. 34 Când Iobab a murit, în locul lui a început să domnească Hușam, din ținutul temaniților. 35 Când Hușam a murit, în locul lui a început să domnească Hadad, fiul lui Bedad. El i-a înfrânt pe madianiți+ pe teritoriul* Moabului. Numele orașului său era Avit. 36 Când Hadad a murit, în locul lui a început să domnească Samla, din Masreca. 37 Când Samla a murit, în locul lui a început să domnească Șaul, din Rehobot-pe-Râu. 38 Când Șaul a murit, în locul lui a început să domnească Baal-Hanan, fiul lui Acbor. 39 Când Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit, în locul lui a început să domnească Hadar. Numele orașului său era Pau, iar numele soției lui era Mehetabel, fiica lui Matred, fiica lui Mezahab.

40 Acestea sunt numele șeicilor care au provenit din Esau, menționați după familiile, locurile și numele lor: șeicul Timna, șeicul Alva, șeicul Ietet,+ 41 șeicul Oholibama, șeicul Ela, șeicul Pinon, 42 șeicul Chenaz, șeicul Teman, șeicul Mibțar, 43 șeicul Magdiel și șeicul Iram. Aceștia sunt șeicii edomiților, după așezările lor în țara pe care o aveau în stăpânire.+ Acesta este Esau, tatăl edomiților.+

37 Iacob a locuit în continuare în țara Canaanului, unde tatăl său locuise ca străin.+

2 Aceasta este istoria lui Iacob.

Când avea 17 ani, tânărul Iosif+ păzea oile+ cu fiii Bilhei+ și cu fiii Zilpei,+ soțiile tatălui său. Și Iosif i-a spus tatălui lor despre lucrurile rele pe care le făceau ei. 3 Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi+ fiindcă era fiul bătrâneții sale și a pus să i se facă o tunică mai deosebită*. 4 Când frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei, au început să-l urască și n-au mai putut să-i vorbească cu bunăvoință.

5 Mai târziu, Iosif a avut un vis și li l-a spus fraților lui,+ iar ei l-au urât și mai mult. 6 El le-a zis: „Ascultați, vă rog, ce vis am avut! 7 Noi legam snopi în mijlocul câmpului, când iată că snopul meu s-a ridicat și a stat drept, iar snopii voștri au înconjurat snopul meu și s-au plecat înaintea lui”.+ 8 Însă frații lui i-au zis: „Vrei să zici că tu o să fii rege peste noi și o să stăpânești peste noi?”.+ Și l-au urât și mai mult din cauza visului său și a cuvintelor sale.

9 După aceea a mai avut un vis și li l-a spus fraților lui: „Am mai avut un vis. De data aceasta, soarele, luna și 11 stele se plecau înaintea mea”.+ 10 Apoi i-a spus visul tatălui său, precum și fraților săi, iar tatăl său l-a certat și i-a zis: „Ce înseamnă acest vis al tău? Doar n-o să venim eu, mama ta și frații tăi să ne plecăm până la pământ înaintea ta!”. 11 Frații lui au început să-l invidieze,+ însă tatăl său a păstrat în minte cuvintele acestea.

12 Frații lui s-au dus apoi să pască turma tatălui lor în apropiere de Sihem.+ 13 După un timp, Israel i-a spus lui Iosif: „Știi că frații tăi pasc turmele în apropiere de Sihem. Vreau să te trimit la ei”. Și el i-a zis: „Sunt gata să merg!”. 14 Atunci Israel i-a spus: „Du-te, te rog, și vezi dacă frații tăi sunt bine. Vezi cum este turma și vino înapoi și spune-mi”. Astfel, l-a trimis din Valea Hebronului,+ iar Iosif a plecat spre Sihem. 15 Mai târziu, în timp ce rătăcea pe un câmp, l-a întâlnit un om. Omul l-a întrebat: „Ce cauți?”. 16 El a răspuns: „Îi caut pe frații mei. Spune-mi, te rog: Nu știi unde păzesc turmele?”. 17 Omul a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: «Să mergem la Dotan»”. Atunci Iosif s-a dus după frații lui și i-a găsit la Dotan.

18 Ei l-au văzut de departe și, înainte ca el să ajungă la ei, au început să pună la cale un plan împotriva lui, ca să-l omoare. 19 Și și-au zis unul altuia: „Iată, vine visătorul!+ 20 Hai să-l omorâm și să-l aruncăm într-o groapă de apă; o să spunem că l-a mâncat un animal sălbatic. Și o să vedem apoi ce-o să se aleagă de visele lui!”. 21 Când a auzit aceasta, Ruben+ a încercat să-l scape și a zis: „Să nu-i luăm viața!*”.+ 22 Și Ruben le-a mai zis: „Nu vărsați sânge!+ Aruncați-l în această groapă din pustiu, dar nu-i faceți rău*”.+ Căci voia să-l scape ca să-l ducă înapoi la tatăl său.

23 De îndată ce Iosif a ajuns la frații lui, ei l-au dezbrăcat de tunică, de tunica deosebită pe care o purta,+ 24 l-au luat și l-au aruncat în groapa de apă. Groapa era atunci goală; nu era apă în ea.

25 Apoi s-au așezat să mănânce. Când și-au ridicat privirea, au văzut o caravană de ismaeliți+ care venea din Galaad. Cămilele lor erau încărcate cu labdan*, balsam și scoarță rășinoasă;+ ei mergeau în Egipt. 26 Atunci Iuda le-a zis fraților lui: „Ce câștigăm dacă îl omorâm pe fratele nostru și îi acoperim sângele?+ 27 Hai să-l vindem+ ismaeliților și să nu-i facem rău! La urma urmei, este fratele nostru, carnea noastră”. Și ei l-au ascultat pe fratele lor. 28 Și, când negustorii madianiți+ au trecut pe acolo, ei l-au scos pe Iosif din groapa de apă și l-au vândut ismaeliților cu 20 de arginți*.+ Aceștia l-au dus pe Iosif în Egipt.

29 Mai târziu, când Ruben s-a întors la groapa de apă și a văzut că Iosif nu mai era acolo, și-a sfâșiat veșmintele. 30 Iar când s-a întors la frații săi, a strigat: „Copilul a dispărut! Ce-o să mă fac acum?”.

31 Atunci ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un țap și au înmuiat tunica în sânge. 32 După aceea i-au trimis tunica tatălui lor și i-au transmis: „Iată ce-am găsit. Vezi, te rugăm, dacă este sau nu tunica fiului tău”.+ 33 După ce s-a uitat la ea, Iacob a strigat: „Este tunica fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic! Fără îndoială, Iosif a fost sfâșiat!”. 34 Atunci Iacob și-a sfâșiat veșmintele, și-a înfășurat mijlocul cu o pânză de sac și și-a jelit fiul multe zile. 35 Și toți fiii săi și toate fiicele sale au încercat să-i aducă mângâiere, dar el n-a vrut să primească mângâiere, ci zicea: „Jelindu-mi fiul voi coborî în Mormânt*!”.+ Și tatăl său a continuat să plângă după el.

36 Madianiții l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, un demnitar de la curtea faraonului,+ comandantul gărzilor.+

38 În vremea aceea, Iuda s-a despărțit de frații săi și și-a așezat cortul lângă un adulamit, pe nume Hira. 2 Acolo, Iuda a văzut-o pe fiica unui canaanit,+ al cărui nume era Șua. El a luat-o de soție și a avut relații intime cu ea, 3 iar ea a rămas însărcinată. Mai târziu a născut un fiu, iar el i-a pus numele Er.+ 4 Ea a rămas din nou însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Onan. 5 Și a mai născut un fiu și i-a pus numele Șelah. Pe atunci, Iuda era la Aczib.+

6 După un timp, Iuda i-a luat lui Er, întâiul său născut, o soție, care se numea Tamar.+ 7 Însă Er, întâiul născut al lui Iuda, făcea ce era rău înaintea lui Iehova, astfel că Iehova l-a omorât. 8 Atunci Iuda i-a spus lui Onan: „Culcă-te cu soția fratelui tău; încheie cu ea căsătoria între cumnați pentru ca fratele tău să aibă urmași”.+ 9 Dar Onan știa că urmașii nu vor fi considerați ai lui.+ Astfel, când avea relații intime cu soția fratelui său, își vărsa sămânța pe pământ pentru ca fratele lui să nu aibă urmași prin el.+ 10 Ceea ce a făcut el a fost rău înaintea lui Iehova, astfel că l-a omorât și pe el.+ 11 Atunci Iuda i-a spus lui Tamar, nora sa: „Locuiește în casa tatălui tău ca văduvă până când va crește fiul meu Șelah”. Căci își zicea: „Să nu cumva să moară și el ca frații lui”.+ Astfel, Tamar s-a dus să locuiască în casa tatălui ei.

12 După un timp, soția lui Iuda, fiica lui Șua,+ a murit. După perioada de doliu, Iuda a plecat la Timna,+ la cei care-i tundeau oile, împreună cu prietenul său Hira, adulamitul.+ 13 Și i s-a spus lui Tamar: „Iată că socrul tău urcă la Timna ca să-și tundă oile”. 14 Atunci ea și-a scos veșmintele de văduvă, și-a pus un văl, s-a acoperit cu un șal și s-a așezat la intrarea în Enaim, care se află pe drumul spre Timna. Căci a văzut că Șelah crescuse și totuși nu-i fusese dată de soție.+

15 Când a văzut-o, Iuda a crezut că era prostituată, fiindcă își acoperise fața. 16 Astfel, s-a abătut din drum, s-a apropiat de ea și a zis: „Lasă-mă, te rog, să mă culc cu tine”. Căci nu știa că era nora lui.+ Însă ea a zis: „Ce-mi vei da ca să te culci cu mine?”. 17 El a răspuns: „Îți voi trimite un ied din turmă”. Dar ea a întrebat: „Până-l vei trimite, nu-mi dai ceva drept garanție?”. 18 Și el a continuat: „Ce să-ți dau?”, iar ea a zis: „Inelul tău cu sigiliu+ și șnurul lui, precum și toiagul din mâna ta”. Atunci el i le-a dat și a avut relații sexuale cu ea, iar ea a rămas însărcinată. 19 Apoi ea a plecat, și-a scos șalul și s-a îmbrăcat cu veșmintele ei de văduvă.

20 Iuda a trimis iedul prin prietenul său, adulamitul,+ ca să ia înapoi lucrurile pe care i le dăduse femeii drept garanție, dar acesta n-a găsit-o. 21 Și i-a întrebat pe bărbații din locul acela: „Unde este prostituata sacră care stătea în Enaim, la marginea drumului?”. Dar ei au zis: „N-a fost niciodată vreo prostituată sacră în locul acesta”. 22 În cele din urmă, el s-a întors la Iuda și i-a zis: „N-am găsit-o. Ba mai mult, bărbații din locul acela au spus: «N-a fost niciodată vreo prostituată sacră în locul acesta»”. 23 Atunci Iuda a zis: „Să le păstreze ea, ca să n-ajungem de batjocură. La urma urmei, eu am trimis iedul acesta, dar n-ai găsit-o”.

24 Însă, după vreo trei luni, i s-a spus lui Iuda: „Tamar, nora ta, s-a prostituat și a rămas însărcinată”. Atunci Iuda a zis: „Scoateți-o afară, omorâți-o și ardeți-o!”.+ 25 În timp ce era dusă afară, ea a trimis să i se spună socrului ei: „Am rămas însărcinată cu bărbatul căruia îi aparțin aceste lucruri”. Și a adăugat: „Vezi, te rog, ale cui sunt inelul cu sigiliu, șnurul și toiagul”.+ 26 Atunci Iuda s-a uitat la ele și a zis: „Ea este mai dreaptă decât mine, căci nu i-am dat-o fiului meu Șelah”.+ Și n-a mai avut relații sexuale cu ea după aceea.

27 Când a venit vremea ca ea să nască, iată că în pântecele ei erau gemeni. 28 În timpul nașterii, unul dintre ei și-a scos mâna, iar moașa a luat imediat un fir stacojiu și i l-a legat la mână, zicând: „Acesta a ieșit primul”. 29 Dar el și-a tras mâna înapoi și imediat a ieșit fratele lui; atunci ea a zis: „Ce deschizătură ți-ai făcut!”. De aceea i s-a pus numele Pereț*.+ 30 Apoi a ieșit fratele lui, care avea legat la mână firul stacojiu; și i s-a pus numele Zerah.+

39 Iosif a fost dus în Egipt,+ iar Potifar,+ un demnitar egiptean de la curtea faraonului, comandantul gărzilor, l-a cumpărat de la ismaeliții+ care îl duseseră acolo. 2 Iehova însă a fost cu Iosif.+ De aceea, el reușea în toate și a primit unele responsabilități în casa stăpânului său, egipteanul. 3 Stăpânul său a văzut că Iehova era cu el și că Iehova îl făcea să reușească în toate.

4 Iosif a găsit favoare în ochii săi și a devenit slujitorul său personal. Astfel, Potifar l-a numit peste casa lui și peste tot ce avea. 5 Începând de atunci, Iehova a binecuvântat casa egipteanului datorită lui Iosif, iar binecuvântarea lui Iehova era peste tot ce avea el, în casă și pe câmp.+ 6 În cele din urmă, Potifar a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea și nu se mai preocupa de nimic altceva decât de ceea ce mânca. În plus, Iosif a devenit un bărbat frumos și bine făcut.

7 După un timp, soția stăpânului său a pus ochii pe el și i-a zis: „Culcă-te cu mine!”. 8 Însă el a refuzat și i-a zis soției stăpânului său: „Iată că stăpânul meu nu-mi cere socoteală cu privire la niciun lucru pe care îl fac în casă și mi-a încredințat tot ce are. 9 Nu este nimeni mai mare decât mine în casa aceasta și el nu mi-a interzis nimic în afară de tine, pentru că ești soția lui. Cum aș putea să fac un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”.+

10 Și ea îi vorbea zi de zi lui Iosif, dar el refuza de fiecare dată să se culce cu ea sau să stea cu ea. 11 Însă, într-o zi, când el a intrat în casă pentru a-și face munca, niciunul dintre slujitorii casei nu era acolo. 12 Atunci ea l-a prins de veșmânt și i-a zis: „Culcă-te cu mine!”. Însă el și-a lăsat veșmântul în mâna ei și a fugit afară. 13 Când a văzut că își lăsase veșmântul în mâna ei și fugise afară, 14 ea a început să-i strige pe slujitorii casei ei și să le zică: „Uitați-vă, ni l-a adus pe evreul acesta ca să ne facă de batjocură! El a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am început să strig cât am putut de tare. 15 Când m-a auzit strigând, și-a lăsat veșmântul lângă mine și a fugit afară”. 16 Și ea a ținut veșmântul lui lângă ea până când stăpânul lui s-a întors acasă.

17 Atunci ea i-a spus și lui același lucru: „Slujitorul evreu pe care l-ai adus la noi a venit la mine ca să mă facă de batjocură. 18 Dar, când am început să strig, și-a lăsat veșmântul lângă mine și a fugit afară”. 19 Când stăpânul lui a auzit cuvintele soției sale, care i-a zis: „Asta mi-a făcut slujitorul tău”, s-a aprins de mânie. 20 Atunci stăpânul lui Iosif l-a luat și l-a aruncat în închisoarea în care erau închiși deținuții regelui; și el a rămas acolo, în închisoare.+

21 Însă Iehova a fost în continuare cu Iosif și a continuat să-i arate iubire loială. El l-a făcut să găsească favoare în ochii comandantului închisorii.+ 22 Astfel, comandantul l-a însărcinat pe Iosif cu supravegherea tuturor deținuților din închisoare și, așa cum spunea Iosif să se facă, așa se făcea totul.+ 23 Comandantul închisorii nu se mai ocupa de absolut nimic din ce era în grija lui Iosif, pentru că Iehova era cu Iosif și Iehova îl făcea să reușească în toate.+

40 După toate acestea, marele paharnic+ al regelui Egiptului și marele brutar au greșit împotriva domnului lor, regele Egiptului. 2 Faraonul s-a mâniat pe cei doi slujitori ai săi, pe marele paharnic și pe marele brutar,+ 3 și i-a aruncat în închisoarea casei comandantului gărzilor,+ în locul în care era închis Iosif.+ 4 Atunci comandantul gărzilor a hotărât ca Iosif să stea pe lângă ei și să se ocupe de ei.+ Și ei au rămas un timp* în închisoare.

5 Paharnicul și brutarul regelui Egiptului, care erau în închisoare, au avut câte un vis în aceeași noapte, fiecare vis cu interpretarea lui. 6 Dimineață, când s-a dus la ei, Iosif a văzut că erau abătuți. 7 Atunci i-a întrebat pe slujitorii faraonului care erau închiși cu el în închisoarea stăpânului său: „De ce aveți fețele triste azi?”. 8 Ei i-au răspuns: „Amândoi am avut câte un vis, dar nu este nimeni care să le interpreteze”. Iosif le-a zis: „Oare nu lui Dumnezeu îi aparțin interpretările?+ Spuneți-mi visele, vă rog”.

9 Și marele paharnic i-a spus lui Iosif visul lui: „În visul meu, înaintea mea era o viță-de-vie. 10 Vița-de-vie avea trei mlădițe; ea a înmugurit, a înflorit și ciorchinii ei s-au copt. 11 Și paharul faraonului era în mâna mea. Eu am luat strugurii și i-am stors în paharul faraonului. Apoi am pus paharul în mâna faraonului”. 12 Atunci Iosif i-a zis: „Aceasta este interpretarea: Cele trei mlădițe sunt trei zile. 13 Peste trei zile, faraonul te va elibera* și îți va da înapoi funcția;+ și vei pune paharul faraonului în mâna sa, așa cum făceai înainte, când erai paharnicul lui.+ 14 Dar, când îți va merge bine, adu-ți aminte de mine. Arată, te rog, iubire loială față de mine și vorbește-i despre mine faraonului ca să mă scoată din locul acesta. 15 De fapt, eu am fost răpit din țara evreilor,+ iar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în închisoare*”.+

16 Când marele brutar a văzut că Iosif dăduse o interpretare favorabilă, i-a zis: „Și eu m-am văzut în visul meu; pe cap aveam trei coșuri cu pâine albă. 17 În coșul de sus erau tot felul de produse coapte pentru faraon, iar niște păsări mâncau din acest coș”. 18 Atunci Iosif a răspuns: „Aceasta este interpretarea: Cele trei coșuri sunt trei zile. 19 Peste trei zile, faraonul îți va tăia capul* și te va atârna pe un stâlp, iar carnea ți-o vor mânca păsările”.+

20 A treia zi era ziua de naștere a faraonului.+ El a dat un ospăț pentru toți slujitorii lui și i-a scos din închisoare* pe marele paharnic și pe marele brutar în prezența slujitorilor săi. 21 Marelui paharnic i-a dat înapoi funcția de paharnic, iar acesta a continuat să pună paharul în mâna faraonului, 22 însă pe marele brutar l-a atârnat pe un stâlp, așa cum le dăduse Iosif interpretarea.+ 23 Dar marele paharnic nu și-a adus aminte de Iosif; a uitat de el.+

41 După doi ani întregi, faraonul a visat+ că stătea lângă fluviul Nil. 2 Și din fluviu au ieșit șapte vaci frumoase și grase și au început să pască pe malul Nilului.+ 3 După ele au ieșit din Nil alte șapte vaci, urâte și slabe, și s-au oprit lângă vacile grase, pe malul Nilului. 4 Și vacile urâte și slabe le-au mâncat pe cele șapte vaci frumoase și grase. Atunci faraonul s-a trezit.

5 Apoi a adormit din nou și a avut încă un vis. Pe un singur pai au crescut șapte spice pline și bune.+ 6 După ele au crescut alte șapte spice, subțiri și arse de vântul de est. 7 Și spicele subțiri le-au înghițit pe cele șapte spice pline și bune. Atunci faraonul s-a trezit și și-a dat seama că fusese un vis.

8 Însă, dimineață, el* s-a tulburat, astfel că a trimis să fie chemați toți preoții-magicieni și toți înțelepții Egiptului. Faraonul le-a povestit visele sale, dar niciunul n-a putut să i le interpreteze.

9 Atunci marele paharnic i-a zis faraonului: „Astăzi îmi mărturisesc păcatele. 10 Faraonul s-a mâniat pe slujitorii săi. De aceea, m-a aruncat în închisoarea casei comandantului gărzilor, pe mine și pe marele brutar.+ 11 Apoi am avut amândoi câte un vis în aceeași noapte. Visul fiecăruia a avut interpretarea lui.+ 12 Și era acolo cu noi un tânăr evreu, slujitor al comandantului gărzilor.+ Când i-am povestit visele,+ el ni le-a interpretat, explicându-ne semnificația fiecărui vis. 13 Și s-a întâmplat exact așa cum ne-a dat interpretarea. Eu am fost pus înapoi în funcția mea, iar marele brutar a fost atârnat pe un stâlp”.+

14 Atunci faraonul a trimis după Iosif,+ iar el a fost adus repede din închisoare*.+ El s-a ras, și-a schimbat hainele și a intrat la faraon. 15 Și faraonul i-a zis lui Iosif: „Am avut un vis, dar nu este nimeni care să-l interpreteze. Însă am auzit despre tine că, dacă ți se spune un vis, poți să-i dai interpretarea”.+ 16 Iosif i-a răspuns faraonului: „Nu este meritul meu! Dumnezeu este cel care îi va da vești bune faraonului”.+

17 Și faraonul i-a spus lui Iosif: „În visul meu stăteam pe malul Nilului. 18 Din Nil au ieșit șapte vaci grase și frumoase și au început să pască pe malul Nilului.+ 19 După ele au ieșit alte șapte vaci, uscățive, foarte urâte și slabe. N-am mai văzut vaci atât de urâte ca ele în toată țara Egiptului. 20 Și vacile slabe și urâte le-au mâncat pe cele șapte vaci grase. 21 Dar, după ce le-au mâncat, nu se vedea că le mâncaseră, fiindcă erau la fel de urâte ca la început. Atunci m-am trezit.

22 Apoi am văzut în visul meu șapte spice pline și bune crescând pe un singur pai.+ 23 După ele au crescut alte șapte spice, seci, subțiri și arse de vântul de est. 24 Și spicele subțiri le-au înghițit pe cele șapte spice bune. Le-am spus toate acestea preoților-magicieni,+ dar niciunul n-a putut să mi le explice”.+

25 Atunci Iosif i-a zis faraonului: „Visele faraonului au aceeași semnificație. Adevăratul Dumnezeu i-a spus faraonului ce va face.+ 26 Cele șapte vaci bune sunt șapte ani. Tot așa, cele șapte spice bune sunt șapte ani. Visele au aceeași semnificație. 27 Cele șapte vaci slabe și urâte care au ieșit după ele sunt șapte ani și, tot așa, cele șapte spice goale, arse de vântul de est sunt șapte ani; vor fi șapte ani de foamete. 28 Este așa cum i-am spus faraonului: Adevăratul Dumnezeu i-a arătat faraonului ce va face.

29 Vor fi șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. 30 Dar după ei vor fi șapte ani de foamete și tot belșugul din țara Egiptului va fi uitat, iar foametea va devasta țara.+ 31 Nimeni nu-și va mai aminti de belșugul care a fost înainte în țară din cauza foametei care va urma, căci va fi cumplită. 32 Visul i-a fost dat de două ori faraonului deoarece adevăratul Dumnezeu a hotărât ferm lucrul acesta și adevăratul Dumnezeu îl va împlini în curând.

33 Așadar, faraonul să caute acum un om prevăzător și înțelept și să-l pună peste țara Egiptului. 34 Și faraonul să numească supraveghetori în țară, iar în cei șapte ani de belșug să ia o cincime din recolta țării Egiptului.+ 35 Ei să adune toate grânele în următorii ani buni, să facă rezerve de cereale în orașe și să le păzească. Acestea vor fi ale faraonului.+ 36 Grânele vor fi rezerve de hrană pentru țară în cei șapte ani de foamete care se vor abate peste țara Egiptului, pentru ca țara să nu piară din cauza foametei”.+

37 Propunerea aceasta li s-a părut bună faraonului și tuturor slujitorilor săi. 38 De aceea, faraonul le-a zis slujitorilor săi: „Mai poate fi găsit un om ca acesta, în care este spiritul lui Dumnezeu?”. 39 Și faraonul i-a spus lui Iosif: „Întrucât Dumnezeu ți-a făcut cunoscute toate acestea, nu este nimeni atât de prevăzător și de înțelept ca tine. 40 Tu vei fi peste casa mea și tot poporul meu te va asculta întru totul.+ Numai în ce privește poziția mea de rege* voi fi mai mare decât tine”. 41 Faraonul i-a mai spus lui Iosif: „Iată că te pun peste toată țara Egiptului”.+ 42 Atunci faraonul și-a scos de pe deget* inelul cu sigiliu și l-a pus pe degetul* lui Iosif, l-a îmbrăcat cu veșminte de in fin și i-a pus la gât un colier de aur. 43 De asemenea, a pus să fie plimbat în al doilea car de onoare al său și să se strige înaintea lui: „Avrec!”*. Astfel, l-a numit peste toată țara Egiptului.

44 Faraonul i-a mai spus lui Iosif: „Eu sunt faraonul, însă fără permisiunea ta niciun om nu va putea să facă nimic* în toată țara Egiptului”.+ 45 După aceea, faraonul i-a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah și i-a dat-o de soție pe Asenat,+ fiica lui Potifera, preotul din On*. Și Iosif a început să administreze* țara Egiptului.+ 46 Iosif avea 30 de ani+ când s-a prezentat înaintea* faraonului, regele Egiptului.

Și, ieșind dinaintea faraonului, Iosif a străbătut toată țara Egiptului. 47 În cei șapte ani de belșug, pământul a rodit din plin*. 48 Iosif a adunat toate grânele din țara Egiptului din cei șapte ani și a făcut rezerve în orașe. În fiecare oraș depozita grânele adunate de pe ogoarele din jurul acestuia. 49 Și Iosif a depozitat cereale în cantități foarte mari, ca nisipul mării, astfel că, în cele din urmă, au încetat să le măsoare, fiindcă nu puteau fi măsurate.

50 Înainte de primul an de foamete, lui Iosif i s-au născut doi fii;+ i-a născut Asenat, fiica lui Potifera, preotul din On*. 51 Iosif i-a pus întâiului născut numele Manase*,+ căci a spus: „Dumnezeu m-a făcut să uit de tot necazul meu și de toată casa tatălui meu”. 52 Iar celui de-al doilea i-a pus numele Efraim*,+ căci a spus: „Dumnezeu mi-a dat copii în țara necazului meu”.+

53 Și cei șapte ani de belșug din țara Egiptului s-au încheiat+ 54 și au început cei șapte ani de foamete, așa cum spusese Iosif.+ Foametea s-a abătut peste toate țările, dar în toată țara Egiptului se găsea pâine*.+ 55 În cele din urmă, foametea a cuprins toată țara Egiptului, iar poporul a început să strige către faraon după pâine.+ Atunci faraonul le-a spus tuturor egiptenilor: „Duceți-vă la Iosif și faceți ce vă va spune el”.+ 56 Și pe toată fața pământului continua să fie foamete.+ Atunci Iosif a deschis toate grânarele din mijlocul lor și le-a vândut cereale egiptenilor,+ căci foametea era cumplită în țara Egiptului. 57 Și în Egipt au venit oameni de pe întregul pământ ca să cumpere cereale de la Iosif, căci foametea era cumplită pe tot pământul.+

42 Când a aflat că în Egipt erau cereale,+ Iacob le-a zis fiilor săi: „De ce stați și vă uitați unii la alții?”. 2 Și a adăugat: „Am auzit că în Egipt sunt cereale. Coborâți acolo și cumpărați-ne cereale ca să rămânem în viață și să nu murim de foame”.+ 3 Atunci zece dintre frații lui Iosif+ au coborât în Egipt să cumpere cereale. 4 Însă pe Beniamin,+ fratele lui Iosif, Iacob nu l-a trimis cu ceilalți frați ai lui, căci a zis: „Să nu cumva să i se întâmple ceva rău și să moară”.+

5 Astfel, fiii lui Israel au mers în Egipt împreună cu alții care se duceau să cumpere cereale, căci foametea ajunsese în țara Canaanului.+ 6 Iosif era cel care guverna țara Egiptului+ și care le vindea cereale oamenilor ce veneau din toate țările.+ Frații lui Iosif au venit deci și s-au plecat înaintea lui, cu fețele până la pământ.+ 7 Când și-a văzut frații, Iosif i-a recunoscut imediat, dar nu le-a spus cine este.+ Și le-a vorbit cu asprime și le-a zis: „De unde veniți?”, iar ei au răspuns: „Din țara Canaanului, ca să cumpărăm hrană”.+

8 Astfel, Iosif și-a recunoscut frații, însă ei nu l-au recunoscut. 9 Iosif și-a amintit imediat visele pe care le avusese cu privire la ei+ și le-a zis: „Sunteți spioni! Ați venit să vedeți locurile lipsite de apărare* ale țării!”. 10 Ei i-au răspuns: „Nu, domnul nostru, ci slujitorii tăi au venit să cumpere hrană. 11 Suntem toți fiii aceluiași om. Suntem oameni cinstiți. Slujitorii tăi nu sunt spioni”. 12 Dar el le-a zis: „Ba da! Ați venit să vedeți locurile lipsite de apărare ale țării!”. 13 Atunci ei au spus: „Slujitorii tăi sunt 12 frați.+ Suntem fiii aceluiași om,+ din țara Canaanului. Cel mai mic este acum cu tatăl nostru,+ iar celălalt nu mai este”.+

14 Dar Iosif le-a spus: „Este așa cum v-am zis: «Sunteți spioni!». 15 Iată cum veți fi puși la încercare: Viu este faraonul că nu veți pleca din locul acesta până nu va veni aici fratele vostru cel mai mic.+ 16 Trimiteți-l pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar voi veți rămâne aici închiși. În acest fel vor fi verificate cuvintele voastre și se va vedea dacă spuneți adevărul. Dacă nu, viu este faraonul că sunteți spioni!”. 17 După aceea, el i-a închis pe toți împreună trei zile.

18 A treia zi, Iosif le-a zis: „Eu mă tem de Dumnezeu. Faceți ce vă spun și veți rămâne în viață. 19 Dacă sunteți cinstiți, unul dintre frații voștri să rămână în închisoare, iar ceilalți să se ducă și să ia cereale ca să potoliți foamea familiilor voastre.+ 20 Apoi să-l aduceți la mine pe fratele vostru cel mai mic; astfel, cuvintele voastre se vor dovedi demne de încredere și nu veți muri”. Și au fost de acord să facă așa.

21 Ei și-au zis atunci unul altuia: „În mod sigur suntem pedepsiți din cauza fratelui nostru,+ căci i-am văzut suferința* când ne implora să avem milă, dar nu l-am ascultat. De aceea a venit necazul acesta peste noi”. 22 Atunci Ruben le-a zis: „Nu v-am spus eu: «Nu-i faceți rău copilului»*? Dar voi n-ați ascultat.+ Cu siguranță că acum ni se cere socoteală pentru sângele lui!”.+ 23 Însă ei nu știau că Iosif îi înțelegea, fiindcă vorbea cu ei printr-un interpret. 24 Atunci el a plecat de acolo și a plâns.+ După aceea s-a întors și le-a vorbit din nou. Și l-a luat pe Simeon+ și l-a legat sub privirile lor.+ 25 Iosif a poruncit apoi să li se umple sacii cu cereale, să i se pună fiecăruia banii înapoi, în sacul lui, și să li se dea hrană pentru drum. Și așa s-a făcut.

26 Ei au încărcat cerealele pe măgari și au plecat de acolo. 27 Când unul dintre ei și-a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului său în locul unde au înnoptat, a văzut banii la gura sacului. 28 Și le-a zis fraților săi: „Banii mi-au fost dați înapoi! Iată-i în sacul meu!”. Atunci s-au înspăimântat și, tremurând, și-au spus unul altuia: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?”.

29 Când au ajuns la Iacob, tatăl lor, în țara Canaanului, i-au povestit tot ce li se întâmplase. Ei au zis: 30 „Omul care este domnul țării ne-a vorbit cu asprime+ și ne-a acuzat că spionăm țara. 31 Dar noi i-am spus: «Suntem oameni cinstiți. Nu suntem spioni.+ 32 Suntem 12 frați,+ fii ai aceluiași tată. Unul nu mai este,+ iar cel mai mic este acum cu tatăl nostru în țara Canaanului».+ 33 Însă omul care este domnul țării ne-a zis: «Iată cum voi ști că sunteți cinstiți: Lăsați-l pe unul dintre frații voștri cu mine.+ Apoi luați cereale ca să potoliți foamea familiilor voastre și duceți-vă.+ 34 Aduceți-mi-l pe fratele vostru cel mai mic și voi ști că nu sunteți spioni, ci oameni cinstiți. Atunci vi-l voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea face negoț în țară»”.

35 Și, pe măsură ce și-au golit sacii, iată că în sacul fiecăruia era săculețul lui cu bani. Când ei și tatăl lor au văzut săculețele cu bani, s-au înfricoșat. 36 Atunci Iacob, tatăl lor, le-a zis: „M-ați lăsat fără copii!+ Iosif nu mai este,+ Simeon nu mai este,+ iar pe Beniamin o să mi-l luați! Peste mine au venit toate acestea!”. 37 Însă Ruben i-a spus tatălui său: „Să-i omori pe cei doi fii ai mei dacă nu ți-l aduc înapoi!+ Dă-l în grija mea și eu ți-l voi aduce înapoi!”.+ 38 Dar el a zis: „Fiul meu nu va coborî cu voi, fiindcă fratele lui este mort și a rămas doar el.+ Dacă i s-ar întâmpla ceva rău în călătorie și ar muri, atunci m-ați coborî* plin de durere+ în Mormânt*”.+

43 Și în țară era mare foamete.+ 2 Când au terminat de mâncat cerealele pe care le aduseseră din Egipt,+ tatăl lor le-a zis: „Întoarceți-vă și cumpărați hrană pentru noi”. 3 Atunci Iuda i-a spus: „Omul acela ne-a avertizat: «Să nu vă mai prezentați înaintea mea* dacă fratele vostru nu este cu voi!».+ 4 Dacă-l trimiți pe fratele nostru cu noi, vom coborî și îți vom cumpăra hrană. 5 Dar, dacă nu-l trimiți, nu vom coborî, căci omul acela ne-a spus: «Să nu vă mai prezentați înaintea mea* dacă fratele vostru nu este cu voi!»”.+ 6 Și Israel+ a întrebat: „De ce ați adus acest necaz asupra mea spunându-i acelui om că mai aveți un frate?”. 7 Ei au spus: „Omul acela ne-a întrebat direct despre noi și despre rudele noastre, zicând: «Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?», iar noi i-am răspuns.+ De unde să fi știut că o să spună: «Aduceți-l pe fratele vostru»?”.+

8 Atunci Iuda a insistat, spunându-i tatălui său, Israel: „Trimite băiatul cu mine+ și lasă-ne să plecăm ca să rămânem în viață și să nu murim de foame+ nici noi, nici tu, nici copiii noștri.+ 9 Eu garantez pentru siguranța lui.*+ Pe mine să mă tragi la răspundere. Dacă nu ți-l aduc înapoi și nu-l pun înaintea ta, voi fi vinovat față de tine* pentru totdeauna. 10 Și, dacă n-am fi amânat să plecăm, până acum ne-am fi dus și ne-am fi întors de două ori”.

11 Atunci Israel, tatăl lor, le-a zis: „Dacă așa trebuie să fie, iată ce să faceți: Puneți în sacii voștri ce este mai bun în țară și duceți-i în dar+ acelui om puțin balsam+ și puțină miere, labdan* și scoarță rășinoasă,+ fistic și migdale. 12 Să luați de două ori mai mulți bani cu voi și să duceți înapoi și banii care v-au fost puși la gura sacilor.+ Poate că a fost o greșeală. 13 Luați-l pe fratele vostru și duceți-vă; întoarceți-vă la omul acela. 14 Și Dumnezeul Atotputernic să-l facă pe omul acela să aibă milă de voi și să-i lase pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin să se întoarcă împreună cu voi. Însă, dacă va trebui să rămân fără copii, voi rămâne fără copii!”.+

15 Atunci bărbații au luat cu ei darul și de două ori mai mulți bani și au plecat împreună cu Beniamin în Egipt. Și s-au prezentat din nou înaintea lui Iosif.+ 16 Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a zis imediat omului numit peste casa lui: „Du-i pe bărbații aceștia la casa mea, taie niște animale și pregătește prânzul, fiindcă bărbații aceștia vor mânca împreună cu mine”. 17 Omul a făcut imediat așa cum spusese Iosif+ și i-a dus la casa lui Iosif. 18 Dar, când au fost duși la casa lui Iosif, bărbaților li s-a făcut frică și au zis: „Ne-au adus aici din cauza banilor care ne-au fost puși înapoi în saci data trecută. Acum ne vor ataca, ne vor face sclavi și ne vor lua măgarii!”.+

19 De aceea, s-au apropiat de omul numit peste casa lui Iosif și i-au vorbit la intrarea casei. 20 Ei au zis: „Iartă-ne, domnul nostru! Noi am mai fost o dată aici ca să cumpărăm hrană.+ 21 Dar, când am ajuns la locul unde am înnoptat și am început să ne deschidem sacii, iată că banii fiecăruia erau la gura sacului său, banii noștri în greutate completă.+ Am dori deci să-i înapoiem noi înșine. 22 Și am adus și alți bani ca să cumpărăm hrană. Nu știm cine ne-a pus banii în saci!”.+ 23 Atunci el a zis: „Stați liniștiți, nu vă temeți! Dumnezeul vostru și Dumnezeul tatălui vostru v-a pus acea comoară în saci. Banii voștri au ajuns mai întâi la mine”. După aceea l-a adus pe Simeon afară, la ei.+

24 Apoi omul i-a dus în casa lui Iosif, le-a dat apă ca să-și spele picioarele și a dat nutreț pentru măgarii lor. 25 Și ei au pregătit darul+ pentru Iosif, care avea să vină la prânz, întrucât auziseră că urmau să mănânce acolo.+ 26 Când Iosif a intrat în casă, ei i-au adus darul și s-au plecat până la pământ înaintea lui.+ 27 El i-a întrebat dacă erau bine și a zis: „Ce mai face bătrânul vostru tată, despre care ați vorbit? Mai trăiește?”.+ 28 Ei au răspuns: „Slujitorul tău, tatăl nostru, este bine. Este încă în viață”. Apoi s-au plecat și s-au prosternat.+

29 Când și-a ridicat privirea și l-a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale,+ el a întrebat: „Acesta este fratele vostru cel mai mic, despre care mi-ați vorbit?”.+ Și a adăugat: „Dumnezeu să-ți arate favoare, fiule!”. 30 Fiind copleșit de emoții din cauza fratelui său, Iosif a ieșit în grabă și a căutat un loc în care să plângă. Astfel, a intrat într-o cameră unde putea fi singur și a plâns.+ 31 Când s-a liniștit, s-a spălat pe față și s-a întors la ei și a zis: „Să fie servită mâncarea!”. 32 Și el a fost servit separat, ei, separat, iar egiptenii care erau cu el au mâncat separat, căci egiptenii nu puteau să ia masa cu evreii, fiindcă acesta este un lucru detestabil pentru egipteni.+

33 Frații săi* au fost așezați în fața lui: de la cel întâi născut, potrivit dreptului său de întâi născut,+ până la cel mai tânăr. Și se uitau uimiți unii la alții. 34 El le trimitea porții de mâncare de la masa lui la masa lor, dar lui Beniamin i-a dat o porție de cinci ori mai mare decât porțiile celorlalți.+ Și au mâncat și au băut cu el pe săturate.

44 Mai târziu, el i-a poruncit omului numit peste casa lui: „Umple cu grâne sacii acestor bărbați, cât de mult pot ei să ducă, și pune banii fiecăruia la gura sacului său.+ 2 Și să pui paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai mic, împreună cu banii pentru cerealele lui”. El a făcut așa cum îi poruncise Iosif.

3 Dimineață, când s-a luminat de ziuă, bărbații au plecat cu măgarii lor. 4 Nu ajunseseră prea departe de oraș, când Iosif i-a zis omului numit peste casa lui: „Grăbește-te! Du-te după bărbații aceia! Când îi vei ajunge din urmă, spune-le: «De ce ați răsplătit binele cu rău? 5 De ce ați luat paharul din care bea stăpânul meu și cu ajutorul căruia citește cu iscusință semnele prevestitoare? E foarte rău ce-ați făcut!»”.

6 Și el i-a ajuns din urmă și le-a spus aceste cuvinte. 7 Însă ei i-au zis: „De ce spune domnul nostru acest lucru? Cum ar putea slujitorii tăi să facă așa ceva? 8 Iată că noi ți-am adus înapoi din țara Canaanului banii pe care i-am găsit la gura sacilor noștri.+ Atunci cum am putea să furăm argint sau aur din casa stăpânului tău? 9 Dacă se va găsi paharul la unul dintre slujitorii tăi, acela să moară, iar ceilalți să devină sclavii stăpânului nostru!”. 10 Și el a zis: „Să fie așa cum ați spus! Însă doar cel la care se va găsi paharul va fi sclavul meu, ceilalți vor fi nevinovați”. 11 Atunci fiecare și-a dat repede sacul jos și l-a deschis. 12 Și el a căutat cu atenție, începând cu cel mai mare și terminând cu cel mai mic. În cele din urmă, paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.+

13 Atunci ei și-au sfâșiat veșmintele. Apoi și-a pus fiecare sacul înapoi pe măgar și s-au întors în oraș. 14 Când Iuda+ și frații lui au intrat în casa lui Iosif, el era încă acolo; și s-au aruncat la pământ înaintea lui.+ 15 Iosif le-a zis: „Cum de-ați făcut una ca asta? Nu știați că un om ca mine poate citi cu iscusință semnele prevestitoare?”.+ 16 Atunci Iuda a răspuns: „Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce să mai zicem? Și cum putem să ne dovedim nevinovăția*? Adevăratul Dumnezeu a descoperit nelegiuirea sclavilor tăi.+ Suntem sclavii stăpânului nostru, și noi, și cel la care a fost găsit paharul!”. 17 Însă el a zis: „Cum aș putea să fac așa ceva? Bărbatul la care a fost găsit paharul va fi sclavul meu.+ Dar voi ceilalți urcați în pace la tatăl vostru”.

18 Atunci Iuda s-a apropiat de el și a zis: „Te implor, stăpânul meu, permite-mi, te rog, să-ți vorbesc și nu te mânia pe sclavul tău, fiindcă ești ca faraonul!+ 19 Stăpânul meu i-a întrebat pe sclavii lui: «Mai trăiește tatăl vostru și mai aveți vreun frate?». 20 Noi i-am răspuns stăpânului nostru: «Tatăl nostru este în vârstă și mai avem un frate mai mic,+ care i s-a născut la bătrânețe. Fratele lui a murit,+ așa că el este singurul fiu care a rămas de la mama lui,+ iar tatăl lui îl iubește foarte mult». 21 Apoi le-ai spus sclavilor tăi: «Aduceți-l la mine ca să-l văd».+ 22 Dar noi i-am zis stăpânului nostru: «Băiatul nu poate să-și părăsească tatăl. Dacă l-ar părăsi, tatăl lui ar muri».+ 23 Atunci le-ai zis sclavilor tăi: «Dacă fratele vostru cel mai mic nu coboară cu voi, să nu vă mai prezentați înaintea mea*!».+

24 Am urcat deci la sclavul tău, tatăl meu, și i-am spus cuvintele stăpânului nostru. 25 Mai târziu, tatăl nostru a zis: «Întoarceți-vă și cumpărați hrană pentru noi».+ 26 Însă noi am răspuns: «Nu putem coborî. Vom coborî numai dacă fratele nostru cel mai mic vine cu noi, fiindcă nu putem să ne prezentăm înaintea* acelui om dacă fratele nostru cel mai mic nu este cu noi».+ 27 Atunci sclavul tău, tatăl meu, ne-a zis: «Știți bine că soția mea nu mi-a născut decât doi fii.+ 28 Unul s-a dus de lângă mine și am spus: „În mod sigur a fost sfâșiat!”.+ Și nu l-am mai văzut. 29 Dacă mi l-ați lua și pe acesta și i s-ar întâmpla ceva rău și ar muri, m-ați coborî* plin de durere+ în Mormânt*».+

30 Acum, dacă mă întorc la sclavul tău, la tatăl meu, fără băiat, pe care el îl iubește ca pe viața lui*, 31 va muri când va vedea că băiatul nu este; sclavii tăi îl vor coborî* plin de durere în Mormânt*. 32 Sclavul tău s-a pus garant pentru băiat, zicându-i tatălui meu: «Dacă nu ți-l aduc înapoi, voi fi vinovat față de tatăl meu* pentru totdeauna».+ 33 Acum, te rog, permite-mi să rămân în locul băiatului ca sclav al stăpânului meu, pentru ca băiatul să se întoarcă împreună cu frații lui. 34 Cum aș putea să mă întorc la tatăl meu fără băiat? N-aș suporta să văd această nenorocire venind asupra tatălui meu!”.

45 Atunci Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea slujitorilor săi.+ El a strigat: „Să iasă toți afară!”. Și n-a mai rămas nimeni cu Iosif când le-a spus fraților săi cine este.+

2 Apoi el a început să plângă atât de tare, încât l-au auzit egiptenii și l-au auzit și cei din casa faraonului. 3 În cele din urmă, Iosif le-a zis fraților săi: „Eu sunt Iosif. Mai trăiește tatăl meu?”. Dar frații lui n-au putut să-i răspundă fiindcă erau uluiți. 4 Iosif le-a zis fraților lui: „Apropiați-vă, vă rog!”. Și ei s-au apropiat de el.

Apoi a spus: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-ați vândut în Egipt.+ 5 Dar acum nu vă îngrijorați și nu vă învinovățiți unul pe altul pentru că m-ați vândut egiptenilor; fiindcă Dumnezeu m-a trimis aici înaintea voastră ca să rămânem în viață.+ 6 Căci acesta este al doilea an de foamete în țară+ și mai sunt cinci ani în care nici nu se va ara, nici nu se va secera. 7 Dar Dumnezeu m-a trimis aici înaintea voastră ca să vă păstreze urmași*+ pe pământ* și să vă țină în viață printr-o mare salvare. 8 Așa că nu voi m-ați trimis aici, ci adevăratul Dumnezeu, ca să mă numească sfătuitorul principal* al faraonului, domn peste toată casa lui și stăpânitor peste toată țara Egiptului.+

9 Întoarceți-vă repede la tatăl meu și spuneți-i: «Iată ce a zis fiul tău Iosif: „Dumnezeu m-a numit domn peste întregul Egipt.+ Coboară la mine fără întârziere!+ 10 Vei locui în ținutul Gosen+ și vei fi lângă mine, tu, fiii tăi și nepoții tăi, precum și turmele tale, cirezile tale și tot ce este al tău. 11 Mă voi îngriji să ai hrană acolo, căci mai sunt cinci ani de foamete.+ Altfel, tu și casa ta veți ajunge săraci și vei pierde tot ce ai”». 12 Voi și fratele meu Beniamin vedeți cu ochii voștri că sunt chiar eu, cel care vă vorbește.+ 13 Povestiți-i tatălui meu despre toată gloria mea din Egipt și tot ce ați văzut. Și grăbiți-vă să-l aduceți pe tatăl meu aici”.

14 Apoi l-a îmbrățișat pe* Beniamin, fratele lui, și a început să plângă, iar Beniamin a plâns și el în timp ce îl strângea în brațe.+ 15 Și Iosif i-a sărutat pe toți frații lui și, plângând, i-a îmbrățișat și pe ei. După aceea, frații lui au vorbit cu el.

16 Și în casa faraonului s-a auzit vestea aceasta: „Au venit frații lui Iosif!”. Vestea a fost bine primită de faraon și de slujitorii săi. 17 De aceea, faraonul i-a zis lui Iosif: „Spune-le fraților tăi: «Așa să faceți: Încărcați-vă animalele de povară și duceți-vă în țara Canaanului. 18 Luați-i pe tatăl vostru și pe cei din casele voastre și veniți aici, la mine. Vă voi da ce este bun în țara Egiptului și veți mânca* cele mai bune roade* ale țării».+ 19 Iar ție ți se poruncește să le spui:+ «Așa să faceți: Luați care+ din țara Egiptului pentru copiii voștri și pentru soțiile voastre, aduceți-l pe tatăl vostru în unul dintre ele și veniți aici.+ 20 Nu vă îngrijorați pentru bunurile voastre,+ fiindcă tot ce este mai bun în toată țara Egiptului este al vostru»”.

21 Fiii lui Israel au făcut așa, iar Iosif le-a dat care, potrivit poruncii faraonului, și le-a dat și hrană pentru drum. 22 Fiecăruia dintre ei i-a dat un rând de haine de schimb, dar lui Beniamin i-a dat 300 de arginți* și cinci rânduri de haine de schimb.+ 23 Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcați cu lucruri bune din Egipt și zece măgărițe încărcate cu cereale, pâine și alte alimente pe care tatăl lui să le aibă pentru drum. 24 Apoi i-a lăsat pe frații lui să plece, iar la plecare le-a zis: „Să nu vă certați pe drum”.+

25 Ei au urcat din Egipt și au ajuns în țara Canaanului, la Iacob, tatăl lor. 26 Și i-au dat această veste: „Iosif este în viață și stăpânește peste toată țara Egiptului!”.+ Dar inima lui n-a avut nicio tresărire, căci el nu-i credea.+ 27 Când i-au spus toate cuvintele lui Iosif și când Iacob, tatăl lor, a văzut carele trimise de Iosif ca să-l ia, el* a prins din nou viață. 28 Și Israel a strigat: „Gata, acum cred! Iosif, fiul meu, este în viață! Mă duc să-l văd înainte să mor!”.+

46 Astfel, Israel a luat tot ce avea* și a plecat. Când a ajuns la Beer-Șeba,+ el i-a adus jertfe Dumnezeului tatălui său, Isaac.+ 2 Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui Israel noaptea într-o viziune și i-a zis: „Iacob, Iacob!”, iar el a răspuns: „Iată-mă!”. 3 El a zis: „Eu sunt adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău.+ Nu te teme să cobori în Egipt, căci acolo voi face din tine o națiune mare.+ 4 Eu însumi voi coborî cu tine în Egipt și eu însumi te voi și aduce înapoi de acolo,+ iar Iosif îți va închide ochii cu mâna lui”.+

5 Apoi Iacob a plecat din Beer-Șeba. Fiii lui Israel i-au dus pe Iacob, tatăl lor, și pe copiii și pe soțiile lor cu carele pe care le trimisese faraonul ca să-i ia. 6 Și au luat cu ei și turmele și bunurile pe care le strânseseră în țara Canaanului. Astfel, Iacob și toți urmașii lui au venit în Egipt. 7 I-a adus cu el în Egipt pe fiii lui și pe nepoții lui, pe fiicele lui și pe nepoatele lui, da, pe toți urmașii lui.

8 Acestea sunt numele fiilor lui Israel, ale fiilor lui Iacob, care au venit în Egipt:+ întâiul născut al lui Iacob a fost Ruben.+

9 Fiii lui Ruben au fost Hanoc, Palu, Hețron și Carmi.+

10 Fiii lui Simeon+ au fost Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Țohar și Șaul,+ fiul unei canaanite.

11 Fiii lui Levi+ au fost Gherșon, Chehat și Merari.+

12 Fiii lui Iuda+ au fost Er, Onan, Șelah,+ Pereț+ și Zerah.+ Însă Er și Onan au murit în țara Canaanului.+

Fiii lui Pereț au fost Hețron și Hamul.+

13 Fiii lui Isahar au fost Tola, Puva, Iob și Șimron.+

14 Fiii lui Zabulon+ au fost Sered, Elon și Iahleel.+

15 Aceștia sunt fiii* Leei, pe care i i-a născut lui Iacob în Padan-Aram; ea a născut-o și pe Dina,+ fiica lui. Toți urmașii* lui și ai Leei au fost 33 la număr.

16 Fiii lui Gad+ au fost Țifion, Haghi, Șuni, Ețbon, Eri, Arodi și Areli.+

17 Fiii lui Așer+ au fost Imna, Ișva, Ișvi și Beria, iar sora lor a fost Serah.

Fiii lui Beria au fost Heber și Malchiel.+

18 Aceștia sunt fiii* Zilpei,+ pe care Laban i-a dat-o fiicei sale Lea. Urmașii lui Iacob și ai Zilpei au fost 16* la număr.

19 Fiii Rahelei, soția lui Iacob, au fost Iosif+ și Beniamin.+

20 Lui Iosif i s-au născut în țara Egiptului Manase+ și Efraim;+ i i-a născut Asenat,+ fiica lui Potifera, preotul din On*.

21 Fiii lui Beniamin+ au fost Bela, Becher, Așbel, Ghera,+ Naaman, Ehi, Roș, Mupim, Hupim+ și Ard.+

22 Fiii* lui Iacob și ai Rahelei au fost 14* la număr.

23 Fiul* lui Dan+ a fost Hușim.+

24 Fiii lui Neftali+ au fost Iahțeel, Guni, Iețer și Șilem.+

25 Aceștia sunt fiii* Bilhei, pe care Laban i-a dat-o fiicei sale Rahela. Urmașii lui Iacob și ai Bilhei au fost 7* la număr.

26 Toți cei* care i s-au născut lui Iacob și au mers cu el în Egipt, în afară de soțiile fiilor lui Iacob, au fost 66.+ 27 Lui Iosif i s-au născut în Egipt doi fii*. Toți cei* din casa lui Iacob care au intrat în Egipt au fost 70.+

28 Iacob l-a trimis pe Iuda+ înaintea lui să-i spună lui Iosif că era în drum spre Gosen. Când ei au intrat în ținutul Gosen,+ 29 Iosif și-a pregătit carul și s-a dus în întâmpinarea tatălui său, Israel, la Gosen. Când l-a văzut, l-a îmbrățișat* imediat și a plâns mult timp*. 30 Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Acum pot să mor, pentru că te-am văzut și știu că ești în viață!”.

31 Iosif le-a zis atunci fraților săi și celor din casa tatălui său: „Voi urca să-l înștiințez pe faraon:+ «Frații mei și cei din casa tatălui meu, care erau în țara Canaanului, au venit la mine.+ 32 Bărbații aceștia sunt păstori+ și cresc animale.+ Ei și-au adus aici turmele, cirezile și tot ce au».+ 33 Când faraonul vă va chema și vă va întreba: «Care este ocupația voastră?», 34 să spuneți: «Din tinerețe până acum, slujitorii tăi cresc animale, așa cum au făcut și strămoșii noștri»,+ ca să locuiți în ținutul Gosen,+ fiindcă păstorii sunt detestați de egipteni”.+

47 Astfel, Iosif s-a dus să-l înștiințeze pe faraon:+ „Tatăl meu și frații mei, cu turmele lor, cu cirezile lor și cu tot ce este al lor, au venit din țara Canaanului și sunt în ținutul Gosen”.+ 2 Apoi i-a luat pe cinci dintre frații lui și i-a prezentat faraonului.+

3 Faraonul i-a întrebat pe frații lui: „Care este ocupația voastră?”. Ei i-au răspuns faraonului: „Slujitorii tăi sunt păstori, așa cum au fost și strămoșii noștri”.+ 4 Și i-au mai spus faraonului: „Am venit să locuim ca străini în țară+ deoarece nu mai este pășune pentru turma slujitorilor tăi din cauza foametei cumplite din țara Canaanului.+ De aceea, te rugăm, permite-le slujitorilor tăi să locuiască în ținutul Gosen!”.+ 5 Atunci faraonul i-a spus lui Iosif: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6 Ai țara Egiptului la dispoziție. Pune-i pe tatăl tău și pe frații tăi să locuiască în cea mai bună parte a țării.+ Să locuiască în ținutul Gosen și, dacă știi că printre ei sunt bărbați capabili, dă-le în grijă turmele mele”.

7 Apoi Iosif l-a adus înăuntru pe tatăl său, Iacob, și i l-a prezentat faraonului, iar Iacob l-a binecuvântat pe faraon. 8 Faraonul l-a întrebat pe Iacob: „Ce vârstă ai?”. 9 Iacob i-a zis faraonului: „Am 130 de ani, anii peregrinărilor mele*. Anii vieții mele au fost puțini și plini de necazuri+ și nu sunt la fel de mulți ca anii vieții strămoșilor mei, în peregrinările lor*”.+ 10 Apoi Iacob l-a binecuvântat pe faraon și a ieșit de la el.

11 Astfel, Iosif i-a adus pe tatăl său și pe frații săi în țara Egiptului și le-a dat o proprietate în cea mai bună parte a țării, în ținutul Ramses*,+ așa cum poruncise faraonul. 12 Și Iosif s-a îngrijit ca tatăl său, frații săi și toți cei din casa tatălui său să aibă hrană*, după numărul copiilor lor.

13 Și nu mai era hrană* în toată regiunea, fiindcă foametea era cumplită; țara Egiptului și țara Canaanului erau vlăguite din cauza foametei.+ 14 Iosif strângea toți banii care mai erau în țara Egiptului și în țara Canaanului, pe care oamenii îi dădeau în schimbul cerealelor pe care le cumpărau.+ Și Iosif aducea banii în casa faraonului. 15 În cele din urmă, în țara Egiptului și în țara Canaanului n-au mai fost bani și toți egiptenii au început să vină la Iosif și să zică: „Dă-ne hrană! Ne vei lăsa să murim pentru că nu mai avem bani?”. 16 Atunci Iosif a zis: „Dacă vi s-au terminat banii, aduceți animalele voastre, iar eu vă voi da hrană în schimbul animalelor”. 17 Și ei au început să-și aducă animalele la Iosif, iar în schimbul cailor, al animalelor din turme și din cirezi și al măgarilor, Iosif le dădea hrană. În anul acela, el le-a asigurat hrana în schimbul tuturor animalelor lor.

18 Anul acela s-a încheiat, iar ei au început să vină la el și în anul următor, spunându-i: „Nu-i vom ascunde domnului nostru că banii și animalele domestice le-am dat deja domnului nostru și nu mai avem ce să-i dăm domnului nostru decât pe noi înșine și pământurile noastre. 19 Ne vei lăsa să murim și vei lăsa ca pământurile noastre să rămână necultivate? Cumpără-ne, pe noi și pământurile noastre, în schimbul hranei, iar noi vom deveni sclavii faraonului și pământurile noastre vor fi ale lui. Dă-ne sămânță ca să trăim și să nu murim de foame și ca pământurile noastre să nu ajungă pustii”. 20 Iosif a cumpărat toate pământurile egiptenilor pentru faraon, căci toți egiptenii și-au vândut ogoarele din cauza foametei cumplite. Și țara a ajuns să fie a faraonului.

21 Și el a poruncit ca întregul popor, de la un capăt la altul al Egiptului, să se mute în orașe.+ 22 Numai pământurile preoților nu le-a cumpărat,+ pentru că preoții primeau hrană de la faraon și trăiau din hrana pe care le-o dădea faraonul. De aceea, ei nu și-au vândut pământurile. 23 Apoi Iosif a zis poporului: „Iată că v-am cumpărat astăzi pe voi și pământurile voastre pentru faraon. Vi se dă sămânță; să semănați pământul cu ea. 24 Când pământul va da rod, să-i dați faraonului a cincea parte,+ iar celelalte patru părți vor fi ale voastre, ca să semănați ogorul și să aveți hrană voi, copiii voștri și cei din casele voastre”. 25 Atunci ei au zis: „Tu ne-ai salvat viața.+ Să găsim favoare în ochii domnului nostru și vom deveni sclavii faraonului!”.+ 26 Apoi Iosif a dat un decret, valabil în țara Egiptului până în ziua de azi, prin care a cincea parte din recoltă este a faraonului. Numai pământurile preoților nu au ajuns să fie ale faraonului.+

27 Cei din casa lui Israel au continuat să locuiască în țara Egiptului, în ținutul Gosen.+ S-au stabilit acolo, au avut urmași și au devenit numeroși.+ 28 Iacob a locuit în țara Egiptului 17 ani. Astfel, Iacob a trăit 147 de ani.+

29 Când și-a dat seama că nu mai avea mult de trăit,+ Israel l-a chemat pe fiul său Iosif și i-a zis: „Acum, dacă am găsit favoare în ochii tăi, pune-ți mâna, te rog, sub coapsa mea și jură-mi că vei arăta iubire loială și fidelitate față de mine. Te rog, nu mă îngropa în Egipt!+ 30 Când voi muri*, să mă duci din Egipt și să mă înmormântezi în mormântul strămoșilor mei”.+ El i-a răspuns: „Voi face așa cum ai spus”. 31 Atunci Israel a zis: „Jură-mi!”. Și el i-a jurat.+ Apoi Israel s-a plecat la capul patului.+

48 După un timp, lui Iosif i s-a zis: „Iată că tatăl tău este tot mai slăbit”. Atunci Iosif i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim, și s-a dus la tatăl său.+ 2 Și Iacob a fost înștiințat: „A venit la tine fiul tău Iosif”. Atunci Israel și-a adunat toate puterile și s-a ridicat în capul oaselor pe pat. 3 Și Iacob i-a spus lui Iosif:

„Dumnezeul Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în țara Canaanului, și m-a binecuvântat.+ 4 Și mi-a zis: «Voi face să ai urmași și ei vor deveni numeroși, voi face din tine o adunare de popoare*+ și voi da țara aceasta descendenței* tale ca proprietate permanentă».+ 5 Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s-au născut în țara Egiptului înainte să vin la tine, în Egipt, sunt ai mei.+ Efraim și Manase vor fi ai mei, așa cum sunt Ruben și Simeon.+ 6 Dar copiii care ți se vor naște după ei vor fi ai tăi. Aceștia vor purta numele celor doi frați ai lor și își vor primi moștenirea în teritoriul acestora.+ 7 Când veneam din Padan, Rahela a murit+ lângă mine în țara Canaanului; mai aveam mult de mers până la Efrata.+ Astfel, am înmormântat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem”.+

8 Apoi Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif și a întrebat: „Cine sunt aceștia?”. 9 Iosif i-a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu în locul acesta”.+ Atunci el a zis: „Adu-i, te rog, la mine ca să-i binecuvântez!”.+ 10 Vederea lui Israel slăbise din cauza vârstei și el abia mai vedea. Astfel, Iosif i-a adus lângă el, iar el i-a sărutat și i-a îmbrățișat. 11 Și Israel i-a spus lui Iosif: „Nu mă gândeam că te voi mai vedea* vreodată,+ dar iată că Dumnezeu m-a lăsat să-ți văd chiar și urmașii*”. 12 Iosif i-a luat apoi de lângă genunchii lui Israel și s-a plecat cu fața la pământ.

13 După aceea, Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim+ cu mâna dreaptă, ca să fie la stânga lui Israel, și pe Manase+ cu mâna stângă, ca să fie la dreapta lui Israel, și i-a adus lângă el. 14 Dar Israel și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, deși acesta era mai mic, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase. Și-a pus intenționat mâinile așa, cu toate că Manase era întâiul născut.+ 15 Și l-a binecuvântat pe Iosif și a zis:+

17 Iosif a văzut că tatăl său își ținea mâna dreaptă pe capul lui Efraim, iar lucrul acesta nu i-a plăcut. Astfel, a încercat să ia mâna tatălui său de pe capul lui Efraim și s-o pună pe capul lui Manase. 18 Și Iosif i-a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acesta este întâiul născut!+ Pune-ți mâna dreaptă pe capul lui!”. 19 Dar tatăl său a refuzat și a zis: „Știu, fiule, știu! Va deveni și el un popor, va deveni și el mare. Totuși, fratele său mai mic va fi mai mare decât el,+ iar descendența* lui va fi foarte numeroasă, cât multe națiuni la un loc”.+ 20 Și în ziua aceea a continuat să-i binecuvânteze+ zicând:

Astfel, l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase.

21 Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Iată că eu sunt pe moarte,+ dar Dumnezeu va fi în continuare cu voi și vă va duce înapoi în țara strămoșilor voștri.+ 22 Ție îți dau o parte de pământ* în plus față de ce le dau fraților tăi, pământ pe care l-am luat din mâna amoriților cu sabia și cu arcul meu”.

49 Și Iacob și-a chemat fiii și a zis: „Strângeți-vă ca să vă spun ce vi se va întâmpla în viitor*. 2 Adunați-vă și ascultați, fii ai lui Iacob, da, ascultați-l pe Israel, tatăl vostru!

3 Ruben,+ tu ești întâiul meu născut,+ vigoarea mea și primul rod al puterii mele de procreare, cel dintâi în demnitate și cel dintâi în tărie. 4 Să n-ai întâietate, pentru că ai fost nestăvilit ca apele și te-ai urcat în patul tatălui tău.+ Atunci mi-ai pângărit* patul. S-a urcat în el!

5 Simeon și Levi sunt frați.+ Armele lor sunt instrumente ale violenței.+ 6 Nu te însoți cu ei, sufletul* meu! Nu te alătura adunării lor, onoarea mea*, fiindcă au omorât oameni în mânia lor+ și au tăiat tendoanele taurilor pentru plăcerea lor. 7 Blestemată să fie mânia lor, căci este plină de cruzime, și furia lor, căci este necruțătoare!+ Îi voi risipi pe teritoriul lui Iacob și îi voi împrăștia pe teritoriul lui Israel.+

8 Pe tine, Iuda,+ frații tăi te vor lăuda.+ Tu îi vei învinge pe dușmanii tăi.*+ Fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta.+ 9 Iuda este un pui de leu.+ Te vei ridica după ce vei mânca prada, fiul meu. El s-a lăsat jos și s-a culcat ca un leu, iar pe un leu cine îndrăznește să-l scoale? 10 Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda,+ nici toiagul de conducător de la el*, până va veni Șilo*;+ și de el vor asculta popoarele.+ 11 El își va lega măgarul de o viță-de-vie și puiul măgăriței de o viță aleasă, își va spăla hainele în vin și veșmântul în sângele strugurilor. 12 Ochii lui sunt roșii de la vin, iar dinții lui sunt albi de la lapte.

13 Zabulon+ va locui aproape de țărmul mării, aproape de țărmul unde sunt ancorate corăbiile,+ și granița lui se va întinde spre Sidon.+

14 Isahar+ este un măgar cu oase puternice, culcat între cei doi desagi legați de șaua lui. 15 El va vedea că locul de odihnă este bun și că țara este plăcută. Își va pleca umărul ca să poarte povara și va fi dispus să facă munci grele, ca de sclav.

16 Dan,+ unul dintre triburile lui Israel, va judeca poporul.+ 17 Dan va fi un șarpe la marginea drumului, o viperă cu corn la marginea cărării, care mușcă de picior* calul, făcând călărețul să cadă pe spate.+ 18 Voi aștepta salvarea de la tine, o, Iehova!

19 Pe Gad+ îl va ataca o ceată de jefuitori, dar el îi va ataca din spate*.+

20 Pâinea* lui Așer+ va fi din belșug* și el va da hrană demnă de un rege.+

21 Neftali+ este o cerboaică zveltă. El rostește cuvinte plăcute.+

22 Iosif+ este vlăstarul unui pom roditor, al unui pom roditor de lângă un izvor, care își întinde ramurile peste zid. 23 Însă arcașii l-au tot hărțuit, au tras în el și l-au urât neîncetat.+ 24 Totuși, arcul său a rămas neclintit,+ iar mâinile sale au continuat să fie puternice și iuți.+ Aceasta s-a datorat mâinilor puternicului lui Iacob, păstorului, pietrei lui Israel. 25 El* provine de la Dumnezeul tatălui tău, care te va ajuta. El este cu Cel Atotputernic, care te va binecuvânta cu binecuvântările cerurilor de sus, cu binecuvântările adâncului de jos,+ cu binecuvântările sânilor și ale pântecelui. 26 Binecuvântările tatălui tău vor întrece binecuvântările munților eterni și binecuvântările dealurilor veșnice.+ Ele vor rămâne pe capul lui Iosif, pe creștetul celui ales dintre frații lui.+

27 Beniamin+ va sfâșia ca un lup.+ Dimineață va mânca animalul prins, iar seara va împărți prada”.+

28 Din toți aceștia provin cele 12 triburi ale lui Israel și aceasta este ceea ce le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat. I-a dat fiecăruia o binecuvântare potrivită pentru el.+

29 Apoi le-a poruncit: „Eu voi fi adăugat la poporul meu*.+ Înmormântați-mă lângă părinții mei, în peștera de pe terenul lui Efron, hetitul,+ 30 peștera de pe terenul Macpela, față în față cu Mamre, în țara Canaanului, teren pe care Avraam l-a cumpărat de la Efron, hetitul, ca să aibă o proprietate ca loc de înmormântare. 31 Acolo au fost înmormântați Avraam și Sara,+ soția lui. Acolo au fost înmormântați Isaac+ și Rebeca, soția lui, și acolo am înmormântat-o eu pe Lea. 32 Terenul și peștera de pe el au fost cumpărate de la hetiți”.+

33 După ce le-a dat aceste instrucțiuni fiilor săi, Iacob și-a tras picioarele în pat și și-a dat ultima suflare; și a fost adăugat la poporul lui*.+

50 Atunci Iosif s-a aruncat peste tatăl său,+ a plâns și l-a sărutat. 2 Apoi Iosif le-a poruncit slujitorilor săi, doctorilor, să-l îmbălsămeze+ pe tatăl său. Astfel, doctorii l-au îmbălsămat pe Israel; 3 au avut nevoie de 40 de zile întregi, fiindcă acesta este timpul necesar pentru îmbălsămare. Și egiptenii l-au plâns 70 de zile.

4 Când zilele de jale au trecut, Iosif le-a vorbit celor de la curtea* faraonului, zicând: „Dacă am găsit favoare în ochii voștri, transmiteți acest mesaj faraonului: 5 «Tatăl meu m-a pus să jur,+ spunând: „Iată că eu sunt pe moarte!+ Să mă înmormântezi în locul meu de înmormântare,+ pe care l-am săpat într-o peșteră în țara Canaanului”.+ Lasă-mă, te rog, să urc și să-mi înmormântez tatăl și după aceea mă voi întoarce»”. 6 Faraonul a răspuns: „Du-te și înmormântează-ți tatăl, așa cum te-a pus să juri!”.+

7 Astfel, Iosif a urcat să-și înmormânteze tatăl și cu el au mers toți slujitorii faraonului, bătrânii+ de la curtea sa și toți bătrânii țării Egiptului, 8 precum și toată casa lui Iosif, frații lui și casa tatălui său.+ Nu și-au lăsat în ținutul Gosen decât copilașii, turmele și cirezile. 9 Cu el au mai urcat care+ și călăreți, astfel că tabăra era foarte mare. 10 Și au ajuns la aria de treierat Atad, în regiunea Iordanului. Acolo l-au jelit foarte tare și cu mult amar, iar Iosif l-a plâns pe tatăl său șapte zile. 11 Locuitorii țării, canaaniții, i-au văzut jelind în aria de treierat Atad și au zis: „Este jale mare la egipteni!”. De aceea, locul a fost numit Abel-Mițraim*; locul se află în regiunea Iordanului.

12 Fiii lui Iacob au făcut exact așa cum le ceruse el.+ 13 Și fiii lui l-au dus în țara Canaanului și l-au înmormântat în peștera de pe terenul Macpela, față în față cu Mamre, teren pe care Avraam îl cumpărase de la Efron, hetitul, ca să aibă o proprietate ca loc de înmormântare.+ 14 După ce și-a înmormântat tatăl, Iosif s-a întors în Egipt cu frații lui și cu toți cei care se duseseră cu el ca să-și înmormânteze tatăl.

15 Văzând că tatăl lor murise, frații lui Iosif au zis: „Poate că Iosif ne urăște și ne va plăti pentru tot răul pe care i l-am făcut”.+ 16 De aceea, au trimis să i se spună lui Iosif: „Înainte de a muri, tatăl tău a dat această poruncă: 17 «Iată ce să-i spuneți lui Iosif: „Te implor, iartă, te rog, fărădelegea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut mult rău!”». Acum, iartă, te rugăm, fărădelegea pe care au comis-o slujitorii Dumnezeului tatălui tău”. Când a auzit aceasta, Iosif a plâns. 18 După aceea au venit și frații lui, au căzut la pământ înaintea lui și au zis: „Iată că suntem sclavii tăi!”.+ 19 Atunci Iosif le-a zis: „Nu vă temeți! Sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20 Deși ați vrut să-mi faceți rău,+ Dumnezeu a vrut ca totul să se termine cu bine și să păstreze în viață mulți oameni; și asta face el acum.+ 21 Așadar, nu vă temeți! Eu mă voi îngriji ca voi și copilașii voștri să aveți hrană”.+ Astfel, i-a consolat și le-a vorbit încurajator.

22 Iosif a locuit în continuare în Egipt, el și cei din casa tatălui său. Și Iosif a trăit 110 ani. 23 Iosif a văzut a treia generație a fiilor lui Efraim,+ precum și pe fiii lui Machir,+ fiul lui Manase. Ei au fost pentru Iosif ca propriii lui copii.* 24 În cele din urmă, Iosif le-a spus fraților săi: „Eu sunt pe moarte, însă în mod sigur Dumnezeu își va îndrepta atenția spre voi+ și vă va scoate din țara aceasta ca să vă ducă în țara cu privire la care le-a jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob”.+ 25 Iosif i-a pus atunci pe fiii lui Israel să jure și a zis: „Dumnezeu își va îndrepta negreșit atenția spre voi. Să luați oasele mele de aici”.+ 26 Iosif a murit la vârsta de 110 ani. A fost îmbălsămat+ și pus într-un sicriu în Egipt.